Opinia, noiembrie 1926 (Anul 22, nr. 5832-5855)
1926-11-25 / nr. 5851
ANUL XXIII No. 5851 ABONAMENT Lei 1000 ... pe un an „ 500 ... „6 luni „ 300 .. . „3 luni I BIBL.?OTF(PAI [UNIVERSITATE } IAȘI! «•*****♦• 3 LEI EXEMPLARUL. ZIAR POLITIC COTIDIAN NOUA LEGE A CHIRIILOR Am dat publicităţii proectul nouei legi a chiriilor. Bineînţeles, în forma sa actuală, acest proect nu este desăvârşit. înainte de a fi supus parlamentului, el va fi trimis la consiliul legislativ care îi va da forma definitivă şi va face expunerea de motive. Dar liniile generale au fost fixate. Consilul legislativ nu va schimba nimic din dispoziţile şi tendinţele proectului. Rămâne de văzut dacă Parlamentul îl va Înregistra în mod mecanic ca pe orice altă lege, sau va căuta să aducă modificări şi să îndrepte unele lacune. Căci aşa cum este Întocmită de ministrul justiţiei, legea chiriilor are lipsuri ce trebuesc numaidecât a operite. Și apoi, în general, legea nu rezolvă decât pe jumătate problema chiriilor, căci dă soluţii numai pentru contractele de Închiriere, fară să ţină seamă dacă ceia ce face obiectul acestor contracte , locuinţele s’au Înmulţit şi se oferă chiriaşilor în acelaşi număr ca pe timp normal. Pretenţa nouei legi de a face tranziţia către regimul dinainte de războiu este prematură, atlta vreme cît nu se rezolvă paralel şi criza de locuinţe. Mai departe, cercetând prevederile proectului, constatăm de la început o strigătoare nedreptate: se acordă prelungire de trei ani numai funcţionarilor şi pensionarilor. Cu alte cuvinte, nu se dă sprijin decât unei singure categorii de oameni nevoiaşi. Muncitorii, salariaţii particulari, sunt uitaţi. Excepţa fâcută pentru funcţionari, trebue întinsă asupra tuturor celor care, deşi muncesc cel mai mult şi cel mai greu în aceastăarii, sunt totuşi cei mai săraci, mai încărcaţi de nevoi, cu familii întotdeauna foarte numeroase. Credem că de astădată parlamentarii vor aduce această complectare absolut necesară. De altfel dându-se publicităţii proectul, s’a făcut aceasta poate pentru a se sonda opinia publică. Dacă se va produce o mişcare pentru modificarea şi întregirea nouei legi a chiriilor, cârmuitori vor trebui să acorde sprijin tuturor nevoiaşilor pentru care colectivitatea e datoare să aibă solicitudine. Cât despre proprietari, socotim că sporurile destul de bune ce li se acordă sunt un pas mare către realizarea celei mai importante dintre doleanţele lor. L L. Pentru Elvira şi camarazii francezi O şovăire, transformată în ordin imediat contramandat, a nu ştim cărui minister, a dat prilej unor manifestaţiuni lipsite de sens cu prilejul reprezentaţiei de aseară a trupei Elvira Popescu-Verneuil pe scena Teatrului Naţional... Nu există ocazie, la care atât oficialitatea cât şi mai cu seamă o anumită pătură prea exuberantă, să nu se bată cu pumnii în piept pentru a-şi dovedi sentimentele faţă de tot ce este franţuzesc şi pentru Franţa „sora noastră mai mare întru latinitate*. Nu există moment, în care să nu se evoce—uneori cu fraze bombastice — jertfa comună româno-franceză pe câmpurile de luptă şi să nu se amintească despre eternitatea legăturilor dintre noi şi poporul francez. Şi totuşi, limba franceză a fost fluerată aseară la Teatrul Naţional; cultura franceză a fost insultată şi cei câţiva reprezentanţi ai ei cari au venit de pe malurile Senei să aducă printre noi parfumul graiului şi a atmosferei franceze, au trebuit să suporte un adevarat martiraj. Să nu uităm că Franţa La ridicat pe De Max la gloria de a fi societar al „Comediei Franceze“, că Mărioara Ventura