Opinia, noiembrie 1926 (Anul 22, nr. 5832-5855)

1926-11-25 / nr. 5851

ANUL XXIII No. 5851 ABONAMENT Lei 1000 ... pe un an „ 500 ... „6 luni „ 300 .. . „3 luni I BIBL.?OTF(PAI [UNIVERSITATE } IAȘI! «•*****♦• 3 LEI EXEMPLARUL. ZIAR POLITIC COTIDIAN NOUA LEGE A CHIRIILOR Am dat publicităţii proectul nouei legi a chiriilor. Bineînţe­les, în forma sa actuală, acest proect nu este desăvârşit. îna­inte de a fi supus parlamentu­lui, el va fi trimis la consiliul legislativ care îi va da forma definitivă şi va face expunerea de motive. Dar liniile generale au fost fixate. Consil­ul legisla­tiv nu va schimba nimic din dispoziţile şi tendinţele proec­­tului. Rămâne de văzut dacă Par­lamentul îl va Înregistra în mod mecanic ca pe orice altă lege, sau va căuta să aducă modi­ficări şi să îndrepte unele lacu­ne. Căci aşa cum este Întocmi­­tă de ministrul justiţiei, legea chiriilor are lipsuri ce trebuesc numaidecât a operite. Și apoi, în general, legea nu rezolvă de­cât pe jumătate problema chi­riilor, căci dă soluţii numai pen­tru contractele de Închiriere, fară să ţină seamă dacă ceia ce face obiectul acestor contracte , lo­cuinţele s’au Înmulţit şi se oferă chiriaşilor în acelaşi număr ca pe timp normal. Pretenţa nouei legi de a face tranziţia către regimul dinainte de războiu este prematură, atlta vreme cît nu se rezolvă paralel şi criza de locuinţe. Mai departe, cercetând pre­vederile proectului, constatăm de la început o strigătoare ne­dreptate: se acordă prelungire de trei ani numai funcţionarilor şi pensionarilor. Cu alte cuvinte, nu se dă sprijin decât unei sin­gure categorii de oameni nevo­iaşi. Muncitorii, salariaţii parti­culari, sunt uitaţi. Excepţa fâcută pentru func­ţionari, trebue întinsă asupra tuturor celor care, deşi mun­cesc cel mai mult şi cel mai greu în această­­arii, sunt to­tuşi cei mai săraci, mai încăr­­caţi de nevoi, cu familii întot­deauna foarte numeroase. Credem că de astădată par­lamentarii vor aduce această complectare absolut necesară. De altfel dându-se publicităţii proectul, s’a făcut aceasta poate pentru a se sonda opinia pu­blică. Dacă se va produce o mişcare pentru modificarea şi întregirea nouei legi a chiriilor, cârmuito­ri vor trebui să acorde sprijin tuturor nevoiaşilor pentru care colectivitatea e datoare să aibă solicitudine. Cât despre proprietari, soco­tim că sporurile destul de bune ce li se acordă sunt un pas mare către realizarea celei mai importante dintre doleanţele lor. L L. Pentru Elvira şi camarazii francezi O şovăire, transformată în ordin imediat contramandat, a nu ştim cărui minister, a dat prilej unor manifestaţi­uni lipsite de sens cu prilejul reprezentaţi­ei de aseară a trupei Elvira Popescu-Verneuil pe scena Tea­trului Naţional... Nu există ocazie, la care a­­tât oficialitatea cât şi mai cu seamă o anumită pătură prea exuberantă, să nu se bată cu pumnii în piept pentru a-şi do­vedi sentimentele faţă de tot ce este franţuzesc şi pentru Franţa „sora noastră mai mare întru latinitate*. Nu există moment, în care să nu se evoce—uneori cu fraze bombastice — jertfa comună rom­âno-franceză pe câmpurile de luptă şi să nu se amintească despre eternitatea legăturilor dintre noi şi poporul francez. Şi totuşi, limba franceză a fost fluerată aseară la Teatrul Naţional; cultura franceză a fost insultată şi cei câţiva reprezen­tanţi ai ei cari au venit de pe malurile Senei să aducă printre noi parfumul graiului şi a at­mosferei franceze, au trebuit să suporte un adevarat martiraj. Să nu uităm că Franţa La ridicat pe De Max la gloria de a fi societar al „Comediei Fra­n­­ceze“, că Mărioara Ventura joa­că