Opinia, septembrie 1927 (Anul 23, nr. 6082-6107)

1927-09-15 / nr. 6094

A­ ­- Actualităţi politice Balivernele „mişcării" „Mişcarea“ de ieri înşiră câ­teva baliverne pe seama noastră. De obicei, la baliverne nu se răspunde. Dar cum unii barbaţi de Stat din jurul „Mişcării" de­vin teribi­i când îşi iau rol de creditori, nu vrem să le râmă­­nem datori nici macar cu un răspuns...* Confratele liberal ne taxează pe noi drept „oficiosul ocultu al naţio­nal-ţărăniştilor, în care ca­litate d. Costăchescu ne-ar fi furnizat material pentru o ediţie specială menită să anunţe suc­cesul scumptat al opoziţiei în alegerile municipale. Nu sântem­ nici făţiş, nici o­­cult-oficiosul nimărui.Am fost şi am rămas organ de opinie publică, independent, imparţial şi de informaţie exactă. Nu pregătisem nici o ediţie specială în sensul inventat de „Mişcarea iar materialul re­­dicţional ni­­­­urnizăm noi sin­guri,— spre deosebire de „Miş­carea" care-şi culege comenta­riile pătimaşe şi informaţiile tendenţioase de la cele vre­o 40 de nuanţe ce alcătuesc calaman­­drosul cluburilor liberale din centru şi din măhălăli. De altfel, chiar în acelaş nu­măr de ieri al „Mişcării" se reproduc din coloanele noastre pasagii care dezmint insinuările formulate de gazetarii improvi­­­zaţi, ai confratelui liberal■ .Mişcarea“ nu ne îngădue să relevăm că s’au prezintat la vot numai ceva peste jumătate din numărul alegătorilor în­scrişi , ci ne obiectează că ce­tăţenii erau liberi să-şi ridice cărţile. Da, erau liberi, dar nu le-au rid­cat, fiindcă au fost indife­­renţi faţă de listele în luptă. Succesul d-lui dr. Fin­hling şi al listei liberale s’a datorit unui număr restrâns al populaţiei Ia­şului. Faptul n’are nevoe de multă argumentare. .Mişcarea“ vede o contrazi­cere între afirmaţia noastră că n’au fost ingerinţe în alegeri, şi între contribuţia unui repor­ter care a înregistrat incidente­­­ dela sed­nta de vot» an ui xm m: wm I 9m­^1 r^TV I ABONAMENTE Lei 1000 ’ 5^ VOC.1 DIN PUBLIC Nevoia unui control mai sever al conducătorilor de automobile Din cauza înprejurărilor in care se desvoltă atâtea interese şi mai cu seamă când şi la noi, azi, timpul a ajuns să fie pre­ţuit, nevoia trebuinţei unui mij­loc de locomoţiune cum ar fi automobilul, este de domeniul nu a f­luxului, ci al unei nece­sităţi, chiar imperioase uneori. mn atari situaţiuni, ar fi fost natural ca aceia cărora li se în­credinţează (în afară de valoa­rea unei maşini care trece de sute de mii de lei) dar li se în­credinţează viaţa oamenilor,— să fie bine selecţionaţi şi con­trolaţi. Din fericire însă, mulţi nechemaţi, incapabilii, chiar oa­meni cu patima beţiei, mulţi din ei cu un activ de câteva acci­dente destul de serioase, neso­­luţionate de justiţie,­continuă meseria de şofeur, netulburaţi de nimeni. Şi răul se întinde în­­tr’o măsură îngrijitoare. Aproape nu e zi fără acci­dent de automobil, sau fără vre­un furt comis de un şofe­r la dauna proprietarului de au­to­m­bil. Şi ia Iaşi pare că mişună mulţi dintre cei nepregătiţi, care totuşi posedă certificate de a căror realitate trebuie să te in­­doeşti din moment ce le cunoşti capacitatea. Piaţa Unirei a ajuns un cuib de sfaturi pentru făptuirea de lucruri urâte: se fură patronii, se schimbă