Opinia, ianuarie 1931 (Anul 27, nr. 7098-7121)

1931-01-14 / nr. 7107

BÎBUUic^ universității 1 A MERCURI 14 IANUARIE- 10."l ANUL XXVII NO. 7107 ATELIERELE TIPOGRAFICE: ^B^B B bÍB I^MÍ r Redacția 391 IAȘI.—STR. LĂPUȘNEANU 37 ZIAR POLITIC COTIDIAN l Serviciul de noapte 367 3 LEI EXEMPLARUL DEZORIENTAREA OPINIEI PUBLICE Societatea, școala, familia și educația tineretului împrejurările grele în care s'a desfășurat vieața noastră socială în anul trecut, continuă și în a­­nul nou care a început a-și de­păna zilele, cu fapte destul de în­grijitoare. Pe lângă preocupările de Criza economică și financiară destul de serioasă, fapte nouă ne dau griji și indicațiuni că ne lipsește o doc­trină de viață stabilizată și potri­vită situațiunii noastre sociale ac­tuale. Se constată vădite scăderi în educația și cultura tinerilor gene­­rațiuni și ceea ce este mai îngri­jitor și dureros, este faptul con­statat că familia—factor important în educație—și-a pierdut încrede­rea în puterea educației și scă­pând­ hățurile din mână, se scuză în constatarea consecințelor, că moravurile de după războiu i-a știrbit autoritatea și că­, nu se poate opune curentelor sociale, în noile concepțiuni de vieață din anii de după războiu. Așa că la lipsurile constatate în starea generală culturală și edu­cativă, familiile dau vina pe me­diul social — un factor determi­nant în educație.— Școala și ea în scăderi... dă vina pe familie, la toate neajunsurile ce le întâmpină in activitatea ei, iar Societatea dă vina pe școală și efectele dure­roase le constatăm cu toții. Alu­necarea sufletelor spre barbarism, scoborărea prestigiului familiei, școalei și în definitiv a reputației țării noastre și cinstit vorbind pu­tem spune cu drept cuvânt, că toți la un loc nu ne-am făcut da­toria deplină. Un mare neajuns sunt la noi frământările sociale provocate de prea desele legiuiri și reforme ale instituțiunilor noastre, neglijindu­­se astfel fixarea și întărirea opi­­niei publice, prin râdicarea morală și materială a celor mulți și mici, prin răspândirea Culturei și solida organizare a instituțiilor de cultură și educație. Nu în reforme prea dese ale instituțiunilor noastre vom găsi scăparea, ci trebue să ne întrebăm și să ne îngrijim de modul cum reacționează opinia publică, sen­timentul general al populațiunii. Marele scriitor englez Henry Tomas Buckk a dovedit în însem­nata sa scriere „Istoria civiliza­­țiunii in Anglia“, că instituțiunile unei țări nu sunt de­cât rezultatul mijlocului social in care ele au luat creștere. Instituțiunile se resimt în­tot­deauna de starea opiniei publice, iar opinia publică se desvoltă în raport cu creșterea instrucțiunii. Superficialitatea opiniei noastre publice se oglindește în superfici­alitatea instrucțiunii și în întinsa igno­anță. , Opiinia publică se sbate la noi în necunoscut și se schimbă de la zi la zi, de la ceas la ceas, după impresii sugerate, fără nici un control serios al conștiinței, al fap­telor, al realităților. De bună semă că vieața noas­tră socială, opinia noastră publi­că, sub presiunea stării morale e astăzi, trebue să dea de gândit tuturor factorilor sociali cu răs­pundere în bunul mers al țării. In mediul prielnic demagogiei, prin lipsa educației cetățenești și a opiniei publice, trebuie să ne uimească adesea ori îndrăzneala cu care se atacă la noi până și evidența faptelor și se surpă astfel cu inconștiență legăturile sufle­tești și solidaritatea noastră națio­nală, ca popor. Seducțiunea diabolică materia­listă sustrage lumea de la orice preocupare idealistă, împingând-o spre strangularea sufletului, iar a­­ceastă ruină a sufletului, a fami­liei, a școalei, trebuie să atragă serioasa atențiune a tuturor celor in măsură de a deschide căi să­nătoase de propășire socială, evi­­tându-se astfel catastrofa ce ne pândește. O eră nouă, pe care cu toții o așteptăm să ia­ ființă, sa nu o căutăm în formulele politice ci în sufletele noastre. — Cum prea frumos zice dl. ministru Manoi­­lescu în încheierea conft­rinții sale despre „Era nouă“, ținută zilele trecute la Brăila.