Opinia, ianuarie 1927 (Anul 23, nr. 5882-5904)

1927-01-14 / nr. 5891

­ Conflictul dintre Mexic şi STAT­E­LE­ UNITE Ce declară preşedintele Mexicului Faţă de răscoala catolicilor dlin M­xic şi de amen­iţarea unei intervenţii armate a Sta­til­or-Unite, d. Calles, preşedin­tele Mexicului, a declarat: — „Trebui­şte de admis că acum se produc în Mexic a u­­nita tulburări în­t­re unii oa­­meni ignoranţi joacă rolul de Simple Instrumente. Momentul e critic pentru ţară. Un mic­­ tp de capitalişti ai Statelor­­nite caută să influenţeze gu­vernul lor ca să-i sprijine cu forţa“.­­ Preşedintele Calles face alu­zie la planul americanilor de a acapara petrolul mexican. Cear­ta aceasta e In legătură şi cu tulburările din Nicaragua, şi a­­meninţă a dezlănţui un conflict războ­aie. l­. Canes ■ —91­­ % ­." A Btri-r «®, Le'HR BIBLIOTEGI UNIVERSITÄT­­­I­­ » . Iarăşi despre refacerea Iaşului Clara.-- Poşta.­ Se vorbeşte de mulţi ani des­pre refacerea oraşului nostru. Mai cu seamă In 1926, la schim­barea administraţiei comunale şi a guvernului, noii edili şi câr­muitori au supralicitat In decla­raţii solemne, angajamente şi promisiuni. A fost anul făgădu­­inţ lor. Am dori ca 1927 să fie anul realizărilor. Ca aceia, acum la Început, ne facem datoria să am­itim câteva din lucrările ab­solut necesare pentru ca Iaşul să-şi poată păstra cu cinste tit­lul de a doua Capitală a ţării. C­ inc p­m de la gară. Lipsită complect de peroane, fără aco­­per­i, gara locală este aproape tot atât de prmitivă ca staţia unui târguşor pierdut la un cap de linie, unde nu trec decât două trenuri în 24 de ore. Iaşul cu o populaţie de 150 mii locuitori, nu posedă decât o sin­gură gară. Oricât de liniş­­tiă ar fi populaţia, într’o massă de oameni atât de mare se pro­duce zilnic mişcare, pl­acă şi sose­sc mii de călători, vin şi se expediază trenuri de marfă. Numeroasele garnituri, loco­motivele de manevră, parcul de de vagoane, sunt îngrămădite pe un spaţiu insuficient, se mişcă greu şi în condiţii care periclitează viaţa călătorilor, ne­voiţi să se sue şi să se coboa­re din vagoane prin întuner­c, pe spaţii în­guste, adeseori între două trenuri în mers. O transformare totală a sta­ţiei Iaşi trebue cît mai curând înfăptuită. Micile reparaţii care se fac acum, deşi foarte utile su­­t departe de a fi suficiente. * A doua instit­ţie rău instalată este poşta. Sunt zeci de ani, de cînd se perpetuează mizeria o­­ficiului din strada Arcu. Două incendii succesive au desăvârşit in ultimul timp, relele de care sufere acest local complect im­propriu pentru serviciile de poştă, tolegraf şi telefon. Nu ştim daca guvernanţii se vor hotăra să dea Iaşului al oficiu central potrivit, încăpător, civilizat,­deşi cel de a zi nu mai ere nici acoperiş. Îndoiala noastră se întemeiază ca expe­rienţe din trecut. Ştim că, ori­ de câte­ ori a avut nevoi de un local, statul a cumpărat case particulare, a­­tunci când datoria lui era să construiască. In urma acestui sistem, numeroase instituţii din Iaşi sunt înghemuite în ma­gherniţe, cu ziduri care se nă­­rue, cu odăi întunecoase şi ne­încăpătoare. Birourile sunt aşe­zate prin bucătării, sălile de bac sunt transformate în săli de clasă sau laboratoare. Intr’o casă făcută pentru tra­iul de familie, nu se poate aşeza bine o instituţie cu spe­cialităţi tehnice. Nici intr’un hotel nu se poate face