piesele, se vinde benzină şi câte încă. S’a dat şi se mai dă dreptul de conducere unora care habar nu au ce este o maşină. E de neconceput să autorizi pe unul să devină profesionist, să con­ducă o maşină pe care nu o cu­noaşte şi să se susţină că nu datorată acestui sistem se în­tâmplă accidente. Şoferul con­ducător care nu cunoaşte ma­şina, pleacă la drum fără să-i poată face un control, el ne­­ştiind ce să controleze , şi iată un baton de la direcţie lipsă şi toţi însoţitorii supuşi unui acci­dent. Şofe­rii care prin profesiunea lor au o răspundere enormă, trebuesc puşi în ordine. Şi fără a se lăsa cineva condus de alte sentimente decât acele de ordine şi răspundere, trebuesc verificaţi serios, să rămâie Cei ce trebuie să rămâie, iar celor incapabili, sau predominaţi de patima be­ţiei, (şi din aceştia sunt destui) să li se retragă carnetele. Dacă s-ar ţinea seamă numai de împrejurările în care a de­curs ultimul accident de auto­mobil al d-lui avocat I. Leatris, încă cei în drept ar proceda la măsuri. Domnule Prefect, azi răul e în faşă încă, însă cu o putere de dezvoltare care va aduce o serie de şofeuri ce vor fi o a­devărată plagă. Cercetaţi modul cum şi cui s’au eliberat carnete de conducători, luaţi măsuri din timp, ca pe urmă să nu devie imposibilă orice îndreptare. DORIN Nu-i nici o contrazicere. Ingerinţe n’au fost, într’ade­­văr. S’au produs însă ni­ci in­cidente, inevitabile în asemenea ocazii, — inevitable chiar in eventualitatea unor alegeri sub cea mai ideală administraţii*, intr’un regim politic ultra-de­mocratic şi civilizat. Ca informatori conştiincioşi, noi ne-am făcut datoria , am înregistrat totul. Dar n’am spus nicăeri câ incidentele de la sec­ţii ar fi denaturat realitatea vo­­ tului.* Dar „Mişcarea“ e supărată din altă pricină. E supărată că reporterul nostru a cam persi­flat manifestaţia nocturnă cu torţe, tromboane şi tobe, din Piaţa Unirii, denumind-o „pa­noramă". Poate câ reporterul nostru n’a fost destul de expresiv. Repro­ducem, deci, din darea de sea­­mă­ tip, alcătuită de maestrul Caragiale acum câteva decenii, pentru acest soi de manifes­taţii : „Cei ce vin prin fund, sunt toţi ameţiţi, şi mai ales Caţaveneu şi Cetăţeanul turmentat, care înghite şi sughiţe mereu După ei vin o mulţime de cetăţeni cu ramuri verzi şi steaguri... Muzica atacă marşul cu mult brio. Urale tunătoare... Toată lumea se sărută, gravitând in jurul lui Caţaveneu şi lui Dan­­danache, care se strâng in brațe“. N’o fi bine spus „panoramă"’ e mai potrivit „mascaradă"... ZIAR POLITIC COTIDIAN Agenţiile de Publicitate şi la Administraţia ziarului Iaşi—Str. Ch. Mârzeanu 17 TRAFICUL CU TIMBRELE JUBILIARE Un ziar a acuzat pe d­l Papacostea, fost director gen­ral P. T. T. că a făcut afaceri cu timbrele j­ubiliare (emisiunea cu prilejul împlinirei a 50 de ani de la Independenţă) la această chestune, nişte funcţionari p. t. t. din Bucureşti dau un comunicat în care spun „după cum s’au dat timbr jubiliare oricărui particular, au­toritate, instituţie industrială sau bancară etc. tot aşa s’a rez­o­vat şi pentru cei 20.000 funcţi­onari p. t. t. 100.000 timbre (circa 5 serii de funcţionar), cari se găsesc în depozitul Di­recţiunei Generale. Ia dispoziţ­a celor In drept“. Ei bine, comunicatul