Opinia, septembrie 1926 (Anul 22, nr. 5778-5803)
1926-09-15 / nr. 5790
.V Camera d .Comerţ % şi d. Dr. Cerchez Corpul electoral al marei instituţii care este Camera de Comerţ de laşi, a intrat într’o activitate febrilă şi cu dânsul, poliţia Iaşului şi organele administrative ale judeţului Iaşi, graţie d-lui C. Cerchez. Nu trecuse un an de cînd se instalase (pe baza unei legi nouă care a consacrat importanţa comerţului şi industriei) o Cameră de comerţ şi industrie în Iaşi cu adevărat a comercianţilor şi industriaşilor din Iaşi cu judeţele Bălţi şi Soroca, compusă în marea sa majoritate din valorile reale ale acestui colegiu, şi d. C. Cerchez a întreprins pentru a 2-a oară distrugerea Camerei de Comerţ de Iaşi şi tot prin factori absolut străini de comerţ şi industrie.Camera de comerţ de Iaşi care sub prima sa formă întrunea patru judeţe din Nordul Moldovei, a ajuns la o situaţiune strălucită în perioada 1891 — 1911, în principal graţie unui om, George Şerban. Şerban, emigrat la Iaşi din Huşi, a întemeiat aci o industrie şi un comerţ pe atunci exclusiv naţional şi indigen: făclieria, înzestrat de la natură cu pricepere şi putere de muncă, Şerban la tejgheaua lui vindea dar aşteptând clienţii cetea, şi astfel şi-a făcut o cultură economică şi o educaţiune de comerciant. Şerban a făcut să se reverse asupra breslei sale această cultură şi educaţiune. Cu dânsele Şerban, cu o muncă perseverentă de aproape 50 de ani, a luminat şi ridicat pe meseriaşul şi comerciantul ieşan mai întăiu şi apoi pe aceleaşi elemente din celelalte judeţe ale Moldovei, care veneau în contact cu Iaşul.Meseriaşii şi comercianţii Moldovei au recunoscut timpuriu meritele lui Şerban şi printr’o mişcare puternică în contra politicei cu poliţia care se obişnuise să instaleze la prezidenţia Camerei de Comerţ numai figuranţi, au aşezat în fruntea Camerei de comerţ şi la conducerea lor, pe George Şerban. George Şerban a hărăzit comercianţilor şi meseriaşilor o casă proprie cumpărând din economiile veniturilor Camerei aproape pe nimic, palatul din strada Cuza Vodă care tentează atâta pe d. Cerchez. Cine credeţi că a încercat să distrugă opera lui Şerban ? Tot d. C. Cerchez, în numele aptitudinilor comerciale pe care Ie câştigase prin faptul că crâşma din Lungani era înscrisă pe numele Său, şi pe baza zelului de proaspăt transfug al partidului care venise la putere în anul 1910. Din nenorocire d. Cerkez a reuşit să întrerupă pentru totdeauna activitatea lui Şer-ban la preşedinţia Camerei de Comerţ. Noroc însă că Şerban nu s’a dat bătutăsaskei sa de conducător şi educator al meseriaşilor şi comerciaţilor, în odăiţa din dosul făclieriei sale din str. Anastase Panu devenit locul de pelerinaj a meseriaşilor şi comercianţilor, a instalat la Camera de Comerţ pe fostul său vicepreşedintele Jelea ca să repare dezastrul preşidenţiei crâşmarului din Lungani. L-am văzut la treabă altă dată pe d. Cerkez şi de aceia mai ales astăzi când comerţul şi indusria au devenit pârghia de refacere a vieţei noastre economice, nu putem rămâne impasibili la poftele d-lui Cerkez. A. A. BADAREU Imaginarul tratat militar S’a dezminţit imediat invenţia presei anglo-americane despre încheerea unui tratat militar secret între Polonia şi România. Dacă informaţia nu era exactă, în schimb este de admirat cu cât talent inventiv ziarişti americani au brodat povestea, cu un uimitor lux de amănunte. S’a scris de pildă că, într’un război al Poloniei cu Rusia şi Germania, trupele române sânt autorizate să ocupe poziţii pe teritorul polonez. Iar in cazul unui război al României cu Ungaria sau Bulgaria, trupele poloneze