Opinia, ianuarie 1926 (Anul 22, nr. 5578-5602)
1926-01-24 / nr. 5596
4 IARAŞI... PORCII NOŞTRI Mai mulţi conferenţiari străini, intre care d. Emerit, au vizitat in timpul din urmă Iaşul şi au putut să admire Palatul Administrativ, podul de peste Bahlui, şi... familiile de porci (mamă, tată şi copiii) care traversează strada Lăpuşneanu sunt ochii plini de tandreţe ai Preşedintelui Comisiei Interimare. (Părintele Iaşului trebue să fie şi părintele vieţuitoarelor din cuprinsul urbei, şi toate protestante noastre repetate nu sunt sortite decât să exaspereze simţimintele părinteşti ale celor din strada Alexandri). Totuşi, avem cruzimea să insistăm în atitudinea noastră potrivnică râmatelor din Iaşi. (Câţi inamici facem, cu surâsul pe buze, cu inconştienţă de ziarist!) Ne amintim, în adevăr, că un călător francez în trecere prin a doua capitală a publicat mai dăunăzi in ziarul „Le Temps“ impresiile sale care începeau cu formula : „laşul este un sat mare“. Cetind această frază am sărit de o palmă tavern doar ambiţii. Şi ne luăm Îndrăzneala să credem că porcii sunt principalii vinovaţi (deşi mai sunt şi alţii) In această materie. Aspectul rural al laşului se datoreşte. In mare parte, acestor lighioane domestice care iesă deodată în trupul mare dintr’o curte şi uluesc străinul absorbit cu o minută Înainte, în admiraţia gingaşelor noastre biserice. Se citează In istorie un Sfânt Antoniu care poseda un porc ce-i urmărea pretutindenea ca un căţel. Putem saluta de acuma — în lumea ortodoxă, mă rog — un „Sfântul Toma, protector al purceilor“ care va trebui să aibă un loc asigurat cu ocazia unei modificări a calendarului. Cine ştie, poate ca protejaţii nu se vor arăta plini de ingratitudine. „On a souvent besoin d’un plus petit que soi“ termină o celebră tabu de La Fontaine. Intr’o lume vitoare — desigur, foarte Îndepărtată — se poate prevedea că dreptul de vot se va putea întinde şi la animalele domestice, civilizate şi afinate de om. Nu se cunosc oare deja în timpurile noastre ■ — auroră a unor timpuri noi— citi şi elefanţi care ştiu să numere şi să facă adunări simple ? Şi papagali care, pe fereasta deschisă, strigă trecătorilor adevărurile cele mai crude ? Credem că numai datorită unei inadvertenţi şi în virtutea a numeroase prejudecăţi, aceşti prieteni ai omului nu votează. Maimuţele care ştiu să umble cu bicicleta, să se bărbierească singure, şi să mănânce la masă cu furculiţa, n'ar şti adică să voteze ? Dar să nu ne pierdem şirul în entuziasmul care ne cuprinde ori de câte ori ne gândim la viitorul globului pământesc. Deocamdată, nu votează porcii ; asta este o realitate. Votează numai stăpânii porcilor; asta este o altă realitate. Şi Primăria nu vrea să indispune pe nimeni: alegerile comunale bat doară la uşă. NECULAI DALU V RE CÂTE ORI TREBUIA SA CADA GUVERNUL Se discută In toate felurile chestia dacă guvernul se retrage, când va avea Ioc acest eveniment, cum va regula d. Brătianu succesiunea, etc. De drept, actualul cabinet trebue să cadă imediat, nu să plece când va vrea. Merita să fie răsturnat de nenumărate ori în cursul celor patru ani de guvernare. Să amintim câteva cazuri când, în orice altă țară, ministerul ar fi fost schimbat: scandalurile de la expropriere, afacerea pașapoartelor, afacerea comisionului de 800 natioane, rezultatul alegerilor agricole, afacerea Galantzis, afacerea avioanelor, abdicarea prinţului Carol. Lista nu-i complectă. Până aici am enumărat numai accidente în afacerile interne. Un guvern e dator să vegheze şi asupra legăturilor externe. Trebue chiar să le dea cea mai mare atenţiune şi să întrebuinţeze la rezolvarea problemelor la care dau naştere, cei mai iscusiţi oameni cu putinţă. Liberalii au încredinţat ministerul de externe d-lui Duca, meşter mai ales în facerea gafelor. Dar