nu-i a­devărat. Nu-i adevărat cel pu­ţin In privinţa particularilor, căci aceştia n’au căpătat timbre S'a pus un mic stok în vânzare la regii, dar cu nici un chip nu puteai să-ţi combini o serie complectă,­­macar una, nu cum s’a rezervat pentru unu privilegiat). Şi apoi, ce caută 100.000 tim­bre ,rezervate d­in depozitul Di­recţiei ? Emisiunea s’a făcut pentru întrebuinţare. De ce nu s’au pus toate timbrele în cir­culaţie în termen util ? E clar că s’a făcut trafic urât. Mussolini poliglot La şedinţa de închidere a con­gresului internaţional de orga­nizare ştiinţifică a muncii (care s-a ţinut la Roma), d. Musso­lini a rostit un discurs în patru limbi, şi anume: franceză, en­gleză, germană şi italiană. Adresându-se delegaţilor, Du­cele a spus: — „Inapoindu-vă în ţările d-stru, vă rog să spuneţi că ai văzut o Italie muncitoare, ordo­nată, luptând pentru reînvierea ei economică, pentru propăşirea, omenirii ş pacea intre naţiuni“* NOTA VESELA Vizitatoarea.—Poate sosesc la un timp nepotrivit ? Servitoarea.­­ Ba î înpotri­vă , când cuconița v-a văzut pe fe­reastră, a exclamat : „Asta mai lipsea acum“ ! O nouă traducere a Psaltirei de către P. S. S. Arhiereul Nîcodim Una dintre cele mai de seamă nevoia uşurărei de multe greu poeme ale trecutului omenirei şi care până azi este citită şi răscitită cu un deosebit interes— de­oare­ce întreaga operă se deapănă in jurul credinţei re­ligioase adoptată şi urmată cu veneraţie de atâtea popoare — fără îndoială că sunt psalmii lui David. Această operă măreaţă, de si­­gur că va rămânea nepieritoare şi la timpurile viitoare pentru omenirea întreagă şi un nimb al credinţei popoarelor mono­teiste, iar pentru creştinismul curat va urma de a fi un ne­curmat îndrumător spre proslă­virea Dumnezeirei, refugiul tutu­ror sufletelor cari simţesc din cursul vieţii lor pământeşti toţi morale, ce Ie apasă, cum şi a mângâerii pe care o aş­teaptă. Această operă aleasă, fără în­doială că Biserica Creştină a avut şi ea nevoe de a o utiliza ca pe o pârghie puternică in propaganda şi practica cultului religios printre popoarele ce le convertise, şi deci a trebuit s’o pue la Indămâna credincioşilor, traducând-o din ebraică pentru fiecare popor in parte. Din nenorocire, traducerea a­­ceasta, In ce priveşte limba noastră, n’a fost nici ps vremuri şi nu este nici aci o tălmăcire credincioasă a versetelor m.re­ (Continuarea la pag. IV-a) Curiozităţile naturii Şoferul cehoslovac Er. Filip, lipsit de mâni, şi care se fo­loseşte de picioare pentru a conduce au­tomobilul pa străz­le oraşului Praga. In acest chip, şoferul s-a deprins­­să-şi condu­că maşina cu cea mai mare siguran­ţă. Cum explică dr. Racowski conflictul lui cu Franţa intr’un interview acordat zia­rului vienez „Neue Freie Presse“ dr. C. Racowski a declarat u­mătoarele : — „Motivele pentru care pre­sa franceză duce campanie pen­tru ruptura relaţiilor economice intre Rusia şi Franţa ? Mai î tăi, din pricina presiunii gru­purilor industriale străine, care au interes să împiedice rapor­turile noastre comerciale cu Franţa. In special in ce priveş­te petrolul, intr’un proect de monopol francez, petrolul ru­sesc ar juca—după părerea u­nanimă a tuturor oamenilor de meserie—un rol preponderant. Petrolul nostru este