Opinia, august 1930 (Anul 26, nr. 6969-6991)

1930-08-05 / nr. 6972

rK­V 4 T­ V“ . Alexandru Bădăreu şi Nemţii Ziarul „Ordinea“ apare în fie­care zi cu cele mai „senzaţionale" ştiri din ţară şi streinătate. Cei cinci sute şi opt cititori (în care numărăm şi pe director) ai ziaru­­lui-revolver, au dat sfoară că se ştie acum pentru ce Bădăreu a fost germanofil: există un „docu­ment" care arată că fostul minis­tru a încasat de la agenţi ger­mani suma de 450.000 de lei (citiţi patru sute cinci zeci de mii de lei aur) în August 1915; chi­tanţa de primire a banilor, sem­nată de Bădăreu (ii), este publi­cată în fac­simile de numitul ziar. Nu ştim ce să relevăm mai de­grabă: ticăloşia, sau naivitatea in­formaţiei apărute în ziarul „Or­dinea” ? Ticăloşia este patentă. Bădăreu a fost un germanofil notoriu, toată viaţa lui, şi nu a aşteptat preziua războiului şi­ subvenţii străine pentru a-şi defini atitudi­nea. El a fost dintre acei români care au un cult intelectual pentru Franţa — îşi făcuse sedu­ie la Paris — şi totuşi recunosc că soarta economică a ţărei noastre este legată de clienta cea mare a cerealelor noastre care nu este alta decât Germania. A vedea în doctrinarul întotdeauna convins — cu orice risc — ce a avut nu­mele Alex. Bădăreu, un personagj supus vicisitudinilor unor sub­venţii, a meschiniza o figură in­trată în istorie, este o faptă de ticălos care nu concepe că un om se conduce după o ideologie. In conştiinţa sa, Bădăreu a fost germanofil toată viaţa şi rusofob . Şi nimeni nu-i putea ridica acest drept. Informatorul „Ordinei" mai este Lisă şi un­­rai­v. Un om politic de talia lui Bădăreu nu iscăleşte un document compromiţător cum este chitanţa în chestie, un do­cument capabil să-l doboare, ori cât i s'ar garanta secretuL Cu atât mai mult cu cât trebue să semnalăm o particularitate: chi­tanţa în chestie pentru suma de 450.000 de lei poartă un timbru fiscal românesc de 50 de bani, şi iscălitura este aplicată pe tim­bru în întregimea ei. Care este rostul acestui timbru fiscal ? După cum se ştie, un timbru fiscal se aplică pentru ca o piesă să poată fi utilizată în justiţie, asta însamnă că Alex. Bădăreu ar fi iscălit pe o chitanţă gata pregătită, pentru a fi even­tual introdusă la tribunal. Ce zi­ceţi de atâta orbire din partea unui mare jurist a cărui faimă a fost recunoscută de atâţia? Să fi fost el oare mai impru­dent şi mai inconştient ca un co­pil ? Se mai ştie ca Alex. Bădă­­reu s'a manifestat ca germanofil ! până în ziua războiului; din ziua nsă în care armata noastră a in­trat în foc, el a tăcut şi s'a ab­ţinut de la orişice gest care ar fi însemnat o desolidarizare. Ar fi păstrat el atîta libertate în acţiune, dacă ar fi ştiut că nemţii posedă o chitanţă timbrată cu care pot să-l forţeze la o acţiune de pro­pagandă în favoarea lor ? Alexandru Bădăreu nu mai este chiar de ar fi trăit însă, un om sincer şi cu un scaun la cap nu i-ar cere nici o explicaţie. Chi­tanţa cu timbru poate fi fabricată de ziarul „Ordinea" sau, în cel mai bun caz pentru acesta, de agenţi austro-german. Dacă cum­va semnătura nu este apocrifă (cum pare), timbrul care o poar­tă a fost dezlipit de undeva şi a­­plicat pe document de o mână criminală, în serviciul bandei care a excrocat statul german, în tim­pul neutralităţii noastre. Altă posibilitate nu este. Bădă­reu a fost un om de convingeri ; el a fost din rasa oamenilor de Stat, din rasa adică a acelor oa­meni care realizează, în interesul naţiei, un plan interior preconce­put Astfel de oameni nu cedează nici unui fel de ispită, ei nu se pot cumpăra. Alexandru Bădăreu a fost un avocat cu clientelă mare ; benefi­ciile sale anuale se ridicau la trei sute de mii de lei aur, și averea pe care a strâns-o este mai neîn­­semnată decât cifra economiilor ce Ie putea face un liber-profe­­ssionist atât de căutat Buna stare materială a acestui strălucit fiu al Moldovei, n'are nici o origină suspectă. Oamenii de bună credinţă, care vor să-i respecte memoria, să fie fără grijă. Născocirile grosolane nu trebue să-i sperie. Cât despre ceilalţi... ANUL XXV No. » ABONAMENTE Lei 1000 , » , * 500 2 . : » 300 ^ pe un an 6 luni ATELIERELE TIPOGRAFICE: IAȘI.