Opinia, septembrie 1926 (Anul 22, nr. 5778-5803)

1926-09-15 / nr. 5790

.V Camera d .Comerţ % şi d. Dr. Cerchez Corpul electoral al marei instituţii care este Camera de Comerţ de laşi, a intrat într’o activitate febrilă şi cu dânsul, poliţia Iaşului şi organele administrative ale judeţului Iaşi, graţie d-lui C. Cerchez. Nu trecuse un an de cînd se instalase (pe baza unei legi nouă care a con­sacrat importanţa comerţului şi industriei) o Cameră de comerţ şi industrie în Iaşi cu adevărat a comercianţilor şi industriaşilor din Iaşi cu judeţele Bălţi şi Soroca, compusă în marea sa ma­joritate din valorile reale ale acestui colegiu, şi d. C. Cerchez a întreprins pentru a 2-a oară distrugerea Ca­merei de Comerţ de Iaşi şi tot prin factori absolut stră­ini de comerţ şi industrie.­­Camera de comerţ de Iaşi care sub prima sa formă întrunea patru judeţe din Nordul Moldovei, a ajuns la o situaţiune strălucită în perioada 1891 — 1911, în principal graţie unui om, George Şerban. Şerban, emigrat la Iaşi din Huşi, a întemeiat aci o industrie şi un comerţ pe atunci exclusiv naţional şi indigen: făclieria, înzestrat de la natură cu pricepere şi putere de mun­că, Şerban la tejgheaua lui vindea dar aşteptând clienţii cetea, şi astfel şi-a făcut o cultură economică şi o e­­ducaţiune de comerciant. Şerban a făcut să se re­verse asupra breslei sale a­­ceastă cultură şi educaţiune. Cu dânsele Şerban, cu o muncă perseverentă de a­­proape 50 de ani, a luminat şi ridicat pe meseriaşul şi comerciantul ieşan mai în­­tăiu şi apoi pe aceleaşi e­­lemente din cele­lalte judeţe ale Moldovei, care veneau în contact cu Iaşul.­­Meseriaşii şi comercianţii Moldovei au recunoscut tim­puriu meritele lui Şerban şi printr’o mişcare puternică în contra politicei cu poli­ţia care se obişnuise să instaleze la prezidenţia Ca­merei de Comerţ numai fi­guranţi, au aşezat în frun­tea Camerei de comerţ şi la conducerea lor, pe­ Geor­­ge Şerban. George Şerban a hărăzit comercianţilor şi meseriaşi­lor o casă proprie cumpă­rând din economiile venitu­rilor Camerei aproape pe nimic, palatul din strada Cuza Vodă care tentează atâta pe d. Cerchez. Cine credeţi că a încer­cat să distrugă opera lui Şerban ? Tot d. C. Cer­chez, în numele aptitudini­lor comerciale pe care Ie câştigase prin faptul că crâşma din Lungani era înscrisă pe numele Său, şi pe baza zelului de proas­păt transfug al partidului care venise la putere în a­­nul 1910. Din nenorocire d. Cerkez a reuşit să întrerupă pentru­­ totdeauna activitatea lui Şer-­­ban la preşedinţia Camerei­ de Comerţ. Noroc însă că Şerban nu s’a dat bătută­­sask­ei sa de conducător şi educa­tor al meseriaşilor şi co­­merci­aţilor, în odăiţa din dosul făclieriei sale din str. Anastas­e Panu devenit lo­cul de pelerinaj a meseria­şilor şi comercianţilor, a instalat la Camera de Co­merţ pe f­ostul său vice­­preşedintele Jelea ca să re­pare dezastrul preşidenţiei crâşmarului din Lungani. L-am văzut la treabă altă dată pe d. Cerkez şi de a­­ceia mai ales astăzi când comerţul şi indus­ria au devenit pârghia de refa­cere a vieţei noastre eco­nomice, nu putem rămâne impasibili la poftele d-lui Cerkez. A. A. BADAREU Imaginarul tratat militar S’a dezminţit imediat invenţia presei anglo-americane despre încheerea unui tratat militar secret între Polonia şi România. Dacă informaţia nu era ex­actă, în schimb este de admirat cu cât talent inventiv ziariş­ti americani au brodat povestea, cu un uimitor lux de amănunte. S’a scris de pildă că, într’un război al Poloniei cu Rusia şi Germania, trupele române sânt autorizate să ocupe poziţii pe teritorul polonez. Iar in cazul unui război al României cu Un­garia sau Bulgaria, trupele