pe aceeaşi scenă, că Yonner, Mihaiescu, Alice Cocea, Roma­­nne Puşcaru, au găsit în Paris cea mai prietenoasă încurajare, că în alte domenii, Enescu, Bâr­san, Brâncuş, Iser, savantul Li­­vaditi şi atâţia alţii încă, au pu­tut să se perfecţioneze şi să cunoască satisfacţia consacrării graţie spiritului larg primitor al francezilor. Elvirei Popescu nu i s'a ce­rut certificatul de naţionalitate, ca să i se ingădue să cucereas­că simpatia marelui public fran­cez ; fiecare succes al Elvirei Popescu la Paris şi dealungul Franţei în turnee, aducea sim­patie pentru România, pentrucă nici un şovinist nu s’a găsit care sâ-i impute originea şi sâ-i ceară, măcar pentru salva­rea aparenţelor — înlocuirea autenticului ei nume românesc cu un pseudonim sunând a fran­ţuzeşte. Elvira Popescu, la fel cu cei­lalţi artişti români cari joacă pe scenele teatrelor franceze, n’a întâlnit In sălile de specta­col de cât simpatie şi dra­­goste. Pentru toate acestea avea drept, atunci când invita acu­m la dânsa pe tovarăşii cari au ajutat-o să ajungă acolo unde a ajuns, să nu fie pusă în si­tuaţia tristă de a fi considerată străină în casa ei şi să-i fie ruşine de oaspeţi. Am văzut-o plângând şi tre­murând de emoţie in cabina ei, unde câţiva prieteni veniseră să o mângâe ; in glasul ei plân­geau dureros regretele pentru penibilul incident care o pusese într’o jenantă situaţie faţă de actorii francezi cari o însoţeau. Se făptuise o mare nedreptate... Să o reparăm, trimiţând Elvi­rei şi actorilor francezi care o însoţesc—reprezentând aci cul­tura căreia îi datorim atât de mult şi indisolubila amiciţie franco-română—cea mai sinceră afecţiune şi rugămintea de a nu păstra o îndoială cât de mică asupra sentimentelor ma­relui public, sentimente cari, de altfel, s’au manifestat și aseară prin entuziastele aplauze cari au acoperit fluerăturile. G. SPINA ASPECTE Ruşii vind diadema împărătesei Ecaterina Ziarele din Londra anunţă că guvernul sovie­tic a fi otărit să vîndă Americei celebra diademă a împărătesei Ecaterina a H-a. Splendidul juval este preţuit la 52 milioane dolari, adică 10 miliarde lei. Atitudinea dublă! Ziarul ţărănist „Aurora“ al d-lui dr. Lupu, se ocupă şi el de declaraţiile d-lor Averescu şi Brătianu în chestia actului de la 4 ianuar. Dar, spre deose­bire de atitudinea oficiosului „România“ al d-lui Maniu, „Aurora“ spune că: „înţelegem să păstrăm in a­­ceastă privinţă linia de con­duită pe care am adoptat-o din­tru început*. Ziarul ţărănist se mulţumeşte numai să ceară renunţarea po­liticianilor la vorbe şi atitudini misterioase care mai mult tul­bură spiritele, şi exprimare­a făţişă a faptelor şi gândurilor, pentru ca ţara să poată ju­deca .­­ Prin urmare, aşa cum am subliniat din primul moment, există o mare deosebire de concepţie şi atitudine între ve­chii ţărănişti şi d. Maniu cu ai săi. I­ntr’o asemenea situaţie, par­tidul naţional-ţirânesc va fi paralizat în acţiune, iar la mo­mentul oportun în va lipsi prestigiul indispensabil oricărui organism politic serios. Partidul trebue să-şi fixeze urgent atitudinea,­dacă nu cea mai bună, dar cel puțin o sin­gură atitudine. In echivocul de astăzi nu poate rămâne în nici un caz. .. Situaţia Angliei grav zdruncinată în urma conflictelor industriale Vorbind despre greva minie­rilor (care tot mai plă­nueşte), fostul ministru laburist Thomas a declarat : — „O ţară care are o datorie de 6 miliarde Ire sterling, care depinde de străinătate pentru a obţine o foarte mare parte din hrana necesară poporului său şi în care un excedent al imp­ortu­­­lui asupra exportului se traduce îndată printr-o sporire a costu­lui vieţii,­nu poate să-şi per­mită luxul conflictelor interne. „...toate partidele comunit­ăii au datoria morală să încerce A SALVA RUINA şi a întreprin­de ceva pentru a îmbunătăţi vii­­ torul*.