—STR. LĂPUȘNEANU 37 Urme de viaţă animală de 3 milioane ani Se ştia că expediţia organizată de „Natural History Museum" din New-York, lucrează de multă vre­me în deşertul Gobi (China). Ex­pediţia este condusă de vestitul savant archeolog Roy Chapman Andrerws. Acesta a trimis de curând muzeului un detailat ra­port, asupra descoperirilor făcute. Intre altele, el arată că a des­coperit fosile de mastodonţi (a­­nimale preistorice) şi schelete de animale necunoscute, care au trăit cu mai bine de trei milioane de ani în urmă. De asemenea, savan­tul american se află în posesia unor oase de maimuţe, care dove­desc evoluţia maimuţei până a devenit om. Raportul savantului Andrerus provoacă mult interes. DIN TOATA LUMEA Ligă împotriva virtuţii.—De data asta n’aţi ghicit: nu e nici la New-York, nici la Paris şi nici la Moscova, ci faptul s’a întâm­plat la Lisabona (Portugalia). Un grup de tineri şi bătrâni au con­stituit acolo o ligă care a înce­put o vie propaganda... împotriva virtuţii ! Prin broşuri, reviste şi mani­feste, membrii ligei arată că fe­tele nu trebue să fie virtuoase, nici femeile căsătorite nu trebue „să se conserve pentru soţii lor". Şi poate că această propagandă ar fi avut succes, dacă poliţia n'ar fi arestat din vreme pe con­ducătorii mişcării şi n’ar fi des­fiinţat liga.# Intre teorii şi sentimente.— Am relatat ieri că oraşul Ucaz din munţii Caucaz (Rusia), este un adevărat oraş al amorului li­ber. Se pare însă că oricât s'ar se­măna teorii între oameni, ele nu vor putea nici odată să învingă sentimentele omeneşti. Iată de­­pildă un caz tipic, extras din zeci de cazuri identice. La Ucaz s'a stabilit de curînd scriitorul bolşevic Ivan Kolovski care a devenit cunoscut în litera­tura rusă prin volumul lui „Sen­timentele nu sunt de­cât nevoi sexuale". In acest volum, el sus­ţine că printr’o educare a voinţei,­­ îţi poţi învinge sentimentele. Acum câte­va zile, însă, Ivan care trăia în concubinaj cu o fe­meie din Ucaz, a ucis-o pentru că l-a înşelat cu un altul. A fost se vede scris ca Ivan să-şi des­­mintă singur teoria. * împotriva durerilor facerii. — Doctorul Wilhelm Eiss a fă­cut zilele acestea o comunicare interesantă asociaţiei medicilor din Viena. El susţine că a descoperit un preparat care înghiţit de fe­meia gravidă, îi suprimă durerile facerii. Câteva experienţe făcute până acuma s-au dovedit a da admirabile rezultate. Comunicarea doctorului Kiss, provoacă senzaţie în cercurile medicale. • O biserică transformată în hangar.— Lângă Odesa, se află o catedrală care stă închisă de câteva luni, de cauza interdicţiei religioase din Rusia. Cum bise­rica este clădită afară din oraş, nu i s’a putut da nici o între­buinţare. Acuma însă, înfiinţân­­du-se în dreptul bisericei un ae­rodrom, casa de rugăciuni a fost transformată în hangar pentru a­­dăpostul avioanelor.