po­loneze sânt autorizate a lua po­ziţii pe teritorul român. In cazul unui conflict cu Ru­sia, armatele româno-polone— conform avizu­­i Statului Major francez—vor ocupa imediat linia Vitebsk —Mohilev— Gomei pe Nipru. Franţa îşi ia obligaţia să trimită (prin Serbia) echipament arme şi muniţii, anume: 200 a­­eroplane, 50 piloţi, 30 mecan­ci, ech­pament­­pentru 200.000 oa­meni, med­iamente şi muniţii de tot felul. Pe lângâ numeroase amănunte şi citaţiuni de texte, gazetele a­­mericane mai specificau că trata­tul a fost semnat, pentru Ro­mânia, de general Petala, lt. colonel Nicolăşescu şi maior Pompon­u. Dar toată afacerea aceasta senzaţională a fost prompt şi oficial dezminţită din Paris, Varşov­a şi Bucureşti. româno - polon ZUE POLITIC COTIDIAN 137SI MERCURI 15 SEPTEMBRIE 1926 A N a N O I u B I se primesc la toate Agenţiile de Publicitate şi la Administraţia ziarului Iaşi—Str. Gh. Mârzeanu 17 ASPECTE Dela diplomaţie la pan-europeism Răsboiul militar mondial s’a încheiat de mult; cel economic continuă mai aspru şi mai greu de cât întotdeauna. Dela 1918 până astăzi conferinţele de pace s’au succedat cu o regularitate şi o viteză de neîntrecut şi to­tuşi ele n’au adus la liniştea ne­cesară popoarelor pentru pro­gres. Toate conferinţele s’au dove­dit inutile până la un punct, pentru că spiritul care anima pe c­i cari luau parte la ele era acelaş spirit strâmt diplomatic care a prezidat în cabinetele minis­trelor de externe până îţi 1914 şi a contribuit la deslănţu­­irea marelui războiu. Acum, după acceptarea Ger­maniei ca mare putere în adu­narea Socităţii Naţiunilor, se afirmă iar că pacea este defi­nitiv stabilită, după cum s’a a­­firmat ori de câte ori Briand pronunţa un discurs admirabil sau ori de câte on Chamber­­lain­ul ca bine dispus de la Geneva spre Londra. Rivalităţ­le rămân aceleaşi. Atâta vreme cât diplomaţia ve­­chelor cadre va conduce soarta popoarelor şi cât în spatele ei vor domina consorţiile şi con­­cernurile financiare şi indus­triale, tratatele încheiate vor fi simple petece de hârtie cam­ la cea dintâi ocazie favorabilă vor putea fi rupte şi aruncate în vânt. Pilda sălbătăciei americane în executarea datoriilor de războiu ale Franţei, este edificatoare în această privinţă , nici suferinţele comune pe frontul de lup­ă, nici valurile de sânge francez amestecat cu cel american, nici îndelung şi des repetatele mani­festaţii de amiciţie în cimitire unde generalii şi oamenii po­litici s’au bătut cu pumnii în piept pentru a proclama indi­solubila legătură dintre Statele­ Unite şi Franţa, nimic din toate acestea n’a putut opri pe ban­cherii de peste ocean să-şi dea arama pe faţă la cea dintâi scadenţă a datoriei franceze. Noi avem convingerea că în­frăţirea popoarelor nu o pot face politicianii. Această înfrăţire tre­­bue să o caute naţiunile pe alte căi decât ale conferinţelor di­­p­o­matice, în legăturile pe care numai spiritele superioare le pot crea, născute dintr’o sinceră iu­bire de oameni. Iată de ce aşteptăm cu în­credere primul congres al Uni­unii Pan-europene care poate şi trebue să devină un factor important până la îndeplinirea celuilalt vis al nostru: Statele Unite ale Europei. G. Spina. CAND AJUNG! DEPUTAT DE SGROCA... CU UN SIMPLU SCHIMB DE ADRESE ŞI CU O MICA, ILEGALITA­TE, CÎŞTIG­I 420.000 lei.