nu numai titularul afacerilor străine, ci întregul guvern şi în special primul ministru au răspunderea in aceste chestiuni. Sovietele au ridicat acum câţiva ani chestia Basarabiei, pentru a masca alte interese. Care a fost politica liberalilor ? Prin felul cum s’au purtat în Moldova de peste Nistru, au dat apă la moară vecinilor din Răsărit. Acum doi ani a avut loc o conferinţă româno-rusă la Viena în chestia Basarabiei. Conferinţa n’a reuşit. Guvernul dacă ar fi avut adevărată dragoste de interesele generale ale ţării, trebuia să stărue pentru rezolvarea unei probleme atât de grave şi dacă nu reuşea, urma să-şi depue mandatul. Alţi oameni s’ar fi cuvenit să încerce aranjarea aceleaiaşi chestiuni şi conducătorii ţării nu trebuiau să se oprească până nu ajungeau la rezultatul urmărit. In anii aceştia, mai mult ca oricînd altă dată, în politica externă a fost chestia de moment favorabil. Franţa, de pildă, din cauza politicei lui Poincaré, a pierdut momentul când se putea împăca uşor cu Germania. Apoi i-a trebuit cheltueli zadarnice, sforţări şi jertfe mari ca să repare greşala şi să ajungă la pactul dela Locarno. Cu Sovietele, împrejurările dictau o politică oportunistă. D. Brătianu n'a ştiut s'o facă şi trebuia răsturnat. Acum politica internă sovietică evoluează spre socialism de stat, spre naţionalism şi pan-slavism. Înţelegerea cu guvernul de la Moscova a devenit şi mai grea. E de admis că o vor face liberalii ? Nu. Totuşi d. Brătianu ar vrea să mai stea o legislatură. Credinţa noastră e, cum am spus de la început, că actualul guvern trebue să cadă imediat" și pentru o vreme mai îndelungată. I. L. ANttLX^NNo 1 $ ■ .» .\3^v «.v JT'. »# v°0° Jt S i /•peun a& • • ••6 îum n Kiiiff lio . . . f»3 luni Clima neschimbată Zilnic auzi spunându-se : — Altădată nu erau geruri atăt' de lungi iarna. Sau .* — Mi-amintesc că primăverile erau mai dulci și verile mai calde. Și concluzia aproape generală : — S'a schimbat clima ! Ei bine, suntem victima propriilor noastre închipuiri. Clima nu s’a schimbat. Şi nu numai că nu s’a schimbat de ieri pe azi, dar a rămas aceiaşi de mii de ani. Fără îndoială că în decursul vieţii pământului, in milioane de ani, clima a suferit şi suferă schimbări. Dar lucrul nu poate fi simţit in câteva generaţii, şi cu atât mai puţin intr’o viaţă de om. Cele mai vechi documente istorice arată că de mii de ani clima este aceiaş pe pământ. S’a stabilit, de pildă, că de 1500 ani nu s’a schimbat clima in regiunile viticole ale Franţei. Deasemenea în Grecia, de 2300 ani este aceiaş climă. Astăzi, ca şi în vremea lui Aristotel, curmalul creşte şi face fructe la Atena , dar fructele nu se coc. Dacă temperatura ar fi crescut cu un singur grad era destul ca să se coacă curmalele în capitala Greciei. un rezumat, din anchitate şi până ea,—cu mici variaţii— clima pământului a rămas aceiaş. LEI NUMĂRUL ZIAR POLITIC COTICI/Kfi£ ASPECTE „Serenada“ de Tosselli... Vremurile romantismului au apus. Hărţuiţi de viaţa grea a ultimilor ani, oamenii îşi închină gândul şi toată truda nevoilor materiale, cari cresc şi se adună mereu. Preocupări ideale aproape nu există ; singură iubirea a mai rămas legată şi de oamenii veacului acestuia , dar o iubire materializată şi ea, mai mult o poftă care poate fi satisfăcută imediat şi fără pierdere de timp. Astăzi aventurile amoroase, chiar cele mai mari, nu ţin mai mult decât luna de vilegiatură sau sezonul carnavalului. Nimeni nu mai face jertfe pentru iubire. Şi de ce s’ar mai face ? Satisfacţia cărnei se poate dobândi la fiecare răspântie şi în definitiv s'ar găsi foarte greu partenerii pentru un duet sentimental. Trăim în epoca sporturilor. Şi acestea, în concepţia curentă, înseamnă brutalizare, anihilare a oricărei delicateţe: un pumn viguros de boxeur înlocuieşte inima care