­­ înainte de a pleca la băi sau la ţară, abonaţi-vă la ziarul „ Opinia “. Abonament lunar Lei 100. LEI EXEMPLARUL3 ZIAR POLITIC COTIDIAN MARŢI 5 AUGUST 1930 ANUNCIURI . V se primesc la toate : AGENŢIILE DE PUBLICITATE ?I I« I ADMINISTRAŢIA ZIARULUI 1 Iaşi. — Strada Lăpuşneanu 37 I Redacţia 391 Telefoane :­­ Administraţia 391 I Serviciul de noapte 364 MARILE RAIDURI TRANSATLANTICE Uriașul dirijabil englez „R. 100“ d­upă strălucitul zbor peste Atlantic, se află ancorat pe aerodromul St. Hubert lingă orașul Montreal (Canada). Actualităţi politice In provizorat Toată lumea politică acordă cabi­netului Maniu o viaţă foarte scurtă (circa 6 sau 7 săptămâni),­­ schim­barea de regim urmând să se pro­ducă imediat după serbările de încoronare. Guvernul e un simplu provizorat. In aceste ultime zile, el încearcă vre-o înfăptuire pozitivă, ca plat­formă în faţa corpului electoral. Dar şansele sunt minimale. Problema succesiunii se discută în plin : guvern de concentrare, sau guvern zis de personalităţi ? Partidele politice, văzând primej­dia de a fi înlăturate pe câtva timp de la conducere, sunt dispuse să de­vie conciliante şi să găsească mo­dalitate unei colaborări. Dar reuşita intimpină multe dificultăţi, fiindcă trag greu în cumpănă marile c­­m­petiţiuni şi vechile năravuri. Dacă partidele nu se vor pune de acord spre a da instrumentul de guvernare în felul dorit de Suveran, e probabil că Regele va recurge la un guvern zis de personalităţi, peste capul partidelor. Pentru Rege, lucrul nu-i greu, de­oarece partidul naţional-ţărănesc e complect uzat; partidul averescan e slab, iar partidul liberal e paralizat prin divizarea lui. Mai poate fi posibilă soluția unui cabinet de concentrare restrânsă, având ca nucleu partidul averescan.­ ­. UN NOU RAID IN JURUL LUMEI Aviatorul american John Henry Mears, a plecat din New York într-un raid în jurul pământului, cu intenţia de a bate recordul mondial actual deţinut de Zeppelin. Noul candidat la recordul mon­dial va urma ruta: Terra-Nova peste Atlantic până în Irlanda, Berlin, Siberia apoi peste Pacific la Seattle, Chicago, New-York, în total circa 17.975 mile. Prea Sfinţitul nostru vicar a binevoit să-mi ofere, acum câtva timp, in cancelaria Seminarului „Veniamin" din Iaşi—unde pro­fesam amândoi ştiinţele teologice —un exemplar din lucrarea Sa „Confesiuni şi secte". Cartea ca înfăţişare externă, se prezintă elegantă, format mare, hârtia bună, caracterile tiparului frumoase şi bine îngrijite. E în­chinată Prea­fericitului Patriarh Miron, al cărui portret stă chiar la începu­tul ei. Necesitatea cărţei e inspirată din marea criză sufletească ivită după războiu, care a adus atâtea frământări în sânul poporului ro­mân. Rezervându-şi studiul numai la o parte din aceste frământări, —şi după cum era de aşteptat, în calitate de teolog—numai la cele religioase, P. S. Vicar tratea­ză despre confesiunile şi sectele cari caută „să atace blocul su­fletesc al Creştinismului nostru ortodox" şi să producă dezagre­garea politică prin legăturile inter­naţionale—ce le au—cu dedesup­­turi periculoase pentru neamul nostru". (pag. IV.) După ce Prea Sfinţitul Grigorie într-o mică introducere ne arată felul cum înţelege să studieze chestiunea sectară la noi,—ne a­­rată planul după care lucrează : I. Raportul Bisericei ort. române cu Romano-Catolicismul şi Pro­testantismul şi sectele pregătitoare Bopomilismul şi Husitismul, II. Situaţia sectară in cuprinsul Bi­sericei ort. române, III. Mijloacele de combatere a sectanţilor şi de întărire a Bisericei noastre. Luând chestiunea sectanţilor de la originea lor,—urmându-i pas cu pas până în prezent, Prea Sfinţia Sa caută apoi să-i com­bată din punct de vedere doctri­nar pe deo parte,—iar pe de alta parte ne îndeamnă la o consoli­dare a acelor ce urmărim acelaş ideal, la o armonizare cât mai in­tensă a noastră a ortodoxilor, ca astfel să facem un zid de granit în jurul divinului Hristos. In prima parte a tratatului, Ra­portul cu Romano-Catolicismul şi Protestantismul, cât şi cu Bogo­­milismul şi Husitismul,—autorul ne plimbă pe firul istoric al eve­­nimentelor aşa după cum s'au petrecut ele, — descriindu-le cu toată obiectivitatea necesară,— a­­tât din punct de vedere cronologic, cât şi logic. Spre susţinerea afirmaţiilor se apelează la diferite documente colecţionate de următorii arutori: Iorga, Epis, Melchisedec,­­ Ghibu, Bogdan, Baromus, Hunfalvy, etc... Partea centrală a studiului şi cea mai de căpitenie este descri­erea tuturor sectelor din ţara noastră,­ivite parte ca urmări fatale ale influenţelor de mai sus, iar altele de importaţie streină mai recentă. Prea Sfinţia Sa, înainte de-a intra în descrierea fiecărei secte aparte, ne dă o privire generală asupra situaţiei religioase şi soci­ale a Bisericei române din veacul XVIII şi XIX, situaţie destul de favorabilă pentru incolţirea oricărei secte. Vântul indiferentismului şi a ateismului adus de întronarea fanariotă cât şi de revoluţia fran­ceză , secularizarea aurilor bise­riceşti, ignoranţa ierarhilor, lipsa de cultură şi educaţie a clerului, dispariţia complectă a credinţei şi evlaviei atât la clerici cât şi la popor. Făcând o consideraţiune gene­rală asupra punctelor geografice ale spaţiei lor, găseşte că la în­ceput cele mai invadate provincii au fost Basarabia, din cauza mis­ticismului slav, Bucovina şi Ar­dealul din cauza raţionalismului protestând,— mai puţin Vechiu Regat.— După război, însă Ve­chiul Regat devine un teren favo­rabil sectelor, atât prin contactul cel la cu streinii sectari, cât şi din cauza deconcentrărei religioase a bisericei învăţătoare. Trecând apoi la împărţirea sec­telor, autorul le clasifică din două puncte de vedere: 1) raţionaliste protestante, venite din apus, şi 2) mistice, venite de la slavi. Dintre cele dintăi fac parte: Baptiştii, Nazariaenii, Studenţii de biblie (Milenişti), Stundiştii, Sece­­rătorii, Penticostaliştii, Evanghe­­liştii din ultima oră. Dintre cele de-al doilea fac parte: Lipovenii, Duhoborţii, Mo­ Jocanii, Scapeţii, Inochentiştii. Luând fiecare sectă aparte, i se descrie istoricul, docrina, cultul şi viaţa religioasă, — la unele chiar se dă şi numărul membrilor, — atrăgându-se atenţia asupra fap­tului că „toate sectele au două doctrine: una anarhică pe care o ţin ascunsă, ...şi una oficială cu care se prezintă faţă de autori­tăţi“. Aranjarea sectelor, documenta­rea, logica şi interesul cu care sunt rescrise, te atrag foarte mult; şi pe nesimţite te trezeşti la a IlI-a parte a cărţei, întitulată : Mijloa­cele de întărire a Bisericei noastre române. Aceasta este partea prac­(Continuarea în pag. II-a) RECENZII CONFESIUNI ŞI SECTE STUDIU ISTORIC-MISION­AR de ARHIE­REUL GRIGORIE LEU BOTOŞÂNEANU (editura „Cărţilor bisericeşti“ Bucureşti, 1930) IDEI ŞI FAPTE a­mnestie, MAJESTATE... ŞI CÂT MAI LARGĂ! In vremurile acestea tulburi, când poporul românesc nu mai iesă par’că din necazuri şi jale, când cerul ce atârnă asupra întinsurilor acestei ţări e mereu negru şi îndu­­rat, un eveniment mare ce ar pu­tea umple toate inimile de bucu­rie, e pe cale de a se produce. Cu prilejul încoronării regelui, e vorba să se acorde conform tradiţiei, am­nistia mult dorită. E de prisos să mai insistăm a­­supra necesită­ţii acestui act, atunci când chiar un guvern antidemo­cratic îl consideră drept un fapt inevitabil. Oligarhia românească, însă nu se poate dispensa de veş­nicele şi suspectele ei rezerve , şi prin reprezentanţii ei din fruntea ţării, precum şi prin regisorii din culisele politice, caută se răpească acestui act din amploarea lui. Prin gura actualului ministru al justiţiei naţional-ţărăniste, se ex­primă o părere profund eronată, că într'un timp relativ scurt s’au acordat prea multe amnistii. Ţara aceasta trăeşte de un şir de ani, în condiţiuni excepţionale în care era imposibil să se fi sta­bilit exact măsura vinei şi pro­porţia greşelii. E just că destră­bălarea a ajuns la noi la ultima limită. E însă şi mai just că drep­tatea s‘a distribuit în acest răstimp penibil, destul de strâmb. Mai e just că prea s‘au înmulţit răufă­cătorii în ţara românească. Nu e, însă, mai puţin just că marii răufăcători