Opinia, iunie 1931 (Anul 27, nr. 7221-7245)

1931-06-11 / nr. 7229

ANUL XXVII No. 7229 ABONAMENTE . Lei 1000 . • Reţele . “o ' A, : *»2SS&ar*. „ 800 . ATELIEREL IAŞI.—STR. 1 V‘ 3 LEI EXEMPLARUL HAR POLITIC COTIDIAN JOI II IUNIE 1931 A N U N C I U R I se primesc la toate AGENŢIILE DE PUBLICITATE şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI laşî. -- Strada Lăpuşneanu 37 I Redacţia 391 Telefoane :­­ Administraţia 394­­ Serviciul de noapte 367 Aspecte ale crizei însemnări în tren ••• Cu două zile înainte de alegeri şi trenul Bucureşti-Iaşi Un evreu voiajor, care toată noaptea s'a muncit cu somnul spre ziuă, a deschis ochii, a căscat şi scoţând din buzunarul hainei un p­ieptene mic şi-a pus părul în rânduială. Intrând în vorbă cu el, ne spune, că din pricina crizei prin care tre­cem, foarte mulţi negustori sunt pe pragul falimentului. La aceasta contribue şi statul care în fiecare an sporeşte dările. Şi voiajorul de haine gata continuă: — „Să vă dau numai un sin­gur caz. Acum trei ani în urmă. Un abonament cl. II pe C. F. R. pe 3 lunî de zile costa lei 2.200. Azi însă, un abonament cl. III pe C. F. R. numai pentru o lună costă lei 3000 ! Vedeţi deosebirea ? Eu aveam de încasat săptămâna asta 200.000 lei şi am încasat numai 600 lei! Am plecat din Iaşi Du­minică şi azi e Sâmbătă. Am cu­­treerat mai multe oraşe, am chel­tuit 300 lei­­ şi mă întorc acasă cu 300 lei“, Şi ca să încredinţeze de adevăr pe ce! din comparti­ment, a scos portmoneul şi ne-a arătat cei trei sutari... —Şi acum ce faci ? •— Mă duc şi eu acasă ca să mă odihnesc două nopţi, că doar nu's animal sălbatec... Un student îi zice: — Mi se pare că vii pentru alegeri... — Nu, că alegerile se fac și fără mine. — Pe lângă ce casă lucrezi ? Ești la vre-o bancă ? — Nu. Eu lucrez cu casa mea de haine gata. — Ca să umbli mereu pe drum, nu-i chiar așa de plăcut ! Grea meserie ai. — Ce să facem ? Pentru o bu­cată de pane... De Duminică eu n'am mai închis ochii. — Da, de ce scrii în carnet? mă întreabă voiajorul cam intrigat. — Așa, pentru mine... — Poate vrai să le spui la vre-o întrunire ? Vrai să le pui în­­tr’un discurs ?.. — N'avea nici o grijă că nu păţeşti n­'mica*. Şi voiajorul eşind pe culoar, s’a aşezat lângă un geam deschis ca să se răcoreas­că.... N. H. ACTUALITĂŢI POLITICE Se tatonează terenul pentru transformarea „ Uniunei Naţio­nale“ în partid politic. Se înţelege însă că planul nu priveşte şi pe liberalii­ ducişti care—odată alege­rile terminate—au ieşit din com­binaţie. Partidul scumptat, ar ur­ma să înglobeze pe iorghişti, ar­­getoianişti, diversele ligi, grupu­leţe şi persoane izolate. De ce un asemenea partid ? Fiindcă în regimul nostru cons­tituţional nu se poate face politică şi nu se poate guverna decât prin partide. Actualii domni aflaţi la putere ar dori să-şi asigure perspectiva unor guvernări viitoare. Sau cel puţin ar vrea să-şi consolideze şi să şi prelungească guvernarea ac­tuală. Din aceasta pricină, naşte tendinţa închegării unui nou partid. Aşa a procedat şi d. mareşal Averescu, când a transformat „Liga poporului“ în partid politic. Şi încă ceva. Tendinţa spre partid este un rezultat al alege­rilor generale. Atitudinea „perso­nalistă“ (ca să zicem aşa) a d-lor Iorga şi Argetoianu a suferit un eşec în faţa ţării. In ciuda tuturor presiunilor şi falsurilor, corpul electoral a reuşit să-şi sublinieze indicaţiile lui, de care—până la un punct—trebue să se ţie seamă. In definitiv, tendinţa însuşi a „Uniunei“ de a se transforma in partid, marchează o înfrângere vizibilă a pornirei d-lui Iorga contra partidelor. Cât despre şansele de reuşită, de sunt cu totul minimale. Spre