Opinia, septembrie 1931 (Anul 27, nr. 7299-7324)

1931-09-15 / nr. 7311

ANUL XXVII No. 7311 - ■ ■ Yt$> ^3 / 3 LEI EXEMPLARUL ZIAR POLITIC COTIDIAN MARŢI 15 SEPTEMBRIE 1931 ANUNCIURI se primesc la toate AGENŢIILE DE PUBI­­CITATE şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI Iaşi. — Strada Lăpuşneanu 37 Redacţia 391 Administraţia 394 Serviciul de noapte 367­­ BUGETUL Nevoia unui laorator pentru datoria publică Desigur, chestiunea cea mai grea, chestiunea care va forma încă multă vreme piatra de în­cercare de care se vor sparge guvernele, este acea a echilibru­lui bugetar. Se vorbește de mai multă vre­me, din cercurile guvernamentale, de pregătirile ce se fac în vede­rea alcătuirei bugetului pe 1932. Dar precizări nu avem încă. Ba mai mult , după informaţiuni pe cari le-am cules la Bucureşti, funcţionarii superiori din ministere, cari au rolul important la aceste pregătiri, trăesc încă în nouri. Habar nu au de realitatea lucru­rilor de pe pământ! D. Auboin, consilierul technic de pe lângă Banca Naţională, a indicat celor cu cari vine în con­tact, suma de lei 20 miliarde ca fiind maximum ce se poate cere de la contribuabilul român. Guver­nul a lăsat să se înţeleagă că bu­getul ar putea merge­­până la 25 miliarde. Cifrele acestea se bazează pe încasările anului curent, pentru d. Auboin cu o oarecare rezervă, în ce privește neprevăzutul. Dar cina mai crede că la anul se va putea încasa tot atât cât s’a în­casat anul acesta ? Trecem printr’o extrem de gra­vă criză, care nu e locală, ci mondială. Poate cea mai grea criză ce-a cunoscut omenirea. De nicăieri nu vin soluţii practice, ci numai vorbe, vorbe frumoase,­­ atât, îşi închipuie cineva că am ajuns la apogeu şi că intensitatea crizei scade ? Puterea contribuabilului român scade şi va scădea, cu atât mai mult cu cât economiile ce trebuesc făcute, vor scădea şi mai mult puterea de cumpărare şi a statului şi a particularilor. Astfel că cifra fixată de D-l Au­boin pare a fi mai aproape de a­­devăr. Şi atunci, cum ne putem gândi la un echilibru bugetar când cifra aceasta lasă abea o mică marjă peste necesităţile armatei şi acele cerute pentru plata cuponului da­­ toriei ?* In asemenea codificii nu ve­dem de­cât două soluţii, pentru întocmirea bugetului: 1) Economii sălbatece; 2) moratoriu pentru datoria pu­blică. Prima soluţie ar lăsa intact cu­ponul datoriei, dar ar necesita li­­cenţiarea a V% din funcţionarii Statului, sau reducerea lefurilor şi a pensiilor la z%. Crede cineva că lucrul e posibil?­intăi, nu vedem cum s’ar putea face această amputare la minis­terul armatei. Existenţa armatei este în funcţiune de siguranţa fron­tierelor, şi până la un punct şi de asigurarea liniştei interne. Putem oare trece peste aceste necesităţi ? Atunci ce-ar mai rămâne pentru celelalte ministere ? ce faci cu justiţia, cu şcoala, cu sănătatea publică ? Cine crede oare că în situaţia actuală s'ar putea lăsa, fără re­­percuţiuni grave, pieritori de foame 70—80.000 funcţionari, sau că s’ar putea reduce salariile, sub limita de mizerie ? Căci adaptarea la standardul de viaţă este o poveste. Am dori să ni se spuie, — în afară de chirie, (şi nu prea mult pentru chiriile mici) şi de o parte din materia primă, pentru hrană, ce s’a oftenit ? Cum ar putea trăi un funcţionar, care avea până acum 15.000 lei leafă lunară, cu 5000 ? Este evi­dent­ o imposibilitate. * Rămâne numai soluţia a doua: să spuie verde statul, creditorilor săi: „pentru moment, şi poate pentru vre-o doi, trei ani, nu pot plăti cu­ponul. In timpul acesta voi face toate economiile, pentru a putea trece ho­­pul; şi apoi voi relua plate cupo­nului, mărindu-1 puţin, pentru a a­­m­ortiza în 5—10 ani ceia­ ce n'am plătit în urmă. Dându-mi răgazul re­­facerei, vă asiguraţi, pentru mai târziu, şi capital şi dobândă, cela ce nu ar fi cazul dacă mă strângeţi de gât“. Ar fi evident, un gest grav, dar mai puţin grav de­cât conversiunea forţată­­ cu atât mai mult cu cât con­versiunea nu poate produce de­cât o prea uşoară ameliorare a buge­tului.