superior şi mai ieftin. Prezenţa lui a con­tribuit la scăderea preţurilor“.. Aceste declaraţii constitue pentru ziarele f­anceze un nou motiv de a cere îndepărtarea imediată a ambasadorului so­vietic. ASPECTE Palmele şi căluşul­ui­ lui Goga Diverse alte preocupări, prim­­­e cari a odihnei noastre in primul rân­d, nu ne-au mai dat prilej timp de trei luni astăzi ncheiate să ne amintim de răz­boinica figură a castelanului de la Ciucea. Sub acele preocupări, nici ele prea mari totuşi, l-am uitat definitiv, l-am trecut în umbră, până când evenimente mari au readus în discuţia publică numele fostului ministru de in­terne ; a revenit în discuţie a­­cest nume în legătură cu altele devenite peste noapte celebre : Fălcoianu, Tomescu, Petcu. Nu ştim ce vină are dl. Goga in panamaua de la „Monitorul Oficial“, probabil că nici una, dar e suficient pentru opinia pu­blică, (chiar şi pentru cea din România) ca numele cuiva să fie pronunţat in cursul unor cer­cetări judiciare şi imaginaţia începe să lucreze cu proporţii gigantice. Dl. Goga a fost citat ca informator tocmai de la Karls­bad ; omul, fiind în mijlocul curei, nu se putea deplasa de gustul unui judecător de ins­trucţie oarecare, astfel că aş­teptăm întoarcerea dumisale in ţară pentru spulberarea calom­­niilor cari circulă In jurul citării cu pricina... Dar nu aceasta este chestia: castelanul de La ducea ne da­­toreşte un răspuns, şi încă unul drastic pe care s’a angajat în scris să ni-l dea; noi credem că d. Goga îşi ţine angajamen­tele, mai ales faţă de adversari. Care răspuns ? La 12 iunie, proaspăt — mazilitul ministru de interne averescan, atacat cu violență de întreaga presă, gă­sise încă prilejul să se războ­iască In coloanele „îndreptării“ cu „Rebecele despletite" ame- Continuarea la pag. IV a) IAŞUL DIN PUNCT DE VEDERE MUZICAL De vorbă cu d. Teodorescu, directorul Conservatorului laşul lăsat în părăsire. — Ne trebueşte o Operă şi o Orchestră simfonică.—Localul Conservatorului. O asociaţiune muzicală, laşul cultural, este—de bună seama - un centru In care viaţa muzicală şi artistică n’a stag­nat nici­odată, ci din contra a fost totdeauna în floare. Şi pentrucă urbea noastră a fost nelipsită de elemente ti­nere, talentate şi dornice de muncă,oraşul a fost înzestrat cu un Conservator de m­uzică şi artă dramatică, unde aceşti copii ai lui să aibă posibilita­tea să se cultive. Trecătorul prin strada Banu, care se opreşte un moment în­­dreptându-şi privirile spre mo­desta clădire a Conservatorului, ar putea crede că această in­stituţie trăieşte în belşug ne­­având nici o lipsă. Realitatea—din nenorocire— este însă cu totul alta ; şi de aceia am căutat să stăm de vorbă cu d. N. Teodorescu, di­rectorul conservatorului, care este cel mai indicat să ne vor­bească despre situaţiunea insti­­tuţiunei în fruntea căreia se găseşte.* Activitatea corpului profeso­ral—incepe d. Teodorescu e­ste mereu in progres. Profesorii lu­crează cu mult suflet pentru e­­ducarea tineretului dornic de a-şi însuşi cunoştinţe cât mai largi şi mai temeinice. Numă­rul elevilor şcoalei noastre este mereu în creştere (anul trecut au fost 270), iar şcoala noastră ar fi organ­zată cu multă glorie dacă lipsurile prea accentuate ar fi remediate , şi atunci şi procentul elevilor şi calităţii­­ lor artistice ar fi mai puternic afirmate. Dar este prea mare lipsa de atenţiune pe care Ministerul o arată, în special Iaşului,—aşa că cu toată dorinţa pe care o avem de a ridica rangul Con­servatorului nostru la apel al instituțiiltor similare din străi­nătate,­nu putem realiza ni­mic. Din toată lumea Corespondenţa lui Lind­bergh.