Opinia, ianuarie 1926 (Anul 22, nr. 5578-5602)

1926-01-24 / nr. 5596

4 IARAŞI... PORCII NOŞTRI Mai mulţi conferenţiari străini, intre care d. Emerit, au vizitat in timpul din urmă Iaşul şi au putut să admire Palatul Admi­nistrativ, podul de peste Bah­­lui, şi... familiile de porci (ma­mă, tată şi copiii) care traver­sează strada Lăpuşneanu sunt ochii plini de tandreţe ai Pre­şedintelui Comisiei Interimare. (Părintele Iaşului trebue să fie şi părintele vieţuitoarelor din cuprinsul urbei, şi toate protes­tante noastre repetate nu sunt sortite de­cât să exaspereze simţimintele părinteşti ale celor din strada Alexandri). Totuşi, avem cruzimea să in­sistăm în atitudinea noastră po­trivnică râmate­­lor din Iaşi. (Câţi inamici facem, cu su­râsul pe buze, cu inconştienţă de ziarist!) Ne amintim, în a­­devăr, că un călător francez în trecere prin a doua capitală a publicat mai dăunăzi in ziarul „Le Temps“ impresiile sale care începeau cu formula : „laşul este un sat mare“. Cetind această frază am sărit de o palmă ta­vern doar ambiţii­. Şi ne luăm Îndrăzneala să credem că p­orcii sunt principalii vinovaţi (deşi mai sunt şi alţii) In această ma­terie. Aspectul rural al laşului se datoreşte. In mare parte, aces­tor lighioane domestice care iesă deodată în trupul mare dintr’o curte şi uluesc străinul absorbit cu o minută Înainte, în admira­ţia gingaşelor noastre biserice. Se citează In istorie un Sfânt Antoniu care poseda un porc ce-i urmărea pretutindenea ca un căţel. Putem saluta de acuma — în lumea ortodoxă, mă rog — un „Sfântul Toma, protector al purceilor“ care va trebui să aibă un loc asigurat cu ocazia unei modificări a calendarului. Cine ştie, poate ca protejaţii nu se vor arăta plini de ingra­titudine. „On a souvent besoin d’un plus petit que soi“ ter­mină o celebră tabu­ de La Fontaine. Intr’o lume vi­toare — desigur, foarte Îndepărtată — se poate prevedea că dreptul de vot se va putea întinde şi la animalele domestice, civilizate şi afinate de om. Nu se cunosc oare deja în timpurile noastre ■ — auroră a unor timpuri noi— cit­i şi elefanţi care ştiu să nu­mere şi să facă adunări simple ? Şi papagali care, pe fereasta deschisă, strigă trecătorilor ade­vărurile cele mai crude ? Cre­dem că numai datorită unei inadvertenţi şi în virtutea a nu­meroase prejudecăţi, aceşti prie­teni ai omului nu votează. Mai­muţele care ştiu să umble cu bicicleta, să se bărbierească sin­gure, şi să mănânce la masă cu furculiţa, n'ar şti adică să voteze ? Dar să nu ne pierdem şirul în entuziasmul care ne cuprinde ori de câte ori ne gândim la viitorul globului pământesc. Deo­camdată, nu votează porcii ; as­ta este o realitate. Votează nu­mai stăpânii porcilor; asta este o altă realitate. Şi Primăria nu vrea să indispune pe nimeni: a­­legerile comunale bat doară la uşă. NECULAI DALU V­ RE CÂTE ORI TREBUIA SA CADA GUVERNUL Se discută In toate felurile chestia dacă guvernul se re­trage, când va avea Ioc acest eveniment, cum va regula d. Brătianu succesiunea, etc. De drept, actualul cabinet tre­­bue să cadă imediat, nu să plece când va vrea. Merita să fie răsturnat de nenumărate ori în cursul celor patru ani de gu­vernare. Să amintim câteva cazuri când, în orice