şi criminali, cei care au dus ţara de râpă, se află în libertatate, ba că mai guver­nează şi dictează în voie bună. Aşa că, acei din temniţe sunt simpli ţapi ispăşitori. Cât priveşte amnistiile din tre­cut, mii de cetăţeni ce-şi ispăşesc de ani de zile micile păcate, sunt o mărturie vie şi nedesminţită, că amnistiile până acum n-au fost decât nişte acte înguste. Poporul acesta mult suferitor care de 16 ani nu şi-a mai des­creţit fruntea, adânc brăzdată de cute, ai cărui ochii n'au mai oglindit într'inşii de mult bucurii mari,— acest popor are dreptul de a reclama o iertare a tuturor păcatelor, pentru a putea păşi pe­ o cale nouă şi bună, curăţit şi împărtăşit. Şi Regele—dacă vrea sa se lege pentru totdeauna cu fiinţa poporului său, prin fire de aur,—va trebui să treacă peste ambiţiunile şi răutatea de clasă a administratorilor vremelnici, dând acestui popor ceia­ ce i se cuvine. O amnistie generală, politică și militară I I. L. Basarabeanu Grindină ucigaşă O cumplită nenorocire s’a în­tâmplat săptămâna trecută în An­glia. Pe când un grup de cercetaşi se întorceau spre Southampton, au fost apucaţi de­ o ploae gro­zavă, însoţită de grindină de mă­rimea unui ou. Până să întindă corturile, cercetaşii au fost loviţi de bucăţile de gheaţă ce cădeau cu nemiluita, in urma loviturilor primite, 14 cercetaşi au încetat din viaţă chiar pe câmp şi 28 s'au ales cu răni aşa de grave, încât a fost nevoie sâ fie inter­naţi în spital. Ceilalţi cercetaşi s'au ales cu răni mai uşoare. SCRISORI DIN LONDRA Din primejdiile logodnelor Două interesante procese la Londra In fața tribunalului londonez s'au judecat zilele acestea două intere­sante procese în materie de rupe­rea, logodnei. tfh La un bar din Londra, cânta un cupletist anume Haiy Friedke, la vrâstă de 22 de ani. După ce-fl termina numărul său, Hary pornea cu cheia printre mesațele specta­torilor. Intr’una din zile Hary a observat că o femeie cam trecut­ îi punea regulat în farfurie sumii însemnate. O lună a trecut astfel. Intr'o zi femeia n‘a venit; în schimb însă tânărul a primit o scrisoare din partea ei, prin care-i înştiinţa că este bolnavă şi-l roagă s-o viziteze, deoarece medicul i-a prescris distracţie permanentă, Hary a venit. După un supan copios, doamna i-a declarat că l-a îndrăgit şi că-i pune la dispoziţia inima şi averea ei, dacă vrea să se însoare cu dânsa. Cupletistul era un băiat sărac şi o ducea in­tr'o mizerie permanentă. In faţa perspectivei unei averi considera­bile, care avea să-l scape pentru totdeauna de grija zilei de mâine, Hary a primit propunerea şi pesta puţin s'a serbat cu mult fast lo­godna. Noua păreche a apărut în pu­blic ; veneau prin localuri de noapte unde făceau chefuri zgomotoase, se duceau la spectacole, sau făceau călătorii. Nunta urma să aibă loc curând. Cu câteva zile înainte de nuntă, însă, Hary a primit o înştiinţară din Los Angeles, că acolo i-a murit un frate şi că el este singurul moştenitor legal al averei formi­dabile de 2 milioane dolari, ră­mase de pe urma lui. Imediat Hary şi-a anunţat mireasa că rupe lo­godna. Aceasta a dat în judecată, ce­rând despăgubiri. Dezbaterile procesului au adus pe tapet chestiunea dacă căsătoria constitue o afacere. Tribunalul considerând că, căsătoria nu este o afacere ci o instituţie socială indispensabilă vieţii, bazată pe în­ţelegerea sufletească dintre un băr­bat şi o femeie, a acordat despă­gubiri foastei logodnice. * Alt proces care a făcut deasemenea mare senzaţie, este următorul : In anul 1901 d-ra Mia Bdl­­wary, s’a îndrăgostit de un pictor anume Alan Weky. După un timp, tinerii s’au logodit şi urmau să sa căsătorească după câteva luni. în­drăgostiţii erau fericiţi şi făceau toate pregătirile pentru viitorul menaj. Mia îşi făcu trusoul şi (Continuarea în pagina ii-a.)

Next