joacă pe aceeaşi scenă, că Yonner, Mihaiescu, Alice Cocea, Romanne Puşcaru, au găsit în Paris cea mai prietenoasă încurajare, că în alte domenii, Enescu, Bârsan, Brâncuş, Iser, savantul Livaditi şi atâţia alţii încă, au putut să se perfecţioneze şi să cunoască satisfacţia consacrării graţie spiritului larg primitor al francezilor. Elvirei Popescu nu i s'a cerut certificatul de naţionalitate, ca să i se ingădue să cucerească simpatia marelui public francez ; fiecare succes al Elvirei Popescu la Paris şi dealungul Franţei în turnee, aducea simpatie pentru România, pentrucă nici un şovinist nu s’a găsit care sâ-i impute originea şi sâ-i ceară, măcar pentru salvarea aparenţelor — înlocuirea autenticului ei nume românesc cu un pseudonim sunând a franţuzeşte. Elvira Popescu, la fel cu ceilalţi artişti români cari joacă pe scenele teatrelor franceze, n’a întâlnit In sălile de spectacol de cât simpatie şi dragoste. Pentru toate acestea avea drept, atunci când invita acum la dânsa pe tovarăşii cari au ajutat-o să ajungă acolo unde a ajuns, să nu fie pusă în situaţia tristă de a fi considerată străină în casa ei şi să-i fie ruşine de oaspeţi. Am văzut-o plângând şi tremurând de emoţie in cabina ei, unde câţiva prieteni veniseră să o mângâe ; in glasul ei plângeau dureros regretele pentru penibilul incident care o pusese într’o jenantă situaţie faţă de actorii francezi cari o însoţeau. Se făptuise o mare nedreptate... Să o reparăm, trimiţând Elvirei şi actorilor francezi care o însoţesc—reprezentând aci cultura căreia îi datorim atât de mult şi indisolubila amiciţie franco-română—cea mai sinceră afecţiune şi rugămintea de a nu păstra o îndoială cât de mică asupra sentimentelor marelui public, sentimente cari, de altfel, s’au manifestat și aseară prin entuziastele aplauze cari au acoperit fluerăturile. G. SPINA ASPECTE Ruşii vind diadema împărătesei Ecaterina Ziarele din Londra anunţă că guvernul sovietic a fi otărit să vîndă Americei celebra diademă a împărătesei Ecaterina a H-a. Splendidul juval este preţuit la 52 milioane dolari, adică 10 miliarde lei. Atitudinea dublă! Ziarul ţărănist „Aurora“ al d-lui dr. Lupu, se ocupă şi el de declaraţiile d-lor Averescu şi Brătianu în chestia actului de la 4 ianuar. Dar, spre deosebire de atitudinea oficiosului „România“ al d-lui Maniu, „Aurora“ spune că: „înţelegem să păstrăm in această privinţă linia de conduită pe care am adoptat-o dintru început*. Ziarul ţărănist se mulţumeşte numai să ceară renunţarea politicianilor la vorbe şi atitudini misterioase care mai mult tulbură spiritele, şi exprimarea făţişă a faptelor şi gândurilor, pentru ca ţara să poată judeca . Prin urmare, aşa cum am subliniat din primul moment, există o mare deosebire de concepţie şi atitudine între vechii ţărănişti şi d. Maniu cu ai săi. Intr’o asemenea situaţie, partidul naţional-ţirânesc va fi paralizat în acţiune, iar la momentul oportun în va lipsi prestigiul indispensabil oricărui organism politic serios. Partidul trebue să-şi fixeze urgent atitudinea,dacă nu cea mai bună, dar cel puțin o singură atitudine. In echivocul de astăzi nu poate rămâne în nici un caz. .. Situaţia Angliei grav zdruncinată în urma conflictelor industriale Vorbind despre greva minierilor (care tot mai plănueşte), fostul ministru laburist Thomas a declarat : — „O ţară care are o datorie de 6 miliarde Ire sterling, care depinde de străinătate pentru a obţine o foarte mare parte din hrana necesară poporului său şi în care un excedent al importului asupra exportului se traduce îndată printr-o sporire a costului vieţii,nu poate să-şi permită luxul conflictelor interne. „...toate partidele comunităii au datoria morală să încerce A SALVA RUINA şi a întreprinde ceva pentru a îmbunătăţi vii torul*.