Opinia, ianuarie 1928 (Anul 24, nr. 6186-6209)

1928-01-14 / nr. 6196

* •­ Stabilizarea legală a monetei Întrucât priveşte stabilizarea valutei monetare, vom observa că ea se prezintă sub două as­pecte : stabilizare legală și sta­­bilizare de fapt. Pentru a ajunge la stabiliza­rea legală vor trebui bine .»stu­diate toate împrejurările cari se leagă de ea, aşa că forţamante Leone să posedăm o stabilzare de fapt mai înainte de a ajun­ge la cea legală. Ţările cari au procedat altfel, n’au reuşit bine. Aşa, de pildă Belgia a de­cretat în adevăr stabilizarea le­gală, dar experienţa f­ăcută ,di ea a arătat că legalizarea în materie monetară n'are virtute magică. Noi,­ trăim de la războiu în­coace sub regimul cursului for­ţat în materie monetară. De a­tfel sistemul nostru monetar ne face să ne gândim dacă el mai răspunde nevoilor actuale. Unele ţări au crezut că vor putea scăpa de încurcătură dacă vor schimba acest sistem şi cu deosebire unitatea monetară. Dar nu în aceasta stă soluţiu­­nea, căci unitatea monetară poa­te purta ori­ce numire, numai contingenţele să fie de aşa na­tură, ca cursul ei să nu va­rieze. Noi, cum am spus, n ne aflăm sub regimul cursului forţat. In adevăr, prin un decret regal dat pe timpul războiului s-a hotărât la biletele emise de Banca Na­ţională nu vor mai fi conver­tibile în aur. Şi toată moneda de care ne folosim în tranzacţiile dintre noi consista numai un bilete ale acestei Bănci, care prin lege nu poate fi forţată să le plă­tească al pari în monedă sună­toare de aur. Şi atunci se pun? Întrebarea dacă pe timpul cât doinueşte o atare dispoziţie s’ar­­putea prin­­ altă lege să se stabilizeze cursul monedei ? «ţCăci ce însamnă stabilizarea ? Aşa cum o Înţelegem cu toţii, aceasta n’ar putea fi altceva de cât o fixare definitivă a valorii leului în raport cu o monedă de aur, cum ar fi bunăoară do­larul sau francul elveţian. Şi este evident că Banca de Emisiune, Banca Naţională, nu se poate obliga de la sine să achite la vedere biletele sale în 1­­, cu valoare stabilizată, decât dacă şi ea are situaţa limpe­zită, cu deosebire faţă de stat. Astfel este ştiut de toată lu­mea că Statul are o datorie faţă de Banca Naţională, de mai multe miliarde. În adevăr, pen­tru a se respecta legea, care permite Băncii să emită bilete, aceasta era obligată să aibă a­­coperirea suficientă pentru ca să poată face faţă imediat la ori­ce cerere de achitare la bani aur a biletului emis. Statul pen­tru a obveni­­la aceasta a remis Băncii un titlu, recunoscând a­­ceastă datorie. Cu alte cuvinte un schimb de titluri de credit, unul înlocuind pe altul. Primul lucru necesar deci, pentru a se proceda la stabilizarea legală va fi regularea acestei datorii prin o consolidare a ei şi prin o prelungire a scadenţelor. Aceasta însă nu va fi de a­­juns pentru că, după cât se ve­de, creditul Statului trebui să nu sufere nici o atingere. Statul trebue să se bucure de încrede­rea generală nu numai în inte­rior dar şi în afară, atât politi­ceşte precum si economiceşte. Şi se ştie ca toate acestea nu se pot câştiga şi menţine de­cât prin o bună gestiune financiară. Or, statul nostru In afară de da­toriile externe, dintre cari o parte a reuşit s'o pună in bună regulă, rămâne încă cu un rest important in discuţie. Dar el nu-şi poate achita multe datorii interne, faţă de furnizorii de al căror concurs a avut no­­oc, pentru diferite instituţiuni, între cari Căile ferate vin în primul loc. .