Opinia, iulie 1928 (Anul 24, nr. 6335-6359)

1928-07-22 / nr. 6352

4 ml ANUL XXIV No. 6352 ABONAMENTE Lei 1000 pe un an , 500 . . . 6 luni . 300 .. . „3 luni TI LEI EXEMPLARUL ZIAR POLITIC COTIDIAN DUMINICA 22 IULIE to m­ilDIGIDII se primesc la toate Agenţiile de Publicitate şi la Administraţia Blurului Iaşi—Str. Gh. Vinescu 17 IN FINE! împrumutul extern—de soarta căruia părea legată soarta gu­vernului şi de realizarea căruia este legată. In tot cazul, dez­voltarea economică normală a tărei—a fost In fine închiiat, in ciuda celor ce nu s'au sf­it, să întreprindă în străină­tate o tristă acţiune de pone­grire a ţârei, convenţia de îm­prumut a fost semnată, cu re­prezentanţii unor importante grupuri financiare străine şi cu reprezentanţi celor mai mari institute de emisiune din lume , ceia ce asigură de la început deplina sa reuş­te. Ştirea aceasta, dacă nu ar fi fost aşteptată de atâta timp şi dacă nu ar fi fost ventilata în toate chipurile, ar fi stârni de sigur senzaţie. Cu toată liniştea aparentă, cu care ea a fost primită de ma­rele public, este totuşi lesne de prevăzut ce va decurge din împrumutul nostru extern. Şi dacă, nu am privi, de­cât unul dintre­­spetele acestui împrumut , cele câteva miliarde lei, cu care va spori imediat circulaţia noastră monetară şi cu care se vor înzestra o seri întreagă de mari instituţiuni de credit, menite să ajute agricul­tura, comerţul şi industria, şi care vor asigura, în cel mai scurt timp, dezvoltarea naturală a tuturor ramurilor de activi­tate din ţară, înmulţind astfel posib­­­tatea de trai a celor mulţi încă se poate vedea de pe acum că acest împrumut va împuţina sărăcia şi va asigura, în tot cazul, o dezvoltare nor­mală, a tuturor ramur­ior de activitate din ţară. Propăşirea deplină, a între­­gei noastre economii naţionale, va constitui rezultatul imediat al încheierei împrumutului ex­tern.* Nu vom pune în discuţie ar­gumentele, prea cunoscute, de care unii s’au servit, pentru a demonstra că după părerea lor, acest împrumut s’ar fi putut în­­­che­i mai de mult, în condîțiu­­ni mai avantajoase poate. Nu vom pune la discuție, di asemenea, părerea—greşită după noi—a celor ce voesc a crede, că sporirea emisiunei noastre fi­duciare s’ar fi putut face, înainte de a ne asigura garanția nece­sară , stabilizarea monedei. Ne vom mărgini, deocamdată, la constatările făcute mai sus. Economiştii improvizaţi din a­­vocaţi, filosofi etc. — pentru a nu mai vorbi de cei ce sunt de rea credinţă în această chesti­une — se vor strădănui, desigur şi de aici înainte, ca să critic politica economică a d-lui V. Brătianu, înfăţişând-o ca o ne­­norocire pentru ţară , fără a ve­dea, partea bună a acestei po­­lit­ci, fără a ţine seama, că fără această politică de comprimare a cheltuelelor publice şi parti­culare, nu s’ar fi putut ajunge la însănătoşirea situaţiei finan­ciare a statului şi deci la înche­ierea Împrumutului. Şi cum după război toţi sunt voinici, economiştii de ocazie vor înfăţişa de data aceasta, condiţiile împrumutului, ca o a­­devărată calamitate pentru ţară, iar guvernul ca vânzător al a­­verei ţărei. Fără a ţine seamă că împru­mutul a fost încheiat în afară de garanţiile şi sacrificiile ce­­rute celorlalte ţări, care au ob­ţinut împrumuturi la străinătate, fără a ţine seama, că acest îm­prumut a fost obţinut, fără­­ob­servatorii, fără garanţia Lege Naţiunelor, fără amanetarea unor venituri, fără toate acele garanţii, care mai mult, sau mai puţin, ştirbesc din prestigiul unei ţări şi numai graţie acelei situaţiuni­­inanciare a statului, la care ne-a condus