* Şi să nu ni se spuie că ar pu­tea, această măsură, avea drept urmare scăderea leului. Exportul, şi prin urmare devi­zele necesare pentru importul nos­tru enorm de scăzut, nu-i asigură recolta splendidă din anul acesta. De­ o balanţă deficitară nu poate fi vorba; or, numai în un ase­menea caz, sau in cazul când statul, ajuns la aman, pune mâna, fără control şi limită, în tezaurul Băncii Naţionale, poate scădea , leul.­­ Măsuri eroice tocmai pun sta­tul la adăpost de tentaţia împru­mutului forţat, fără intenţii de restituire, la institutul de emisiune. Dar cine are curajul necesar ca să recurgă la asemenea mij­loace eroice ? Şi totuşi, alt­fel nu se poate. TEODOR BADARBU MICI DISTRACŢII... Vorfae... Controlul fetelor Intr’un târguşor din Basarabia, pentru a se descoperi mama criminală în legătură cu o pruncucidere, au fost controlate a­­proape toate fetele din sat. Și probabil că absolut toate ar fi fo­t supuse examenu­lui corporal, dacă multe din ele n‘ar fi avut prudenţa să dispară la timp. Acest mijloc ciudat de investigare nu ne mai surprinde, întrucât el nu constitue o nou­tate. Cazuri similare s-au mai înregistrat în Bucovina şi Basarabia. Atunci s'a pro­testat contra sistemului necivilizat şi, evi­dent, protestul a rămas fără efect. Dar dacă faptul se repetă, asta dove­deşte că spectacolul nu e tocmai deza­greabil pentru cei care-l organizează. Aceş­tia îşi satisfac o voluptate suficientă, cu atât mai generos, cu cât sânt convinşi că la noi, în genere, abuzurile de orice fel nu se pedepsesc. Şi îndeosebi cine se ma gândeşte la un abuz... moral ? Că procedeul controlu­­i anatomic al fetelor e vrednic de epoca inchiziţiei, de asta nu se prea sinchisesc cârmuitorii de suflete şi moravuri. E drept, fetele de as­tăzi nu mai sânt atât de pudice ca cele de atunci. Cu toate acestea, asemene procedee nu ne fac cinste. Mai ales că aproape totdeauna rezultatul exemenului corporal la domnișoarele zilelor noastre, poate fi prevăzut dinainte cu destulă pre­cizie !... împotriva medicilor Se știe că marele scriitor Ber­nard Shaw este un aprig adver­sar al medicilor. Niciodată acel care a scris „Doctorul in dilemă“ n’a evitat prilejul de a adresa me­dicilor ironii usturătoare. In legă­tură cu această atitudine a lite­ratului englez, se povestește ur­mătorul fapt autentic: Reîntors din voiajul său în Ru­sia, Bemnard Shaw a contractat o gripă uşoară. Avea temperatură și nu putea părăsi patul. Cu toate acestea n’a chemat niciun doctor. S’a întâmplat însă că un prietin (Continuare în pagina II-a) i. b._sîrapie Istoria capitalului în România n’a intrat până în prezent decât incidental în preocupările cerce­tătorilor evoluţiei noastre social­­economice. O schiţă sintetică, cât se poate de complectă, asupra formărei capitalului în România ne-o oferă într-o lucrare recentă sub titlul „Formarea capitalului în Romî­nia" Dl. avocat Jean Popovici, asistent la Facultatea de Drept din Iaşi. In introducere, autorul ne lă­mureşte noţiunile de capital, ca­pitalism, şi producţiune capitaliştii, însuşindu-şi definiţiile nimerite ale marilor economişti. Capitalul — după Sombart­—este suma valo­rilor de schimb, care servește ca bază unei întreprinderi capitaliste (aceasta este cea mai nouă și mai documentata teorie asupra capi­talului). Capitalism însemnează organi­zarea economică, care comportă colaborarea regulată a două cate­gorii diferite ale populaţiei: po­sesorii mijloacelor de producţiune, cari îndeplinesc în acelaş timp funcţiunea de direcţie, şi lucrătorii cari aduc munca, dar nu posedă nimic (Sombart). Producţiunea capitalistă nu poate avea loc decât în anumite condi­­ţiuni ca: existenţa unui capital acumulat şi posibilitatea de creare a capitaluri noi, separarea facto­rilor