Opinia, septembrie 1928 (Anul 24, nr. 6387-6412)

1928-09-15 / nr. 6399

­/.Lei 101 . 500 XIV Ho. SS99 I c» 1X­V­L j ß ci i*­­i jHXOi ití t TEPI ȘI PLUMB TOPIT Când a fost să se introducă prin noua Constituție pedeapsa cu moartea, toate cercurile de­mocratice au protestat și au găsit argumenta pentru a o com­bate ; având experiența curților marțiale care au aplicat pedeapsa cu moartea în major­tatea cazu­rilor cu prea mare ușurință, ad­versarii ei au găsit bază opu­nerilor lor în sentințele justiției excepționale și au agitat spec­trul erorii judiciare. N'au lipsit nici argumentele de logică, nici acele de drept mai cu seamă , s’a invocat statistica din țările unde funcționează ghi­lotina, spânzurătoarea și scaunul electric și s'a dovedit cu cifre că exemplaritatea execuțiilor ca­­pitale este aproape nulă ; un duh de blândețe ne-a cuprins pe toți, o mizericordie fără seamăn a pus stăpânire pe sufletele noa­stre și în cele din urmă am iz­bândit: pedeapsa cu moartea n’a fost codificată, ea rămânând să se aplice doar pe cale... ad­ministrativă de câte ori e vorba de comuniști și de bandiți din popor. Regretăm din suflet că ne-am alăturat și noi campaniei care a repurtat victoria asupra morții codificate; regretăm că ne am stăruit pentru introducerea ei și in special pentru o anumită crimă : defraudarea banului pu­­b­ic. De zece ani Încontinuu ches­tiile partidelor politice oligarhi­ce jefuesc fără nici o teamă de răspundere banul smuls prin se­chestre și prin vânzări silite de la cetățenii umili și muncitori; de zece ani hienele protipenda­dei guvernamentale și adminis­trative rod stârvul țării, de zece ani fără întrerupere vampiri im­puri sug cu nesaț vlaga noastră și truda noastră de fiecare clipă. Nici o sancțiune nu s'a apli­cat vinovaților; câțiva țapi is­pășitori, fără relații prea sus­­puse, câțiva bieți ofițeri de in­tendență și câțiva agenți de per­cepție rurală, — singuri ei—au primit un interval de un deceniu condamnări ridicole sau nici atât, ministerele respective mulțămin­­du-se cu o demisie forțată sau o punere în disponibilitate tar­divă a delicvenților.­­ Ceilalți,—cei mulți și mari,— braserii de afaceri, traficanții de influență fructuoasă, criminalii fără rușine și de o Îndrăzneală de corsari, jefuitorii în stil gran­dios. Indivizii c­ei au realizat milioane dintr'o furnitură, din­tr-o învârteală la expropriere sau prin unul din miile de mijloace pe cari imaginația acestor ca­valeri de industrie le crează in fiecare moment, sânt liberi, nes­tingheriți, glorioși, fericiți și tră­esc în pace și onor. Nici un agent de siguranță nu le sus­pectează originea limuzinelor cu cari rulează vertiginos pe șosele sfărâmând carele țăranilor, nici un judecător de instrucție nu închee în privința lor ordonanțe definitive. Afacerea perimetrelor petro­lifere s-a născut din ambiția u­­nui om ale cărui fapte de pâ­nă acum îi iau orice autoritate morală de a-l face pe judecă­torul imparțial; celelalte afa­ceri cari încep a se descoperi ea la baza descoperire), o ma­nevră politică, un capăt de sfoară prea invizibil ca să nu poată fi escamotat la un mo­ment dat cu afacere cu tot... Codul penal nu e întocmit încă; nici o altă lege mai mult decât cea penală nu trebue să oglindească nevoile de morali­zare socială, prin nici un text altul decât acela al condie­i penale colectivitatea nu se cere și nu poate fi apărată. Și pen­­tru că nu e întocmită Încă legea penală și nu va fi atât de cu­rând, cerem să se modifice Constituția, introducându-se pe­deapsa cu moartea pentru de­­fraudatori.