Opinia, noiembrie 1930 (Anul 26, nr. 7048-7073)

1930-11-25 / nr. 7068

V­I Lei 1000 .... pe un an V 500 . . „ 6 luni » 300 . *T% . » 3 „ ATELIERELE TIPOGRAFICE, IAŞI.—STR. LAPUŞNEANU 37 MARŢI 25 NOCaIaRIE 1030 ANUNCIURI se primesc la toate AGENŢIILE DE PUBLICITATE şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI Iaşi. — Strada Lăpuşneanu 37 Telefoane: Redacţia 391 Administraţia 394 Sem­iefad de noapte 387 î­ n îN TOATA LUM­E­­A „Sfântul Pavel“ pe pământ!... — Lângă Tirana (Albania) s’a pe­trecut un caz ingenios de excro­­cherie rel­gioasă. Un şarlatan abil, negăsind cum să-şi câştige exis­­­­tenţa, a recurs la mijlocul original de a se transforma în... sfântul PaveL El s’a îmbrăcat şi deghizat cu dibăcie, imitând perfect înfăţi­şarea acestui personaj biblic. Ex­­crocul spunea că a fost trimis de Iisus Domnul Isus Hristos, pen­tru a aduce pace şi fericire pe pă­mânt, pentru a înlătura foametea şi sărăcia, a vindeca bolile şi a propaga iubirea între oameni. Locuitorii naivi au crezut. Ei au adus falsului apostol tot felul de daruri: haine, bani şi bijuterii. Dar intr’o zi, un ţăran curios l-a urmărit pe „Sfântul Pavel“ şi a observat cum în coliba lui, el îşi scoate peruca şi barba albă şi se îmbracă în haine moderne. Ţăra­nul a povestit autorităţilor acest caz de excrocherie. Dar „sfântul" șarlatan, prinzând de veste, a reu­şit să dispară. Bine­înţeles însă, n’a dispărut singur, ci cu toate cadourile care i s’au adus... * Cel mai mare submarin. — La Triest va fi lansat în curând cel mai mare submarin din lume. Submarinul va avea o capacitate de peste 20 tone şi va putea adăposti 200 persoane. Dar faptul cel mai important este că acest vas va avea o viteză neobişnuită până acum. Se spune chiar că submarinul va putea reali­za subt apă aceiaş iuţeală de la suprafaţa ei. Exploratorul american Wilkins, care vrea să întreprindă o expe­diţie cu submarinul la Polul Nord, a anunţat că va veni la Triest, spre a examina acest vas-record. * Peşti beţi. — In ţinutul Beau­fort din America, oamenii au prins intr’un râu... peşti beţi. Peştii erau cu totul ameţiţi şi aproape nu se puteau mişca. Populaţia din partea locului a venit în grabă la ţărmul nului, spre a privi un spectacol intere­sant. Peştii s’au adunat lingă mal şi dormeau unii peste alţii. Era suficient să pui mina în apă, pen­tru a ridica peştii turmentaţi de alcool. Ce se întîm­plase ?.. In urmă cu cîteva zile, poliţia americană a reuşit să confişte o mare canti­tate de whisky (o puternică bău­tură spirtoasă) introdusă prin con­trabandă. Şi toată această canti­tate a fost vărsată în unul din ţi­nutul Beaufort. Astfel, peştii, o­­dată cu apa, au consumat în mod gratuit şi whisky. Şi bietele ani­male s'au îmbătat. Acum, americanii, dacă ar fi consecvenţi, ar trebui să prohibe consumul peştilor în cauză!.. * Viaţă lungă prin legiune.