politica financiară a d-lui V. Brătianu, aceşti econo­­mişti vor continua să Înfăţişeze împrumutul, ca o calamitate na­ţională. Dar câinii latră... Un lucru rămâne Înainte de toate cert. Împrumutul extern va fi bo­gat, nu numai In rezultate eco­nomice, ci şi în consecinţe po­litice. Împrumutul nostru extern, ca­re după cât se vede este nu nu­mai un Împrumut de stabilizare, ci In acelaşi timp şi unul de re­facere, întăreşte, considerabil si­tuaţia guvernului şi îndepărtează in tot cazul de la putere, pe na­­ţional-ţărănişti. Humor englezesc D. Vîntîlâ Brătianu şi despăgubirea Societăţilor petrolifere Reprezentantul finanţei engleze care a fost prin Bucureşti a scris d-lui Prim Ministru, cam urmă­toarele : ■—„la timpii războiului d-voa­­­stră, instalaţiunile petrolifere „au fost distruse din ordinul „guvernului englez. Și întrucât „guvernul nostru s’a obligat să „despăgubească întreprinderile „d-voastră petrolifere care au „suferit de pe urma acestor dis­­„trugeri. „Au urmat tratative Intre am­­„bele guverne întruiît guvernul „englez pentru mai multă sigu­ranță vroia să plătească direct „despăgubirile, pe cind guver­­­nul romín cerea să se plăteas­că prin el. După lungi trata­tive, s’a căzut de acord ca „guvernul englez să plătească „societăţilor străine, iar pentru „cele româneşti să plătească „guvernului romín. „Ce s‘a făcut cu aceşti ban ?“ Englezul știa probabil că a­cest bani au servit cu totul pen­tru alte scopuri, In special pen­tru scopuri pur liberale. Se pare că Dl. V. Brateanu n'a prea gustat humorul engle­zului . D-sa este acum în trata­tive cu societăţile petrolifere, cărora în schimbul unei chi­­tanţe pentru bani ce n’au primit, le oferă avantaje viitoare... INTERIMATUL preşidenţiei consiliului In tot timpul cât d­. Vintila Brăteanu va f­i plecat In străi­nătate, interimar la preşidenpa consiliului­­,va fi d. I. G. Duca, ministru de interne. „OPINIA“ LITERARA SI ARTISTICA O măsură utilă. In sfârşit ministrul artelor şi-a dat seama, că teatrele noastre na­ţionale au devenit pepiniere de ca­botini şi paraziţi. In consecinţă s’a ordonat, ca până la 1 Septembrie a. c. fiecare din aceste teatre să înainteze direcţiei generale un tablou integral al artiştilor. Din această listă vor fi eliminate toate elemen­tele nefolositoare şi lipsite­­ de talent. Deşi e cazul a ei să spunem că dispoziţia a venit cam târziu, totuş astăzi, poate mai mult ca orcând, ea va purifica in­tituţiile consacrate numai artei şi frumosului. Singura chestiune ce se mai pune, este aceia de a se curăţi definitiv şi conservatoarele dramatice. Pe când aceasta ?..­ i. b. FAPTE Nobile îşi scrie memoriile. Un ziar german anunţă că generalul Nobile scr­ie o carte, în care va povesti toate peripe­ţiile expediţiei polare. Generalul işi dictează memoriile unui se­cretar, deoarece el are ante­braţul drept diformat şi rigid. Intre altele N bile arată în această carte că toţi naufragia­ţii dormeau unul peste altul, pentru a economisi căldura tru­pului. Deasemenea între tovarăşi dispăruse aproape complect prite­tinia ce-i lega la Început şi nu odată se trezeau în ei senti­mente şi porniri de canibali. In primejdie, omul devine o fiară! Un roman şi un câne. La Berlin, a apărut decurând un roman intitulat „Mai multă dragoste“, al cărui autor este Toby Fox. Acest nume apar­ţine unui admirabil ogar, care prin frumuseţa şi inteligenţa lui (Continuarea în pag. 4-a) *538 Cum se vor desfăşura manevrele armatei so­­vietice la graniţa României Am anunţat că Statul Major al armatei sovietice a hotărît ca în vara aceasta să aibă loc mari manevre