­­Pedeapsa cu moartea, oribilă, odioasă, va fi singura salvare a țării de bandiții în frac și su limuzină ; și nu ghilotina, nici spânzurătoarea, nici scau­nul electric, toate trei metode fiind prea rapide, prea puțin dureroase. Să ne întoarcem spre trecut, avem­ de ales intre țe­­pile salvatoare ale lui Vlad și plumbul topit turnat pe gâtul ahtiat 4 ® tife a«gre și șampa­nie, plumbul topit din pravila lui Vasile Lupu. Di­n celulele preventive ale Văcăreștilor, drumul duce ade­sea spre banca ministerială sau în orice caz spre un sălaș o­­dihnitor umbrit de mușamaua tricoloră , din vârful țepilor a­­p icate în șezutul umflat de o­­sânză al celor condamnați la moarte prin verdictul justiției populare, nu se va putea a­­junge decât la îngroșarea cor­bilor cu stârvuri bine hrănite. Pedeapsa cu moartea pentru defraudatori, este singura solu­ție care se impune spre ferici­rea țării. 1. S. aspecte Violența de limbaj De multe ori ni s’a impus comparația cu ziarele străine, strecurându-ne un reproș, în nici un ziar francez, de pildă, afară de „Action francaise“, care nu contează, nu se găsesc ati­­tea atacuri pers­oale ca in presa romînească și nu se găsește mai cu seamă limbajul violent întrebuințat la­­ noi de gazetari aproape în fiecare articol. Cunoaștem ziarele străine și știm că acuzatorii noștri au dreptate, dar numai în­ parte, cind susțin că trebue să împru­­mutăm­ și noi ținuta presei occi­dentale; știm prea bine că nici „Le Temps“, nici „Tinea“, nici „Berliner Tageblatt“, nici „Neue Freie Presse“, n’au utilizat vreo­dată limbajul excesiv, expres­iile dreodata chiar triviale, stilul pâlmuitor, cari formează cate­hismul jurnalismului rom­ânesc. Vina nu este însă a noastră ; bîlciul politic de la noi cu toți șarlatanii de pe la răspîntii, cu toți excrocii și hoții cari for­mează factorii conducători ai țării, se cere neapărat combătut cu mijloace adecvate. Ar fi cel puțin caraghios să faci discuție de principii, să argumentezi doctrinar și rece, unor indivizi ai căror exponenți sunt Tan­­cred Constantinescu și Stelian Popescu de exemplu. Dar și massa cetățenească este încă brută și incultă. Ea nu poate pricepe la noi o con­ferință doctorală despre pro­blemele mari cari agită omeni­rea, ea este legată de meschi­­nările vieții noastre sociale, ea oferă bulionul de desvoltare a parasitismului politicianist, și massa cetățenească, docilă prea mult, trebue trezită, trebue che­mată la realitate, trebue cîte­­odată biciuită. Astfel se explică limbajul nostru violent, astfel se deter­mină acțiunea noastră care nu poate fi de critică impasibilă, ci de luptă și de agitație. Suntem siliți de oamenii pe cari ii avem, de împrejurările i cari ne gă­sim, de moravurile cari prezi­dează destinele țării, să stăm cu cravașa verbului în perma­­nentă activitate. Mărturisim că de multe ori nu­ e silă nouă-Inșine de meto­dele pe cari le întrebuințăm,­ am vrea să nu mai maculăm hârtia cu înjurături, am vrea ca pana noastră să nu mai verse numai amenințări și venin, am vrea să ne întoarcem la meditații filozofice, la o proză literară așa cum o fac colegii noștri de breaslă la alte țări mai bine­cuvântate, am vrea să renunțăm la rolul de agenți ai poliției de moravuri balcanice. Nu se poate. Degradarea tutu­ror sentimentelor care se pro­duce sistematic, înjosirea ori­cărei veleități de idealism și a­­vânt, întinarea instituțiilor care trebue să rămână pure, avalan­șa de surpritudini sub care sim­țim că se sufocă țara, ne silește la o acțiune violentă și răzbu­nătoare. Iată de ce nu putem, cu toate părerile noastre de rău, să re­nunțăm deocamdată cel puțn la maniera noastră de a scrie: nu putem argumenta cu metafo­r acolo unde se cere o Înjurătură bine plasată, după cum nu putem întrebuința floreta acolo unde e nevoe imediată de un pumn aplicat repede și definitiv salvator. qspiw* jfi LiA SXBKPLAK­PS ZIAR POLITIC COTIDIAN Din toată lumea Cum se cheltuesc milioa­ne.