* In aceiaşi ordine de idei, fostul ministru Filip Snowden a declarat ziarului „Daily Express“ : — „Greva minierilor a fost o nebunie criminală. Pierderile pe care le-a pricinuit naţiunii sunt incalculabile. Urmările acestui conflict vor fi resimţite mulţi ani. Venitul naţional a fost serios atins , noi impozite par inevitabile şi comerţul nostru extern a suferit grav. „Dacă nu se iau măsuri pentru a se pune „capăt conflictelor industriale, CĂDERE A MAREI BRITANII CA NAŢIUNE COMERCIALA, ESTE SIGURA“. Din toată lumea Cele 9 neveste îndoliate. In închisoarea din Clinton (Statele Unite) a murit Jean Lawrence, condamnat pentru poligamie. Omul se însurase legitim cu 9 femei deodată. La înmormântare au participat toate cele 9 neveste. S’au purtat foarte delicat una faţă de alta, şi-au spus amintirile despre traiul, comun cu răposatul, şi erau tare mâhnite... * Pumn formidabil.— La cazarma artieriştilor din Cambrai (Franţa) un soldat se lăuda că poate suporta orice lovitură. Ţinând ramaşagul, un camarad i-a trântit un formidabil pumn în piept,—după care, nefericitul lăudăros a murit pe loc.* Camerofonul. — Fizicianul american Sharpe din Denver (Colorado) face interesante experienţe cu un aparat inventat de el: „camerofonul“ şi cu care poate descoperi zăcămintele de minerale şi metale preţioase aflata sub pământ. Aparatul sensibil şi foarte complicat, emite unde electrice pe care le recepţionează Înapoi ; se produce astfel un sunet special, după natura mineralului descoperit. Totodată, filmează anumitele variaţii de lumină care indică precis locul unde sunt situate zăcămintele subterane.* Scriitori disperaţi.— Cunoscutul romancier englez A’ren Upward, In etate de 63 ani, şi-a pus capăt vieţi, fiind nemulţumit de valoarea ultimului roman pa care l-a publicat. In acelaş timp se anunţă din San Francisco sinuciderea poetului George Stening, In etate de 57 ani. WBW®'*'* Germanii revendică Silesia In Silezia de Sus (regiunea pe care ratatul de pace a acordat-o Poloniei) au avut loc de curând alegeri comunale, iar listele germane au întrunit un foarte mie număr de voturi. Faţă de această situaţie, ziarul naţionalist din Berlin „Deutsche Tageszeitung“ scrie: „In baza rezultatului recentului scrutin In Silezia de Sus, guvernul german trebue să readucă in discuţie chestiunea Sileziei şi să revendice drepturile Germaniei asupra teritorului care i-a fost luat şi la care n’a renunţat niciodată“. DISCUŢIA MESAJULUI La discuţia mesajului s-au înscris până acum, numai dintre parlamentarii partidului naţional ţărănesc: 15 la Cameră şi 7 la Senat. Guvernul doreşte inşi să scurteze şi face demersuri în acest sens pe lângă partidele de opoziţie... Vincent Massey La conferinţa din Londra a dominionurilor engleze, Canada a obţinut dreptul să aibă reprezintanţii diplomatici proprii (deocamdată, în capitala Statelor Unite). D. V. Vincent Massey a fost desemnat ca prim trimis diplomatic al Canadei la Washington. E un moment important în politica Marii Britanii. 101 25 NOEMBRIE 1926 ANUNCIURI1 se primesc la toate Agenţiile de Publicitate şi la Administraţia ziarului laşi—Str. Gh. Mârzescu 17 Un, duel înverşunat ...