la graniţele Po­loniei şi Romîniei. La manevre vor participa toate unităţile militare de sub coman­damentele din Smolensk, Minsk, Kiev şi Odessa. Este interesant şi semnificativ planul operaţiilor. Se prevede un atac combinat al armatelor polono-romăne. Un grup de nord al gărzilor roşii va avea sarcina să sfarme ofensiva po­lonă în direcţia Kievului şi sa împiedece joncţiunea armatei po­loneze cu cea românească. Iar grupul de sud al trupelor so­vietice va avea ca obiectiv for­ţarea Nistrului şi începerea u­nei ofensive în Basarabia. Iată preocupările militare ale guvernanţilor din Moscova, în vederea unui eventual conflict armat. ASPECTE Căzni Gârcineanu Pentru un incident anodin, normal, intr’o grădină de bere­­rie­­unde consumatorii — după ce s’au topit ziua pe o căldură tropicală — se adună seara să se răcorească la un număr de sp­iţuri aproape egal cu acela al gradelor din t mpul zilei, a­­voca­ul Gârcineanu a fost ridi­cat de forţa publică şi trimis la pol­ţie. Timp de două ceasuri, In loca­lul circumscripţiei poliţieneşti, deţinutul unui capriciu a cerut in zadar sa vină procurorul de serviciu pentru a-l ancheta. In bătae de joc a fost transportat la brigadă, apoi ,iar la circum­­­scripţie, în căutarea magistratu­lui suprem apărător al ordinei publice şi al libertăţilor. Protestând din cele din urmă şi revoltat de procedeu, deţinu­tul avocat Gârc­­eanu a fost bruscat şi a ripostat cu oare­care violenţă, logică, naturală, dictată de demnitatea ol căru om care se respectă. Agenţu poliţienesc jignit, a procedat conform legilor artei: cu ajuto­rul jandarmilor l-a legat cu frânghii pe Gârcineanu şi l-a repezit la „başcă“ împreună cu pungaşii şi cu păduchii de pe rogojini. Urmarea, avocatul Gârcineanu a fost trimis sub stare de arest la instrucţie, i s-a emis mandat de arestare şi tribunal a confir­mat mandatul­­de două nopţi. Gârcineanu este pensionarul in­­chisoarii Galata, cu fişă antro­­prometrică şi cu escortă de gar­dian înarmat când este să fie adus la Palatul de Justiţie îm­preună cu ceilalţi pensionari ai G datei, criminali, hoţi, spăr­gători!... De câte ori, Înaintea judecă­torilor, se vorbeşte de abuzul forţei publice şi de bătaia din beciuri a poliţiei, justiţia ridică neîncrezătoare din umeri; ares­tările ilegale, din capriciu şi bun-plac, nu sânt crezute de câte ori presa le semnalează. Pentru că în genere e vorba de cetăţeni fără importanţă, de oa­meni fără suprafaţă, al căror glas poate fi înăbuşit cu cătuşa şi ale căror mâni tremurătoare nu se opun când li se pune cătuşa abuzului. Gî­dineanu e victima unui sistem­­ şi bătut şi...arestat şi cu paralele luate, pentru că în zilele petrecute la închisoare el nu câşt­gă nici un ban şi clien­tela ii scade, el va face amare şi dureroase reflecţii asupra ga­ranţiilor libertăţii individuale, dar nu va dispera, va fi făcut o experienţă personală intere­santă şi utilă unui penalist. Cazul Gricineanu este unul din zecile de mii cari pătează un regim şi stigmatizează un sistem nenorocit; libertatea in­dividuală este un basm ca atltea altele conţinute In volumul ofi­cial al poveştilor rond­­eşti : Constituţia. G. SPINA Din toată lumea Răzbunarea femeilor.