de producţie (munca şi ca­pitalul), producţia pentru vânzare, scopul exclusiv al câştigului etc. Apoi dl. Popovici se ocupă de evoluţia istorică a formelor de ca­pital (comercial, bancar, industrial şi financiar), de formarea şi acu­mularea capitalului, arătând că dezvoltarea economică a ţării noastre nu este în întregime i­­dentică cu a apusului, ci prezintă particularităţi specifice. Romînia CRONICA ECONOMICĂ de Const. Turtureanu FORMAREA CAPITALULUI IN ROMÂNIA Un interesant studiu al d-lui Iancu Popovici de veac (1774). Noi condiţiuni de viaţa econo­mică şi socială se creiază înce­­pind de pe la al 3-lea deceniu al secolului al 19-lea (1829): în­firiparea în principate a unei e­­conomii de schimb, creiarea pie­ţelor comerciale şi acumularea u­­nei cantităţi de numerar consti­tuiau condiţiunile materiale ale formărei capitalului. Influenţa ideilor liberalo-bur­­gheze prin contribuţia culturală şi politică a Franţei, revoluţia de la 1848, unirea principatelor (1859), reforma agrară (1864), reorgani­zarea breslelor, realizează pe rând condiţiunile sociale şi juridice prielnice organizării capitaliste şi desvoltării capitalului. Anul 1864 poate fi privit ca începutul unei evoluţii capitaliste în România, când producţia agrară şi mediul nostru juridico-social suferind o profundă transformare, putem vorbi de un spirit capitalist în Romînia.# Formele primitive de capital în evoluţia economică a României— formarea capitalului începe cu că­mătăria şi comerţul — au un rol hotărîtor în pregătirea formelor superioare de capital (industrial şi financiar). Pină pe la mijlocul se- UN JUBILEU AL AUTOMOBILULUI . La 18 Septembre se împlinesc 100 ani de la naşterea lui M a c h i n Siegfried Markus (în clişeu), acela care a inventat automobilul cu ben­zină şi aprindere e­­lectro-magnetică. In clişeul din dreapta se vede prima ma­şină—strămoşul au­tomobilului de as­tăzi — construită în anul 1865. Recordul paraşutei O coborâre dela 10.000 m. înălţime La Cleveland (America de Nord) aviator B. E. R. White a realizat recordul paraşutei El s’a asvârlit cu paraşuta dela înălţimea de 31 mii picioare, adecă 10.000 metri. Până în prezent tot White deţinea acest record mondial. Anul trecut aviatorul s’a aruncat dela 8.200 metri. Campionul paraşutei povesteşte că în văzduh a trecut prin emoţii extraordinare. Primele trei sute metri, până ce s’a deschis um­brela, avea impresia morţii. Apo’, pe o distanţă de 2.500 metri a suferit enorm din pricina frigului şi a lipsei de oxigen. De câteva ori a leşinat, dar vântul puternic l-a readus în simţiri. Paraşutistul a declarat că nu va mai încerca asemenea recor­duri, întrucât nu ar mai putea în­frunta viziunea sfârşitului. Cu Zeppelinul de la Polul Nord la Polul Sud „Berliner Zeitung" anunţă un proect senzaţional al d-rului Ec­­kener, comandantul dirijabilului „Graf Zeppelin". Acesta vrea să întreprindă cel mai îndrăzneţ raid al secolului, zburând cu Zeppe­linul de la Polul Nord până la Polul Sud. Bine­înţeles, în vederea acestui zbor uriaş, sânt necesare pre­gătiri importante. In acest scop vor fi consultaţi câţiva specialişti, geografi şi meteorologi. Zeppe­linul îşi va întări motoarele şi va lua toate aparatele trebuitoare pentru cercetări ştiinţifice. Cum însă aceste preparative necesită timp, raidul nu va mai putea avea loc în anul curent. Se afirmă că marele zbor între Poli va fi întreprins în primăvara anului 1932. După acest raid, care urmează să înscrie cea mai glorioasă pagină în istoria aero­nauticii, se pare că Zeppelinul german își va încheia cariera şi va fi trimis la muzeul naţional din Berlin. li I N TOATA £ UM E. A Trei neveste şi 30 copii,—La Kentucky (America de Nord) a încetat din viaţă temutul bandit John Hali. Atacurile lui îndrăzneţe erau cunoscute de toată lumea. Din contrabandă şi jafuri, tâlharul a reuşit să realizeze o avere con­siderabilă. Dar deşi a