Opinia, septembrie 1931 (Anul 27, nr. 7299-7324)
1931-09-15 / nr. 7311
ANUL XXVII No. 7311 - ■ ■ Yt$> ^3 / 3 LEI EXEMPLARUL ZIAR POLITIC COTIDIAN MARŢI 15 SEPTEMBRIE 1931 ANUNCIURI se primesc la toate AGENŢIILE DE PUBICITATE şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI Iaşi. — Strada Lăpuşneanu 37 Redacţia 391 Administraţia 394 Serviciul de noapte 367 BUGETUL Nevoia unui laorator pentru datoria publică Desigur, chestiunea cea mai grea, chestiunea care va forma încă multă vreme piatra de încercare de care se vor sparge guvernele, este acea a echilibrului bugetar. Se vorbește de mai multă vreme, din cercurile guvernamentale, de pregătirile ce se fac în vederea alcătuirei bugetului pe 1932. Dar precizări nu avem încă. Ba mai mult , după informaţiuni pe cari le-am cules la Bucureşti, funcţionarii superiori din ministere, cari au rolul important la aceste pregătiri, trăesc încă în nouri. Habar nu au de realitatea lucrurilor de pe pământ! D. Auboin, consilierul technic de pe lângă Banca Naţională, a indicat celor cu cari vine în contact, suma de lei 20 miliarde ca fiind maximum ce se poate cere de la contribuabilul român. Guvernul a lăsat să se înţeleagă că bugetul ar putea mergepână la 25 miliarde. Cifrele acestea se bazează pe încasările anului curent, pentru d. Auboin cu o oarecare rezervă, în ce privește neprevăzutul. Dar cina mai crede că la anul se va putea încasa tot atât cât s’a încasat anul acesta ? Trecem printr’o extrem de gravă criză, care nu e locală, ci mondială. Poate cea mai grea criză ce-a cunoscut omenirea. De nicăieri nu vin soluţii practice, ci numai vorbe, vorbe frumoase, atât, îşi închipuie cineva că am ajuns la apogeu şi că intensitatea crizei scade ? Puterea contribuabilului român scade şi va scădea, cu atât mai mult cu cât economiile ce trebuesc făcute, vor scădea şi mai mult puterea de cumpărare şi a statului şi a particularilor. Astfel că cifra fixată de D-l Auboin pare a fi mai aproape de adevăr. Şi atunci, cum ne putem gândi la un echilibru bugetar când cifra aceasta lasă abea o mică marjă peste necesităţile armatei şi acele cerute pentru plata cuponului da toriei ?* In asemenea codificii nu vedem decât două soluţii, pentru întocmirea bugetului: 1) Economii sălbatece; 2) moratoriu pentru datoria publică. Prima soluţie ar lăsa intact cuponul datoriei, dar ar necesita licenţiarea a V% din funcţionarii Statului, sau reducerea lefurilor şi a pensiilor la z%. Crede cineva că lucrul e posibil?intăi, nu vedem cum s’ar putea face această amputare la ministerul armatei. Existenţa armatei este în funcţiune de siguranţa frontierelor, şi până la un punct şi de asigurarea liniştei interne. Putem oare trece peste aceste necesităţi ? Atunci ce-ar mai rămâne pentru celelalte ministere ? ce faci cu justiţia, cu şcoala, cu sănătatea publică ? Cine crede oare că în situaţia actuală s'ar putea lăsa, fără repercuţiuni grave, pieritori de foame 70—80.000 funcţionari, sau că s’ar putea reduce salariile, sub limita de mizerie ? Căci adaptarea la standardul de viaţă este o poveste. Am dori să ni se spuie, — în afară de chirie, (şi nu prea mult pentru chiriile mici) şi de o parte din materia primă, pentru hrană, ce s’a oftenit ? Cum ar putea trăi un funcţionar, care avea până acum 15.000 lei leafă lunară, cu 5000 ? Este evident o imposibilitate. * Rămâne numai soluţia a doua: să spuie verde statul, creditorilor săi: „pentru moment, şi poate pentru vre-o doi, trei ani, nu pot plăti cuponul. In timpul acesta voi face toate economiile, pentru a putea trece hopul; şi apoi voi relua plate cuponului, mărindu-1 puţin, pentru a amortiza în 5—10 ani ceia ce n'am plătit în urmă. Dându-mi răgazul refacerei, vă asiguraţi, pentru mai târziu, şi capital şi dobândă, cela ce nu ar fi cazul dacă mă strângeţi de gât“. Ar fi evident, un gest grav, dar mai puţin grav decât conversiunea forţată cu atât mai mult cu cât conversiunea nu poate produce decât o prea uşoară ameliorare a bugetului.