Opinia, noiembrie 1927 (Anul 23, nr. 6134-6159)

1927-11-25 / nr. 6155

ANUL JCXIV No. 6155 — r.~. «»»»■»'■•■■■I ■■■!»■ .1 I ABONAMENTE ei 11000 „ 500 . 300 • • » pe un an „ 6 luni -J 3 MSI EREBFPLABP& 3 lunif% CTWT \r ab aL£^HiJL ZIAR POLITIC COTIDIAN V.NERI 25 NOEMBRIE 1927 ANIINOIUEI se primesc 1% toate Agenţiile de publicitate şi la Administraţia ziarului laţi—Str. Gh. Mârzescu 17 ŢARA IN DOLIU MOARTEA LUI ION I. C. BRATIANU Ţara românească primeşte o cumplită lovitură. Primul maistru, Ion I. C Brătianu, a închis ochii pe vecie. Nenorocirea s a produs fulgerător ; marele bărbat de stat moare în plină putere, în etate abia de 63 ani. In împrejurări foarte grele, ţara pierde pe cel mai priceput şi indispensabil conducător. Numele lui Ion Brătianu este legat inseparabil de istoria noastră naţională, şi pierderea acestui barbat excepţional este - mai ales astăzi—o încercare supremă pe care Dumnezeu o hărăzeşte României. Suntem încredinţaţi că poporul românesc, profund îndurerat, se va călăuzi de tradiţionalul său bun-simţ şi va şti, în linişte şi cuminţenie, să înfrunte clipa de îngrijorare prin care trece patria. ION I. C. BRATIANU inconsecvenţă şi mojicie Ceia ce se petrece astăzi în presa guvernamentală, credem câ este lucru fără precedent. Nu înţelegem să luăm aci apărarea cuiva, dar nu putem şi nu ne exprimăm indignarea şi dispreţul nostru faţă de aceia care la adăpostul cenzurei îşi permit a întrebuinţa maniere demne de cel mai pur mahalagism. De pildă nu putem lăsa să treacă fără a-l releva, titlul aparut de curând în oficiosul „Viitorul“ de ieri : „Fostul prinţ Carol este lipsit da tac..“ şi al doilea titlu „Dudina“ Lupescu- Wolff fotografiată cu cei doi câini favoriţi ai fostului prinţ Carol“, chiar dacă pimul titlu este atribuit d-nei Lupescu. Guvernul de curând a decretat că numărul nu îi mai este prim.S,a pomeni despre numele fostului prinţ de Coroană şi despre tot ce se petrece în legătură cu ei, şi tot guvernul găseşte că nimic nu mai are de făcut decât sâ se ocupe pe larg de dânsul. Aceasta este cel puţin o inconsecventă, dacă nu chiar o provocare. Sâ judece oricine. "Avem tot dreptul să ne întrebăm: „Universul“ şi „Viitorul“ nu apar tot în {ara românească ? cenzura se aplică numai anumitor jurnale? unii gazetari pot scrie orice, iar alţii nimic ? Bănuim că guvernul, la adăpostul cenzurei, vrea să faci educaţia maselor intr’o anumtă direcţie. Asta insă nu-l dispensează de cinste, bun simţ di cavalerism. A vorbi şi scrie pe socoteala unui om care nu se poate apăra, este cel puţin o laşitate , iar a debita tot ce-ţi convine fără, permite restului ţarei să spue un cuvânt, ni se pare un procedeu de cazarmă. Dacă Lupeifiţ comola o indelicatetătă de fostul prinţ, faţă de Familia Regală şi faţă de Ţară, publicându-şi unele slăbiciuni, — trebuie să o iapă şi guvernul ! Nu! Înţelegem de loc pe tine caută guvernul să servească. Suntem şi noi români, suntem şi noi patrioţi şi nu Inţe-1 gem de loc această pretenţiu- M a ţâîorfev», care cred că numai ei pot spune şi dispune to iul. Nu intelem să ni se suprime — sub aşa motiv sau altul — gjieptul In gândire şi la exprimarea părerilor noastre. CONST. GH. VASIUU avocat In pag. HI a Ultima» Oră. toîej prafîoi* §i telefonică Actualităţi politice Necazuri avereaoane Averescanii