aceasta. E necesară numai-decât con­struirea unei clădiri după mo­delul arhitectonic consacrat. Pentru poştă se vorbeşte iar de cumpărarea unor imobile particulare. Aceasta ar însemna numai o simplă mutare, nu o îmbunătăţire. In adevăr, nu ve­dem vre-o­­deosebire mai im­portantă între casa din strada Arcu şi altă casă dintr'un car­tier deosebit, dar tot aşa de ne­potrivită destinaţiei ce i i s’ar da. Socotim că Iaşul are drep­tul la clădirea unui oficiu mo­dern de poştă, care să fie o podoabă a oraşului. * Cel din urmă, vine lungul ca­pitol al lucrărilor edilitare. S’a discutat de atâtea ori această chestie, încât a ajuns să fie cu­noscută chiar de administratorii comunei, oameni distraţi, care se ocupă până la extennare cu politica şi alte sporturi. Deo­­camd­ată, cunoaşterea nevoilor oraşului le-a dat un bogat ma­­t­i­al pentru discursuri. Dorim să vedem şi altceva. Din toată lumea Scana macabră.— La Bar­­le-Duc (Frai­ța) a murit o bă­trână care trăia singură, numai cu un câne. Până ce vecinii să descopere cadavrul, cânele flă­mând mâncase o parte din corpul stăpânii sale.♦ Gripa.— Epidemia de gri­pă continuă a face ravagii în Eu­opa. In unele regiuni din Franţa, boala a atins o treime din po­pulaţie, complicându-se cu pneu­monie şi diverse atacuri intes­tinale şi provocând numeroase cazuri mortale. In Elveţia, serviciul sanitar a dispus ca orce spectacol, cafe­nelele, berăriile, restaurantele şi orce aglomeraţie publică să se închidă la ora 11 seara. Co­piii mai mici de 16 ani n’au voe sa frecventeze sălile du spectacol. Şcolile sunt închise. S’a îmbolnăvit grav chiar şi d. Motta, preşedintele confederaţiei elveţiene. In Norvegia epidemia a luat proporţii alarmante. Şcolile şi cinematografele au­­ fost în­chise. * Deces.— Din Berlin se a­­­­­unță moartea cunoscutului scrii­tor german (de origină engleză) Houston Stewart Chamberlain, în vrâstă de 72 ani. Defunctul a fost unul din cei mai competenţi biogra­i ai lui Kant, Goethe şi Wagner. * Cutremur de pământ. — Un violent cutremur s’a produs în regiunea Ada-Bazar d­e Cons­­tantinopole. Populaţia a părăsit casele a ridicat corturi pe străzi. Alt cutremur s'a produs în regiunea Pirineilor în Franţa, însoţit de un puternic muget subteran. - 19 LEI EXEMPLARUL ■ I­mmmmmfsm­­mmmm — mmm ZIAR POLITIC COTIDIAN VINERI 14 IANUARIE 1927a ANUNCIURI se primesc la toate Agenţiile de Publicitate şi la Administraţia ziarului Iaşi—Str. Gh. Obârzescu 17 Actualităţi politice întrevedere D-nii Aver­escu şi Goga vor avea zilele acestea o întrevedere la Bucureşti cu d. Nicolae Ban­­ffy, fost ministru de externe al Ungariei (actualmente încetăţe­nit ca român). In ultima vreme d. Banffy a făcut dese câlătorii la Budapest­­a şi s’a consfătuit cu guvernul maghiar. Se crede că e vorba de anu­mite traative în ce priveşte tro­nul Ungariei. Pertractările Guvernul îşi manifestă mereu dorinţa funmnei sau colaborării cu naţional-ţărăniştii. Ba chiar oficiosul „îndreptarea“ face şi d-lui Stelian Popescu o discretă invitaţie. Fontii takişti din partidul na­ţional-ţărănesc continuă în­dea­proape pertractările. Unii arde­­leni sunt p­atru. D. Maniu, ca de obicei, stă la îndoială. Iar fruntaşii ţără­nişti sunt ameninţaţi cu sacrifi­carea. Cât despre liberali, ei au in­ceput să devie ostili pertractări­lor, de­oarece se vorbeşte făţiş de un „bloc antiliberal“ Continuitatea d-lui Burileanu D. Tilică Burileanu, noul gu­vernator al Băncii Naţionale, a declarat că va face operă de continuitate. Noi am spus din capul locu­lui că d. Burileanu este un p­r­­fect element liberalo-vintilist. Aranjament cu Germania Guvernul e pe cale a intensi­­fica legăturile comerciale cu Germania, pe baza înţelegerii Stresemann-Aver­eseu la Geneva şi conform aranjamentelor.. d-lui Stoian­ Băncuţă la Berlin.