* Şi să nu ni se spuie că ar putea, această măsură, avea drept urmare scăderea leului. Exportul, şi prin urmare devizele necesare pentru importul nostru enorm de scăzut, nu-i asigură recolta splendidă din anul acesta. De o balanţă deficitară nu poate fi vorba; or, numai în un asemenea caz, sau in cazul când statul, ajuns la aman, pune mâna, fără control şi limită, în tezaurul Băncii Naţionale, poate scădea , leul. Măsuri eroice tocmai pun statul la adăpost de tentaţia împrumutului forţat, fără intenţii de restituire, la institutul de emisiune. Dar cine are curajul necesar ca să recurgă la asemenea mijloace eroice ? Şi totuşi, altfel nu se poate. TEODOR BADARBU MICI DISTRACŢII... Vorfae... Controlul fetelor Intr’un târguşor din Basarabia, pentru a se descoperi mama criminală în legătură cu o pruncucidere, au fost controlate aproape toate fetele din sat. Și probabil că absolut toate ar fi fot supuse examenului corporal, dacă multe din ele n‘ar fi avut prudenţa să dispară la timp. Acest mijloc ciudat de investigare nu ne mai surprinde, întrucât el nu constitue o noutate. Cazuri similare s-au mai înregistrat în Bucovina şi Basarabia. Atunci s'a protestat contra sistemului necivilizat şi, evident, protestul a rămas fără efect. Dar dacă faptul se repetă, asta dovedeşte că spectacolul nu e tocmai dezagreabil pentru cei care-l organizează. Aceştia îşi satisfac o voluptate suficientă, cu atât mai generos, cu cât sânt convinşi că la noi, în genere, abuzurile de orice fel nu se pedepsesc. Şi îndeosebi cine se ma gândeşte la un abuz... moral ? Că procedeul controlui anatomic al fetelor e vrednic de epoca inchiziţiei, de asta nu se prea sinchisesc cârmuitorii de suflete şi moravuri. E drept, fetele de astăzi nu mai sânt atât de pudice ca cele de atunci. Cu toate acestea, asemene procedee nu ne fac cinste. Mai ales că aproape totdeauna rezultatul exemenului corporal la domnișoarele zilelor noastre, poate fi prevăzut dinainte cu destulă precizie !... împotriva medicilor Se știe că marele scriitor Bernard Shaw este un aprig adversar al medicilor. Niciodată acel care a scris „Doctorul in dilemă“ n’a evitat prilejul de a adresa medicilor ironii usturătoare. In legătură cu această atitudine a literatului englez, se povestește următorul fapt autentic: Reîntors din voiajul său în Rusia, Bemnard Shaw a contractat o gripă uşoară. Avea temperatură și nu putea părăsi patul. Cu toate acestea n’a chemat niciun doctor. S’a întâmplat însă că un prietin (Continuare în pagina II-a) i. b._sîrapie Istoria capitalului în România n’a intrat până în prezent decât incidental în preocupările cercetătorilor evoluţiei noastre socialeconomice. O schiţă sintetică, cât se poate de complectă, asupra formărei capitalului în România ne-o oferă într-o lucrare recentă sub titlul „Formarea capitalului în Romînia" Dl. avocat Jean Popovici, asistent la Facultatea de Drept din Iaşi. In introducere, autorul ne lămureşte noţiunile de capital, capitalism, şi producţiune capitaliştii, însuşindu-şi definiţiile nimerite ale marilor economişti. Capitalul — după Sombart—este suma valorilor de schimb, care servește ca bază unei întreprinderi capitaliste (aceasta este cea mai nouă și mai documentata teorie asupra capitalului). Capitalism însemnează organizarea economică, care comportă colaborarea regulată a două categorii diferite ale populaţiei: posesorii