sunt necăjiţi şi chiar furioşi. Ei aveau nădejdea că vor reînvia politiceşte, cu ajutorul aşa zisului „front unic“ al opoziţiei. Dar nu vrea d. Maniu. Pe diferite căi, averescanii spun că intransigenţa naţionalţărăniştilor aruncă fatalmente partidul generalului in braţele liberalilor. Nici o grijă! Admiţând că liberalii ar mai avea nevoe de „partidul chipiului", e sigur că l-ar găsi orcănd de închiriat, in „front unic“ sau nu, de general ar fi gata orcănd să’facă stânga ’mprejur şi să pue mina pe puteri, cum a făcut şi la ultima d-sale guvernare. D. Maniu e Stan păţitul, ştiind bine că omul sincer nău porneşte la drum cu d. general Averescu, fiindcă îşi primejdueşte scopul. * In furia lor, averescanii ameninţă că d. Goga va reîncepe acţiunea personală in Ardeal. Mă rog, are d. Goga vre-o bază politică în Ardeal ? A reuşit vreodatâ să se aleagă în opoziţie ? D. Goga aproape nu există politiceşte, decât când îl aduc liberalii la guvern. Prin urmare... ♦ Averescanii mai încearcă să suggereze d-lui Iorga că are datoria să se unească cu ei, în loc să cedeze trufiei d-lui Maniu. D. Iorga ştie probabil ca, admirata forţă de opoziţie o constitue partidul naţional-ţărănesc. Dacă acest partid va reuşi in lupta politică, in orce caz o va face prin propria forţă Cine vrea si ajungă la acelaş scop, trebue sa i se alăture. Deci... Deci zvârcolirile averescane nu pot păcăli pe nimeni. Telefonj Telegraf? In România, telefonul şi telegraful sunt invenţiuni care stau cu d.să vârşte la discreţii a trei fulgi de zăpadă sau a adierei orcătui văntuleţ. Instalaţiilenoastre sunt străvechi; materialul e putred şi ruginit. La cel mai mic vânt, la cea mai mică ninsoare sau bură, firele deranjează*, nqtp j cad... Nimic nu se reface, nimic nu se perfecţionează. Nu se dau fQ'jfm bugetare. Şi aşa obţinem bugete echilibratei în sărăcie 'iude, deşte putregaind şi ruine. Ne cufundăm în primitivism... „prin noi înşine* ! ” l Concurs european de automobil La Monte-Carlo s-a organizat un mare concurs european de automobil, prevăzându-se rutele prin toate ţările Europei (Exceptând Rusia, unde în genere iarna e prea aspră). Cel mai bun drum e Atena- Sofia-Balgrad-Budapesta - Mun-Ch’n-Lyo-Monte Carlo (3600 km). Alt drum porneşte din Corstantinopol. Altul din Bucureşti, prin Belgrad-Budapesta Din nord, cel mai lung drum porneşte din Stockholm, prin CopeilagasHamburg-Paris; sau pin Oslo; sau din Koenigsberg prin Brlin-Bruxelles. Este pre prevăzută o plecare din Angllta sau un drum mai lung din Varşovia prini Vieca-Marchm. Drumurile mai scurte sunt la sud, cu pornirea din Gibraltar prin Madrid-Toulouse , sau din Lisabona ori Barcelona la fin? mai est? 0 porniţe din Palermo dealungul Tolastei italiae, până la IVlonte Carlo. O cupă de aur vag atribuită automobilulului care va merge cu cea mai mare viteză Controlul sosirilor și clasărilor vor avea loc la 18 ianuar. Din toată lumea O înmormântare veselă— Muzica lul Robert Pfann din Colonia (Germania) a murit de curând. Pe patul de moarte, el a rugat pe fratele sau ca la înmormântare, sâ i se aducă o orchestră întreagă cu jazz-band, care să—i cânte aria favorită „Yes, sir, that’s my Baby*. Fratele a satisfăcut întocmai dorința mortului, care a fost condus la groapă de o lume imensă. Procesiunea a avut un aspect