— In localitatea Wieruszow din Po­lonia a încetat din viaţă femeia Ella Feldmann, în vrâstă de 116 ani. Ea era tot timpul voinică şi veselă, şi s’a stins nu de vreo boală, ci de bătrâneţe. Totdeauna când era întrebată despre felul ei de trai, bătrâna răspundea: —­ „Dacă am ajuns la o vrâstă aşa de înaintată, asta se datoreşte sfatului unui rabin. Când eram numai de 12 ani, un rabin m’a binecuvântat şi mi-a zis: „Copila mea, dacă vrei să atingi adânci bătrâneţi, trăeşte cumpătat. Dar mai ales nu mânca de fel carne; hrăneşte-te numai cu legume“. Am ascultat această povaţă şi iată, vedeţi, n’am mâncat nici o bucăţică de carne. Şi, slavă Dom­nului, am fost totdeauna sănă­toasă“. Aşa­dar, longevitatea se poate obţine printr’un regim vegetarian ?.. Se pare însă că secretul ei nu stă în mâna oamenilor. Viaţa lungă e un cadou al lui Dum­nezeu !.. DELA OGOR LA POLIŢ­ Ă a înlăturat o mistică ce făcea ieri să freamăte masele largi ale poporului nostru: mistica „ ţăra­nului ministruS’a sfărâmat o erezie; s'a ajuns dela un nerod dogmatism, la o cunoaştere po­zitivă. Ţaranul ministru a trecut dela ogor, la poliţie. Un nou examen, pe care în chip necesar, ii vedem pierdut. Dacă d. Mihalache, n’a făcut nimic altceva pentru propăşirea agriculturii noastre, decât cele 12 epistole sterpe adresate unei ţără­­nimi înşelate, cum să ne putem închipui că la Ministerul de in­terne — la ordinea publică — va putea face mai mult ?! Dacă n'a făcut nimic pentru ogor deşi îndărătul său găseşti generaţii dearândul de ţărani în­g frăţiţi cu ogorul, ce va putea face in câmpul da poliţie şi jăb­dăr­­mărie internă, unde nu se poate pricepe mai mult decât comisarul unui târg de provincie ?! D-l Mihalache n’a fost incapa­bil pentru Ministerul avuţiei naţio­nale, cum îi plăcea în anumite împrejurări să se întituleze. A fost incapabil însă să reziste unui proces ce s-a exercitat asu­pra sa, cu o drăcească putere: politicianizarea. Da, d, Mihalache a fost politi­­cianizat! A fost transformat ima­culatul ţăran, în care pare că se depozitase toată mândria şi nă­dejdea ţărănimii noastre, în ace­­laş tip de parvenit, pe care-l gă­seşti frequent in opera nemurito­rului Caragiale. De îndată ce l-a primit como­dul şi elegantul fotoliu ministerial, n'a mai privi în jos, nici câtre învăţătorimea care-l ridicase la a fi considerat o podoabă a acestui corp, şi nici către ţărănimea ce vedea în el „pe-al lor“. Opoziţia de mâni pentru învă­­ţatul de la Topoloveni, va fi din cale afară de amară. Iţarii şi cămaşa de peste ei nu vor mai vrăji. Ţărănimea va privi spre el mai mult decât cu dispreţ, credem că chiar cu ură. Nu sunt acestea simple prog­nosticuri... ci afirmaţii sprijinite pe starea de spirit pe care a creat-o, cel în faţa căruia ne-am oprit prin aceste câteva rânduri. N. GRUIA D. Ion Mihalache ANARHIA ADMINISTRATIVA De câtăva vreme dăinueşte o ceartă îndârjită între trei importante instituţii ieşene: primăria, serviciul sanitar şi poliţia, in privinţa acor­dării de autorizaţiuni (în special, autorizări de construcţiii de repa­raţii etc.). Fiecare pretinde că are această atribuţie şi invocă câte un text de lege. Situaţiunile se încurcă dela caz la caz, iar publicul ră­mâne dezorientat. S‘a ajuns la acest haos, dato­rită furiei legiferatorii a regimului naţional-ţărănesc. S‘au modificat legi şi s'au făcut altele noui, cu duiumul, fără nici o socoteală. Legile se bat cap in cap şi încurcă mersul serviciilor publice, dezor­ganizând totul şi hărţuind pe ce­tăţeni.