deosebire de acu zece ani, suntem astăzi într-o situaţie politică a­­vansată, cu organizme de guver­nământ suficiente şi bine contu­rate. Şi apoi, din punct de vedere politic, d. Iorga e departe de a fi un mareşal Averescu... Un partid al „uniunei naţionale“ ar trăi viaţa unei roze,...până la căderea de la putere. Politica mai bună pentru d. Argetoianu ar fi să-şi refia locul in partidul liberal. Iar d­­orga...să facă istorie. Capitulare E vorba ca, prin mesajul regal, să se consemneze formula că: ţara are nevoe de colaborarea tuturor par­tidelor! Până la alegeri, d. lorga ne asigura că ţara n’are nevoe de partide. Iată că acuma are nevoe Şi încă are nevoe de toate parti­dele... „Personaliştii“ capitulează în faţa realităţii. .. Spre un nou partid al „uniunei naţionale“? O vară răcoroasă vom avea an­ul acesta? Meteorologii germani prevăd că anul acesta vom avea o vară ră­coroasă. Această prezicere se ba­zează în special pe constatarea făcută în toţi anii, cînd primăvara începe devreme şi cînd în luna Mai se înregistrează călduri pu­ternice. Anul acesta ambele indicii in cauză au fost realizate. Primă­vara a început curînd, iar în luna Mai s’au produs cărturi mari. A­­ceste constatări confirmate şi­­de cercetări ştiinţifice, îi determină pe meteorologii germani să anunţe o vară răcoroasă. Zilele foarte căl­duroase vor fi în lunile Iulie și August, dar ele vor alterna cu zile încuiate și cu ploi reci ca de toamnă. Rămîne de văzut dacă natura va confirma prezicerile meteorolo­gilor. Un aparat electric pentru vindecarea cancerului ? Ziarul englez „Daily­ Mail“ re­latează că profesorul E. H. John­son din Londra a făcut o impor­tantă comunicare Academiei de medicină. Profesorul arată că a construit un aparat electric, care oferă re­zultate excelente în tratamentul cancerului. Bine­înţeles, chestiunea a pro­vocat un deosebit interes şi s'au întreprins imediat cercetări pentru verificarea procedeului. Experien­ţele făcute n'au dat indicaţiuni categorice. Deaceia părerile spe­cialiştilor sânt împărţite. Unii sus­ţin că procedeul medicului englez nu este eficace. Alţii însă afirmă că aparatul electric ar fi de mare folos în tratamentul cancerului, căci, chiar dacă nu se obţine o vindecare completă, boala însă e stagnată, temporizată. In orice caz experienţele cu noul aparat vor continua şi după un număr suficient de rezultate, specialiștii vor da un răspuns de­finitiv. RECENZIE TEATRALĂ | ---------—--------------------— | „O guriţă la'ntunerici...“ văzută... la lumina rampei O auto-critică despre spectacolul de la „Picadilly“ Evident, despre revista mea „O guriţă la’ntuneric“ nu pot spune, eu personal, nici că e bună, nici că e rea. Această apreciere apar­ţine publicului. Poate numai în cazul când aş fi făcut parte din sexul Evei, m-aş fi putut privi singur, exclamând cu candidă auto­­admiraţie : „E foarte frumos, e splendid !“ Ceia ce pot spune numai este intenţia mea. Am dorit în primul moment să folosesc genul revuis­tic al teatrului pentru o şarjă so­cială, violentă, fără reticenţe. Dar mi-am modificat această dorinţă, având în vedere că publicul vine la spectacole pentru a găsi câteva clipe de amuzament. In filmul cotidian al realităţii, fiecare e în­deajuns de balansat într-un imens naufragiu de dezamăgiri. Teatrul apare astfel ca necesitatea unei evadări din viaţa tuturor decepţii­lor, ca un mic desert dulce în­­tr’un meni îndelung amar. Deaceia am sfârşit prin a ac­cepta un compromis, o soluţie conciliantă pentru a împăca ceia­ce vrea astăzi publicul dela un autor şi ce face la rândul lui un autor vrea din partea publicului. Am amestecat în proporţii cât mai juste