cu totul original; pe fetele tuturora citeai zâmbete și v satbe. Numai mortul era trist.. * Un rege curios— Ibn Seyd regele Hadjasului (Asia Mică) a prohibit in legatul sau căciulile, muzica cu jazz-bard, gramafoane, piane, viori, jocul de cărţi, domino, şah şi alcoolul chiar şi subt forma apei de Colonia, li.tr’adevăr, un rege bizar. Testament misterios— Un negustor din Metz, pe când îşi ajuta focul cu... filele unei cărţi de rugăciuni, descopere pe tartaj testamentul înscris de un nobil, acum 100 de an, şi în care se arată că intr’un castel feodal de la Pont-a-Musson (Franţa) sunt îngropate două cuiere cu 450 kgr. aur şi bijuterii. S’a cerut imediat avizul unui notar public şi s’au început săpături la castelul aflat acum în ruină. Până în prezent, comoara n’a putut fi găsită. Încordarea italo—sârba Manifestauie violente a.itisârbeşti din oraşele italiene, au mes paralel cu manifestaţiile .nti.italiene, din Iugoslavia. In mai multe oraşe Iugoslav ■, şi in special la Spalato, mulţimea a demonstrat pe străzi contra Italiei. Consulatele italiene au trebuit să fie păzite de poliie. Iată o stare de lucruri care nu prevestește nimic bun. ASPECTE Premiul „Vobei trădătorilor! Au fost nenumărate ocaziile petru o anumită presă „despundere“, de a se ridica violnt împotriva „Ligei Drepturior Omului“; ne amintim tot șivoiu de insulte prelins în comatele acelei prese cu prilejul vizitei d-lui Henri Guernot, secretar genral al acelei Ligi. Şi ne mai amintim de injuriile aduse venerabilului Costa-Foru pentru că a avut naivitatea să înfiinţeze secţiuni ale Ligii şi în ţara noastră; nu numai injurii au fost aduse lui Costa-Foru, în numele unui ideal opus celui pe care voia să-l servească el: a şaptezeci de ani a cunoscut furia brutei manifestată prin zdravene lovituri de ciomag în ţap. Şi de atunci, de câte ori pot numai, adversarii civilizaţiei atună calomniile cele maiodioase în contra unei organizaţii are şi-a dovedit uitarea şimportanţa în împrejurări grele pentru umanitate. „Liga Drepturilor Omului“ optă împotriva răsboiului; e natural ca o asociaţie care a- L fără drepturile omului şi ale cetăţeanului să se opună militarismului şi scopului său final: dezlănţuirea războaelor. Pe aceasă temă „Liga“ este atacată de şoviniştii de pretutindeni, denunţănd-o ca anti-patriotică şi trădătoare. Este semnificativă în această direcţie arestarea pacifistui german Förster şi urmărirea ziariştlor de la „Menschheit“ de către autorităţile Rech-ului republican, pentru că , în calitatea lor de membrii ai „Legei Drepturilor Omului" — au denunţat Înarmările secrete ale miliţiei germane. In vremea când în ţările înapoiate activitatea „Legel“ este ponegrită şi membrii ei stigmatizaţi ca trădători, areopagul care reprezintă cea mai înaltă expresie a intelectualităţii şi a civilizaţiei — comitetul de distribuire a premiului Nobel — a hotărât decernarea acestei distinşii pentru pace lui Ferdinand Buisson, preşedintele „Ligei Drepturilor Omului“. • Poate, cu acest prilej, detractorii Lgii vor face retractările necesare; in orice caz a venit momentul pentru dânşii să mediteze asupra unei chestiuni, pe care am tratat-o întotdeauna cu o condamnabilă superficialitate. O. SPINA MOPINIA LITERARA SI ARTISTICA Tovarăşa vieţii Mereu se spune că femeia este inferioară