­ I In definitiv stabilizarea mone­tară e o chestiune de credit şi de încredere. Unii socotesc că momentul a sosit, şi că demen­tele de cari are nevoe acea sta­bilizare le­­posedăm, pe când alţii cred că mai e încă timp până să ajungem acolo. Negreşit, o stabilizare mone­tară însamnă un pas mare către îmbunătăţirea stării economice. Dar, presupunând că o lege ar veni şi ar decreta-o acum, tot ar trebui luate măsuri să nu se reîntoarcă lucrurile. Căci, cum ziceam, sunt ţări, cari au de­cretat stabilizarea şi acum văd că au greşit. Stabilizarea va a­­duce un­ zdruncin în economia individului. Aceştia, indivizii, funcţionari, pensionari etc. vor consimţi acum la sacrificii, dar ce ar fi când s’ar constata câ sacrificiile n’au dus la rezulta­tele aşteptate ? V. I. RADU ANUL XXIV No, fe-Qf .....' -----------------------------tfy. ABONAMENTE trei 1000 ’’ pe un a,. „ 500 .1 „ 6 luni „ 300 ... „ 3 luni % k Ui'i I Ații } 16 MB VESTE in cinci luni Deviza unui soţ : .Iubeşte-o şi pârăseşte-o" Şa­sprezece neveste legitime în cinci luni, e recordul pe care l-a stabilit Frank Wills din N­w­ York. Urmărit de poliţie pentru re­petată bigamie, Wills a fost a­­restat tocmai când era în trata­tive cu a şaptesprezecea soţie. .Iubeşte-o şi părăseşte-o este deviza mea“ a declarat el. Eu nu mă încurc cu divorţul. Când mă satur de o nevastă, o pă­răsesc şi public un anunţ la jurnal. Îndată îmi vin cantităţi mari de propuneri. Am avut 82 de răspunsuri la cererea mea de­­menajeră“ a doua zi după sosir­ea într’un oraș necunoscut. Toate erau dispuse să se căsă­torească cu mine“. Wills a arătat ca metoda lui pentru a convinge pe femei să-l ia in căsătorie, era să le arate o copie după testamentul tatălui sau prin care acesta ii lasă o fermă în V­iginia. „Toate cad în cursa asta“ a spus Wills. El nu-şi mai aminteşte exact cu cine s-a căsătorit în cele cinci luni trecute, dar nevestele îi sunt împrăştiate prin diferite oraşe. Ultima lui soţie, pe care o lăsase pentru că nu avea bani, a venit să-l viziteze la închi­soare. ASPECTE Cazar Marcel Cachin Sânt atâtea pilde bune şi uşor de urmat pentru a se aduce la noi puţină fericire, încât nu putem concepe cum pot fi chiar atât de haini conducătorii noş­tri cari se arată orbi şi surzi la orice spectacol şi la orice ecou adus de pe acolo­­unde legali­tatea nu este o simplă poveste averescană. In fiecare zi guvernele noa­stre restrâng libertăţile cetăţea­nului : de a gândi, de a scrie, de a vorbi şi chiar libertatea individuală; în dispreţul pre­scripţiilor constituţionale, ofi­ciosul guvernului n’a îndrăznit să scrie alaltăeri că­­nimeni nu va putea ţine vreo întrunire dacă nu va voi guvernul“ ? Şi nu aţâţă acelaş oficios împo­triva fruntaşilor opoziţiei pentru ca—la un moment dat—să poa­tă justifica o arestare scanda­loasă ? În­ Franţa, lucrurile se petrec altfel ; acolo libertatea indivi­duală este o realitate şi, pentru apărarea ei, lupta ce se dă în­frânge chiar guvernele conduse de ilustre personalităţi. In Franţa, nimeni nu poate înţelege răpirea libertăţii unu delicvent , chiar când anumite garanţii ii dau posib­litatea să se mai bucure ce e clipa de răgaz în afară de zidurile în­chisorii. ţ,,. Cazul celor patru ,deputati comunisti este edificator in a (Continuarea în pag.. XV-a) 3’ LCI EXEMPLARUL ZIAR POLITIC COTIDIAN Din toată lumea Ziua creşte din pricină e Lunei.