şarja socială cu nota de distracţie, muşcătura ironiei cu gluma inofensivă. In această încercare însă, de la început mi-am impus o conduită, pe care în genere revuiştii mo­derni o exclud Am hotărât să elimin din programul spectacolului pornografia violentă, vulgarităţile stridente. Ştiam că această atitu­dine poate însemna o lipsă, o greşală, chiar un eşec. Dar m-am gândit că prezint revista la Iaşi, în oraşul unde domină o atmos­feră de decenţă sufletească, în oraşul care trăeşte încă din bo­găţia amintirilor curate, din ade­vărul unui intelectualism de cali­tate rezistentă. De aceia mi-am colorat revista numai cu un uşor parfum picant, strecurat printre crâmpeie roman­ice şi realităţi brutale,­o imagine de ansamblu a vieţii noastre ie­şene. Şi după prima verificare publică, se pare că nu m’am în­şelat. Lipsa pornografiei n’a în­semnat eşafodul spectacolului. Şi sânt îndeosebi mulţumit că astfel s'a făcut o dată în plus dovada, că publicul ieşan a fost şi a ră­mas de cea mai bună calitate. * In ce priveşte interpretarea, tre­buie să recunosc că pot fi mai satisfăcut decât speram, decât mă aşteptam. Textul a fost pus în valoare de un ansamblu artistic omogen, stilizat. D­na Anicuţa Cârje-Vlădicescu a confirmat în roluri mici că e o artistă de talent mare. Apariţiile ei în scenă înseamnă un succes sigur. E­ronicul trupei, oferind parcă prin prezenţa sa încredere şi stimulent. D-ra Nora Piacentini, vioaie. La ora 8, după alegeri, s’a în­ceput despuierea scrutinului. Şi cumpăna voturilor s’a plecat dela început în favoarea candidaţilor noştri Votaseră 260 alegători. In fun­savuroasă, dă rolurilor o spumă de vervă abundentă. Animă sce­nele cu zglobia ei de „fată dră­coasă“ și te face îndată prizonie­rul veseliei ei captivante. Modul de a spune cupletele e atât de insinuant, încât îţi întinde parcă o capcană de gesturi şi melodie. D. Băjescu-Oardă, un interpret de prim rang, după o carieră de necontenite consacrări, a ajuns un exponent al acestui gen de teatru. Cunoaşte perfect toată teh­nica s­uccesului şi obţine astfel realizări totdeauna subliniate de aplauze. Un spectacol cu Băjescu- Oardă nu poate însemna un eşec. Talentul său, ajutat de o inte­ligenţă ascuţită, poate da unui grăunte de sticlă iluzii de diamant. E parcă un scamator artist, care in loc de focuri bengale şi ascu­ţişuri de cuţite, jonglează cuplete şi efecte comice. D. Fany Alexandrescu e inter­pretul in permanenţă activ, care nu acordă atenţiei spectatorilor niciun moment de răgaz. Vorbeşte. (Continuarea în pagina 11-a) PICCARD.VORBEŞTE LUMII... Profesorul Piccard, în faţa microfonului de la staţiunea ere ra­dio din München (Germania), a vorbit despre felul cum a decurs senzaţionalul zbor în stratosferă. Lingă dînsul, ia stingă, inginerul Kipfer, însoţitorul lui Piccard. BINT O­­S T M Căsătorit cu propria lui mamă.— Un caz care a provo­cat încurcături s’a întâmplat în orășelul Marchale din Olanda. Tânărul Walter Gabens se însurase de curând și a primit actele de căsătorie, fără a le mai controla cu atenție. Zilele trecute însă s’a întâmplat un fapt, care au­ descoperit o com­plicaţie ciudată. Soţia tânărului având un proces, a fost citată la tribunal. Dar s-a constatat cu sur­prindere că citaţia era făcută pe numele mamei bărbatului. Cerce­tările au stabilit imediat că ofiţe­rul stării civile, în ziua nunţii, a greşit alcătuirea actelor. In loc de a trece în registre numele soţiei, a scris numele mamei. In folul acesta, în mod legal, timp de a­­proape jumătate de an, tânărul respectiv era căsătorit cu propria lui mamă . Bine­înţeles, s-au făcut imediat intervenţiile necesare şi eroarea din registre a fost reparată. Dar pentru prejudiciul moral, funcţio­narul neglijent a fost dat în ju­decată şi destituit din slujbă. * Privighetoarea la radio.