—Conferință, ce merită toată atențunea generației care vrea să înțeleagă ce înseam­nă solidaritatea noastră națională, ca popor, prin ridicarea prestigiu­lui familiei, gospodăriei și a­firma­­rea noastră culturală. Victor Munteanu »11V TOATĂ Azi cerșetor, mîne milionar Cea mai mare loterie din lume este loteria spaniolă „Sorteo de Navidad“. Ea a fost creată în a­­nul 1900. Atunci suma ei era de trei milioane pesetas. Fondul a sporit an cu an, pină când în 1930 a ajuns la suma formida­bilă de 140 milioane pesetas. Loteria se compune din mai multe premii, dintre care cel mai mare este de șase milioane. Acest premiu a fost cîștigat a­nul acesta de un cerșetor din Va­lencia. Faptul interesant este ca cerșetorul nici măcar n’a cumpă­rat lotul. Intr’o zi el ceruse di pomană unui domn elegant și cum acesta n’avea bani mărunți, î-a spus: „N’am măruntele ; ține însă lotul ăsta, poate că ai să ai noroc și ai să ajungi mai bogat decât mine". Și hazardul favorabil a oferit și această surpriză. Domnul care n’a vrut să-i dea o bancnotă mare, i-a dat de fapt șase milioane pe­setas. Și cerșetorul norocos se gândește ce să facă cu atîția bani, el, care pină acum n’a avut nicio­dată mai mult de cinci pesetas în buzunar !... O echipă cu 11 frați.­ Pre­cum se știe, o echipă de foot-ball este formată din unsprezece per­soane. In acest domeniu sportiv Londra oferă o curiozitate cu to­tul rară. S-a alcătuit acolo o e­­chipă de foot­ball compusă din 11 frați, copiii muncitorului W. W. Clarke. Acesta are în total 18 copii, dintre care numai două fete. Originala echipă sportivă a ju­cat pînă acum citeva matchuri și a obținut succese frumoase. Cel mai bătrin dintre frați are 42 ani, iar cel mai tînăr are 17. Avînd însă în vedere tocmai această componență a echipei, mulți cred că armonia între jucători nu va dura mult !... Bonboane gratuite la teatru.­­ La Berlin bântuie epidemia de gripă și influenză. Cei mai mulți dintre locuitori sânt răciți, au gu­turai și tușesc. Din această pri­cină, spectacolele la teatre au de suferit­ publicul strănută și tu­șește, stingherind liniștea din sală. Pentru a remedia puțin această situațiune, un teatru din Potsda­­merplatz a recurs la un mijloc o­­riginal. La bufetul teatrului se împart în mod gratuit bonboane contra tusei. Bine­înțeles, în felul acesta, și fabrica respectivă de bonboane își face o bună reclamă. Iar lumea probabil... continuă să tușească!.. Tribunalul și pantalonii.— La Halle (Germania) s’a întâmplat următorul fapt interesant: Un cetățean a fost chemat la tribunal, pentru a da lămuriri în­­tr’un proces. Respectivul însă a răspuns că nu poate veni, deoare­ce are pantaloni rupți și ar fi in­decent să se prezinte în aseme­nea condițiuni. Dar tribunalul n’a admis această scuză și a ordonat ca cetățeanul în cauză să fie adus neapărat. El a venit cu pantalonii deteriorați și a dat lămuririle necesare. Cu a­­cest prilej însă, judecătorul milos i-a făcut cadou o sumă de bani, pentru a-și repara costumul. Și apoi i-a spus: „Justiția nu se uită la forma exterioară a oame­nilor, ci la conștiința lor“. IN PAG. 4-a ULTIMA ORA telegrafică și telefonică GRAVA PRĂBUȘIRE ÎN ITALIA In orășelul Lecco din­­ fc lacul Como, s’a întâmplat o gravă g­­roase case. Sunt și victime omene. Clișeul nostru reprezintă , ia, situat în poziția pitorească de la poalele muntelui Resegone și lângă nenorocire. Blocuri de stâncă s’au prăbușit de pe munte, nimicind nume­ aspectul poetic al locului, înainte de producerea nenorocirii, Tranșa a II-a a împrumutului și criza financiară a Statulu Comunicări din sursă bună a­­rată că tranșa a doua a împru­mutului de stabilizare — dacă o vom obține — nu va ușura a­­proape deloc situația financiară a statului. Bancherii oferă prea puțin și pun condiția absolută ca din suma ce ne acordă să acoperim toate aranjamentele financiare an­tebelice. Aceste aranjamente se puteau face mai demult, în con­diții favorabile. Dar faptul nu l-a înțeles și nu l­a vroit Vinti Bra­­tianu. Acuma trebue să suportăm consecința grea a greșelilor libe­rale. Și ceia ce bancherii ne vor da cu o mână, vor lua cu cea­laltă mână; așa că din tranșa doua nu va rămâne nimic pentru nevoile interne. Fusese vorba la un moment dat să spargem plafonul stabilizării S'a constatat însă că operațiunea ar fi legată de foarte multe difi­cultăți și riscuri, și deci s-a re­nunțat la această idee. Bancherii străini sunt atât de circumspecți și zgârciți când e vorba să ne acorde împrumutul, fiindcă ei nu cred in seriozitatea echilibrării noastre bugetare. Ban­cherii declară fățiș că nu dau bani care să servească la plata lo­­furilor funcționărești. Ei înțeleg astfel de investiții a banilor ce solicităm. T. B. 15 milioane șomeri în toată lumea Biroul statistic al Ligii Națiuni­lor a publicat un tablou al situației șomajului din toată lumea. Din acest tablou rezultă că țara cu cei mai mulți șomeri este Germania. Acolo se află în prezent 3 mili­oane 900 000 muncitori fără lucru, în ordine vin: Anglia cu 2 mili­oane 30. 000, Austria cu 262.000, Belgia ÎOO.UOO, Danemarca 44.000, Olanda 46.000, Suedia 43.000, România 36.000, Cehoslovacia 61.000, Ungaria 23.000, Elveți 18.000, Finlanda 9700, Estonia 3200, Irlanda 20.000, etc. Bineînțeles această statistică nu privește decât Europa. In America sânt astăzi peste cinci milioane șomeri. Deasemenea în Australia sânt 190.000, în Japonia 386.000, în Canada 21.000, în Palestina 2000. Acelaș tablou precizează și câ­teva cauze ale șomajului mondial, ca de pildă : dezvoltarea mașinis­­mului, războiul vamal între state, dificultățile de a aranja producția între cerere și ofertă, criza capi­talismului internațional, etc.. Cauze se găsesc multe. Din nefericire însă nu se poate găsi o soluție pentru îndreptarea lucrurilor. Și șomajul se întinde pretutindeni, pe zi ce trece, tot mai mult. Fosta soție a lui Chaplin a fost răpită Din New­ York se anunță că Lita Chaplin, fosta soție a celebru­lui comic de cinema Charlie Cha­plin, a fost răpită. Ieșind de la un teatru, ea s-a urcat într’un auto­mobil. La un moment dat, mașina s’a oprit. Doi bandiți au năvălit în automobil și mașina a pornit pe un drum încă nedescoperit. D-na Chaplin avea asupra ei bijuterii in valoare de 60.000 do­lari (96 milioane lei). Această dis­pariție a provocat enormă senzație. Charlie Chaplin, fostul ei soț, a instituit un premiu important pen­tru cei care va descoperi pe ban­diți. Papa împotriva diversului O enciclică a Vaticanului Ziarul italian „Osservatore Ro­mano“ anunță că Papa Pius, cu prilejul serbătorilor, a redactat o enciclică cu privire la căsătoria creștină. Enciclica cuprinde 16,000 cuvinte și a fost trimisă bisericilor catolice din toată lumea. înaltul pontif oferă o serie de sfaturi, pentru îndreptarea mora­vurilor de astăzi. Papa arată că instituția căsătoriei e nobilă și utilă. Cine se ridică împotriva ei, săvârșește o impietate și față de Dumnezeu și față de oameni. Șeful catolicismului roagă pe guvernanți și pe conducătorii spi­rituali ai popoarelor să lupte con­tra divorsurilor. Divorsul a ajuns o modă periculoasă, care dizolvă organizarea temeinică a societății Progresul social — spune Papa — nu poate veni decât de