mijloacelor de producţiune, cari îndeplinesc în acelaş timp funcţiunea de direcţie, şi lucrătorii cari aduc munca, dar nu posedă nimic (Sombart). Producţiunea capitalistă nu poate avea loc decât în anumite condiţiuni ca: existenţa unui capital acumulat şi posibilitatea de creare a capitaluri noi, separarea factorilor de producţie (munca şi capitalul), producţia pentru vânzare, scopul exclusiv al câştigului etc. Apoi dl. Popovici se ocupă de evoluţia istorică a formelor de capital (comercial, bancar, industrial şi financiar), de formarea şi acumularea capitalului, arătând că dezvoltarea economică a ţării noastre nu este în întregime identică cu a apusului, ci prezintă particularităţi specifice. Romînia CRONICA ECONOMICĂ de Const. Turtureanu FORMAREA CAPITALULUI IN ROMÂNIA Un interesant studiu al d-lui Iancu Popovici de veac (1774). Noi condiţiuni de viaţa economică şi socială se creiază începind de pe la al 3-lea deceniu al secolului al 19-lea (1829): înfiriparea în principate a unei economii de schimb, creiarea pieţelor comerciale şi acumularea unei cantităţi de numerar constituiau condiţiunile materiale ale formărei capitalului. Influenţa ideilor liberalo-burgheze prin contribuţia culturală şi politică a Franţei, revoluţia de la 1848, unirea principatelor (1859), reforma agrară (1864), reorganizarea breslelor, realizează pe rând condiţiunile sociale şi juridice prielnice organizării capitaliste şi desvoltării capitalului. Anul 1864 poate fi privit ca începutul unei evoluţii capitaliste în România, când producţia agrară şi mediul nostru juridico-social suferind o profundă transformare, putem vorbi de un spirit capitalist în Romînia.# Formele primitive de capital în evoluţia economică a României— formarea capitalului începe cu cămătăria şi comerţul — au un rol hotărîtor în pregătirea formelor superioare de capital (industrial şi financiar). Pină pe la mijlocul se- UN JUBILEU AL AUTOMOBILULUI . La 18 Septembre se împlinesc 100 ani de la naşterea lui M a c h i n Siegfried Markus (în clişeu), acela care a inventat automobilul cu benzină şi aprindere electro-magnetică. In clişeul din dreapta se vede prima maşină—strămoşul automobilului de astăzi — construită în anul 1865. Recordul paraşutei O coborâre dela 10.000 m. înălţime La Cleveland (America de Nord) aviator B. E. R. White a realizat recordul paraşutei El s’a asvârlit cu paraşuta dela înălţimea de 31 mii picioare, adecă 10.000 metri. Până în prezent tot White deţinea acest record mondial. Anul trecut aviatorul s’a aruncat dela 8.200 metri. Campionul paraşutei povesteşte că în văzduh a trecut prin emoţii extraordinare. Primele trei sute metri, până ce s’a deschis umbrela, avea impresia morţii. Apo’, pe o distanţă de 2.500 metri a suferit enorm din pricina frigului şi a lipsei de oxigen. De câteva ori a leşinat, dar vântul puternic l-a readus în simţiri. Paraşutistul a declarat că nu va mai încerca asemenea recorduri, întrucât nu ar mai putea înfrunta viziunea sfârşitului. Cu Zeppelinul de la Polul Nord la Polul Sud „Berliner Zeitung" anunţă un proect senzaţional al d-rului Eckener, comandantul dirijabilului „Graf Zeppelin". Acesta vrea să întreprindă cel mai îndrăzneţ raid al secolului, zburând cu Zeppelinul de la Polul Nord până la Polul Sud. Bineînţeles, în vederea acestui zbor uriaş, sânt necesare pregătiri importante. In acest scop vor fi consultaţi câţiva specialişti, geografi şi meteorologi. Zeppelinul îşi va întări motoarele şi va lua toate aparatele trebuitoare pentru cercetări ştiinţifice. Cum însă aceste preparative necesită timp, raidul nu va mai putea avea loc în anul curent. Se afirmă că marele zbor între Poli va fi întreprins în