— O transmisiune de radio unică până în prezent a fost efectuată de postul Surrey din Anglia. Ra­­diofoniştii au putut asculta glasul dulce al unei privighetori. Trans­misiunea a fost atât de clară, în­cât cântecul pasărei s’a auzit dis­tinct la mari depărtări. Faptul n’a fost anunţat dinainte. Cu toate acestea radiofoniştii au recunoscut vocea privighetorii. Astfel, câţiva amatori din Geneva (Elveţia), care au ascultat trans­misiunea, au anunţat postul en­glez că ea a fost perfectă şi le-a procurat o surpriză foarte plăcută. Privighetoarea din Surrey este prima care a cântat la radio. Şi concertul ei a reuşit mai bine de­cât multe alte audiţii executate de muzicanţi... * Vaci care beau cafea cu lapte.— Un caz nostim e relatat de ziarul „News" din Washington. Un fermier din Arkansas (Sta­tele­ Unite) a izbutit un record original. El are câteva vaci, pe care le-a crescut într’un regim ciudat. In loc de a le oferi mân­carea obișnuită a acestor animale, fermierul le hrănește... cu lucruri fine ! Astfel, în fiecare dimineaţă, vacile consumă câte o porţie res­pectabilă de cafea cu lapte. In modul acesta, fermierul s-a con­vins că laptele pe care-1 dau va­cile respective este mult mai bo­gat şi mai gustos. E un lapte foarte fin, pe care fermierul îl vinde cu preţ scump, aşa încât îşi scoate cheltuelile. N’ar trebui să ne mire, dacă într’o bună zi un alt american năstruşnic va oferi vacilor lui şL. Cocolatine .* Cea mai voinicâ femeie din lume este tânăra italiancă Teresa Folsini. Ea s’a născut la Milano şi e în vrâstă numai de 23 ani. Deşi atât de tânără, fata cântă­reşte „modesta“ greutate de 287 kilograme. Din această cauză nu poate sta şi nu poate dormi decât în scaune şi paturi speciale, foarte rezistent construite. Teresa Folsini ridică în mâni şi în dinţi greutăţi uriaşe, poate ţine în spinare 15 oameni şi poate rupe drugi de fier. Astfel, ea ob­ţine angajamente bune pentru di­ferite spectacole de circ şi varie­teu, reuşind cn modul acesta să agonisească pînă acum o avere frumoasă. „Fata de oţel“ a vizitat aproape toate continentele. A fost în Africa, America şi Asia. In prezent inten­ţionează să plece şi în Australia. Dar partea mai interesantă este că părinţii ei (tatăl e italian şi mama e unguroaică) mai au cinci copii, care sunt perfect normali. Dimpotrivă chiar, ceilalţi copii sunt delicaţi la trup, una din surori cintărind numai 49 kilograme. In schimb însă Teresa are „silueta“ cea mai plină din lume. Natura e uneori foarte capricioasă. CUM SE FAC «ALEGERI» IN ROMANIA irita ssaaaB— Un crâmpei electoral de la Soroca Ce ne spune d. C. Stere întâlnind la Bălţi pe d. prof. C. Stere, i-am solicitat o convor­bire pentru cititorii „Opiniei“. Fruntaşul basarabean mi-a acor­dat-o cu multă bunăvoinţă. Iată ce ne povesteşte d. Stere despre felul cum a decurs alege­rea de senator la Soroca, pentru colegiul consiliilor comunale şi judeţene. Confiscarea cărţilor de alegător Am sosit la Soroca Vineri, unde am aflat deja mai mulţi consilieri veniţi acolo, că jandarmii şi pre­torii le aţin calea şi îi forţează să le predea cărţile de alegător. A­­tunci am telegrafiat imediat la comisia centrală, , rugând să se trimeată duplicatele. Primindu-se răspuns favorabil, mai mulţi vo­tanţi s-au prezentat să le ridice. Peste puţin timp, ieşind afară, am aflat că au fost arestaţi. Cu toata protestele pe lângă preşe­dintele biroului electoral, d. An­­dronescu, n’am reuşit să li se dea voie alegatorilor să stea în zona liberă la adăpost