sânt autorizate a lua poziţii pe teritorul român. In cazul unui conflict cu Rusia, armatele româno-polone— conform avizui Statului Major francez—vor ocupa imediat linia Vitebsk —Mohilev— Gomei pe Nipru. Franţa îşi ia obligaţia să trimită (prin Serbia) echipament arme şi muniţii, anume: 200 aeroplane, 50 piloţi, 30 mecanci, echpamentpentru 200.000 oameni, mediamente şi muniţii de tot felul. Pe lângâ numeroase amănunte şi citaţiuni de texte, gazetele americane mai specificau că tratatul a fost semnat, pentru România, de general Petala, lt. colonel Nicolăşescu şi maior Pomponu. Dar toată afacerea aceasta senzaţională a fost prompt şi oficial dezminţită din Paris, Varşova şi Bucureşti. româno - polon ZUE POLITIC COTIDIAN 137SI MERCURI 15 SEPTEMBRIE 1926 A N a N O I u B I se primesc la toate Agenţiile de Publicitate şi la Administraţia ziarului Iaşi—Str. Gh. Mârzeanu 17 ASPECTE Dela diplomaţie la pan-europeism Răsboiul militar mondial s’a încheiat de mult; cel economic continuă mai aspru şi mai greu de cât întotdeauna. Dela 1918 până astăzi conferinţele de pace s’au succedat cu o regularitate şi o viteză de neîntrecut şi totuşi ele n’au adus la liniştea necesară popoarelor pentru progres. Toate conferinţele s’au dovedit inutile până la un punct, pentru că spiritul care anima pe ci cari luau parte la ele era acelaş spirit strâmt diplomatic care a prezidat în cabinetele ministrelor de externe până îţi 1914 şi a contribuit la deslănţuirea marelui războiu. Acum, după acceptarea Germaniei ca mare putere în adunarea Socităţii Naţiunilor, se afirmă iar că pacea este definitiv stabilită, după cum s’a afirmat ori de câte ori Briand pronunţa un discurs admirabil sau ori de câte on Chamberlainul ca bine dispus de la Geneva spre Londra. Rivalităţle rămân aceleaşi. Atâta vreme cât diplomaţia vechelor cadre va conduce soarta popoarelor şi cât în spatele ei vor domina consorţiile şi concernurile financiare şi industriale, tratatele încheiate vor fi simple petece de hârtie cam la cea dintâi ocazie favorabilă vor putea fi rupte şi aruncate în vânt. Pilda sălbătăciei americane în executarea datoriilor de războiu ale Franţei, este edificatoare în această privinţă , nici suferinţele comune pe frontul de lupă, nici valurile de sânge francez amestecat cu cel american, nici îndelung şi des repetatele manifestaţii de amiciţie în cimitire unde generalii şi oamenii politici s’au bătut cu pumnii în piept pentru a proclama indisolubila legătură dintre Statele Unite şi Franţa, nimic din toate acestea n’a putut opri pe bancherii de peste ocean să-şi dea arama pe faţă la cea dintâi scadenţă a datoriei franceze. Noi avem convingerea că înfrăţirea popoarelor nu o pot face politicianii. Această înfrăţire trebue să o caute naţiunile pe alte căi decât ale conferinţelor dipomatice, în legăturile pe care numai spiritele superioare le pot crea, născute dintr’o sinceră iubire de oameni. Iată de ce aşteptăm cu încredere primul congres al Uniunii Pan-europene care poate şi trebue să devină un factor important până la îndeplinirea celuilalt vis al nostru: Statele Unite ale Europei. G. Spina. CAND AJUNG! DEPUTAT DE SGROCA... CU UN SIMPLU SCHIMB DE ADRESE ŞI CU O MICA, ILEGALITATE, CÎŞTIGI 420.000 lei.NOROCUL D-LUI WURMBRAND. Pentru d. Max Wurmbrand, afacerea vânzării casei din str. Tăutu trebuia făcută fără nici o osteneală şi fără nici o cheltuială , aşa erau condiţiile puse de deputatul de Soroca. Ministrul Instrucţiunei a contractat cumpărătura acceptând toate condiţiile d-lui Wurmbrand. Una din aceste condiţiuni era şi scutirea actului de taxa de înregistrare. Şi atunci, Ministererul—care