­­ Faţă de această anarhie pornită de sus, ce sfat am putea da cetă­ţenilor lezaţi ? Românul nu s-a ilustrat prin prea multă energie. Dar ar fi timpul să desfăşure cel puţin o pasivitate protestatoare. Cei interesaţi, să se dispenseze de autorizaţiunile cutăr­ei sau cutăr­ei autorităţi, silind astfel să se pue ordine şi armonie între diversele organe publice, şi să înceteze a­­narhia de sus. Lr. Actualităţi politice Cearta făţişă între vintiliştii şi ducişti In sinul vechiului partid liberal, S’a înteţit cearta între partizanii celor doi corifei: d-nii Vintilă Bră­­tiană şi I. G. Duca. Vintiliştii au început să acuze pu­blic pe d. Duca pentru faptul că ali­mentează rubricele gazetelor pe chestia retragerei d-lui Vintilă de la şefia partidului. Gazeta „Ordinea“ a d-lui Tancred Constantinescu, răspunde băţos că: „d. Vintilă Brătianu este şi va ră­mâne şeful partidului liberal“. Iar motivul ? Fiindcă ţara şi­ Coroana vor avea nevoe„DE UN OM ÎNTREG“. Sublinierea din urmă vizează di­­­rect pe d. Duca, acuzat­ele vintilisti că e un omuleţ al tuturor intrigelor şi tranzacţiilor. Se pare că abia de acum vor în­cepe marile dizlocări şi frământări între liberali. .. 76 ZILE în vârful unui băţ Un nou şi zănatic record se a­­nunţă, evident, din America. Ac­torul Ted La Fay din Filadelfia, dorind să dobin­dească o celebri­tate deosebită, s’a gîndit să facă o ispravă excepţională. El a fixat un băţ rezistent pe acoperişul u­­nei casei şi sa aşezat în vârful băţului. In această poziţie dificilă, a rămas neîntrerupt timp de 76 zile şi tot atitea nopţi. Acolo, el reuşea să doarmă, să mînînce, să citească. Cu o răbdare nemaipo­menită, La Fay a îndurat acest chin voit, un adevărat chin de infern. In a 76-a zi, a căzut zdro­bit de oboseala. Bolnav şi sleit de puteri el a fost internat într’un spital, unde va trebui să rămîie mai mult timp, pînă se va resta­bili complet TEATRUL NAŢIONAL: FLACĂRA SFÂNTĂ (dramă în 3 acte de W. Somerset Maugham) Anul trecut, în Septembrie, o întâmplare fericită ne-a dat prilejul să vedem zguduitoarea dramă a lui Maugham la teatrul Renaiss­ance din Berlin sub registratul lui Hartung. Impresiunea , după spectacol, a fost atât de profundă încât pe lângă gândul că ne aflăm în faţa unei lucrări de extraordi­nară valoare literară şi scenică, a mai răsărit apoi ideia, pentru multă vreme obsedantă, că a­­ceastă lucrare trebue neaparat şi cât mai curând împărtăşită şi pu­blicului din ţara noastră. Ca urmare, chiar de a doua zi am început, să colindăm librăriile, în dorinţa de a ne procura drama căreia, excepţional, doream — ca o palidă recompensă pentru de­lectarea sufletească ce ne-a oferit autorul, — să'i şlefuim o tradu­cere pe cât posibil de îngrijită. Dar n'am reuşit să găsesc cartea, încă nu apăruse în librăria ger­mană CRONICA DRAMATICĂ de Vratîsk­ivîtis Turneul MARIA FILOTTI Am lăsat atunci vorba, ca de îndată ce se pune în vânzare vo­­rd­ul, să-mi fie trimis în ţară A trecut vremea aşteptând. In­tre timp am aflat că „Flacăra sfântă“ a intrat în repertoriul tea­trului naţional din Bucureşti. Gro­­­zav ne-am bucurat. Mi se luase o piatră de pe inimă. Prevedeam­ un imens succes, pe deplin în­dreptăţit. Scrim toate acestea, atâtea pen­tru a explica nerăbdarea cu cărei am aşteptat spectacolul de Vineri­ seara, dar şi pentru a justificai decepţia ce-am avut-o după ce am­ văzut cum a fost interpretarea. Să ne explicăm. Noi ne-am format convingerea­ că „Flacăra sfântă* este o lucra-, re dramatică de excepţională va-j loare, atât ca technica şi valoarea literară, cât şi ca nivel etic. Mama iubitoare şi devotată, su-, primă viaţa copilului drag, în cli-j ca când suferinţele acestuia tru­ j­ irea în pagina Il-a) — * ___________________________________________.