trebue să se emoţioneze şi atrage mai multă admiraţie de la femelele în goană după sensitate violentări. Trăim în epoca vitezei, când nu mai interesează pe nimeni spectacolele minunate ale naturii : în goana automobilului, copacii devin un obstacol primejdios și lumina lunei nu poate fi comparată cu aceea utilă a farurilor... Astfel deci, a trebuit să treacă neobservată moartea lui Tosselli, autorul celebrei „Serenade“ pe care atâtea adolescente în suferință amoroasă au cântat-o, desmierdând clapele pianului. „Serenada“ de Tosselli... Dar cine n’a suspinat ascultând-o, la fel ca pentru toate serenadele și romanele celebre ? Dar Tosselli n’a fost numai autorul cunoscutelor cântece. E! a fost eroul unui roman de dragoste, cum nu mai sânt astăzi altele ; frumoasa principesă Luisa de Saxa-Coburg, acum un sfert de veac aproape, a părăsit curtea şi gloria regală pentru a împărtăşi, pe drumuri de vagabondaj, amorul lăutarului Tosselli: în vremurile de atunci, romanul a făcut senzaţie şi, pe când oficialitatea din toate ţările dându-şi mâna, căuta să prindă pe fugari, toţi visătorii şi îndrăgostiţii urmăreau cu emoţie amănuntele romanticei aventuri... De atunci a trecut aproape un sfert de veac. Principi şi principese există pe toate cărările, alungaţi de popoare sau fugiţi de bună-voe: principii au devenit şofeuri, principesele baletiste sau chelnăriţe ; nimic romantic în trista lor viaţă de mizerii şi de refugiu. Cine să-şi amintească un asemenea împrejurări, de eroul iubirii frumoasei principese Luisa ? Nimeni. Vestea morţii lui Tosselli n’a fost reţinută de nimeni, afară doar de vreo fată îmbătrânită care, după ce a Actualităţi politice Mare coaliţie ? Guvernamentalii au adoptat tactica de a şopti pe toate cărărilelcă, situaţia politică e de aşa rsftură încât, nu s’ar putea produce acum o schimbare de regim. In acelaş timp, s’a răspândit zvonul că ‘se pune la cale o mare coaliţie a partidelor de opoziţie (inclusiv averescanii). Ar fi un proect îndrăzneţ, dar destul de oportun faţă de intenţia eventuală a liberalilor de a se crampona la putere, fie direct, fie intr’o formaţiune camuflată. Legea timbrului In faţa ameninţării de grevă a barourilor, şi faţă de critica justă a opoziţiei contra noului proect de lege a timbrului, guvernul formulează următoarea obiecţiune: —Cum să se sporească lefurile funcţionarilor, dacă nu s’ar creta Statului noui venituri ? Răspunsul se prezintă de la sine, Statul ar avea resursele necesare dacă n’ar fi jefuit de comercializările d-lor Tancred şi Vintilă. Şi deasemenea, fiscul ar putea fi îndestulat din toate afacerile liberale care astăzi sânt impuse prea blând. Şi în nici un caz nu se pot îngădui resurse fiscale cu ameninţarea de a tulbura mersul justiţiei şi a zdruncina temelia organizării sociale. Cum se explică? Oficiosul vintilist „ Viitorul“ se eute îndreptăţit să devie ironic, intrebându-se cum se explice faptul că presa anunţă de Trad for ...de rzeragerea guvernului la anumite date, fără însă ca proorocirea să se îndeplinească. Explicaţia este simplă: De luni şi ani de zile se petrec lapte ‘şi există situaţiuni care reclamă invariabil plecarea guvernului Bratianu. Dacă totuşi ''liberalii se cramponează, bătîndu-şi joc de democraţie, constituţionalism, logică şi bun simţ,nu-i vina ziarelor de opoziţie. Ele îşi fac datoria, pe cât îi posibil intr'un regim anormal şi haotic, X. Suntem în preajma bilanţuri- lor. După psihoza mnilaţionistă, desigur că ne vom obişnui cu greu cu realitatea posibilităţilor noastre aşa cum fătul se va oglindi în socotelile de la sfârşit de an. Tont va par degrés dans la nature et rien par saut. Totul merge treptat în natură şi nici prin salturi. ■#* Este un vechiu proverb franţuzesc de al cărui adevăr ar trebui să se pătrundă în primul rând acei