apărut de şase ori în faţa justiţiei, John Hali nu a fost pedepsit nici măcar cu o zi închisoare, fiindcă întot­deauna judecătorii găseau că nu există dovezi suficiente despre vi­novăţia lui. Astfel banditul a trăit o viaţă fără griji. El a fost căsătorit cu trei femei şi a avut în total 30 copii. Faptul acesta a fost cunos­cut abia la înmormântare, când au apărut cele trei neveste şi toţi descendenţii defunctului. Femeile şi copii nu ştiau unii despre alţii, întrucât locuiau în oraşe diferite. Şi din această cauză s’a produs acum certuri pentru moştenire, fiecare din cele trei familii reven­dicând părţi mai mari din succe­siune. Justiţia va trebui să sta­bilească împărţirea averii. O ave­re realizată prin jafuri şi excro­­cherii. Cazul acesta e o dovadă în plus a corupţiei din America. * Târgul burlacilor.—Scriitorul englez Swinerton, care a făcut re­cent un lung voiaj în Asia, a publicat un volum cu impresii de drum. Printre altele, autorul po­vestește următorul fapt interesant: In regiunea Tahrak din Persia există un obiceiu original. De două ori pe an, în anumite oră­şele, se adună un bâlciu, care poartă numele de „târgul burla­cilor“. La aceste târguri vin fete şi băeţi, care vor să se căsăto­rească. De obicei, candidaţii la ma­riaj, şi în special fetele sânt înso­ţiţi de părinţi, sau de rude. La „bâlciurile“ respect­ve au loc diferite petreceri, unde parti­cipanţii fac cunoştinţă prin con­cursul unor intermediari speciali. In modul acesta se contractează numeroase mariajuri. După târgu­rile burlacilor, se înregistrează în­totdeauna o adevărată ploaie de căsnicii. Nimeni nu poate preciza fiind o ţară în care capitalul şi capitalismul poărtă pecetea speci­fică a modului de producţie agrar. * Momentul istoric al pregătirii economiei româneşti pentru o desvoltare a capitalului nu se poate preciza, dar se poate pune câtre sfârşitul secolului al 18-lea (1774), când principatele române­­ încep a întră în sfera de influenţă a ţărilor capitaliste occidentale, cari îşi afirmă de aci­m înainte planurile de acapararea noastră economică. Contactul cu străinii atât de accentuat la sfârşitul secolului al 18-lea şi începutul secolului al 19 lea, apoi politica de expansiune economică a occidentului au de­term­nat serioase prefaceri in struc­tura social-economică a principate­lor. Transformările începute în struc­tura noastră economică capătă împulsiuni noi la începutul vea­cului al 19-lea (1829) prin apari­ţia Angliei şi Franţei în lupta pen­tru cucerirea şi transformarea pie­ţelor rom­îneşti. Pe la 1840 co­merţul englez reuşi aproape să a­­lunge succesiv de pe, piaţa romi­­nească mărfurile austriaca şi ger­mane, a căror preponderenţă dăinuia de mai bine de jumătate însă, dacă apoi tinerii se felicită pentru inspiraţia că s’au dus la bâlciu...* Un trăsnet cu noroc.— De­obiceiu un trăsnet aduce neno­rocire. In America tuturor recor­durilor însă, s’a înregistrat un trăsnet... norocos. Şi cazul s’a produs în următoarele împre­jurări : In timpul unei ploi torenţiale, un trăsnet puternic a căzut lângă localitatea Cooling din statul Vir­ginia. Detunătura a fost atât de puternică, încât a provocat panică în toată populaţia. După ce ploaia a încetat, mai mulţi locuitori s-au dus din curio­zitate, să vadă unde a căzut trăs­netul. Şi au avut o surpriză fe­ricită. Trăsnetul căzuse în pă­mânt şi făcuse o groapă adâncă. In fundul gaurei, oamenii au vă­zut lucind un metal galben. Era aur în cantitate destul de abun­dentă. Pentru a evita conflictele, autorităţile au împă­rţit locuito­rilor, în părţi egale, pământul aurifer. Un trăsnet care descopere o mină de aur. Se poate oare un trăsnet mai noroc?.. * O nuntă de cinci zile.