* In aceiaşi ordine de idei, fos­tul ministru Filip Snowden a declarat ziarului „Daily Ex­press“ : — „Greva minierilor a fost o nebunie criminală. Pierderile pe care le-a pricinuit naţiunii sunt incalculabile. Urmările acestui conflict vor fi resimţite mulţi ani. Venitul naţional a fost se­rios atins , noi impozite par i­­nevitabile şi comerţul nostru ex­tern a suferit grav. „Dacă nu se iau măsuri pen­tru a se pune „capăt conflictelor industriale, CĂDERE A MAREI BRITANII CA NAŢIUNE CO­MERCIALA, ESTE SIGURA“. Din toată lumea Cele 9 neveste îndoliate. In închisoarea din Clinton (Sta­­tele­ Unite) a murit Jean Law­­­rence, condamnat pentru po­ligamie. Omul se însurase legi­tim cu 9 femei deodată. La înmormântare au partici­­pat toate cele 9 neveste. S’au purtat foarte delicat una faţă de alta, şi-au spus amintirile des­pre traiul, comun cu răposatul, şi erau tare mâhnite... * Pumn formidabil.— La cazarma artieriştilor din Cam­brai (Franţa) un soldat se lău­da că poate suporta orice lo­vitură. Ţinând ramaşagul, un camarad i-a trântit un formida­bil pumn în piept,—după care, nefericitul lăudăros a murit pe loc.* Camerofonul. — Fizicianul american Sharpe din Denver (Colorado) face interesante ex­perienţe cu un aparat inventat de el: „camerofonul“ şi cu care poate descoperi zăcămintele de minerale şi metale preţioase a­flata sub pământ. Aparatul sensibil şi foarte complicat, emite unde electrice pe care le recepţionează Îna­poi ; se produce astfel un su­net special, după natura mine­ralului descoperit. Totodată, fil­mează anumitele variaţii de lu­mină care indică precis locul unde sunt situate zăcămintele subterane.* Scriitori disperaţi.— Cu­noscutul romancier englez A’ren Upward, In etate de 63 ani, şi-a pus capăt vieţi, fiind ne­mulţumit de valoarea ultimului roman pa care l-a publicat. In acelaş timp se anunţă din San­ Francisco sinuciderea poe­tului George Stening, In etate de 57 ani. WBW®'*'* Germanii re­vendică­ Silesia In Silezia de Sus (regiunea pe care ratatul de pace a a­cordat-o Poloniei) au avut loc de curând alegeri comunale, iar listele germane au întrunit un foarte m­ie număr de voturi. Faţă de această situaţie, zia­rul naţionalist din Berlin „Deut­sche Tageszeitung“ scrie: „In baza rezultatului recentu­lui scrutin In Silezia de Sus, guvernul german trebue să rea­ducă in discuţie chestiunea Si­­leziei şi să revendice drepturile Germaniei asupra teritorului ca­re i-a fost luat şi la care n’a renunţat niciodată“. DISCUŢIA MESAJULUI La discuţia mesajului s-au înscris până acum, numai din­tre parlamentarii partidului na­ţional ţărănesc: 15 la Cameră şi 7 la Senat. Guvernul doreşte inşi să scur­teze şi face demersuri în acest sens pe lângă partidele de o­­poziţie... Vincent Massey La conferinţa din Londra a dominionu­­rilor engleze, Canada a obţinut dreptul să aibă reprezintanţii di­plomatici proprii (de­ocamdată, în capitala Statel­or­ Unite). D. V. Vincent Ma­ssey a fost desemnat ca prim trimis dip­lomatic al Canadei la Washington. E un moment important în politica Marii Bri­tanii. 101 25 NOEMBRIE 1926 ANUNCIURI1 se primesc la toate­­ Agenţiile de Publicitate şi la­­ Administraţia ziarului laşi—Str. Gh. Mârzescu 17 Un, duel înverşunat ...