--------------------­ Vulcanul Kilanea din insula Hawai, după un repaos de ani de zile, a reintrat în activitate, aruncând foc şi lavă. Erupţia vulcanică a provocaturi p­acrffic cutremur de pământ, pricinuind pagube importante şi victime omeneşti "***#** ■yjLââlDEI ŞI FAPTE B â€Â I A! Tradiţia, bilim se menţine in ţarâi­’aceasta la un nivel demn de evul mediu în ciuda tuturor prin­cipiilor de civilizaţie, progres şi democratism. Ne-am învăţat lesne să umblăm cu automobilul, să purtăm haine după ultima croială parisiană, să ascultăm radio, să preferăm filmul vorbitor teatrului indigen. Cât priveşte moravurile, tot înapoiaţi şi balcanici am rămas, cultivând cu o credinţă dusă pân'la fa­fatism, tradiţiile apucate din bătrâni, sugând parcă în sângele nostru împreună cu faptele mamei obiceiul medieval de a trata cu brutalitate pe semenul nostru. De mic copil căpătăm o pre­dilecţie puternică pentru injurii şi bătaie — o predilecţie care, atunci când devenim maturi şi răspun­zători de actele noastre, se trans­formă fatal într'o profesie tainică de credinţă. Acasă ne stâlcesc şi mari şi tari, în bătăi , la şcoală colegii mai voinici şi uneori dascălii ne suduie şi ne lovesc. Iar apoi când vine rândul nostru să dictăm în viaţă, ne răz­bunăm crunt pe cei mici şi slabi, uitând cu desăvârşire că acum trăim vremuri noui, că acum primul lucru pe care-l datoreşti aproapelu tău e să-i respecţi dreptul său, dreptul omului. Ocupând o slujbă în stat, o exercităm prin teroare şi abuz. In serviciul siguranţei ardem cu fier înroşit tălpile presupusului vinovat; şi în serviciul şcoalei-înţelegeţi Dv. chiar în slujba ştiinţei, a luminei şi a dragostei (vezi cazul recent (Continuarea în pag. 11-a) Cel mai vechiu manuscris al Bibliei Dr. Mercer, profesorul de egip­tologie şi de limbi semite de la Universitatea din Toronto (Ca­nada), anunţă că în urma cerce­tărilor pe care Ie face de şase ani, a descoperit în Abisinia (A­­frica) un manuscris al Bibliei, mai vechi cu două sute ani de­cât toate celelate manuscrise si­milare cunoscute până acum. Profesorul american a citit tex­tul găsit şi arată că are o deo­sebită importanţă. Cu ajutorul a­­cestui manuscris se va putea stabili în chipul cel mai apropiat forma şi conţinutul primului e­­xemplar al Vechiului Testament. Deasemenea textul descoperit a­­cum în Abisinia prezintă unele puncte noui, aşa încât manuscri­sele găsite ulterior vor necesita câteva modificări. Şi, cine ştie, peste puţin timp, un alt savant va descoperi el cel mai vechiu text al Bibliei... RADIO­..SECRET Ultima invenţie a lui Marconi­­ Ziarele italiene anunţă o nouă şi importantă invenţie a lui Mar­coni : radio-telefonul secret Până in prezent, precum se ştie, trans­misiunile rad­ofonice nu rămân o o taină pentru nimeni Eie pot fi recepţionate de oricine are la în­demână aparatele speciale. Ei bine, Marconi ar fi desco­perit mijlocul de a obţine secretul legăturilor radiofonice. E vorba de un aparat numit „radio-tele­­fonul automat“, care permite unor persoane depărtate să corespundă între ele, fără ca dialogul lor să poată fi interceptat de altcineva. Deocamdată, nu s'au dat în vileag alte amănunte cu privire la a­­ceastă invenție a lui Marconi. peşti şi sufleteşti — mai ales