­ ­ Taxa ad-valorem proectată de primărie va întimpina o crincenă opoziţie Taxa de 50 bani ad-valorem pe mărfurile care intră sau iesă din oraş, va întimpina o crîn­­cenă opoziţie în consiliul mu­nicipal al Iaşului, chiar din partea unor consilieri averes­­cani. In acelaş timp, Camera de Comerţ şi Sfatul N­­ustoresc (de data aceasta de comun acord) vor deschide lupta dirză contra impozitului proectat de delegaţia permanentă. In această chestie a taxelor pe mărfuri, s’a accentuat In ultimile zile un conflict acut între Primărie şi Camera de Co­merţ, deşi conducătorii ambelor instituţii sunt tovarăşi de club In pag. III-a Ultima Oră. ASPECTE Presa şi micii ei detractori Tribunalul ieșan a judecat dri procesul intentat de un avocat directorului ziarului „Lumea“, pentru că a refuzat să publice un răspuns pe care avocatul îl trimisese ziarului. Chesția în sine nu interesează prea mult, dar interesează în­­t­­r’o măsură oarecare aprecierile făcuţi de avocat cu priitju procesului, asupra presei şi a gazetarilor, pentru că ele sânt oarecum aprecierile pe care Ie face media comună a cetăţe­nilor. Întâi un dispreţ pentru gaze­tari , supremul argument adus de avocatul în chestie, a fost că nu poate da consideraţie unui om care are la bază nu­mai patru clase primare, ca şi când talentul, corectitudinea şi carecterul — cum spunea direc­­ t-~——---■—— nwram— ■ -■ •— (Continuarea In pag. IV-a) INDEXUL PAPAL CONTRA ILEGALIŞTI­LOR FRANCEZI Am anunţat că Vaticanul a pus „la index“ ziarul regalist „Action Frangaisa“ şi opera lui Charles Maurras. Faptul este explicat de Papa Pius XI, prin următoarele acuzaţii aduse pu­blicaţiilor în chestie : 1) O absolută lipsă de orice idee dreaptă asupra autorităţ­i Papei şi a Sfântului Scaun; 2) o lipsă tot atât de absolută, de orce spirit de supunere sau, cel puţin, de consideraţie şi res­pect ; 3) o atitudine pronunţată de opoziţie şi răzvrătire; 4) o uitare, sau m­ai curând un ade­vărat dispreţ, dus până la in­sinuarea şi diva­garea de in­venţii pe cât de calomnioase pe atât de false şi absurde. * Faţă de această condamnare care a lovit ziarul său, d. Leon Daudet a declarat: — „Deplâng profund că Sfân­tul Părinte s’a lăsat abuzat de min­ciuni şi de falsuri caracte­rizate. Deplâng cu atât mai mult, cu cât, fiind un fiu respectuos al Bisericei, am pentru suve­ranul pentei sentimentele de ve­neraţie care-i sunt datorite, în tot ce priveşte religia. P­etru rest, socot bine­înţeles să-mi dublez activitatea naţională şi politică“. D. Charles Maurras a decla­rat că totdeauna a avut cel mai profund respect pentru Biserică și pentru Sfântul Scaun. Încă in vremea Papei Pius X, anumite persoane de la Vatican au vrut să-l pue la index, dar Papa s’a opus și chiar i-a tri­mes binecuvântarea. Astăzi, Pa­pa Pius XI s’a lăsat indus in eroare. La mijloc sunt intrigile germane. D. Maurras închee, exprimân­­du-și rugămintea ca indexul să fie ridicat. ... ~ .