—Domnii astronomi fac o interesantă prezicere, în legă­tură cu l­uxul şi refluxul apeior mării, care—după cum se ştie—­ se datoresc Lunii. Astrul nopţ­i are putere magnetică asupra o­­ceanelor de pe pământ; apele se îngrămădesc şi se ridică în­spre Lună, producându-se feno­menul zis „maree" (flux şi re­flux). Dar luna merge pe cel de le răsărit la apus, în timp ce pă­mântul se învârte în jurul lui, de la apus la răsărit. Prin flux şi reflux, luna trage înspre a­­pus lichidul de pe pământ, şi prin aceasta, se încetineşte În­vârtirea pământului spre ră­sărit, încetineala creşte din an in ap, şi în acelaş timp cresc zi­lele şi nopţile. Peste câteva mi­lioane de ani (spun astronomii) o zi va fi mare cât 55 zile de astăzi. Aşa­dar,... să aşteptăm, ca să ne convingem şI Englejii pierd situaţia în Indii. — Englejii sunt alarmaţi de faptul că, din an un an, scad afacerile lor comerciale în India. Concurenţa cea mai periculoasă le-o face Germania, apoi Sta­­tele-Unite, Franţa, Japonia şi Italia. Dacă lucrurile vor merge tot aşa, Anglia va fi în stare să provoace un nou război mon­dial,... pentru libertatea popoa­relor, sau din alt motiv nobil. Dar în realitate, pentru a-şi sal­va afaceri­­ negustoreşti. * Chestia tunelului sub ca­nalul Mânecei, — Ziarele din Franţa şi Anglia se ocupă din nou cu chestia tunelului sub canalul Mânecei. Necesitatea a­­cestui tunel a fost dovedită încă odată cu prilejul furtunilor din ultimul timp, care au cauzat o mulţime de nenorociri şi-au în­trerupt multă vreme legăturile între Paris şi Londra. Toate articolele conţin critici la adresa guvernului britanic care nu vrea să aprobe proec­­tul, deşi are milioane de lucră­tori disponibili.* Dorinţele publicului en­glez. — „Sunday Dispatch“ a făcut o anchetă printre cetitorii săi asupra nevoilor care trebuesc soluţionate în cursul noului an 1927. lată câteva: „O mai apropiată înţelegere între naţiuni, şi pacea univer­sală“. .Fumat mai puţin. Boxeri mai buni. Vreme mai frumoasă". „Haine de seară colorate pen­tru domni. Şoferi mai liniştiţi". „Mai puţine numere rele de telefon. Mai multe piese engleze jucate la teatrele din Londra". PENTRU PACE ministrul de externe al Statelor­ Unite, care tratează cu d. Briand încheerea unui pact de pace între principalele ţări. Dar a­­mericanul se face că cere prea mult; francezul propune mai puţin.... şi nu se va face nimic. Ceia­ ce, dealtfel, se înţelege de la sine. D. Franck Kellogg Încordare între guvernul liberal şi opo­ziţia naţional-ţărănistă, rapor­turile au devenit iarăşi foarte încordate. Opoziţia tăgădueşte guvernu­l lui orce autoritate morală şi orce pricepere. Guvernul ameninţă cu înăs­prirea dictaturei, şi acuză pe fruntaşii opoziţiei că uneltesc în străinătate ca să împiedece rea­lizarea împrumutului stabilizării Oficiosul „ Viitorul1’—substituian­du-se Regenţei şi poporului— condamnă pe naţional-ţărănişti la opoziţie veşnică, refuzîndu-le calitatea de partid de