cele sufleteşti, ating limita maximă a suportabilului. In urma unui ac­­cident de aviaţie, tânărul ofiţer a rămas paralizat, cu şira spinării ruptă. Un mort viu. E însurat din dragoste, cu o femeie tânără şi iubitoare. Calvarul durează de şase ani şi e dus cu o resemnare fără sea­măn. Dar natura îşi cere implaca­tânără nu când soseşte în casă fratele bol­navului, reîntors din străinătăţi inevitabilul se consumă. O dra­goste pătimaşă încolţeşte şi creşte pentru cumnat alături de senti­mentele­­ de şase ani reduse la platonism, pentru soţul invalid. Mama ştia aceasta, vede chiar cu mulţumire ce se petrece şi când îşi dă seama că şi bolnavul a simţit, ea îşi îndeplineşte cuvân­ „OPINIA" LITERARA Sl ARTISTICA Vorbe__ Mai multă atenţie pentru copii Clutul din Cernăuţi: doi copii •» t**~ gătit o ciocnire de tramvaie, penis« a *“ sista la un spectacol zguduitor. Se tetă* vede desigur in această dorin­ţl neropieL influenţa romanului ţi a femeior tom­aSti nale, exercitată în chipul cel mai rău. Il asemenea cazuri, din nefericire, au astăzi prea rare. Educaţia aşa zisă intelectuală se fac în present mai ales la cinematograf. Lu­mea preferă să radă pe ecran, un loc al citească. Şi cei care mai citesc, adecă copiii, tineretul, nu acceptă decât lam­inote care zburlesc nervii şi aprind mintea. Faptul acesta poate să bucure, atâta b­an cât romanele de aventuri formează , desvoltă gustul pentru citit. Dar aşa fiind, setea de senzaţional a celor mia nu trebuie lăsată să găsească o­r­c­e mijloace de satisfacere. Lec­tura copiilor trebuie supravegheată, iar preferinţele lor, controlate şi îndreptate pe drum sănătos. Altmintrelea se ajunge la rezultate triste, ca cele exprimate în cazul din Cernăuţi. Copiii organizează planuri diabolice, cu ciocniri de tramvaie şi oameni morţi. De aceia cei vrâstnici aia datoria să îndrumeze pe cei mici şi să li explice că viaţa din cărţi şi din filme nu este totdeauna viaţa din viaţă. i. b. ...şi fapie Succesul lui Enescu La Viena, onocertele maestrului George Enescu au recoltat un en­tuziasm unanim. Marele violonist român a acordat ziarelor austriaca câteva înterviewuri, in care oferă amănunte biografice şi expune preocupările sale. Maestrul arată cum în prezent lucrează cu pasi­une la câteva compoziţii simfonice, bazate pe motive de muzică po­pulară românească. Enescu mai arată cum în America l-a învăţat pe copilul-minune Yen­udi Menu­­him să interpreteze pe Bach, Beethoven şi Mozart. Iar în pre­zent are mulţumirea nespusă că acest copil a ajuns un violonist genial. Concertele lui Enescu la Viena au fost ascultate de săli ocupate până la ultimul loc. Ziarele din capitala Austriei se întrec în a aduce maestrului cele mai gene­roase elogii, afirmând că George Enescu este incontestabil unul dintre cei mai mari violoniști din lume. Recompensă» Din carnetul inedit cu „Humor medical“ rămas de la Georges Courteline, un ziar parisian mai mai publică această suggestivă a­­necdotă. Un doctor se ceartă cu un client: — Cum, d-ta crezi că onorarul ce-l pretind este prea mare ? Ai uitat însă că l-am vizitat pe co­pilul d-tale de treizeci de ori ?.. Și clientul răspunde : — Da, dar d-ta, domnule doc­tor, ai uitat că băiatul meu a mo­lipsit de scar­atină jumătate din şcoală ?.. Diferite ştiri — S-a anunţat că celebra carte (Continuarea în pag. II-a)

Next