—S'a Întocmit statistica exactă a corespondenţei pri­mită de Lindbergh, cu prilejul strălucitului său raid peste At­lantic. Fericitul aviator a primit 100.000 telegrame şi 3 şi jum. milioane scrisori. Din ac­stea, 5000 sunt poeme în versuri, 14.000 sunt scrisori care înso­ţesc diverse cadouri, iar 3 sunt invitaţii... de a face o călătorie în lupă, cu ajutorul unui obuz­­aerian! Restul corespondenţei e alcă­tuit din nenumărate propunen de căsătorie, de la domnişoare şi doamne de toate vrrs­ele. ♦ Pentru 8 lei— Intr’o loca­litate lângă Cherbourg (Franţa) autorităţile fiscale au făcut nu­meroase anchete, utilizând 6 contabili şi 12 jandarmi, şi ci­tând trei familii la faţa locului. Această perturbare avea de scop să aranjeze o moştenire care, în cele din urmă, a fost evaluată la suma de... 1 franc şi 27 centime, adica vre­ o 8 lei. in ridicolă situaţie se pune uneori biurocratismul! * Spionaj ieften.— La proce­sul de spionaj care se judecă acum la Leningrad, un acuzat a mărturisit că nevastă-sa s’a pus în­ serviciul agenţilor en­­gleji, mulţumindu-se a primi ca plată... câteva perechi de cio­rapi de mătasă. Ce nu face femeia, pentru ciorapi de mătasă ! ? * Un varieteu curios. — La Paris există un varieteu origi­nal intitulat „Infern şi Paradis*. Pereţii sălii sânt tapetaţi cu pluş negru, feţele de masă sânt de asemenea de culoare neagră iar chelnerii se îmbracă şi se grimează în aşa fel, încât par nişte schelete vii. Băuturile se servesc în cupe de forma cra­­niilor omeneşti şi tacâmurile au aspectul unor ciolane. Acesta e infernul. La un moment dat perdeaua ce nii se dă la o parte, apar atunci baletistele in costume mai mult de­cât sumare, cău­tând, dansând şi alcătuind a doua parte a programului... pa­radisul. Necesitatea unei Opere şi a unei Orchestre simfonice11 Pentru ca laşul să devie un centru puternic artistic, trebue să i se dea posibilitatea de a avea o Operă şi o Orchestră simfonică, după cum e la Bu­cureşti şi Cluj. De­oarece laşul este lipsit de o Orchestră simfonică, nu avem nici mediul artistic, şi nu se face muzică de­cât la Conser­vator, iar concertiştii se abat foarte rar pe la noi. Tot dato­­rită acestei lipse, elevii Conser­vatorului neavând un stimulent nu au nici o tragere de inimă să lucreze în această direcţia căci nu le surâde nici un vii­tor , iar cei mai distinşi absol­venţi ai Conservatorului nostru a părăsit Iaşul, şi cei rămaşi, doresc de asemenea să plece Crearea la Iaşi a Orchestrei pitice, Ii va aduce glorie căci se va creia astfel şi mediul muzical, iar elev­i şi-ar găsi debuşeul. Intenţionez—ne spune mai departe d. Teodorescu—ca pen­tru începerea activit­i i, și pen­tru ca să nu se mai poată a­­mâna din nici un motiv reali­zarea forului O­chestrei perma­nente a laşului,—să vă alcâtuesc un memoriu la care voi cere sa adere toată intelectualitatea o­ (Continuarea în pag. IV-a)

Next