primăvara anului 1932. După acest raid, care urmează să înscrie cea mai glorioasă pagină în istoria aeronauticii, se pare că Zeppelinul german își va încheia cariera şi va fi trimis la muzeul naţional din Berlin. li I N TOATA £ UM E. A Trei neveste şi 30 copii,—La Kentucky (America de Nord) a încetat din viaţă temutul bandit John Hali. Atacurile lui îndrăzneţe erau cunoscute de toată lumea. Din contrabandă şi jafuri, tâlharul a reuşit să realizeze o avere considerabilă. Dar deşi a apărut de şase ori în faţa justiţiei, John Hali nu a fost pedepsit nici măcar cu o zi închisoare, fiindcă întotdeauna judecătorii găseau că nu există dovezi suficiente despre vinovăţia lui. Astfel banditul a trăit o viaţă fără griji. El a fost căsătorit cu trei femei şi a avut în total 30 copii. Faptul acesta a fost cunoscut abia la înmormântare, când au apărut cele trei neveste şi toţi descendenţii defunctului. Femeile şi copii nu ştiau unii despre alţii, întrucât locuiau în oraşe diferite. Şi din această cauză s’a produs acum certuri pentru moştenire, fiecare din cele trei familii revendicând părţi mai mari din succesiune. Justiţia va trebui să stabilească împărţirea averii. O avere realizată prin jafuri şi excrocherii. Cazul acesta e o dovadă în plus a corupţiei din America. * Târgul burlacilor.—Scriitorul englez Swinerton, care a făcut recent un lung voiaj în Asia, a publicat un volum cu impresii de drum. Printre altele, autorul povestește următorul fapt interesant: In regiunea Tahrak din Persia există un obiceiu original. De două ori pe an, în anumite orăşele, se adună un bâlciu, care poartă numele de „târgul burlacilor“. La aceste târguri vin fete şi băeţi, care vor să se căsătorească. De obicei, candidaţii la mariaj, şi în special fetele sânt însoţiţi de părinţi, sau de rude. La „bâlciurile“ respectve au loc diferite petreceri, unde participanţii fac cunoştinţă prin concursul unor intermediari speciali. In modul acesta se contractează numeroase mariajuri. După târgurile burlacilor, se înregistrează întotdeauna o adevărată ploaie de căsnicii. Nimeni nu poate preciza fiind o ţară în care capitalul şi capitalismul poărtă pecetea specifică a modului de producţie agrar. * Momentul istoric al pregătirii economiei româneşti pentru o desvoltare a capitalului nu se poate preciza, dar se poate pune câtre sfârşitul secolului al 18-lea (1774), când principatele române încep a întră în sfera de influenţă a ţărilor capitaliste occidentale, cari îşi afirmă de acim înainte planurile de acapararea noastră economică. Contactul cu străinii atât de accentuat la sfârşitul secolului al 18-lea şi începutul secolului al 19 lea, apoi politica de expansiune economică a occidentului au determnat serioase prefaceri in structura social-economică a principatelor. Transformările începute în structura noastră economică capătă împulsiuni noi la începutul veacului al 19-lea (1829) prin apariţia Angliei şi Franţei în lupta pentru cucerirea şi transformarea pieţelor romîneşti. Pe la 1840 comerţul englez reuşi aproape să alunge succesiv de pe, piaţa rominească mărfurile austriaca şi germane, a căror preponderenţă dăinuia de mai bine de jumătate însă, dacă apoi tinerii se felicită pentru inspiraţia că s’au dus la bâlciu...* Un trăsnet cu noroc.