—Se ştie că Senatul francez a respins proectul de a se acorda drept de vot femeilor. Fruntaşele feministe au hotă­­rât să se răzbune într’un răz­bune într’un mod foarte origi­nal. Ele vor cerceta amănu­nţit viaţa intimă a senatorilor antife­­minişti şi vor da publicităţi fap- te pe care le vor descoperi. Feministele vor să dovedească faptul că, senatorii care r fuza dreptul de vot femeilor cinstite, d­uc o viaţă destrăbălată şi sunt foarte îngăduitori cu femeile u­­şoare. Periculoasă răzbunare...! * Capriciu. — Pe bordul unui transatlantic. Tânărul american Morton Hoyt, fiul unui fost mi­nistru, a declarat amor domni­șoarei Elsa Ekengren. Dar Elsa are un suflet satanic. Ea a răs­puns tânărului că nu-1 va crede decât dacă se va arunca In apă. Și dobitocul a sărit imediat ba­lustrada, aruncându-se*] In valu­rile oceanului. Noroc că o barcă de salvare a putut interveni la timp, ca să scoată pe amorez din apă. Un medicament.—Profeso­rul francez Delbet—după înde­lungate cercetări—a constatat că clorura de magneziu este tot a­tât de necesară pentru hrana omului ca și sarea obișnuită (clo­rura de sodiu). Clorura de magneziu (în doză de cel mu­l 1 şi jum. grame pe zi) suprimă crizele hepatice şi d­versele tulburări nervoase; lo­­cueşte ingroşarea articulaţiilor şi tremurăturile bătrânilor;­­supri­mă efectele toxice ale clorofor­mului. Dar mai presus de toate clorura de magneziu împiedică formarea cancerului, sau ţine pe loc cancerul produs, această sare ,având proprietatea să restabi­lească vitalitatea celulelor din corpul omenesc. Ar fi deci să se încerce un nou tratament al cantorului. * Când vrei să dărâmi tur­nul din Pisa.— Un caz curios s’a petrecut zilele trecute la Pisa Un anume Raccocietti a fost surprins de trecători, pe când se zvârlea cu putere în celebrul turn al oraşului, căutând să-l cuprindă cu braţele şi să-l prăbuşească la pământ. Dus la poliţia Raccocietti a declarat, că vrea să dărâme tu­­nul, doarece se teme să nu căd­i cuiva In cap. Dar nu acesta era adevăratul motiv. Căci la un examen medical, s’a constatat că numitul italian suferea de alter­naţie mintală.* Oglinzi negre.— Ultima in­venţie a unui inginer chimist german Kehr este oglinda nea­gră. Această oglindă are Intr’a­­devăr culoarea tăciunelui, dar chipul ce se reflectă întrucsa a­­pare alb, luminos şi distinct. Nouile oglinzi au neajunsu' că nu posedă strălucirea celora de până acum ; în schimb ele sânt mai ieftine şi nu trebuesc curăţate niciodată. Aviz gospo­dinelor... Un an de la moartea Regelui Ferdinand Printre zilele trecute în istoria neamului, rămâne şi cea de 20 Iulie,­­ spre zorile căreia, la o­­rele 2 şi câte­va minute, a în­­chis ochii Regele Ferdinand, de al cărui nume e legată pentn de-a pururi unirea românilor di provinciile subjugate, prin răs­­boiul popoarelor, la care Rot­i­­nia a luat parte cu atâtea jertfe şi dureri, dar şi cu atâta glo­rie, incit domnia marelui Rege, scurtă — de numai 13 ani, ne­­împlinit — Ii asigură numele de „glorios“. Totdeauna va fi pomenit Re­gele Ferdinand, făuritorul în­­tregirei neamului românesc. In mijlocul celor mai grele cum­pere. Cu domnia şi opera Sa, se potriveşte aşa de bine învă­ţătura lucrătorilor cu plată e­­gală în vie, înci lucrătorii n’au fost răsplătit după lungimea timpului lucrat ci după valoarea lucrului împlinit. Mai mult de­­cât individul pentru sine, po­poarele sunt obligate în vede­rea asigurării unui mers fericit al desvoltării lor, a prinde o clipă aşa fel Incit să aducă ur­mări fericite. In politică şi di­plomaţie au nepreţuită valoare nu efectele răsunătoare momen­tane, ci urmăr­ie. Ferdinand cel glorios e feri­cit. Ţara şi neamul au dominat cele mai grele împrejurări şi le-au biruit. Dovadă şi actul din 4 ianuarie 1926. Z­iele de mai apoi au confirmat preve­derile Părintelui, care desigur, cu durere în­suti­t şi-a impus a şti că nu va fi urmat de fiul său, în care erau puse atâtea speranţe. Rege mare, veghează asupra scumpei Românii, din