cari dau indicaţiile de politică generală economică. S’au găsit oameni politici cari au crezut că printr’o generaţiune spontane e o ţară agricolădupă o expropiere care a sertiribat cu totul normele organizative ale producţiunei agricole, putea aşa de o dată să capăte o mare industrie, comerţ mare, cu mare alură capitalistă, cu naţionalizări,—toate acestea fără a se lăsa măcar răgazul burgheziei româneşti sau micului proprietar, ca să se formeze şi să se adeqveze nouilor împrejurări economice. Progresul nu poate veni decât în etape, pe cale evolutivă. Exageraţiunile Şi lipsa de proporţie au dat întotdeauna rezultate funeste. In genere, marea nenorocire a pieţei noastre sunt întreprinderile in disproporţie cu posibilităţile noastre reale , de asimilare şi consum. De aceia am intrat în zodia... moratoriilor. Desigur fiecare situaţiune îşi are profitorii ei. Moratoriul la noi a devenit periculos prin frecvenţa lui şi prin uşurinţa cu care s’a obţinut până acum. Concepţia de forţă majoră pe care legiuitorul a pus-o la baza moratoriului ca o condiţie esenţială, nu este nici pe departe satisfăcută de cele mai multe ori. In multe cazuri, sunt unele raţiuni de ocazie ca : stagnarea pieţei, sezonul, criza de numerar, dobânzile etc... De fapt, aceste nu sunt cauze, ci efecte ale unor exageraţi fini şi a lipsei de preparaţie, în directiva întreprinderilor. In viaţa economică, ca şi în lumea naturală, sunt anumite norme care sunt de fapt ordinea naturală a lucrurilor dictate de funcţiunea pe care ele o îndeplinesc şi care nu trebuesc călcate, căci ele se răzbună. Nici finanţa nu poate activa direct în comerţ şi industrie, nici acestea nu pot exista când abuzează de capitalul financiar. Rezultatele imixtiunei dintre aceşti factori s’au învederat chiar la noi. Adevărul este că trebue să se restrângă fiecare. Avem coltum mic fiindcă agricultura este desorganizată și nu se poate conta încă la noi pe consumul marei masse micul agricultor, care rămâne expus exprierilor atmosferice, deoarece facem cultură primitivă. De aceea in primul rând ironie măsură în toate. Nimeni nu este obligat să facă transacţii peste puterile sale; incompetinţa nu este forţă ma(Citiţi continuarea foiletonului îa pagina IV-a) NOTE ECONOMICE REAIISM Şî INFLAŢI® BILANŢURILE şi PSIHOZE INFLAŢIONISTE —Lipsa de proporţie. — Moratoriile. Rendementul Industrial.—Industrie şi Agricultură.— Politică și economie. de M ELIAS X—4— In pag. IlI-a D. Ion Mihalache în audienţă la Rege închis pianul din ale cărei coarde suspinase celebra „Serenadă“, va fi răscolit sertarul unui scrin şi de acolo va fi scos, îngălbenite de vreme, foiletoanele tăiate din „Universul“ de acum aproape douăzeci şi cinci de ani şi plăngând deasupra lor moartea lui Tosselli, va fi plângând şi pentru tinereţea ei pierdută fără rost. G. SPINA ----'Ai-.-jjj--11.1._.11 aeetoSt6ttW IS&««*eau«-«Get‘i.j.«to M n*~£ ■■wra.-tas«^».**»» AIUNCIDEI «• primesc I« to «.is Agenţiile de Publicitate ti la Administraţia erariiM Oh. Hf&psescu 17 DUMINICA 24 IANUARIE 1926 Bărbieriile Nu numai la farmacii, europeanul se miră de felul cum sunt organizate. Mai frumos e la bărbierii. La bărbierul unde obişnuiesc să mă duc, lucrează 40 de calfe , clientul e aşezat pe un fotoliu mobil, bărbierul te rade, văcsuitoml de ghete îţi face ghetele şi o domnişoară iţi face manicure toate operaţiile simultan, aşa că stai ca paralizat cu capul plecat pe spate, cu picioarele ridicate şi întinse pe scăunel şi cu mânile iarăşi întinse orizontal ! Bărbierul te tunde electric, te masează electric, apoi îţi pune comprese calde, apoi reci, iarăşi calde, te unge cu un fel de cremă pe obraz şi alte multe bazaconii. Calfa care mă operează pe mine un neamţ din Hamburg, la întrebarea mea că de ce necăjesc aşa pe bieţii oameni, îmi răspunde : „ca să iasă mai multe parale!