­NOROCUL D-LUI WURMBRAND. Pentru d. Max Wurmbrand, afacerea vânzării casei din str. Tăutu trebuia făcută fără nici o osteneală şi fără nici o cheltu­ială , aşa erau condiţiile puse de deputatul de Soroca. Minis­trul Instrucţiunei a contractat cumpărătura acceptând toate condiţiile d-lui Wurmbrand. Una din aceste condiţiuni era şi scutirea actului de taxa de înregistrare. Şi atunci, Ministe­­rerul—care cunoştea owirte bine textul art. 52 diin Legea Timbru­lui care spune: „Pentru toate actele încheiate intre Stat, ju­deţe şi comune cu particularii şi pe care legea le supune la taxa de timbru sau înregistrare, taxa cade în sarcina particula­­rilor“,­a luat asupra sa pla­ta taxelor în sumă de 420.000 lei. Apoi Ministerul Instruct­urei a intervenit la Ministerul finan­ţelor ca, pe motiv că el a luat asupra sa plata taxelor, actul să fie scutit de orice taxe. Ministerul de Finanţe a fost categoric în refuzul său , şi a­­tu­ci s’a recurs la un truc prin care s’a obţinut aprobarea do­rită. Iată adresa Ministerului de Fi­nanţe către cel al Instrucţiunei, adresă care este un monument de contraziceri şi de călcare a legei timbrului pe care acelaş Minister o execută cu atâta stricteţe de câte ori la mijloc este un biet particular care n’a avut norocul să se aleagă de­putat de Soroca. Ministerul Finanţelor D­recţia Timbrului, Contencio­sului şi Ordon­anţărilor Biroul T­ibrului No. 220149 din 26 August 1926 Domnule Ministru, Adresei Dr. f. n. avem onoa­re a vă comunica că potrivit art. 52 din legea timbrului a­­tunci când Statul cumpără un imobil de la un particular, taxele sunt datorite de câtre acesta din urmă. Faptul că Ministerul a luat asupra sa plata taxelor, nu poa­te schimba textul legii, adică că în virtutea acestui fapt par­ticularul să poată cere scutirea de taxe. Întrucât însă în adresa men­­ţionată arătaţi că contractul a fost semnat de părţi, Ministerul de Finanţe nu obligă la plata taxelor pentru acest contract care înţelege să fie scutit de plata acestor taxe. Rămâne bineînţeles ca instan­ţele judiciare să dea curs actu­lui in felul acesta. p. Ministru (ss) Indiscifrabil Director general (ss) C. Petrescu Din cuprinsul adresei repro­dusă mai sus reese clar un fapt: că Ministerul Instrucţiunei a vrut să pună pe cel de finanţe în faţa unui fapt îndeplinit, a­­firmând că actul de cumpără­tură este semnat de părţi. Or, acest lucru era com­plect inexact, pentru că abia după primirea acestei adrese, tot în ziua de 26 August, Mi­­niştrsu­i Pisinscţttsnti­ăM & a a­vocatului G. Alexeanu delegaţia cu No. 22953, de „a se pre­zenta la Iaşi pentru a face la numele şi pentru Ministerul Ins­­trucţiunei actul de cumpărare al imobilului din Iaşi str. Tăutu No. 16 proprietatea d-lui M. Wurmbrand“. Prin urmare, scutirea ilegală de taxă s-a obţinut prin invo­carea unui motiv inexistent. Dar pe lângă această ope­raţie, afacerea conţine încă o msikimfis, interesantă şi pe care o vom discuta în nu­mărul viitor. SITUAŢIA TULBURE DIN CHINA Din Sha­gai sosesc ştiri alarmante. Atât trupele comuniste din Canton, ajunse la Han­ken, cât şi elemente din armata lui U-Pei-Fu, atacă vasele engleze, şi chiar pe cele japoneze şi americane în apropierea coastelor. Acestea răspund cu lovituri de tunn In unele puncte, englezii au­­debarcat. Clișeul nostru reprezintă o stradă din Shanghai cu patrule militare. r CONGRESUL DIN BRAŞOV AL FEMEILOR ROMÂNE 75 ani de activitate feministă românească CUVÂNTAREA D-NEI ELENA MEISSNER La congresul din­­ Braşov al Federaţiei societăţilor feministe din România, distinsa noastră concetăţeana, d-na Elena Meiss­ner, a rostit această inspirată cuvântare. A fost dat generaţiei noastre de astăzi, să sărbătorească 75 ani de la înfiinţarea, în Braşov, a primei societăţi de asistenţă socială, întemeiată de femeile române, spre a ocroti orfanii rămaşi de isbelişte după revo­luţia din 1848— orfani ai căror părinţi muriseră schingiuiţi de duşmani milenari, în urma lup­telor duse pentru cauza sfântă a libertăţii naţionale. Românimea în­fruntă veacurile Veacuri multe se scurseră de când străbunul