de presiu­nea jandarmilor. Suveica De dimineaţă am constatat o manoperă- Veneau câte 5 alegă­tori în automobil de la prefectură şi după ce votau, se înapoiau tot la prefectură, sub paza poliţiei. Am înţeles că funcţionarii între­buinţează celebra suveică. Atunci m’am adresat din nou preşedin­telui biroului, să ia măsuri de control. Pe de altă parte am ru­gat pe d. procuror să delege un judecător de instrucţie în scopul unei anchete, dând şi numele ale­gătorilor pentru efectuarea con­trolului. Pe această cale am reuşit să oprim suveica. Dar am simţit imediat după nervozitatea agen­ţilor guvernamentali, că se pregă­teşte o lovitură. Manevre suspecte Şi într’adevăr, cu vre’o oră înainte de închiderea votării, am văzut apropiindu-se de localul de vot un grup de 30—40 indivizi suspecţi sub comanda d-lor: Mi­­hăila şi Iov. Aceştia s’au postat în apropierea secţiei de votare, unde în prealabil garda nu ad­mitea pe nimeni. Dar chiar în a­­celaşi timp garda din curte şi stradă a dispărut şi a rămas nu­mai o singură sentinelă la uşă. Am intervenit atunci să se ia măsuri de pază. Cum însă comandantul gărzii lipsea, m-am dus eu însumi să-l caut, iar apoi am făcut recla­mare atâta împotriva oastei d-lor Mihăilă şi Iov cât şi contra dis­­păriţiei gărzii. Un scandal pregătit dul urnei mai rămăseseră vre­o 50—60 buletine de vot, depuse dimineaţa de alegătorii care încă nu trecuseră prin suveică, cum reieşea din seria neîntreruptă a voturilor noastre. Din acel mo­ment comandantul gărzii a intrat în localul de vot, s’a uitat la urnă aruncând o privire şi asupra rezultatului scrutinului până în acel moment. Şi a ieşit afară fără să spună niciun cuvânt. Peste câteva momente s’au auzit nişte ţipete la uşa de intrare şi vreo D. C. STERE doi indivizi au făcut o erupţiune în localul de vot. Unul din ei era un agent guvernamental, străin, adus nu ştiu de unde. Gh. Lu­­paşcu delegatul nostru, ca fost prefect,­­ a recunoscut şi pe ce­lălalt ca fost agent de poliţie. Dar în momentul când nu mai era ni­meni, deodată au năvălit prin uşa c­e din dos a localului de vot mai mulţi soldaţi în frunte cu un lo­cotenent. Acesta, vociferând năpraznic, a dat în lături sentinela care se o­­punea năvălitorilor, îndemnând pe soldaţi şi strigând cât îl ţinea gura: „pe toţi afară“, „daţi-i afară“. Şi pe mine personal m-a apucat de braţ şi zgălţuindu-mă mă ţâra a­­fară. Numai mulţumită candidatu­lui guvernului, d. colonel Soinescu care interpunându-se între mine şi soldaţi, m-a ferit de loviturile lor. Din învălmăşeală am scăpat teafăr. D. Stere îndepărtat cu forţa Locotenentul se ţinea de mine şi mă ţâră înainte fără să înceteze o clipă voceferările. Continuând să mă tărească şi în stradă spre automobilul meu, i-am spus: — „D-le locotenent, eu nu pot merge repede, căci sunt bolnav de inimă. Mi-au rămas pălăria şi bastonul în local“. Deodată ajutorul de comandant se potoleşte şi îmi spune cu bi­­nişorul: — „Aşteptaţi a­ici, vi le aduc eu imediat“. In stradă se aflau câţiva agenţi, delegaţii şi asistenţii evacuaţi. Rămăşiţele castel d-lor Iov şi Mihailă priveau de departe, în li­nişte, operaţiile strategice desfă­şurate de gardă, împotriva noas­tră. Peste câteva clipe, locotenen­tul restituindu-mi pălăria şi bas­tonul, m-a apucat din nou de braţ, şi teatrul a reînceput cu a­­ceiaşi gesticulaţie violentă:­­ „Afară, scoateţi-i afară , cu toţii în automobile“. In momentul acela liniştea nu era tulburată decât de vociferările (Continuarea în pag. 6-a)­on No. 22 de participare la marile Premii gratuite oferite de Societatea „Asigurarea Românească şi Ţărănească" 50.000 lei m­inierar Detaşaţi seria complectă

Next