guvernă­­mint. •In fine, opoziţia lasă a se în­­ţelege câ va recurge la „metode tari Ce va mai fi cind se va re­deschide parlamentar ? ”» Ex-regele George al Greciei revendică tronul Ziarul regalist ,Elliniki" din Atena, publică un interview cu ex-regele George al Greciei. — „Poporul meu (a spus fos­tul suveran) râmîne monarhist, şi prin voinţa lui, coroana Îmi va fi redată. Ţara mea nu-şi poate regăsi stabilitatea politică de­cât prin acest chip". După ce ex-suveranul şi-a ex­primat convingerea că poporul se va pronunţa in curând, a încheiat: — „Sunt nerăbdător să-mi reiau locul, nu numai din do­rinţa destul de firească de a-mi revedea patria, dar şi pentru că Grecia sufere de situaţia nesi­gură în care se găsește astăzi". In fiecare an mor de cancer, ia lumea întreagă 500.000 de oameni, după statistica din 1924 a D-rului Roussy. In Franţa cancerul ucide 40.000 de inşi într'un an, dintre care 25000 de femei mor de cancer uterin. In Germania după scrierile lui Hoffman, mortalitatea feme­­nină este de 26000. In Statele­ Unite, 31000 de femei mor de aceiaşi teribilă boală în fiecare an. Dacă aceste cifre ne înspăi­mântă, mai impresionabil şi încă mai demn de milă şi inte­res, din punct de vedere medi­cal şi social este grozăvia chi­nurilor morţii lente prin cancer, şi nu deosebi prin cancer ute­­r­n ; este mizerabilul sfârşit plin de suferinţă şi disperare, ce se prelungeşte luni de zile; este latura morală a chestiunei, căci maladia aceasta loveşte to spe­cial mamele de familie şi ast­fel zdruncină atâtea căminuri lăsând în ele gol şi jale. De aci interesul general, ca într'un efort unanim, să luptăm contra acestui fagel, prin orice mijloc şi cu orice sacrificiu. Pe de altă parte, cancerul u­­terin diagnosticat la timp, ope­rat sau tratat prin radium la timp, este vindecabil. Dacă orice femee ar şti şi ar fi convinsă, că in­im­a ei stă „să nu moară de cancer“, dacă ar înţelege, că deşi această ma­ladie este» inexorabilă şi omoară de obiceiu­­n cel mult 2 ani, totuşi, dacă femeia s-ar alarma pentru cea mai mică tulburare în menstruaţie, nu deosebi hemo­ragiile între epocele menstruale şi hemoragiile după menopauză şi ar consulta, medicul, desigur că numărul nenorocitelor ce mor de cancer în fiecare an, at­acă-­ Cronica medicală In lupta contra cancerului uterin die Dr. Dora Cosiowsky mm ÎNGHEŢUL DUNĂRII Vase prinse da sloiuri, In faţa­ Giurgiului S­AMBAT­A 14 IANUARIE 1931: A­NUNOIUBI 16 primesc la toate Agenţiile de Publicitat­­i la Administraţia ziarul I­aşi—Str. Ch. B­ârsescu­ „OPINIA“ LITERARA SI ARTISTICA Idealiştii !.. Şi prietenul imi povesti • — «Atunci amical ,„ observând­­că nu poate lupta cu mizeria, a hotărât sa abdice de la idealismul său sterp şi a f i se căsătorească din convenienţă. A luat prin urmare o fată cu parale, ţi-a croit in viaţă o carieră minunată şi a trăit, în aparenţă, admirabil. De curând l-am întâlnit din nou şi, spre uimirea mea, mi-a declarat că divorţează, fiind­că «o căsnicie fără dragoste e « căs­nicie moartă». — «Eu, dragă, — mi-a spus el — m-am căsătorit cu intenţia de a-mi face un rost în lume, iar apoi când voia avea mijloace materiale suficiente, să divorţez şi sa mensor aşa mm trai place». Astăzi, după despărţire, amicul D. este pentru toţi an idealist