sfintele lăcaşuri! — urmaşii, cu rost a propovedui un adevăr istoric, vor avea grijă a te slăvi în veci. Preot F. Bodnărescu Pentru George Gerbe Deabia intrat la magistratură, George Cerbu, se făcuse drag tuturor celor care l-au cunos­cut. Maniera lui distinsă, cultura sa deosebită, o inimă largă, în cea mai bună accepţie a cu­­vântului, făceau din Cerbu, un prieten devotat. A demisionat din Magistratu­ră, căci se întirzia cu răsplăti­rea meritelor lui necontestate. In urmă, a făcut politică. Dar cu gîndul mereu la studii, a plecat în Franţa ca să-şi de­­săvîrşească cultura. Ţi-am cetit „impresiile* tale din lumea largă, unde nu te mai inconjorau prejudecăţile strimte ale societăţei noastre. Visai o lume mai bună şi tu te simţeai şi mai bun In fru­moasa Franţa. Aşteptai consa­crarea meritelor tale juridice, din zi, In zi. Dar ai dispărut brusc dintre noi, ca un fulg! La 36 ani pleci din lume, ca şi cum n’ar mai fi aşteptat nimeni, nimic, de la tine, ca şi cum nu ar mai fi pus nimeni, toate speranţele in tine ! Te plângem cu toţii, amici, magistraţi, avocaţi, o lume întreagă din Iaşi şi Bacău. La groapa ce se sapă la Ba­cău, îngenunchem cu profundă durere şi trimitem un sincer cu­­vint de consolare soţiei şi copi­lului tău drag. Eugen Marinescu fost magistrat ................ —) In pag. Ill a Ultima Oră7 (Continuarea lu pag. 4-a) ! (15) SUPERIORITATEA ANGLO-SAXON1LOR Cum se poartă Anglo-Saxonii faţă de copiii lor? 1 '„A educa este mai greu decât a studia; de aceea sunt pufini edu­catorii in mulţimea de învăţaţi“. (V. Centat de Dr. N. E. Idieru Faţă de copiii lor, Ariglo^* Saxonii întrebuinţează anumite „reţete“ şi „procedeuri“, pe cari le aplică serios, conştiincios, am putea zice , cu străşnicie... Cele dintăiu, sunt cu dosebi­­re ur­­­cate odraslelor focă din prima copilărie. Ca „regim pentru copii“, a­­ceste reţete cuprind (aşa numi­tele, cubrinonii ), „pilule de ascultare“ şi anume : 1) A nu-i ceda niciodată; VH 2) A-i învăli „pilula“ cu blîn­­deţă de jur împrejur, pătrunşi cum sunt şi Anglo-Saxonii, cum că „vorba dulce, mult aduce...*; Ca „regim pentru părinţi“: 1) A nu porunci copilului ni­mic, fără a fi reflectat bine; 2) A nu-i ameninţa, ba cu una, ba cu alta; 3) A nu-i spune minciuni; 4) A nu te tot repeta, faţă de copil. Marele princip fiind: „A nu-l ceda nici­odată“, el implică pe cestălant: „să ţii ce-ai pro­mis...“. Deci, nici o ameninţare absurdă, amăgitoare... Cât despre „procedeuri“, ia­­tă-le: I iul Procedeu. — Demn de remarcat mai întăiu este că la aceste popoare, părinţii nu consideră că copii lor li apar­ţin, că aceştia ar fi oarecum lucrul lor, o simplă continuare a personalităţii lor, un fel de supravieţuire a lor-Iaşile. Ei consideră, dimpotrivă, că copiii lor sunt nişte fiinţe cari, în cu­rând vor trebui să fie neatâr­naţi de dânşii. Din astă pricină, ei n’au grijd mai mare de cât să zorească această emancipare necesară şi în condiţiile cele mai excelente.­­ Devotamentul lor patern nu consistă în a acapara şi a’şi absorbi copiii, a-i lipi de ei, a-i înmlădia felul lor de a fi. — La noi, In forma noastră de devotament patern, intră o des­tul de mare doză de egoism — onorabil învăluit, nu zic — dar egoism... Noi ne iubim poate prea mult copiii­­? — ii iubim oare ast­fel pentru ei, ori pentru noi ? 21ea Procedeu. — La an­­glo-saxoni părinţii îşi tratează copiii, de la început şi pururea, ca pe oameni maturi, ca pe niş­te personalităţi aparte. Şi, prin acest inocent „truc“„ ei reuşesc să facă din copii, persoane mari şi adevărate pere,­socalităţi, căci după cum era.

Next