altă țară, ministerul ar fi fost schimbat: scandalurile de la expropriere, afacerea pa­șapoartelor, afacerea comisio­nului de 800­ natioane, rezultatul alegerilor agricole, afacerea Ga­lantzis, afacerea avioanelor, ab­dicarea prinţului Carol. Lista nu-i complectă. Până aici am enumărat numai accidente în afacerile interne. Un guvern e dator să vegheze şi asupra le­găturilor externe. Trebue chiar să le dea cea mai mare aten­ţiune şi să întrebuinţeze la re­zolvarea problemelor la care dau naştere, cei mai iscusiţi oameni cu putinţă. Liberalii au încredinţat mi­nisterul de externe d-lui Duca, meşter mai ales în facerea ga­felor. Dar nu numai titularul a­­facerilor străine, ci întregul gu­vern şi în special primul mi­nistru au răspunderea in aceste chestiuni. Sovietele au ridicat acum câţiva ani chestia Basarabiei, pentru a masca alte interese. Care a fost politica liberalilor ? Prin felul cum s’au purtat în Moldova de peste Nistru, au dat apă la moară vecinilor din Răsărit. Acum doi ani a avut loc o conferinţă româno-rusă la Viena în chestia Basarabiei. Conferinţa n’a reuşit. Guvernul dacă ar fi avut a­­devărată dragoste de interesele generale ale ţării, trebuia să stărue pentru rezolvarea unei probleme atât de grave şi dacă nu reuşea, urma să-şi depue mandatul. Alţi oameni s’ar fi cuvenit să încerce aranjarea a­­­celeaiaşi chestiuni şi conducă­torii ţării nu trebuiau să se o­­prească până nu ajungeau la rezultatul urmărit. In anii aceştia, mai mult ca oricînd altă dată, în politica externă a fost chestia de mo­ment favorabil. Franţa, de pildă, din cauza politicei lui Poincaré, a pierdut momentul când se putea împăca uşor cu Germania. Apoi i-a trebuit cheltueli zadar­nice, sforţări şi jertfe mari ca să repare greşala şi să ajungă la pactul dela Locarno. Cu Sovietele, împrejurările dictau o politică oportunistă. D. Brătianu n'a ştiut s'o facă şi trebuia răsturnat. Acum politica internă sovietică evoluează spre­­ socialism de stat, spre naţiona­lism şi pan-slavism. Înţelegerea cu guvernul de la Moscova a devenit şi mai grea. E de ad­mis că o vor face liberalii ? Nu. Totuşi d. Brătianu ar vrea să mai stea o legislatură. Credinţa noastră e, cum am spus de la început, că actualul guvern tre­bue să cadă imediat" și pentru o vreme mai îndelungată. I. L. ANttLX^N­No 1 $ ■ .» .\3^v «.v JT'. »# v°0° Jt S i /•peun a& • • ••6 îum n Kiiiff lio . . . f»3 luni Clima neschimbată Zilnic auzi spunându-se : — Altădată nu erau geruri a­­tăt' de lungi iarna. Sau .* — Mi-amintesc că primăverile erau mai dulci și verile mai calde. Și concluzia aproape gene­rală : — S'a schimbat clima ! Ei bine, suntem victima pro­priilor noastre închipuiri. Clima nu s’a schimbat. Şi nu numai că nu s’a schimbat de ieri pe azi, dar a rămas aceiaşi de mii de ani. Fără îndoială că în decursul vieţii pământului, in milioane de ani, clima a suferit şi suferă schimbări. Dar lucrul nu poate fi simţit in câteva generaţii, şi cu atât mai puţin intr’o viaţă de om. Cele mai vechi documente istorice arată că de mii de ani clima este aceiaş pe pământ. S’a stabilit, de pildă, că de 1500 ani nu s’a schimbat clima in regiunile viticole ale Fra­nţei. Deasemenea în Grecia, de 2300 ani este aceiaş