— O nuntă originală s’a înregistrat în Germania. La Düsseldorf s’a că­sătorit tânărul milionar Rudolf Kentner, cu o fată deasemenea foarte bogată. Nunta a început la Düsseldorf şi a luat proporţii mari. In auto­mobile, nuntaşii au pornit să vi­ziteze diferite oraşe. Astfel au fost la Essen, Hamm, Dortmund, Ha­­novra, etc. In toate oraşele pe­trecerea continua cu fast şi zgo­mot. In modul acesta nunta a durat cinci zile în şir. Şi probabil că ar fi ţinut mai mult, dacă nuntaşii n’ar fi obosit de atâta chef !... IN PAG. 4-a ULTIMA ORA telegrafică și telefonică IDEI ŞI FAPTE CONSECVENŢA NOASTRĂ, CEA DE TOATE ZILELE Nu-i săptămână, ca dregători mai mărunţi să nu se adune la un loc, ba într’o adunare profe­sională, ba într’un congres regio­nal, ba într’o consfătuire priete­nească. Evident, că soluţii practice (dacă nu salvatoare) nu se formulează aici,­­ din simplul motiv că nici iniţiatorii, nici participanţii nu-şi propun asemenea trudă. Cu toţii privesc, cu o încredere oarbă spre centru, spre atotputernicii zilei ! Consfătuirea cooperatistă de la Iaşi, care a urmat imediat con­gresului avocaţilor, a prezintat totuşi o latură, ca să zicem aşa, inedită, întrucât aici dezbaterile n’au decurs după calapodul tradi­ţional : „rufele murdare se spală în familie“. Mai mulţi conspiratori au în­drăznit să rostească nişte acuzaţii grave. S’a spus că : „se fac cheltueli prea mari“ , că „s’au comis unele­­inevitabilul termen: unele) fraude*. S’a cerut „o gospodărie mai bună". S’a subliniat „amestecul nefast al politicii". S’au făcut aluzii răută­cioase la avocați. Toate acestea cauzează indis­cutabil o mare deziluzie, acelora care cred că macar la coopera­tive treaba merge strună. ...Punându-se apoi la vot des­cărcarea gestiunei, ea a fost res­pinsă cu 240 voturi contra şi nu­mai 100 pentru. Frumos, nu-i aşa ? Oratorii n’au grăit în zadar. ...Vedeţi însă, că „onoratul con­siliu nu ţine seama de votul da blam" (şi ce vot de blam !). „Li­niştea e ra stabilită" şi „bugetul fiind din nou pus la vot, este a­­probat", — cooperatorii din Mol­dova oferindu-ne astfel o impu­nătoare lecţie de... consecvenţă­­ ! Prestigiul cooperaţiei a fost ast­fel „salvat" în întregime, iar cei care au avut prostia de a protesta împotriva cheltuelilor, fraudelor şi unei gospodării nechibzuite, au plecat plouaţi spre cuiburile lor. Statutele cooperaţiei indigene şi-au triumfat din nou izbânda. Şi cum erau să nu izbândească, dacă îşi sprijină existenţa pe statutele par­tidelor de guvernământ? I. L. BASARABEANU America şi Europa trebuie să se ajute reciproc Henri Ford, celebrul industriaş american, a publicat un interesant articol într-un ziar din New-York. „Regele automobilului“ analizează la început situaţia economică a statelor şi arată că pretutindeni domneşte o criză alarmantă. —„Toată lumea—spune Ford— cunoaşte şi simte criza. Dar nu se iau suficiente şi sincere măsuri de îndreptare. Intre popoare se menţin încă tot felul de bariere morale şi materiale. In ceasul ac­tual de suferinţă comună, aceste bariere trebuie să dispară. „Cred că în momentul greu de acum — declară Ford — singura salvare ar putea fi o cooperare generală. America şi Europa tre­buie să se ajute reciproc, pentru a înfrunta împreună împrejurările crâncene de astăzi. Dacă econo­­miceşte ar dispărea oceanul Atlan­tic, am convingerea că s’ar rea­liza o mare ameliorare“. Ziarele americane comentând acest articol, cred că Ford îşi pregăteşte oarecum terenul pen­tru viitoarea alegere de preşedinte al Statelor­ Unite. colului al 19-lea avem la noi faza de desvoltare a capitalului primi­tiv comercial. Nu putem afirma că la această epocă a apărut ca­pitalul în Romînia, dar se poate afirma că toate condiţiunile de formare a sa erau aproape în în­tregime realizate: clasa burgheză de mânuitori de valori, animaţi de un scop productiv bazat pe ideia de câştig, era creiată în interva­lul de la anul 1830-1864. Spiritul romînesc capitalist s-a format la şcoala capitalismului apusean. Formarea spiritului ca­pitalist este o condiție substan­ (Continuarea în pagina II-a)

Next