nostru Traian ne adusese şi ne aşezase în acest binecuvântat pământ, plămădit cu sângele vitejilor strămoşi ro­mani. In aceste veacuri, puhoae peste puhoae de barbari s’au năpustit spre a răpi moştenirea sfântă ce ne încredinţase marele împărat, cu porunca de a o păstra şi a o transmite neştir­bită generaţiilor următoare. Mii şi mii de eroi au răsărit în decursul vremurilor din a­­cest neam, cari ne-au apărat cu sân­gele şi viaţa lor. Doamne, şi mult au pătimit aceşti eroi, aceşti strămoşi ai noştri! Răscoala ardele­nilor în 1848 Când, în 1848, Ungurii se răsculară contra stăpânitorilor lor de atunci, se răsculară şi românii noştri din Ardeal contra Ungurilor, spre a protesta con­­tra­ adunârii de la Cluj, în care Ungurii nu primiseră pe români, dar aveâserâ Unirea Ardealului. Românii atunci fac, în ziua de 3 Mai, o adunare măreaţă pe câmpia Libertăţii de lângă Blaj. 4o,ooo de ţărani, adunaţi a­­colo, proclamă naţiunea roma­nă ca naţiune de sine stătătoa­re, cer desfiinţarea iobăgiei, cer şcoli româneşti şi limba română în administraţii. Văzând aceasta, Ungurii în­cep a măcelări cu furie pe ro­mâni : femei, bărbaţi, tineri, bă­trâni, laolaltă sunt ucişi, răstig­niţi, îngropaţi de vii, schingiu­iţi cu sâlbătăcie. Armata lui A­­vram Iancu Numai în ţara Moţilor nu pot Ungurii pătrunde. Sub condu­cerea lui Avram Iancu — acel Rege al Munţilor — femei şi bărbaţi luptă cu înverşunare şi de mai multe ori înving oştile gen. un­gur­­em. Femeile călări, aţin calea duş­manilor la trecători şi răspântii, luptă cu furie şi dovedesc o vitejie nemaipomenită in is­toria noastră până la acea dată. Astfel, fiinţele acelea slabe, supuse, gingaşe, duioase, se transformă deodată în leoaice şi eroine ca şi vitejii lor soţi. Îşi apără pământul, îşi apără copiii şi vatra, îşi apără limba şi credinţa strămoşească până la ultima suflare.­­ Cele căzute in mâini duşman ne suferă moartea de martir, fără să plângă, fără să se vaete ! Din această generaţie, a eşit acea pleiadă de femei rom­âne care Ic 1851 a făcut să răsad cea dintâi manifestare social® de muncă feminină, — nu ni­mai de ajutorare, ci şi de #e­ducaţie a femeei — întrun tiBIS când nici­ femei de şase, deşi tm Rezultatul alegerilor parţiale După primele rezultate ale alegerilor parţiale, cu totul defavorabile guver­nului,­avem şi utt­­ite re­zultate, de data ac­asta cu totul favorabile guvernului. Procesul electoral în ocu­plat în aceste câteva zile, era uşor de prevăzut şi noi l-am anticipat în chip foar­te exact, îngrijorat de primele re­zultate, care dovedeau po­pularitatea reală a opozi­ţiei, guvernul a intensificat acţiunea aparatului admi­nistrativ, pentru ca la ul­timile alegeri să iasă vic­torios prin orce mijloace. Şi dacă tactica cunoscută i-a succes în Iunie pe ţara Întreagă, cu atât mai lesne i-a fost acum să-şi impue candidaţii în 5 judeţe. Asemenea „ consul­taţiuni populare“ nu şi mai păs­trează mare lucru din ros­tul lor constituţional.­­. Pământul nu s® cutremură mai des ca odinioară Indesirea cutremurelor de pă­mânt, în ultimii ani, a îngrijo­rat lumea. Mereu chinuiţi de teama necunoscutului şi de fu­ria distructivă a puterilor ele­mentare, oamenii şi-au închi­puit că miezul pământului a intrat in fierbere şi că ne ame­ninţă un cataclism. Dar savanţii ne dau asigurări liniştitoare. Ei ne încredinţează că, de fapt, cutremurele nu sunt nici mai dese, nici mai vio­lente ca altădată. Astăzi însă, ştiinţa posedă aparate aşa de perfecţionate încât orce feno­men sientrc este imediat înre­gistrat. Şi mai cu seamă, graţie rapidităţii mijloacelor de comu­nicaţie, orce cutremur este ime­diat înştiinţat pretutindeni. Prin urmare, putem fi fără grijă.

Next