climă. Astăzi, ca şi în vremea lui Aristotel, curma­lul creşte şi face fructe la Ate­na , dar fructele nu se coc. Da­că temperatura ar fi crescut cu un singur grad era destul ca­ să se coacă curmalele în capi­tala Greciei. un rezumat, din anchitate şi până ea­,—cu mici variaţii— cli­ma pământului a rămas aceiaş. ­ LEI NUMĂRUL ZIAR POLITIC COTICI/Kfi£ ASPECTE „Serenada“ de Tosselli... Vremurile romantismului au apus. Hărţuiţi de viaţa grea a ultimilor ani, oamenii îşi închi­nă gândul şi toată truda nevo­ilor materiale, cari cresc şi se adună mereu. Preocupări ideale aproape nu există ; singură iu­birea a mai rămas legată şi de oamenii veacului acestuia , dar o iubire materializată şi ea, mai mult o poftă care poate fi sa­tisfăcută imediat şi fără pierde­re de timp. Astăzi aventurile amoroase, chiar cele mai mari, nu ţin mai mult decât luna de vilegiatură sau sezonul carnavalului. Ni­meni nu mai face jertfe pentru iubire. Şi de ce s’ar mai face ? Satisfacţia cărnei se poate do­­bândi la fiecare răspântie şi în definitiv s'ar găsi foarte greu partenerii pentru un duet sen­timental. Trăim în epoca sporturilor. Şi acestea, în concepţia curentă, înseamnă brutalizare, anihilare a oricărei delicateţe: un pumn viguros de boxeur înlocuieşte inima c­are trebue să se emo­ţioneze şi atrage mai multă ad­miraţie de la femelele în goa­nă după sensitate violentări. Trăim în epoca vitezei, când nu mai interesează pe nimeni spectacolele minunate ale natu­rii : în goana automobilului, co­pacii devin un obstacol primej­dios și lumina lunei nu poate fi comparată cu aceea utilă a fa­rurilor... Astfel deci, a trebuit să treacă neobservată moartea lui Tosselli, autorul celebrei „Serenade“ pe care atâtea adolescente în sufe­rință amoroasă au cântat-o, des­­mierdând clapele pianului. „Se­­renada“ de Tosselli... Dar cine n’a suspinat ascultând-o, la fel ca pentru toate serenadele și romane­le celebre ? Dar Tosselli n’a fost numai autorul cunoscutelor cântece. E! a fost eroul unui roman de dra­goste, cum nu mai sânt astă­zi altele ; frumoasa principesă Lu­­isa de Saxa-Coburg, acum un sfert de veac aproape, a părăsit curtea şi gloria regală pentru a împărtăşi, pe drumuri de vaga­bondaj, amorul lăutarului Tos­­selli: în vremurile de atunci, romanul a făcut senzaţie şi, pe când oficialitatea din toate ţările dându-şi mâna, căuta să prindă pe fugari, toţi visătorii şi în­drăgostiţii urmăreau cu emoţie amănuntele romanticei aventuri... De atunci a trecut aproape un sfert de veac. Principi şi principese există pe toate cără­rile, alungaţi de popoare sau fugiţi de bună-voe: principii au devenit şofeuri, principesele baletiste sau chelnăriţe ; nimic romantic în trista lor viaţă de mizerii şi de refugiu. Cine să-şi amintească un a­­semenea împrejurări, de eroul iubirii frumoasei principese Lu­isa ? Nimeni. Vestea morţii lui Tosselli n’a fost reţinută de nimeni, afară doar de vreo fată îmbătrânită care, după ce a Actualităţi politice Mare co­aliţie ? Guvernamentalii au adoptat tactica de a şopti pe toate că­­rărilelcă, situaţia politică e de aşa rsftură încât, nu s’ar putea produce acum o schimbare de regim. In acelaş timp, s’a răspândit zvonul că ‘se pune la cale o mare