cunoştea owirte bine textul art. 52 diin Legea Timbrului care spune: „Pentru toate actele încheiate intre Stat, judeţe şi comune cu particularii şi pe care legea le supune la taxa de timbru sau înregistrare, taxa cade în sarcina particularilor“,a luat asupra sa plata taxelor în sumă de 420.000 lei. Apoi Ministerul Instructurei a intervenit la Ministerul finanţelor ca, pe motiv că el a luat asupra sa plata taxelor, actul să fie scutit de orice taxe. Ministerul de Finanţe a fost categoric în refuzul său , şi atuci s’a recurs la un truc prin care s’a obţinut aprobarea dorită. Iată adresa Ministerului de Finanţe către cel al Instrucţiunei, adresă care este un monument de contraziceri şi de călcare a legei timbrului pe care acelaş Minister o execută cu atâta stricteţe de câte ori la mijloc este un biet particular care n’a avut norocul să se aleagă deputat de Soroca. Ministerul Finanţelor Drecţia Timbrului, Contenciosului şi Ordonanţărilor Biroul Tibrului No. 220149 din 26 August 1926 Domnule Ministru, Adresei Dr. f. n. avem onoare a vă comunica că potrivit art. 52 din legea timbrului atunci când Statul cumpără un imobil de la un particular, taxele sunt datorite de câtre acesta din urmă. Faptul că Ministerul a luat asupra sa plata taxelor, nu poate schimba textul legii, adică că în virtutea acestui fapt particularul să poată cere scutirea de taxe. Întrucât însă în adresa menţionată arătaţi că contractul a fost semnat de părţi, Ministerul de Finanţe nu obligă la plata taxelor pentru acest contract care înţelege să fie scutit de plata acestor taxe. Rămâne bineînţeles ca instanţele judiciare să dea curs actului in felul acesta. p. Ministru (ss) Indiscifrabil Director general (ss) C. Petrescu Din cuprinsul adresei reprodusă mai sus reese clar un fapt: că Ministerul Instrucţiunei a vrut să pună pe cel de finanţe în faţa unui fapt îndeplinit, afirmând că actul de cumpărătură este semnat de părţi. Or, acest lucru era complect inexact, pentru că abia după primirea acestei adrese, tot în ziua de 26 August, Miniştrsui PisinscţttsntiăM & a avocatului G. Alexeanu delegaţia cu No. 22953, de „a se prezenta la Iaşi pentru a face la numele şi pentru Ministerul Instrucţiunei actul de cumpărare al imobilului din Iaşi str. Tăutu No. 16 proprietatea d-lui M. Wurmbrand“. Prin urmare, scutirea ilegală de taxă s-a obţinut prin invocarea unui motiv inexistent. Dar pe lângă această operaţie, afacerea conţine încă o msikimfis, interesantă şi pe care o vom discuta în numărul viitor. SITUAŢIA TULBURE DIN CHINA Din Shagai sosesc ştiri alarmante. Atât trupele comuniste din Canton, ajunse la Hanken, cât şi elemente din armata lui U-Pei-Fu, atacă vasele engleze, şi chiar pe cele japoneze şi americane în apropierea coastelor. Acestea răspund cu lovituri de tunn In unele puncte, englezii audebarcat. Clișeul nostru reprezintă o stradă din Shanghai cu patrule militare. r CONGRESUL DIN BRAŞOV AL FEMEILOR ROMÂNE 75 ani de activitate feministă românească CUVÂNTAREA D-NEI ELENA MEISSNER La congresul din Braşov al Federaţiei societăţilor feministe din România, distinsa noastră concetăţeana, d-na Elena Meissner, a rostit această inspirată cuvântare. A fost dat generaţiei noastre de astăzi, să sărbătorească 75 ani de la înfiinţarea, în Braşov, a primei societăţi de asistenţă socială, întemeiată de femeile române, spre a ocroti orfanii rămaşi de isbelişte după revoluţia din 1848— orfani ai căror părinţi muriseră schingiuiţi de duşmani milenari, în urma luptelor duse pentru cauza sfântă a libertăţii naţionale. Românimea înfruntă veacurile Veacuri multe se scurseră de când