convins Bietul idealism !.. FAPTE Un poet norocos ! Faptul s’a petrecut la Was­hington. Tânărul poet Walter Rocke, citind câteva din versu­rile sale milionarei Pearl Mom­­­outh, aceasta li oferă răsplata modestă de 5ooo dolari. Foarte sincer poetul, primind suma care-l salva de la atâtea nevoi şi datorii, răspunse ado­ratoarei sale: .Doamnă, mă declar dispus să vă citesc în fiecare seară producţia inspira­ţiei mele“. Intr’adevăr, poetul n’are gust prost. Pentru răspândirea cărţilor La Berlin, editorii, pentru a-şi vinde mai bine volumele au au recurs la un mijloc practic, prin care atrag mult publicul consumator. Editorii pun, între (Continuarea în pag. 4­ a) i. b. Banca Naţională şi sătenii Simt o datorie de-a pri­mina pe condei şi a aşterne câteva rânduri pentru norodul sătesc. Prea puţin bine ştiu sătenii de banca naţională, căci In pro­pagandele electorale, electorii ni aratau norodului ca pe o acă­­părătoare lacomă, cu intenţia de-a subjuga norodul.­Se vede însă că conducătorii Băncii au Înţeles detestabila părere a no­rodului şi vreau s'o schimbe. Astfel anul 1928 aduce o vasta nouă şi salvatoare totodată, dela banca naţională, anume: inter­venire energică la băncile co­merciale particulare de-a scădea simţitor cămăta la banii împru­mutaţi.—Ei bine, acest gest a fost aşa de îmbucurător, lacăt eu m-am apucat şi l-am comunicat, sitenilor mei, care se găsesc azi în situaţie foarte critică, din cau­za secetei de astă-vară. D-lor conducători ai Băncei Naţionale, poporul aştepta zi cu­ zi această înbunătăţire.—El me­reu ia treabă, mereu ceteşte jur­­nalele ca să vadă fapt precis, această hotărâre ieşită din dorul D-v de-a vedea pe sătean ridi­­cat economiceşte. Stăruiţi, până la înfăptuire, căci mii şi mii de plugari vă vor fi recunoscători. — Sunt co­­mitete peste comitete pentru ri­­dicarea culturală a sătenilor, dar roiurile sunt slabe, iniţiative pu­ţine „căci norodul nostru a in­trat sub altă robie mai grea —o robie economică , că deşi a de­­venit stăpânul a 4 sau 5 ha, dar fără capital, el lucrează pămân­tul in mod rudimentar nescoţind din ha decât 5oo-looo­lţi. Iată de ce şi eu mă unesc şi fac cunoscut marea dorinţă a sătenilor de a li veni în ajutor. Banca Naţională—Iobăgia eco­­nomică a sătenilor de azi tre­bue să ne dea de gândit. Preot N. Neg­oiţă dea simţitor. Ceia ce face ca problema să fie mai grea, este faptul, că a­­ceastă boală nu produce dureri ia perioada în care s'ar mai putea facă trata. Ciad un can­cer uterin aduce dureri, este aproape sigur inoperabil; peri­oada de operabilitate a trecut demult. Cite­odată leziunea es­te înaintată şi bolnava nu acu­­ză nici o durere, ba are chiar o stare generală satisfăcătoare, deşi continuă sâ a­bă hemoragii* care ar fi trebuit totuşi s'o de­termine să consulte un specia­list. Dacă n’o face la vreme, toate eforturile ulterioare vor fi zădarnice. Ceia ce trebue bine ştiut, e că există o fază in evo­luţia cancerului uterin, în care acesta este vindecabil, dar a­­ceastă perioadă este fugitivă, este repede depăşită, cu atât mai mult, cu cât în această e­­pocă simptomele sunt atenuate. Salvarea bolnavei deci stă în precocitatea diagnosticului şi iu aplicarea unui tratament judici­os, imediat. v (Continuarea în pag. 4-a}

Next