la oamenii organizați înțelept și cinstit în fa­milii durabile și muncitoare. Rămâne de văzut dacă cuvân­tul înaltului pontif va avea ecoul dorit, „OPINIA" LITERARA ȘI ARTISTICA Worl3G. Claude Anet La Paris a încetat din viață unul dintre cei mai gustați scriitori francezi de astăzi; a murit Claude Anet. El s-a făcut cunoscut mai ales prin lucrarea sa „Arianne jeune fule russe“, o carte care a avut o vogă invidiată de mulți romancieri. Când Em­manuel Bert, cel care a fost poreclit „mi­cul Proust“ de astăzi, a scos primul său volum (Meditation sur un amour défunt), spunea, ca termen de comparație, că ar dori macar succesul „Ariannei“ colegului său. Stimulat de această primire favorabilă, Claude Anet a dat drum liber talentului și în ultimii ani a prezintat câteva romane la fel de bine primite de public și presă; a scris rând pe rând „Quand la terre trembla“, „Ni ange, ni bete“, „Drama din Mayerling etc... Claude Anet a fost un scriitor priceput. In cărțile lui a știut să îmbine analiza delicată cu acțiuni interesante. Romanele sale au plăcut, des­eur, în special pentru subiectele lor, care uneori conțineau o notă de senzațional, alte­ori fapte cu ac­cente duioase. Dar deși în genere scriito­rul și-a prezintat eroii în mijlocul unor conflicte captivante, el nu a neglijat să strecoare fine observați­uni psicologice, ju­dicioase comentarii asupra vieții și a oamenilor. Claude Anet n’a fost un scriitor excep­țional. Hotărât, nu s'a ridicat în scrisul francez până la treapta pe care o ocupă un Georges Duhamel sau un Andre Gide. Dar Claude Anet a fost întotdeauna un scriitor conștiincios și interesant. La moartea lui se cuvine să-i subliniem a­­cest merit, mai ales in epoca de față cînd in Franța, dealtfel ca aproape pretutindeni, scrisul devine tot mai răspicat un negoț cu blazon elegant­ si fapte i. b. Nu sânt încă 2000 ani de la nașterea lui Vergilius . Cronicarul științific al ziarului Parisian „Candide“ publică urmă­toarele date interesante: Precum se știe, în anul 1930 s’a comemorat în toată lumea fap-Continuarea în pagina. ll-a< RECENZM „INTR’UN COI­Ț DE RAIU" Nuvele de I. I. Mironescu D. prof. I. I. Mironescu, prin­tre ocupațiunile universitare, prac­­tica medicală și diletantismul po­litic (ca reprezintant al națiunii în Camera deputaților), nu uită și cultive și beletristica. După volu­mul „Oameni și Vremuri“ primit cu multă simpatie de publicul ce­titor, d. Mironescu a făcut o pauză de câțiva ani, și se pre­zintă astăzi cu al doilea volum, „ Intr'un Colț de Raiu“. E un mănunchi de trei nuvele. Două cunoscute din revista „Viața Românească“. Iar a treia (care formează și titlul volumului) este inedită într'un grai pitoresc, în sti limpede și dibaci colorat, d. Mi­ronescu povestește necazurile unui om cu nervii destinși care se du­sese să caute odihnă într'o sta­țiune balneară, izolată prin colni­cele maramureșene. Dar stațiunile ardelene, prcât de multe, izolate și modeste ar fi, sunt suficient frecventate de regățeni din toate straturile sociale. Eroul povestirii a nemerit intr’un mic dar zgo­motos și veninos viespar omenesc care, departe de a-i oferi odihna sufletească, s-a îmbolnăvit de albi­­nelea. Cu un ascuțit spirit de obser­vație, d. Mironescu creiază (sau poate numai descrie) situațiuni foarte caracteristice pentru pre­zentarea scăderilor societății noas­tre: ignoranță, intrigă, brutalitate, superficialitate, viciu, destrăbălare. O întreagă complexiune socială, cu femei adultere, tineri aventu­rieri, negustori naivi, funcționari necumpătăți, ofițeri brutali, preoți indiscreți, pseudo-savanți ridicoli etc. etc. formează obiectul satirei făurite de d. Mironescu, cu humor bine dozat și cu ironie incizivă care uneori nu-i lipsită chiar de răutate. E o lectură