— Se pare că numai la noi alegerile storc o mulțime de bani partidelor politice. In St. Unite (America) însă pentru a­­legerile din Noembrie a. c. a u­­nui preș­dinte s’a făcut dease­­menea socoteala că propaganda electorală va necesita de astă dată mai mulți bani ca de obi­­ceiu. Reprezentantul demara­ților J. Rascob a declarat că că s-a pregătit 14 milioane dolari pen­tru timpul alegerilor. Din aceș­tia, 10 milioane vor reveni di­feriților agenți, doua milioane pentru af șaje și manifeste și restul pentru donațiuni făcute populație sărace. Probabil Insă că dacă Își va ajunge ținta, Rascob se va des­păgubi !... Un deținut original.— La închisoarea din St. Quentin (California) se află un deținut foarte nostim Joe Tusker care a fost eliberat zilele trecute. De fapt el nu a fost hoț de meserie, ci din cauză că fusese conce­diat, dela lucru se vazu nevoit să umble pe străzi, neavând cu ce să-și plătească nici gazda, nici masa. Negăsind vreun ser­viciu, se apucă de furat. Fu însă imediat prins și arestat. In în­chisoare fiind, a revenit la me­seria lui, sculptând în lemn tot felul de obiecte de artă. Unul din aceste obiecte, o catedrală gotică, a fost vândută pentru 500.000 dolari. Directorul în­chisorii începu să-l protejeze pe deținut, iar după o săptămână acesta primi un angajament la o fabrică de mobile. Joe Tusker a declarat că toată aventura lui nu a întreprins'o de­cât pentru a-și asigura un nou serviciu, căci altfel nimeni nu vroia să-l cunoască. * O femeie...cine.— Pe bor­dul vaporului „Ausonia“ s’a fă­cut o senzațională constatare la debarcarea în New­ Yo­k. O fată săracă, neavând bani să plece, s’a îmbrăcat într’o blană de câine, furișându-se in bucătăria vaporului. Acolo se hrănia din resturile rămase. Simțind insă că in acest chip nu va putea continua, s-a des­tăinuit bucătarului, cu care întră în curând în concubinaj. Ziua trăia în blana de câine, iar seara era domnișoara Berta, or­fana din Havre. La inspecția dinaintea debarcării, fiind cerce­tată și starea câinelui, s-a găsit că în realitate e o femeie... In loc să fie pedepsită, Berta a fost premiată și angajată în serviciul vaporului și al...bucă­­tarului!... Un minut... Peste două zile se pune în cir­­culație trenul rapid București- Cernăuți. Faptul ar trebui să ne bucure, dacă (az, teribilul dacă) nu s’ar fi comis o emi­siune care echivalează pentru Iași cu o pierdere serioasă. Noul rapid, venind din Capi­tală, ajunge la Pașcani la ora 15,34. Trenul personal care pleacă din localitate la 13,20, sosește la Pașcani la 15,35, a­­decă cu un minut în urma ple­cării rapidului spre Cernăuți. In modul acesta călătorii por­niți din Iași nu mai pot prinde legătura cu trenul rapid, din pricina unui singur minut de întârziere. Faptul este cel puțin ridicol, când in drum trenul Iași-Pașcani poate câștiga și zece minute, fie din viteza loco­motivei, fie oprindu-se mai pu­țin în stațiile respective. Sperăm că direcția c. f. r. va­­ rezolva chestiunea acestui minut­­ și o va face cât mai rapid. A DOUA LOGODNA a ministrului Herriot La V­ena s’a zvonit zilele trecute cu ministrul francez d. Edouard Herriot s’ar fi logodit cu prințesa austriacă Hilde Auer­sperg. Curînd insă s’a aflat că zvo­nul a fost provocat de o simp­ă confuzie de nume intrucit prin­țesa în cauză s’a logodit cu un conte de Herriot din Viena, iar ministrul francez nici nu putea bănui așa ceva, deoarece trăiește fericit cu soția lui, In pag. III­» Ultima Oră. Catastrofa din Cehoslovacia Harta care repre­zintă punctul de cale ferată, lângă Lunden­­burg, unde s-a întâm­plat cumplita nenoro­cire de cale ferată, în care și-au găsit moar­tea 23 persoane, iar alte loc au fost grav rănite. INAÍ %mmr a» septembrie i*m­a­i disd­us; se primesc ia toate Agențiile de Publicitate și la Administrația ziarul«­ Iași—Str. Gh. Mârneanu 17 Asigurarea păcii mondiale Manevrele ou1 tanenii '-itJ4 ■T .