străbunul nostru Traian ne adusese şi ne aşezase în acest binecuvântat pământ, plămădit cu sângele vitejilor strămoşi romani. In aceste veacuri, puhoae peste puhoae de barbari s’au năpustit spre a răpi moştenirea sfântă ce ne încredinţase marele împărat, cu porunca de a o păstra şi a o transmite neştirbită generaţiilor următoare. Mii şi mii de eroi au răsărit în decursul vremurilor din acest neam, cari ne-au apărat cu sângele şi viaţa lor. Doamne, şi mult au pătimit aceşti eroi, aceşti strămoşi ai noştri! Răscoala ardelenilor în 1848 Când, în 1848, Ungurii se răsculară contra stăpânitorilor lor de atunci, se răsculară şi românii noştri din Ardeal contra Ungurilor, spre a protesta contra adunârii de la Cluj, în care Ungurii nu primiseră pe români, dar aveâserâ Unirea Ardealului. Românii atunci fac, în ziua de 3 Mai, o adunare măreaţă pe câmpia Libertăţii de lângă Blaj. 4o,ooo de ţărani, adunaţi acolo, proclamă naţiunea romană ca naţiune de sine stătătoare, cer desfiinţarea iobăgiei, cer şcoli româneşti şi limba română în administraţii. Văzând aceasta, Ungurii încep a măcelări cu furie pe români : femei, bărbaţi, tineri, bătrâni, laolaltă sunt ucişi, răstigniţi, îngropaţi de vii, schingiuiţi cu sâlbătăcie. Armata lui Avram Iancu Numai în ţara Moţilor nu pot Ungurii pătrunde. Sub conducerea lui Avram Iancu — acel Rege al Munţilor — femei şi bărbaţi luptă cu înverşunare şi de mai multe ori înving oştile gen. ungurem. Femeile călări, aţin calea duşmanilor la trecători şi răspântii, luptă cu furie şi dovedesc o vitejie nemaipomenită in istoria noastră până la acea dată. Astfel, fiinţele acelea slabe, supuse, gingaşe, duioase, se transformă deodată în leoaice şi eroine ca şi vitejii lor soţi. Îşi apără pământul, îşi apără copiii şi vatra, îşi apără limba şi credinţa strămoşească până la ultima suflare. Cele căzute in mâini duşman ne suferă moartea de martir, fără să plângă, fără să se vaete ! Din această generaţie, a eşit acea pleiadă de femei române care Ic 1851 a făcut să răsad cea dintâi manifestare social® de muncă feminină, — nu nimai de ajutorare, ci şi de #educaţie a femeei — întrun tiBIS când nici femei de şase, deşi tm Rezultatul alegerilor parţiale După primele rezultate ale alegerilor parţiale, cu totul defavorabile guvernului,avem şi uttite rezultate, de data acasta cu totul favorabile guvernului. Procesul electoral în ocuplat în aceste câteva zile, era uşor de prevăzut şi noi l-am anticipat în chip foarte exact, îngrijorat de primele rezultate, care dovedeau popularitatea reală a opoziţiei, guvernul a intensificat acţiunea aparatului administrativ, pentru ca la ultimile alegeri să iasă victorios prin orce mijloace. Şi dacă tactica cunoscută i-a succes în Iunie pe ţara Întreagă, cu atât mai lesne i-a fost acum să-şi impue candidaţii în 5 judeţe. Asemenea „ consultaţiuni populare“ nu şi mai păstrează mare lucru din rostul lor constituţional.. Pământul nu s® cutremură mai des ca odinioară Indesirea cutremurelor de pământ, în ultimii ani, a îngrijorat lumea. Mereu chinuiţi de teama necunoscutului şi de furia distructivă a puterilor elementare, oamenii şi-au închipuit că miezul pământului a intrat in fierbere şi că ne ameninţă un cataclism. Dar savanţii ne dau asigurări liniştitoare. Ei ne încredinţează că, de fapt, cutremurele nu sunt nici mai dese, nici mai violente ca altădată. Astăzi însă, ştiinţa posedă aparate aşa de perfecţionate încât orce fenomen sientrc este imediat înregistrat. Şi mai cu seamă, graţie rapidităţii mijloacelor de comunicaţie, orce cutremur este imediat înştiinţat pretutindeni. Prin urmare, putem fi fără grijă.