bărbatului şi mereu această simplă afirmaţie capătă concursul ceretărilor ştiinţifice sau contribuţia exemplelor misogine. Unii au dovedit cu balanţa in mână că şi creerul femeii cântăreşte cu o sumă de grame mai puţin decât acel al bărbatului. Constatările teoretice de asemenea natură renunţă însă toate la absurditatea lor, atunci când se traduc în practică. Clipele de dragoste caldă, de voluptate sinceră, ne spun întotdeauna acest adevăr. Dar mai ales ni-i spune pilda recentă a studentelor din Ungaria, care cu piepturile lor au apărat cbrajii pălmuiţi ai colegilor cu nas semit. Şi in modul acesta femeia se dovedeşte bună, cu suflet nobil şi curat, publicându-şi o superioritate netă faţă da bărbatul păgân şi brutic. Femeia luptă cu creerul dar învinge cu inima. FAPTE „Romanul unei fete“ Aşa este intitulată ultima lucrare a d-lui Ion Pas. E vorba de o fatăsărmană care duce o viaţă plină de zbucium şi suferinţi. Autorul pătruns de spiritul umanitarismului face cu acest prilej o critică violentă societatii de azi, sperând pentru viitor o lume mai bună, mai ideală. Un album interesant Caricaturistul ieşan SELL va scoate în curând un album cu desene inedite, cuprinzând o serie bogată de figuri şi persoane reprezentative de astăzi. Textul acestui albun este scris de d. N. D. Cocea. O corabie preistorică In insula Alsen se fac săpăsuri care dau la iveală locul unei lupte dintr’un trecut foarte îndepărtat. Se pare că bătălia s’a dat între Sacsoni şi Cimbri; s’au găsit arme, săbii şi platoşe acoperite ce nămol, dar ce este mai interesant e descoperirea unei corăbii îngropată în mâl şi noroiu de câteva mii de ani. Profesorii muzeului din Copenhaga susţin că aceste urma antice datează cu 5 secole Inaint di Cristos. Teatru original Cunoscutul critic teatral din Capitală, d. Ion Marin Sadoveanu, a terminat două piese intitulate „Anno domini“ şi „Mefamorfoze“. Ambele lucrări dramatice vor fi reprezentate lucă in actuala stagiune de iarnă. „Mişcarea literară, excelenta revistă săptămânală, care şi-a întrerupt apariţia acum doi ani, îşi anunţă reînvierea pentru ziua de 1 Ianuar 1928. Ziarul va avea aceeaşi conducere din trecut, având direcţia d-lor Liciu Rebreanu şi A. Domnie şi colaborarea permanentă a scriitorilor bine cunoscuţi F. Adere©, E. Lovinescu, G. Brăescu, Papadat Brigascu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, etc. Expoziţia maestrului Octav Băncilă „După 2005 de ani“ de EM. AL. MANOLIU Intrând pe uşă în sala expoziţiei maestrului Băncilă, vizitatorul dă întăi cu ochii pe un tablou mare aşezat către mijlocul păretelui din faţă, sub No. 30. Este un Crist aproape în mărime naturală, cu indicaţia în catalog : „După 2600 de ani!“.. Pictura e încadrata în negru, având dedesupt o placă pe care este reprezintat Iisus în relief, dus spre Golgota pentru a îi astîgnit. Momentul e prins de sculptor când Crist căzut sub greutatea crucei, este flagelat de zbir. Crist în tablou este îmbrăcat cu o camașă albă și lungă, de la umeri , până în călcâi, nezărindu-se de sub ea decât vârul degtelor de la picioare. De jur împrejur nu mai nouri de culoarea cea mai întunecată jos și clarifîcându-se în o lumină din ce in ce mai mare lână sus deasupra capului, (pe care Crist poartă cunună de pini), iar de acolo mai în sus purii se află într’o lumină strălucitoare. Pletele îi cad pe umeri în un castaniu închis, iar fata ?