> »- tr ale arrfiațfcî franco­­engleze în Rhe­­nania É& 1 -# î^fâi Sjfe Ță Í i mk' : \ :î;“ lr- \ : V fcv;.? .... , '<s .. -mmm . . m'" "L • r' 'V, , ' - . ■ 1 „OPINIA“ LITERARA 91 ARTISTICA In costumul lui Adam... Niște tâlhari au prins pe un tre­cător, l-au desbrăcat până la piele și l’au lăsat gol în drum. Teribilă trebuie să fie această delicată ipos­­tază când te trezești, așa, deodată, in costumul primului om. Ai vrea să fugi, dar nu poți, ai vrea să te ascunzi, dar știi că vei fi surprins , ai voie să te miști, n’ai voe să să strigi. In momentul acela nudul din drum ar dori desigur să-i lip­sească anumite amănunte anato­mice. Dar închipuiți-vă, de pildă, că a­­celaș om în haina lui naturală ar apărea în Piața Unirii. Unele per­soane s’ar refugiat în curți și loca­luri; altele, dimpotrivă, s’ar ingră t­ădi la ferestre, iar femeile ar leșina în stradă (asta-i doar specia­­litatea lor în asemenea ocaziuni). Toată lumea însă s’ar arăta indig­nată ; cuvintele de revoltă a­ curge de pretutindeni. Și totuș cât de ti­pocrită ar fi această pudicitate­ i. b. FAPTE Cei doi bolnavi. Se știe că celebrii poeți francezi Paul Verlaine și Arthur R­mbaud nu disprețuiau vinul. Intr’o zi insă s’au hotărât a­­mândoi să nu beie de foc. Cu ultimile resurse financiare Rim­baud a cumpărat o sticlă de coniac, pe care a luat-o acasă... ca amintire. Dar n’au trecut decât două zile de la eroica deciziune și Verlaine se prezintă la prietenul său : — „Dragă Arthur, nu mă simt bine, am niște arsuri in­terne , fii bun și dă-mi un pă­hărel de coniac“. — „Prea târz­ii, amica—răs­punse Rimbaud. Ieri toată ziua am fost bolnav“. Succesul maestrului Enescu Marele nostru violonist George Enescu a repurtat de astă dată un nou și strălucit succes cu compozițiile sale. Astfel vestita orchestră simfonică din Berlin a interpretat de curând „Suita Nr. 2“ a maestrului. Lucrarea a fost extrem de mult aplau­dată și a primit cele mai fin­e Continuarea la pag. IV-a) Cugetătorii Americani Pragmatismul lui­­ James și Religia in cele anterior expuse, am a­­rătat punctele esențiale ale me­tafizicei lui James. Am văzut cum cugetătătorul american se urcă de la teoria asupra adevărului la înaltele speculațiuni asupra u­­niversului. Când este însă vor­bă de religie, o dificultate se ridică în fața gânditorului prag­matist. Domeniul religiei e cu totul subiectiv, se limitează la sufletele noastre. Cum poate a­­tunci filosoful empirist, să pă­­șeascâ intr’un câmp de cercetări cari nu se sprijină pe realitatea obiectivă a faptelor ? James înlătură obiecțiunea în­­tr’un mod original și interesant. Experiența nu e valabilă numai pentru­­ lumea exterioară, ci se extinde și asupra lumii psihice; sufletul nostru oferă și el un vast câmp de experiență, in felul acesta, pragmatistul își poate permite studiarea fenomenelor religioase, cu tot caracterul lor subiectiv. Religia, pentru James, nu se reduce la câte­va manifestări ri­gide și tipice, recunoscute în de­cursul evoluției; aceasta e reli­gia oficială, care se bazează pe tradiție, rit, ceremonial și orga­nizare bisericească. Ca și multiplicitate a realității, manifestările religioase sunt și ele numeroase și variate. Nu poate fiecare om să creadă la fel, deși aparența ar fi de par­tea unei oarecare uniformități. Religia e un fenomen personal, nu social, căci se înțelege prin religie „modul in care individul reacționează față de viața privită ca totalitate“. In acest caz, de­sigur că reacțiunea diferă de la indiv d la individ. Pe James il interesează feno­menul religios pur, privit în bo­găția și feluritele sale manifes­tări, independent