în care-i ucis martorul ! Cel mai original duel este desigur acel care se anunţă din Gratz (Austria) în care a fost rănit mortal unul din martori. Se boteau cu sabia doi tineri studenţi. La un moment dat, in violenţa luptei, sabia unuia din combatanţi s’a rupt, iar lama s’a înfipt în pieptul martorului, inginerul Kurt Terpovitz. După două ceasuri, nefericitul a încetat din viaţă. Deci, când doi se bat, nu totdeauna câştigă al treilea... SEMINARUL DE SLAVISTICĂ IUGOSLAVIA DE ASTAZI Duminică, 21 Noem. c., Seminarul de Slavistică al Facultăţii de Litere de la Universitatea din Iaşi şi-a început seria conferinţelor din acest an şcolar. A luat parte pe lângă d. prof. Ilie Bărbulescu, directorul Seminarului, un mare număr de studente şi studenţi. A ţinut conferinţa domnişoara Aurica Dărăngă, studentă în anul întăi din Vechiul Regat, vorbind despre Iugoslavia de astăzi. Conferenţiara a spus următoarele ce dăm aici în scurt re zumat:* Iugoslavia, sat învecinat cu noi, are o suprafaţă de 248,987 km. patraţi, ceva mai mică ca ţara noastră (300.000) Km. p. şi cu o populaţie de 12.017.323 de locuitori. Această ţară este favorizată de două feluri de clime. Ocupaţia de căpetenie a locuitorilor este creşterea vitelor şi agricultura. Industria metalurgică este foarte bine desvoltată, mai ales fiindcă ţara are o mare bogăţie minieră naturală. Comerţul este şi el in desvoltare, datorită în special numeroaselor căi de comunicaţie. Comerţul exterior al Iugoslavia In anul 1924, de când avem la îndemână oarecari date statistice, constă din circa 8 jum. miliarde dinari la import şi 9 jum. miliarde dinari de export. Pe atunci un dinar era egal cam cu 3 lei şi 80 bani romaneşti. Iar bugetul ei in 1925 se compune din circa 12 miliarde diniari (adică peste 40 miliarde lei de ai noştri) la venituri, şi tot atâta la cheltueli. * Populaţia ei fundamentală şi majoritară, este formată din Sârbi, Croaţi, Sloveni; are însă şi minoritate de Germani, Albanezi, Italieni şi Unguri. Majoritatea sunt de confesiune ortodoxă, datorită în mare parte apostolilor Metodiu şi Gyril, care prin sec. IX-lea se încercau a introduce creştinismul la locuitorii acestei ţări. * Sârbii au luat parte la marele războiu mondial, obţinând două mari victorii în anul 1914, iar In anul 1915 armata sârbă a trebuit să bată In retragere. Nu s'a lăsat Insă învinsă, şi cu forţe nouă, cu o putere şi un curaj demn de armata sârbească, o găsim iarăşi în 1916 la Salonic. Ia parte la ofensiva generală de la 1918, iar n acelaş an, armata sârbă, victorioasă, intră în Belgrad. La 1 Decemb. 1918 princepele regent, Alexandru al Serbiei, proclamă crearea regatului Iugoslaviei şi în 1921 la 15 iunie, ţara şi-a dat constituţia nouă.* După cum este de viteaz poporul iugoslav, tot aşa nici literatura nici arta nu sunt mai prejos. Invăţământul este în plină desvoltare. La 1605 s’a fondat prima universitate la Belgrad. Afară de universitatea din Belgrad, după războiu s’a mai creat câte o universitate ( complectă) la Scoplie in Vechia Serbie (Macedonia,) şi la Subotiţa care depind de cea din Belgrad. Mai are una la Zagreb fondată în 1867 de episcopul catolic Strossmayer. Tot după războiu s-a mai creat o universitate la Ljubljana în 1919. Iugoslavia are şi o Academie de litere şi ştiinţe la Belgrad fondată la 1872, şi încă una la Zagreb, aceasta datorită tot gntiozităţii lui Strossmayer. Învăţământul secundar prezin-tă tineretului o frumoasă perspectivă de cultură, având ca izvoare destul de abundente II(Continuarea In pag. IV-a) (Continuageft tu p»), IV. Reţin dintrun singur număr al unui jurnal, de mai zilele trecute trei Întâmplări, una mai nenorocită decât alta, petrecute toate, dacă nu în aceiaşi zi, măcar la o zi consecutivă alteia. Una, în corn. Laza (Vaslui), la o nuntă, nuntaşii