—fata s-o strânge în amândouă manele, așa că nu i se văd decât podul mânelor cu falangele degetelor, pe care se proectează o semi-lumină, ce se revarsă pe o parte a frunţii şi pe cămaşă în jos. Tabloul e înpunător, atât prin concepţie, cât şi prin măreţia sub care se prezintă. Lucrul fără îndoială că e artistic şi executarea în detail chiar nu lasă nimic de dorit şi nici nu mi-am putut închipui că în o lucrare aşa de îndrăzneaţă să lipsească vre-un cât de mic ton care să r.u fie In armonie cu toate celelalte ce alcătuesc totalul acestui grandios tablou. Un fapt Insă este de lămurit pentru stabilirea adevărului ce a prezidat concepţia acestui tablou.— Pentru ca Crist după două mii de ani, apare tot martirul cu cununa de spini pe cap, tot în camaşa de penitenţă şi pe deasupra, cu faţa acoperită în mâni ?— După crucificare, Crist nu a mai rămas omul înduioşat şi nici scârbit de păcatele omenirei. După ce s’a înălţat, ca să se aşeze de a dreapta Tatălui, faţa lui a redevenit sănină şi cu ochii priveşte blând spre pământul pe care nu sună răutăţile. Crist în Dum»nâzâirea ce şi-a reluat trecând prin moarte, nu se poate îngrozi de răutăţile oamenilor, ca să’şi ascundă faţa Intre mâni, căci aşa n’ar mai fi Dumnezeu; el judecă şi dă sentinţa. Cel puţin asta reesă din scriptele religioase şi aşa trebue să fie concepuţi ideea despre divinitatea lui, Crist, fiul omului, cât a stat pe pământ putea să plângă, după cum a plâns, în ruga de pe Muntele Măslinilor , putea să se cutremure în faţa morţi (Continuarea în pag. IV-a) (Continuarea la pag. 10 al Marti seara s’a petrecut, aproape neobservat, un eveniment însemnat in viaţa artistică a Iaşului. Sta reprezentat pentru Întâia oară, una din dramele marelui dramaturg şi satiric englez G. Bernard Shaw şi anume : „Medicul in dilemă», lucrare în 5 acte intitulată de către autor „comedie“. Afara de satira „Erou și soldat“ jucată acum vre-o 4 ani, nu ne amintim să fi văzut vre-o altă lucrare din bogata operă a lui Satu jucată la noi,, deşi sunt aproape două dcenii de când toate teatrele Apusului au trecut-o în repertorul lor. „Medicul in dilemă"1 sau „medicul la răspântie(cum ii spun în traducere germanii) cere interpreţilor infinit mai mult ca opera mai sus amintită (Erou şi soldat). Dificultăţile de învins sunt multe şi însemnate. Peste acestea, ne temeam, că actorii noştri nu vor putea trece. Le«-au învins într'un mod surprinzătoa de onorabil. Aceasta constitue evenimentul despre care am pomenit la început : s’a jucat bine o lucrare grea a lui Bemard Shaw» Autorul îşi ia eroii din lumea medicală, aducând pe scenă,, intr’o lumină mai mult de cât ref vorabilă pe câţiva corifea ai mdicinei. Spune multe lucruri crude, unele foarte adevărate, în ceia ce priveşte şarlatanismul medical. Dar comite şi o mare nedreptate, când prezintă pe medici, sau ca: chiairăii, cinici şi farsori sau ca nişte sărmani „cerşetori în haine negre“ luptând până la ofticare pentru o mizeră bucatăs de pâne. Dar, spune şi multe adevăruri Adevăruri de acelea pj cari şi nai ni U şoptim câteodatăff CRONICA DRAMATICĂ twnnn—i ijj.iiiiwwi ii nu» «tui umbhi» de Wratidavtus TEATRUL NAŢIONAL : ,Medicul în dilemă* (Oamenie în 5 acte de B. SHAW)