coaliţie a partidelor de opoziţie (inclusiv averescanii). Ar fi un proect îndrăzneţ, dar destul de oportun faţă de in­tenţia eventuală a liberalilor de a se crampona la putere, fie direct, fie intr’o formaţiune camuflată. Legea timbrului In faţa ameninţării de grevă­­ a barourilor, şi faţă de critica justă a opoziţiei contra noului proect de lege a timbrului, gu­vernul formulează următoarea obiecţiune: —Cum să se sporească lefu­rile funcţionarilor, dacă nu s’ar creta Statului noui venituri ? Răspunsul se prezintă de la sine, Statul ar avea resursele necesare dacă n’ar fi jefuit de comercializările d-lor Tancred şi Vintilă. Şi deasemenea, fis­cul ar putea fi îndestulat din toate afacerile liberale care as­tăzi sânt impuse prea blând. Şi în nici un caz nu se pot îngădui resurse fiscale cu a­meninţarea de a tulbura mersul justiţiei şi a zdruncina temelia organizării sociale. Cum se explică? Oficiosul vintilist „ Viitorul“ se eute îndreptăţit să devie ironic, intrebându-se cum se ex­plice faptul că presa anunţă de Trad for ...de rzer­ager­ea guvernu­lui la anumite date, fără însă ca proorocirea să se îndepli­nească. Explicaţia este simplă: De luni şi ani de zile se pe­trec lapte ‘şi există situaţiuni care reclamă invariabil plecarea guvernului Bratianu. Dacă totuşi ''liberalii se cramponează, bătîn­­du-şi joc de democraţie, consti­tuţionalism, logică şi bun simţ,­­nu-i vina ziarelor de opoziţie. Ele îşi fac datoria, pe cât îi posibil intr'un regim anormal şi haotic, X. Suntem în preajma bilanţuri-­ lor. După psihoza mnilaţionistă, desigur că ne vom obişnui cu greu cu realitatea posibilităţilor noastre aşa cum fătul se va oglindi în socotelile de la sfâr­şit de an. Tont va par degrés dans la nature et rien par saut. Totul merge treptat în natură şi nic­i prin salturi. ■#* Este un vechiu proverb fran­ţuzesc de al cărui adevăr ar trebui să se pătrundă în primul rând acei cari dau indicaţiile de politică generală economică. S’au găsit oameni politici cari au crezut că printr’o generaţiu­­ne spontane e o ţară agricolă­­după o expropiere care a sertiri­bat cu totul normele organiza­­tive ale producţiunei agricole, putea aşa de o dată să capăte o mare industrie, comerţ mare, cu mare alură capitalistă, cu naţionalizări,—toate acestea fă­ră a se lăsa măcar răgazul bur­gheziei româneşti sau micului proprietar, ca să se formeze şi să s­e adeq­veze nouilor împre­jurări economice. Progresul nu poate veni de­­cât în etape, pe cale evolutivă. Exageraţiunile Şi lipsa de pro­­porţie au dat în­totdeauna re­­zultate funeste. In genere, marea nenorocire a pieţei noastre sunt întreprinderile in disproporţie cu posibilităţile noastre reale , de asimilare şi consum. De a­­ceia am intrat în zodia... m­ora­­toriilor. Desigur fiecare situaţiune îşi are profitorii ei. Moratoriul la noi a devenit periculos prin frecvenţa lui şi prin uşurinţa cu care s’a obţinut până acum. Concepţia de forţă majoră pe care legiuitorul a pus-o la baza moratoriului ca o condiţie esen­ţială, nu este nici pe de­parte satisfăcută de cele mai multe ori. In multe cazuri, sunt unele raţiuni de ocazie ca : stagnarea pieţei, sezonul, criza de nume­rar, dobânzile etc... De fapt, aceste nu sunt