s’au încăierat şi lovit aşa fel, că unul a fost lăsat într-o stare vecină cu moartea. Alta, la Fălticeni, trei inşi au intrat sara in casa unui evreu sărac, au împuşcat pe evreul-cap al familiei, în timp ce copiii şi nevasta priviau scena Încremeniţi de groază, apoi i-au mai tăiat gâtul. A treia din crimele de mai sus s’a săvârşit in apropierea laşului, pe şoseaua spre Holboc», &§i veniau dela lutcru, tjjeia o vie; unul a făcut o glumă sau a râs de celalt, gângav. Acesta, înfuriat, tăbărăşte asupra întâiului, 11 trânteşte la pământ, 11 ciopârţeşte cu un foarfece de vie la nas, urechi, buze şi nemulţumit cu atât, îl încinge cu o curea la gât, lăsându-l mort prin asfixiere. , Iată trei întâmplări, care le înşiră un singur număr de jurnal, petrecute cam în acelaş timp, după ce cu siguranţă te poţi aştepta că în acelaş timp se vor fi săvârşit, în acelaş cuprins de ţară, şi alte isprăvi de acelaş fel, cari nu s'au înregistrat în ziar. Lucruriprofund dureroase, desigur ! Pricina ? Poate că nu e o părere isolată a afirma, că-i de vină starea înapoiată culturală şi sufletească, de care au fost capabili şi au manifestat-o autorii-eroi.’ Vom analiza puţin, măcar de la distanţă, motivul nenorocirilor. Crima la nuntă s-a făptuit din răzbunare; cea asupra evreului, pentru a prăda, dară nu e la mijloc şi răzbunare; iar cea pentru defectul de vorbire, având de imbold iar răzbunarea. Judecând, se lămureşte câtă copilărie, dublată de o neînchipuită ferocitate şi nepregătire, pentru a putea trăi şi în acelaş timp a lăsa şi a ajuta pe altul să trăiască, au putut să se găsească în mintea şi în inima făptaşilor, — vezi de departe de omul purtând numai înfăţişare de om, dar un fond fiară că chip de om. Oprindu-ne încă puţin asupra mentalităţii şi a stării psihice, cari au conlucrat la asemenea isprăvi şi reţinând numai nenorocirea gângavului, vedem că el cu belşugul lui era dezarmat. El nu pentru întâia oară s-a înfuriat acum, cu crima; vina lui se răsfrânge şi asupra societăţii, părinţi, instituţii de educaţie, mediul la care a trăit şi cari nu l-au ajutat să înţeleagă că de gângăvenia lui el nu e vinovat cu nimic şi deci nu era pentru ce să se supere de nechibzuinţa altuia. Educaţia sufletească şi a minţii, o problemă de o perpetuă şi ameninţătoare actualitate şi de care se ocupă toată lumea In clipe, in care se vrea a se spune o vorbă sonoră şi de efect, totuş e prea mult neglijată sau rău îndrumată. Are cine se ocupa de ea ? Şcoala şi biserica sunt două instituţiuni considerate doar la zile mari. Prin nesocotire şi mizeria în care se zbat, în mare măsură, aceste instituţiunii ca şi prin tratamentul, deopotrivă de vitreg, de care §!bţiMfeÎiSîăfl* Î8fiîi«a(«i a acestor instituţiuni—nu se găsesc decât în situaţie de a duce o viaţă anemică, de azi pe mâne, prea mult plecată spre griji şi nevoi prea mărunte, fără perspective şi fără devotamentul puterei deapostolat. Aşteptăm desigur educaţia masselor din politică, ca şi de la alţi atâţia şi atâţia factori. O face, politica ? Ar face-o, cu o condiţie, dacă in gândurile purtătorilor ei de cuvânt s’ar găsi numai intenţiunea de slujire a intereselor obşteşti şi numai atât. Politica nu trebue confundată cu o carieră, mai ales care nu alege mijloacele , dimpotrivă, ea netrebuind să excludă infăţşări de sacerdoţiu. Altfel, care-i educaţia, care-s urmările tuturor intrigilor, înjurăturilor şi scoborârilor adversarului, bunăoară a tuturor alegerilor ? Dar opinia publică ? Lipsește, în mare parte. Sa pot face Cronica socială OMUL-FIARA de preot F. BODNARES6U