• ® .\c­aie80aaaABääffi«**"'~ In Iaşul de altă, dată, Profesorul Lucescu de la Liceul Naţional de R. SUŢU De­şi seminarist, Lucescu a ocupat catedra de Matematici de la Liceul Naţional, curs supe­rior. Încă din cursul inferior, băeţii vorbeau cu frică de străş­­nicia lui Lucescu şi chiar pro­fesorii de matematici din cursul inferior, ca Paladi şi Roşu, cînd aveau la lecţie un băiat ce nu ştia, îi spuneau : „vei vedea ce ai să păţeşti când vei fi în cur­sul superior, dacă vei ajunge a­­colo, la d- Lucescu. Acesta nu glumeşte?“. Şi, în adevăr, cum a­­jungeai în clasa V-a, în prima lecţie ce o aveai cu Lucescu, el te întreba: „unde ai făcut cursul inferior şi ce profesor de Matematici ai avut“? Apoi, în­cepea explicaţia, vorbind rar şi apăsat, cerând cea mai desă­vârşită linişte şi obligând pe toţi elevii să urmeze pe un caet special intitulat brulion, ex­plicaţia de la tabelă. Când te scotea la lecţie şi nu puteai răspunde îţi spunea cu un aer zâmbitor, ca şi cum ţi’ar fi spus lucruri plăcute : „rău, rău, ai să rămăi repetent. Iaca îţi pun...“ şi acestedată pus, era greu de corectat. De schim­bat o notă nici vorbă nu putei fi şi nimeni nici n’ar fi îndrăz­nit să’i roage de aşa ceva. Sever era cu elevii slabi, ştia însă să aprecieze pe cei buni, cari însă nu trebuiau să se lese pe tânjală, căci repede îţi schimba părerea şi devenea şi mai straşnic cu aceştia. —„Ştiu­ că poţi, zicea el, de multe ori, dar nu vreai. Eşti deci de două ori vinovat“. La teză nu era chip de copi­at. Dădea trei, patru chestiuni deosebite, astfel că fiecare elev avea alături, în spate şi în faţă alţi elevi cu chestiuni de teză deosebite, neputând deci copia unul de la altul. Şi cum ches­tiunile ce le dădea erau cele mai adese­ori probleme, nici din carte nu se putea copia. Şi paza riguroasă pe care o exercia, silea pe elev să scrie numai ceia ce ştia, sau să dea ...­ za albă. Cu câţiva ani înainte de moartea sa, cu toată aparenţa robustă ce o avea, căci era bi­ne legat şi rumăn la faţă, s’a îmbolnăvit greu de piept, boală care i-ar fi venit de la o ale­gere unde a stat pe un timp de ploae, toată ziulica, sub bo­ta de la intrarea vechii Primării din Iaşi, (unde astăzi se află Teatrul Naţional), căpătând o ALEGERILE DIN FRANŢA D. Al. Millerand fost preşedinte al re­­publicei franceze, care a căzut în recentele alegeri senatoriale. Prin această că­dere, corpul electoral francez şi-a manifes­tat dezaprobarea faţă de politica de forţă şi duşmănie, preconizată de d. Millerand. (Continuarea în pag. IV- a) NOTE SI IMPRESII Iarăşi de la capăt... de PR. N. HODOROAB A Incet-încet, una după alta, au trecut şi sărbătorile noastre de iarnă cu frumoasele lor datini strămoşeşti, în care copiii au pus o parte din fiinţa lor nevi­novată, plină de avânt şi de fantezie. Am reluat iarăşi viaţa obişnuită, de la capăt... Cu a­­tenţie şi sincere păreri de rău am mai crestat un an într’un colţ ascuns al inimii noastre se­toasă de viaţă... Automobilele diferitelor fa­brici : Fiat, Ford, Pakard, etc. mănâncă pe oră, când e vorba de concurs mai ales—şi din ca­p aceidintele nu-s excluse—sute de kilometri!.. Beţia vitezei e şi ea la modă, ca şi „viteza“ din alte domenii... Biata noastră i­­nimă însă, acest mic motoraş musculos al fiinţei noastre, mer­ge foarte încet.. Tic-tac ! tic-tac ! acesta i-i sgomotul pe care-l aude urechea