cau­ze, ci efecte ale unor exagera­ţi fini şi a lipsei de preparaţie, în directiva întreprinderilor. In via­ţa economică, ca şi în lumea naturală, sunt anumite norme care sunt de fapt ordinea natu­rală a lucrurilor dictate de func­ţiunea pe care ele o îndeplinesc şi care nu trebuesc călcate, căci ele se răzbună. Nic­i finanţa nu poate activa direct în comerţ şi industrie, nici acestea nu pot e­­xista când abuzează de capita­lul financiar. Rezultatele imixtiunei dintre aceşti factori s’au învederat chiar la noi. Adevărul este că trebue să se restrângă fiecare. Avem coltum mic fiindcă agricultura este desorganizată și nu se poate conta încă la noi­ pe consumul marei masse micul agricultor, care rămâne expus exprierilor atmosferice,­­ de­oarece facem cultură primitivă. De aceea in primul rând ironie măsură în toate.­­ Nimeni nu este obligat să fa­că transacţii peste puterile sale; incompetinţa nu este forţă ma­(Citiţi continuarea foile­­tonului îa pagina IV-a) NOTE ECONOMICE REAI­ISM Şî INFLAŢI® BILANŢURILE şi PSIHOZE INFLAŢIONISTE —Lipsa de proporţie. — Moratoriile. Rende­­mentul Industrial.—Industrie şi Agricultură.— Politică și economie. de M­ ELIAS X—4—­ In pag. IlI-a D. Ion Mihalache în audienţă la Rege închis pianul din ale cărei coarde suspinase celebra „Se­renadă“, va fi răscolit sertarul unui scrin şi de acolo va fi scos, îngălbenite de vreme, foiletoanele tăiate din „Univer­sul“ de acum aproape douăzeci şi cinci de ani şi plăngând de­asupra lor moartea lui Tosselli, va fi plângând şi pentru tinere­ţea ei pierdută fără rost. G. SPINA ----'Ai-.-jjj--11.1._.11 aeetoSt6ttW IS&««*eau«-«Get‘i­.j.­­«to M n*~£ ■■wra.-tas«^».**»» AIUNCIDEI «• primesc I« to «.is Agenţiile de Publicitate ti la Administraţia erariiM Oh. Hf&psescu 17 DUMINICA 24 IANUARIE 1926 Bărbieriile Nu numai la farmacii, euro­peanul se miră de felul cum sunt organizate. Mai frumos e la băr­bierii. La bărbierul unde obiş­­nuiesc să mă duc, lucrează 40 de calfe , clientul e aşezat pe un fotoliu mobil, bărbierul te rade, văcsuitoml de ghete îţi face ghetele şi o domnişoară iţi face manicure toate operaţiile simultan, aşa că stai ca parali­zat cu capul plecat pe spate, cu picioarele ridicate şi întinse pe scăunel şi cu mânile iarăşi întinse orizontal ! Bărbierul te tunde electric, te masează electric, apoi îţi pune comprese calde, apoi reci, iarăşi calde, te unge cu un fel de cre­mă pe obraz şi alte multe ba­zaconii. Calfa care mă operează pe mine un neamţ din Hamburg, la întrebarea mea că de ce ne­căjesc aşa pe bieţii oameni, îmi răspunde : „ca să iasă mai multe parale!“ O prăvălie de g­hete M’am mirat eu când am nu­mărat 40 de calfe la bârbierie, dar când am intrat la Cover, un magazin de ghete unde se vând numai fabricatele sale, m’am mirat şi mai mult, căci am numărat 200 de vânzători şi 200 de­ scăunaşe pentru cerca­­tul ghetelor! Şi lucrul curios, toţi erau ocupaţi, aşa că am trebuit să aştept ca să-mi vie rândul. Unde dă aşa noroc peste „Cocoşul de aur“ din Iaşi ? De apoi preţurile ? Sunt exce­siv de mari, 10—14 dolari pe­rechea , găseşti însă şi cu 5, 6, 7 şi 8 dolari ghete foarte bune, numai să ştii în ce prăvălie să intri. Preţul îmbrăcămintei La început