în care-i ucis mar­torul ! Cel mai original duel este desigur acel care se anunţă din Gratz (Austria) în care a fost rănit mortal unul din martori. Se boteau cu sabia doi tineri studenţi. La un moment dat, in violenţa luptei, sabia unuia din combatanţi s’a rupt, iar lama s’a înfipt în pieptul martorului, inginerul Kurt Terpovitz. După două ceasuri, nefericitul a înce­tat din viaţă. Deci, când doi se bat, nu totdeauna câştigă al treilea... SEMINARUL DE SLAVISTICĂ IUGOSLAVIA DE ASTAZI Duminică, 21 Noem. c., Se­minarul de Slavistică­ al Facul­tăţii de Litere de la Universitatea din Iaşi şi-a început seria con­ferinţelor din acest an şcolar. A luat parte pe lângă d. prof. Ilie Bărbulescu,­ directorul Se­minarului, un mare număr de studente şi studenţi. A ţinut conferinţa domnişoara Aurica Dărăngă, studentă în anul întăi din Vechiul Regat, vorbind despre Iugoslavia de astăzi. Conferenţiara a spus urmă­toarele ce dăm aici în scurt re­­ zumat:* Iugoslavia, s­at învecinat cu noi, are o suprafaţă de 248,987 km. patraţi, ceva mai mică ca ţara noastră (300.000) Km. p. şi cu o populaţie de 12.017.323 de locuitori. Această ţară este favorizată de două feluri de clime. Ocupaţia de căpetenie a locuitorilor este creşterea vite­lor şi agricultura. Industria me­talurgică este foarte bine des­­voltată, mai ales fiindcă ţara are o mare bogăţie minieră naturală. Comerţul este şi el in desvoltare, datorită în special numeroaselor căi de comunica­ţie. Comerţul exterior al Iugosla­via In anul 1924, de când avem la îndemână oarecari date sta­tistice, constă din circa 8 jum. miliarde dinari la import şi 9 jum. miliarde dinari de export. Pe atunci un dinar era egal cam cu 3 lei şi 80 bani roma­neşti. Iar bugetul ei in 1925 se compune din circa 12 miliarde diniari (adică peste 40 miliarde lei de ai noştri) la venituri, şi tot atâta la cheltueli. * Populaţia ei fundamentală şi majoritară, este formată din Sârbi, Croaţi, Sloveni; are însă şi minoritate de Germani, Al­banezi, Italieni şi Unguri. Ma­joritatea sunt de confesiune or­todoxă, datorită în mare parte apostolilor Metodiu şi Gyril, ca­re prin sec. IX-lea se încercau a introduce creştinismul la lo­cuitorii acestei ţări. * Sârbii au luat parte la marele războiu mondial, obţinând două mari victorii în anul 1914, iar In anul 1915 armata sârbă a trebuit să bată In retragere. Nu s'a lăsat Insă învinsă, şi cu forţe nouă, cu o putere şi un curaj demn de armata sârbească, o găsim iarăşi în 1916 la Sa­lonic. Ia parte la ofensiva ge­ne­rală de la 1918, iar n acelaş an, armata sârbă, victorioasă, intră în Belgrad. La 1 Decemb. 1918 princepele regent, Alexan­dru al Serbiei, proclamă crearea regatului Iugoslaviei şi în 1921 la 15 iunie, ţara şi-a dat con­stituţia nouă.* După cum este de viteaz po­porul iugoslav, tot aşa nici lite­ratura nici arta nu sunt mai pre­jos. In­văţământul este în plină desvoltare. La 1605 s’a fondat prima universitate la Belgrad. Afară de universitatea din Belgrad, după războiu s’a mai creat câte o universitate (­ complectă) la Scoplie in Ve­­chia Serbie (Macedonia,) şi la Subotiţa care depind de cea din Belgrad. Mai are una la Zagreb fon­dată în 1867 de episcopul ca­tolic Strossmayer. Tot după războiu s-a mai creat o uni­versitate la Ljubljana în 1919. Iugoslavia are şi o Academie de litere şi ştiinţe la Belgrad fon­dată la 1872, şi încă una la Zagreb, aceasta datorită tot g­­­ntiozităţii lui Strossmayer. Învăţământul secundar prezin-­­tă tineretului o frumoasă pers­pectivă de cultură, având ca iz­voare destul de abundente II­(Continuarea In pag. IV-a) (Continuageft tu p»), IV. Reţin dintrun singur număr al unui jurnal, de mai zilele trecute trei Întâmplări, una mai nenoro­cită decât alta, petrecute toate, dacă nu în aceiaşi zi, măcar la o zi consecutivă alteia. Una, în corn. Laza (Vaslui), la o nuntă, nuntaşii