plăcută, dis­tractivă, dar în acelaș timp ins­tructivă prin specificul de satiră socială. A doua nuvela „Talie Radu Teacă“ — în care povestește pe­ripețiile unui cioban ardelean în călătorie la Viena — este mai pu­țin impregnată de element satiric, însă abundă în humorul mânuit cu măestrie și de o manieră per­sonală autorului. In fine, în a treia nuvelă „Pră­pastia“, d. Mironescu atinge altă manieră: narațiunea dramatică, cu analize de stări sufletești. Lu­crarea, bine închegată, cu evocări vii și o pătrunzătoare atmosferă poectică, se așează în galeria lite­raturii de mâna întâia. D. Miro­nescu și-a cucerit un loc remar­cabil in rândurile prozatorilor noștri. Volumul „Intr’un Colț de Raiu“, apărut în condițiuni tehnice su­perioare, este ilustrat cu admira­bile desene de A Murnu, ceia ce sporește plăcerea lecturii. Recenzent (Continuarea în pag­­il­a) MIRCEA A. BADAREU CREDINȚĂ POLITICA La congresul liberal care s'a ți­nut Duminecă în localitate, d. Mir­­cea A. Badareu a rostit următoa­rea cuvântare interesantă : Modul în care d stră a-ți găsii de cuviință a sublinia astăzi relu­area activităței mele politice, și aceia a prietenilor mei în slujba partidului liberal, — întreruptă un moment,—îmi umple sufletul de o adâncă bucurie. Țin să mulțumesc tuturor și :n special d­lui V. Iamandi pentru frumoasele și prea­măgulitoarele cuvinte, adresate mie și prietenilor mei, împrejurările ne-au ținut, câtăva vreme, departe de tovarășii cu care am luptat cu succes, pentru răs­pândirea și triumful ideei liberale și suntem fericiți că astăzi, ne pu­tem relua activitatea noastră poli­tică în mijlocul d-stră adânc pă­truns de principiile democratice, am­ socotit întotdeauna, că parti­dele politice trebue să se rezeme pe mase și pe elementele desem­nate prin votul obștesc. Am rămas la concepția că mai cu deosebire în împrejurările grele de astăzi, numai partidele politice mari, puternice și care dispun de cadre experimentate și destoinice, pot contribui la alinările suferințe­lor țărei. Nu am putut să­ mă fac, din a­­ceastă cauză, nici un moment, partizanul acțiunilor politice care au la baza lor ideia de domina­­țiune, prin suprimarea libertăților cetățenești și prin desființarea de fapt a votului obștesc. Această convingere a mea, m’a determinat, atunci când câțiva din­tre cei ce se întitulează buni și vechi liberali, au vrut să intre­prin­dă o acțiune de destrămare a celui mai puternic instrument de guvernă­mânt, pe care îl are la dispoziție țara și coroana, a partidului cu cea mai veche tradiție democratică, a partidului care a luptat pentru introducerea votului obștesc, ca să-mi impun din prima zi o re­zervă în atitudinea mea politică. Șase luni, am păstrat această rezervă, nutrind speranțe, că cei plecați din mijlocul prietenilor lor firești, se vor convinge de calea greșită pe care au apucat. Timp de șase luni, nu am în­cetat un singur moment a atrage atenția unora și a altora, asupra imensei greșeli pe care o fac, cei ce au preferat mai degrabă a ieși din partidul în mijlocul căruia ar fi putut rămâne, de­cât a lupta în sânul lui, pentru triumful unui punct de vedere, care face astăzi parte din crezul tuturor partidelor politice Nu am pregetat în tot acest timp a le atrage atenția chiar și asupra situațiunei politice false, in care ei se găsesc astăzi. Și este de netăgăduit că o gru­pare politică, la baza acțiunei că­reia se găsește: ușurparea unei titulaturi ce nu-i aparține, care de­și se intitulează partid de guver­nământ dându-și totuși seama de imposibilitatea în care se găsește de a ajunge la guvern, revendică cel mult participarea la o eventu­ală guvernare, făcând apel în acest scop la forțe din afara par­tidului, grupare care se întreține O MĂRTURISIRE DE

Next