“ O prăvălie de ghete M’am mirat eu când am numărat 40 de calfe la bârbierie, dar când am intrat la Cover, un magazin de ghete unde se vând numai fabricatele sale, m’am mirat şi mai mult, căci am numărat 200 de vânzători şi 200 de scăunaşe pentru cercatul ghetelor! Şi lucrul curios, toţi erau ocupaţi, aşa că am trebuit să aştept ca să-mi vie rândul. Unde dă aşa noroc peste „Cocoşul de aur“ din Iaşi ? De apoi preţurile ? Sunt excesiv de mari, 10—14 dolari perechea , găseşti însă şi cu 5, 6, 7 şi 8 dolari ghete foarte bune, numai să ştii în ce prăvălie să intri. Preţul îmbrăcămintei La început preţurile aceste în dolari, prefăcuţi apoi în leii noștri, m’au enervat foarte mult căci toate obiectele de îmbrăcăminte sunt scumpe. Astfel, un costum bărbătesc de la 30—80 dolari, pălărie de la 7—12 dolari, o camașă bună 3.50 etc. Dacă am socoti dolarul la 5 lei, cum a fost Înainte de război, prețurile nu par exorbitante de loc. Americana le şi socoteşte astfel. Că dolarul e acum la noi 220 lei, nu-i vina lui , după cum nu-i vina lui că in Austria dolarul e 7o,ooo coroane în loc de 5. Plata în rate O uşurinţă însă mare pentru oameni cu mai puţine mijloace e că se poate cumpără orice in rate lunare ; aşa poţi lua o casă de 5—6 camere pentru 5-6ooo dolari plătind un acont de 5oo dolari restul în rate lunare de câte 4o dolari , tot aşa mobile, piano, radiola, haine, ferme etc. Radiofonia Industria radiofoniei a luat aci un avânt colosal; nu există casă cât de modestă să n’aibă o radiolă, altele mai au şi o victrelă (gramofon perfecţionat). Şi într’adevăr, e o invenţie din cele mai interesante. Stai comod pe scaun şi asculţi concerte, discursuri lecţii de franceză, spaniolă italiană etc. din Fuadeiba, Chicago, Detroit etc. Se poate auzi şi din Londra, dar pentru aceasta trebue să te scoli la 3 de noapte, căci atunci când e la New-York 3 de noapte, la Londra e abia 9 ore seara, când au loc acolo concertele. Dăunăzi am auzit foarte clar — par’că ar fi stat lângă mine— discursul lui Coolidge, prezidentul Statelor Unite. Şi această utilă şi plăcută invenţie are mulţi care-s contra ei. Aşa, săptămâna trecută toţi fabricanţii de stofă din America, s-au întrunit la un mare congres în New-York pentru a protesta contra acestei industrii, care —zic ei—fac pe lucrător să-şi neglijeze îmbrăcămintea, şi cu banii cu care altă dată îşi procurau haine, îşi cumpără astăzi o radiolă. Acelaş lucru s’ar putea spune şi de automobil, căci majoritatea lucrătorilor posedă acest fel de vehicul ! Ar urma dar, după dezideratele d-lor fabricanţi de stofa, sa nu fie nici automobile şi alte lucruri folositoare. Ar protesta atunci fabricanții de radiere, automobile, etc. Noroc că protestele rămân eimpte proteste. M. G. SCRISORI DIN AMERICA (7) ASPECTE COMERCIALE DIN NEW YORK Preţuri la articole de îmbrăcăminte. Răspândirea radiofoniei Creşterea flotei comerciale germane Flota germană de comerţ se reface vertiginos. Prin tratatul din Versailles, tonajul comercial german fusese redus la 500.000 tone. Dar numai în 5 ani, germanii şi-au sporit tonajul de vre-o opt ori. In construcţia totală de vapoare în ultimii doi ani, Germania s’a ridicat la rangul al doilea (în frunte sta Anglia). In rangul al treelea sta Smtele-Unite, şi apoi Italia, Franţa, Japonia, Danemarca, Olanda. Şantierele maritime franceze produc acum de 4 şi de 5 ori mai puţin decât cele germane. Traficul portului Hamburg a devenit mai mare decât înainte de război. Deasemenea, este interesant a remarca faptul că în 1920 au străbătut canalul de Suez numai 15,000 tone germane , iar anul trecut s-a înregistrat la Suez un tonaj german de vre-o zece ori mai mare. Anglia credea că a distrus pe un secol concurența germană pe ocean. Acum insă constatăm că s’a înșelat.