s’au încăie­­rat şi lovit aşa fel, că unul a fost lăsat într-o stare vecină cu moartea. Alta, la Fălticeni, trei inşi au intrat sara in casa unui evreu sărac, au împuşcat pe evreul-cap al familiei, în timp ce copiii şi nevasta priviau sce­na Încremeniţi de groază, apoi i-au mai tăiat gâtul. A treia din crimele de mai sus s’a săvârşit in apropierea laşului, pe şo­seaua spre Holboc», &§i veniau dela lutcru, tjjeia o vie; unul a făcut o glumă sau a râs de celalt, gângav. Acesta, înfu­riat, tăbărăşte asupra întâiului, 11 trânteşte la pământ, 11 ciopâr­ţeşte cu un foarfece de vie la nas, urechi, buze şi nemulţumit cu atât, îl încinge cu o curea la gât, lăsându-l mort prin asfixie­re. , Iată trei întâmplări, care le înşiră un singur număr de jur­nal, petrecute cam în acelaş timp, după ce cu siguranţă te poţi aştepta că în acelaş timp se vor fi săvârşit, în acelaş cu­prins de ţară, şi alte isprăvi de acelaş fel, cari nu s'au înregis­trat în ziar. Lucruri­­profund du­­reroase, desigur ! Pricina ? Poa­te că nu e o părere isolată a afirma, că-i de vină starea îna­poiată culturală şi sufletească, de care au fost capabili şi au manifestat-o autorii-eroi.’ Vom analiza puţin, măcar de la dis­tanţă, motivul nenorocirilor. Crima la nuntă s-a făptuit din răzbunare; cea asupra evreului, pentru a prăda, dară nu e la mijloc şi răzbunare; iar cea pen­tru defectul de vorbire, având de imbold iar răzbunarea. Judecând, se lămureşte câtă copilărie, dublată de o neînchipu­ită ferocitate şi nepregătire, pen­tru a putea trăi şi în acelaş timp a lăsa şi a ajuta pe altul să trăiască, au putut să se gă­sească în mintea şi în inima făp­taşilor, — vezi de departe de o­­mul purtând numai înfăţişare de om, dar un fond fiară că chip de om. Oprindu-ne încă puţin asupra mentalităţii şi a stării psihice, cari au conlucrat la asemenea isprăvi şi reţinând numai neno­rocirea gângavului, vedem că el cu belşugul lui era dezarmat. El nu pentru întâia oară s-a în­furiat acum, cu crima; vina lui se răsfrânge şi asupra societăţii, părinţi, instituţii de educaţie, mediul la care a trăit şi cari nu l-au ajutat să înţeleagă că de gângăvenia lui el nu e vinovat cu nimic şi deci nu era pentru ce să se supere de nechibzuinţa altuia. Educaţia sufletească şi a min­ţii, o problemă de o perpetuă şi ameninţătoare actualitate şi de care se ocupă toată lumea In clipe, in care se vrea a se spune o vorbă sonoră şi de efect, to­­tuş e prea mult neglijată sau rău îndrumată. Are cine se o­­cupa de ea ? Şcoala şi biserica sunt două instituţiuni conside­rate doar la zile mari. Prin ne­socotire şi mizeria în care se zbat, în mare măsură, aceste instituţiunii ca şi prin tratamen­tul, deopotrivă de vitreg, de care §!­bţiMfeÎiSîăfl* Î8fiîi«a(«i a acestor instituţiuni—nu se gă­sesc decât în situaţie de a duce o viaţă anemică, de azi pe mâne, prea mult plecată spre griji şi nevoi prea mărunte, fără pers­pective şi fără devotamentul pu­­terei de­­apostolat. Aşteptăm desigur educaţia ma­­sselor din politică, ca şi de la alţi atâţia şi atâţia factori. O face, politica ? Ar face-o, cu o condiţie, dacă in gândurile pur­tătorilor ei de cuvânt s’ar găsi numai intenţiunea de slujire a in­tereselor obşteşti şi numai atât. Politica nu trebue confundată cu o carieră, mai ales care nu alege mijloacele , dimpotrivă, ea netrebuind să excludă infăţ­şări de sacerdoţiu. Altfel, care-i edu­caţia, care-s urmările tuturor intrigilor, înjurăturilor şi scobo­­rârilor adversarului, bunăoară a tuturor alegerilor ? Dar opinia publică ? Lipseș­­te, în mare parte. Sa pot face Cronica socială OMUL-FIARA de preot F. BODNARES6U

Next