de tradiție și adaosul teologic. Fenomenul re­ligios este în definitiv și el un fenomen psihic, care se conțdn­c­e după legile vieții sufletești, deși se prezintă sub un alt aspect. Religia ne procură unitatea in­terioară, pacea și armonia. Evi­dent sunt unele suflete, cari a­­jung aici în urma mai multor crize , religia acestora e salvaționismul. Alții ajung la acelaș rezultat pe cale normală și religia lor o numește James naturalism. In crizele și luptele omului de a ajunge la acea stare de unitate și pace, se deslânțuesc însă for­țele sufletești inconștiente, cari au făcut latent în noi și ne pro­cură din abundență energia ne­cesară. In inconștient, acest fac­tor neglijat de cercetători, se in­­tâlnește religia cu filosofia. Inconștientul e o regiune cu puteri mult superioare conștien­tului. El comunică cu realitatea necunoscută și numai așa se po explica fenomenele bine consta­tate de telepatie și spiritism. Aspirațiile noastre religioase sunt alimentate de inconștient și prin această regiune suntem în comu­nicare cu realități transcendente. (Continuare la pag. IV-a) Alte denumiri ale monedei noastre Concursul nostru cu privire a noua denumire a monedei noastre naționale, a găsit mulți amatori. După propunerile pub­­icate până acum, am mai pri­mit numeroase altele însoțite de tot felul de comentarii. Astfel un cetățean care sem­nează cu inițialele I. Se crede că denumirea „șpagă“ ar fi cea mai potrivită. Un altul care-l face pe italianul iscălind Jac­­colliot Berossi, afirmă de ase­­menea că moneda, având în ve­dere atâtea considerații pur na­ționale, ar trebui să se nu­mească „șperț“. Un cititor, 1. L. Sandrea, pro­babil mai glacial, propune de­­numirea „pol“. Un altul B. Cau­­șansky, ca să-i facă plăcere d-lui Vintilă Brăteanu (!), s’a decis pentru „șobolan“, iar un cetăț­an care a luat gluma în serios, a se numeasca^m rafor, în a­­mintirea primului și marelui nos­tru rege. Nu putem desigur preciza, care din denumirile publicate până acum va fi aleasă de cei in drept, in orce caz însă citi­torii noștri ne-au dovedit cu prisosință că se gândesc la... mon­dă !.. Însemnările unui „parizian“ La rendezvous... O stație de „metro“, în place de la Opera, sau place de la Re­­publique sau... în alt loc, indi­ferent. Stai afară pe timp fru­mos cu soare; te refugiezi în sala stației pe timp de ploaie. Pustiu în orele de lucru, po­pular la orele 7 până la 9 sea­ra ; grabă mare la orele mesei, căci atunci iubirea n'are ce cău­ta, stomacul chemându-te la preocupări mai... prozaice. *­­ Ea citește un bilet scris pe hârtie „mauve“ sau albastră ; e nerăbdătoare, se plimbă agi­tată, privește scrutător împre­jurimile. Vine ?... Lângă ea al­tele privesc și ele împrejurimi­le. El traversează strada Nu, nu-i el. Surâsul care apăruse așa de repede, dispare tot așa. A venit... s‘au sărutat prețur g nesfârșit, și au pornit-o grăb­it la braț, cu buzele împreunate într’un sărut etern parcă... Era un grup satisfăcut. Altele î­nsă așteaptă sâ le vie priete­nul care întârzie mereu. Tristeța le coboară in suflet pe măsură ce acul ceasornicului din stat­e avansează pe cadran. A pierdut răbdarea, și a plecat cu pași tărăgănați... privește mereu în­dărăt să vadă dacă nu vine... « El așteaptă să vie , lângă dânsul alții. E o lume de tineri și tinere care-și așteaptă tova­rășul sau tovarășa. Și el priveș­te mereu prinprejur, sau aruncă priviri grăbite la ceas. Vi­e ea se sărută și pleacă în susul străzii. Alt grup satisfăcut. Am c­tit fericire în ochii multora, dar câtă tristețe ascunde­ câteo­dată un suflet singuratic ! Și sânt atâția singuratic/ care vin să caute un amic sau o a­­­mică cu care să­­ alunge singu­­rătatea, cu care să vorbească (Continuarea in parti V-a),

Next