lipită de piept, ca de uşa unei cămări secrete.. De mii de ani, de când există o­­mul „viteza“ acestui motor a fost acelaşi... Simţimintele ini­mii par a se moderniza ; mer­sul ei însă, în bătăi ritmice, nu ştie de modă ; el rămâne ace­laş... Când sca­de sau când creş­te nu e semn bun... Am început de la capăt un nou an, care pentru fiecare din noi poate fi : norocos, indife­rent, mizerabil sau chiar fatal... Noi îi încingem însă începutu­l cu priviri pline de nădejdi. Neş­­tiind ce surprize ne poate adu­­ce în fiece clipă, îl preţuim m­i mult decât pe-un factor poştal, aducător de vieţi mereu noui, şi-l simpatzam mai mult decât pe-un amic nenorocit în căsni­cie şi care n’are curajul divor­ţului salvator...­­^In sărbătorile ce ne-au pără­sit, creştinii noştri şi-au pus la încercare spiritul de sociabilitate şi de bunătate al i­nimei , dar mai presus de orice : tăria sto­macului!.. El a fost cel mai chinuit şi mai hărţuit în aceste zile... Nu i s'a dat crezare. El n’a ştiut ce-i odihna în acest timp cu rost de reculegere sufletească ... Îndopat cu mâncări grase şi v­­­riate şi cu băuturi de tot soiul, el a tăcut şi a consumat tot ce i s‘a dat, cu supune ea captivului dintr‘un lagăr de pri­zonieri... Reacţiune nu se încape, căci altfel trebue să suporte conse­cinţele abaterii nu tocmai plă­cute... Mulţi s’au desfătat şi au huzurit; mulţi au îngriţit Insă pânea cu sughiţuri şi cu lacrămi. In spitale, în azile şi orfelinate, în închisori şi pe vatra sărăciei lucie, unde nu se ştie de bogă­ţia pomului de Crăciun, de hai­ne noui şi de daruri alese... In aceste sărbători, cine nu şi-a îndreptat privirea duioasă­­însoţită de un ajutor de orice fel -I­ faţă de aproapele său de pe patul suferinţă şi al mizeriei, ci s’a mărginit ca un egoist fe­roce numai la împodobirea cin­stitului său trup şi la aleasa supraalimentaţie a nobilului sau stomac, acela începe dela capăt acest an ca şi pe ceilalţ­i în somnolenţă morală, plict­­it şi Îmbrăcat în haina dispreţului da semenul său pe care îl urăşte... Acel cară la acest început de an nu dă dovezi că a devenit m­ai bun la inimă faţă de sin faţă de ai săi şi faţă de aproa­pele, acel creştin nu justifică prin nimic necesitatea existenţei a simandicoasei sale persoane!! Pr. N. HODOROABA VOCI DIN PUBLIC DIN SECRETELE RESTAURANTULUI GAREI IAŞI Primim următoarele : In nenumărate rânduri am constatat: Pe lângă că mâncările din restaurantul gării Iaşi lasă de dorit ca calitate, nefiind prepa­rate aşa cum s’ar cere unui restaurant de cl. I-a, dar este şi într’un hal regretabil de necu­răţenie (dovadă e că majorita­tea funcţionarilor C. F. R. cari au mâncat în acest restaurant, astă­zi l-au părăsit). Este drept că atunci când intri in restaurant, serviciul de veselă pare a corespunde în­trucâtva cerinţilor, insă nu în veselă şi trandafirii artificiali de pe mese, constă calitatea mâncărilor. Dacă din întâmplare iţi a­­runci ochii spre bucătărie şi la personalul de serviciu de acolo, iţi trece pofta de mâncare. In multe rânduri, am găsit, fel de fel de lucruri străine prin mâncare, cari îţi inchid pofta... (­ In ziua de 8 | I 1­927 ciorba care mi s’a servit de către chel­­nerul Cojocariu loan avea gân­­daci în ea (care probabil ,­u fost fierţi). U­n astfel de caz cred că este de neertat. Chel­nerul sus arătat a văzut cu (Continuarea în pag. TV

Next