preţurile aceste în dolari, prefăcuţi apoi în leii noș­tri, m­’au enervat foarte mult căci toate obiectele de îmbrăcăminte sunt scumpe. Astfel, un costum bărbătesc de la 30—80 dolari, pălărie de la 7—12 dolari, o camașă bună 3.50 etc. Dacă am socoti dolarul la 5 lei, cum a fost Înainte de război, prețurile nu par exorbitante de loc. Americana le şi socoteşte ast­fel. Că dolarul e acum la noi 220 lei, nu-i vina lui , după cum nu-i vina lui că in Aus­tria dolarul e 7o­,ooo coroane în loc de 5. Plata în rate O uşurinţă însă mare pentru oameni cu mai puţine mijloace e că se poate cumpără orice in rate lunare ; aşa poţi lua o casă de 5—6 camere pentru 5­-6ooo dolari plătind un acont de 5oo dolari restul în rate lunare de câte 4o dolari , tot aşa mobile, piano, rad­iola, haine, ferme etc. Radiofonia Industria radiofoniei a luat aci un avânt colosal; nu există casă cât de modestă să n’aibă o radiolă, altele mai au şi o victrelă (gramofon perfecţionat). Şi într’ad­evăr, e o invenţie din cele mai interesante. Stai co­mod pe scaun şi asculţi con­certe, discursuri lecţii de fran­ceză, spaniolă italiană etc. din Fu­adeiba, Chicago, Detroit etc. Se poate auzi şi din Londra, dar pentru aceasta trebue să te scoli la 3 de noapte, căci atun­ci când e la New-York 3 de noapte, la Londra e abia 9 ore seara, când au loc acolo con­certele. Dăunăzi am auzit foarte clar — par’că ar fi stat lângă mi­ne— discursul lui Coolidge, prezi­dentul Statelor Unite. Şi această utilă şi plăcută in­venţie are mulţi care-s contra ei. Aşa, săptămâna trecută toţi fabricanţii de stofă din Ameri­ca, s-au întrunit la un mare congres în New-York pentru a protesta contra acestei industrii, care —zic ei—fac pe lucrător să-şi neglijeze îmbrăcămintea, şi cu banii cu care altă dată îşi procurau haine, îşi cumpără astăzi o radiolă. Acelaş lucru s’ar putea spune şi de automo­bil, căci majoritatea lucrători­lor posedă acest fel de vehi­cul ! Ar urma dar, după dezi­deratele d-lor fabricanţi de sto­fa, sa nu­ fie nici automobile şi alte lucruri folositoare. Ar pro­testa atunci fabricanții de ra­diere, automobile, etc. Noroc că protestele rămân ei­mpte proteste. M. G. SCRISORI DIN AMERICA (7) ASPECTE COMERCIALE DIN NEW YORK Preţuri la articole de îmbrăcăminte. Răspân­direa radiofoniei C­reşterea flotei comerciale germane Flota germană de comerţ se reface vertiginos. Prin tratatul din Versailles, tonajul comercial german fusese redus la 500.000 tone. Dar nu­mai în 5 ani, germanii şi-au sporit tonajul de vre-o opt ori. In construcţia totală de va­poare în ultimii doi ani, Ger­mania s’a ridicat la rangul al doilea (în frunte sta Anglia). In rangul al treelea sta Smtele-U­­nite, şi apoi Italia, Franţa, Ja­ponia,­ Danemarca, Olanda. Şantierele maritime franceze produc acu­m de 4 şi de 5 ori mai puţin decât cele germane. Traficul portului Hamburg a devenit mai mare decât înainte de război. Deasemenea, este in­teresant a remarca faptul că în 1920 au străbătut canalul de Suez numai 15,00­0 tone germa­ne , iar anul trecut s-a înregis­trat la Suez un tonaj german de vre-o zece ori mai mare. Anglia credea că a distrus pe­­ un secol concurența germană­­ pe ocean. Acum insă constată­m că s’a înșelat.

Next