— Deobiceiu un trăsnet aduce nenorocire. In America tuturor recordurilor însă, s’a înregistrat un trăsnet... norocos. Şi cazul s’a produs în următoarele împrejurări : In timpul unei ploi torenţiale, un trăsnet puternic a căzut lângă localitatea Cooling din statul Virginia. Detunătura a fost atât de puternică, încât a provocat panică în toată populaţia. După ce ploaia a încetat, mai mulţi locuitori s-au dus din curiozitate, să vadă unde a căzut trăsnetul. Şi au avut o surpriză fericită. Trăsnetul căzuse în pământ şi făcuse o groapă adâncă. In fundul gaurei, oamenii au văzut lucind un metal galben. Era aur în cantitate destul de abundentă. Pentru a evita conflictele, autorităţile au împărţit locuitorilor, în părţi egale, pământul aurifer. Un trăsnet care descopere o mină de aur. Se poate oare un trăsnet mai noroc?.. * O nuntă de cinci zile.— O nuntă originală s’a înregistrat în Germania. La Düsseldorf s’a căsătorit tânărul milionar Rudolf Kentner, cu o fată deasemenea foarte bogată. Nunta a început la Düsseldorf şi a luat proporţii mari. In automobile, nuntaşii au pornit să viziteze diferite oraşe. Astfel au fost la Essen, Hamm, Dortmund, Hanovra, etc. In toate oraşele petrecerea continua cu fast şi zgomot. In modul acesta nunta a durat cinci zile în şir. Şi probabil că ar fi ţinut mai mult, dacă nuntaşii n’ar fi obosit de atâta chef !... IN PAG. 4-a ULTIMA ORA telegrafică și telefonică IDEI ŞI FAPTE CONSECVENŢA NOASTRĂ, CEA DE TOATE ZILELE Nu-i săptămână, ca dregători mai mărunţi să nu se adune la un loc, ba într’o adunare profesională, ba într’un congres regional, ba într’o consfătuire prietenească. Evident, că soluţii practice (dacă nu salvatoare) nu se formulează aici, din simplul motiv că nici iniţiatorii, nici participanţii nu-şi propun asemenea trudă. Cu toţii privesc, cu o încredere oarbă spre centru, spre atotputernicii zilei ! Consfătuirea cooperatistă de la Iaşi, care a urmat imediat congresului avocaţilor, a prezintat totuşi o latură, ca să zicem aşa, inedită, întrucât aici dezbaterile n’au decurs după calapodul tradiţional : „rufele murdare se spală în familie“. Mai mulţi conspiratori au îndrăznit să rostească nişte acuzaţii grave. S’a spus că : „se fac cheltueli prea mari“ , că „s’au comis uneleinevitabilul termen: unele) fraude*. S’a cerut „o gospodărie mai bună". S’a subliniat „amestecul nefast al politicii". S’au făcut aluzii răutăcioase la avocați. Toate acestea cauzează indiscutabil o mare deziluzie, acelora care cred că macar la cooperative treaba merge strună. ...Punându-se apoi la vot descărcarea gestiunei, ea a fost respinsă cu 240 voturi contra şi numai 100 pentru. Frumos, nu-i aşa ? Oratorii n’au grăit în zadar. ...Vedeţi însă, că „onoratul consiliu nu ţine seama de votul da blam" (şi ce vot de blam !). „Liniştea e ra stabilită" şi „bugetul fiind din nou pus la vot, este aprobat", — cooperatorii din Moldova oferindu-ne astfel o impunătoare lecţie de... consecvenţă ! Prestigiul cooperaţiei a fost astfel „salvat" în întregime, iar cei care au avut prostia de a protesta împotriva cheltuelilor, fraudelor şi unei gospodării nechibzuite, au plecat plouaţi spre cuiburile lor. Statutele cooperaţiei indigene şi-au triumfat din nou izbânda. Şi cum erau să nu izbândească, dacă îşi sprijină existenţa pe statutele partidelor de guvernământ? I. L. BASARABEANU America şi Europa trebuie să se ajute reciproc Henri Ford, celebrul industriaş american, a publicat un interesant articol într-un ziar din New-York. „Regele automobilului“ analizează la început situaţia economică a statelor şi arată că pretutindeni domneşte o criză alarmantă. —„Toată lumea—spune Ford— cunoaşte şi simte criza. Dar nu se iau suficiente şi sincere măsuri de îndreptare. Intre popoare se menţin încă tot felul de bariere morale şi materiale. In ceasul actual de suferinţă comună, aceste bariere trebuie să dispară. „Cred că în momentul greu de acum — declară Ford — singura salvare ar putea fi o cooperare generală. America şi Europa trebuie să se ajute reciproc, pentru a înfrunta împreună împrejurările crâncene de astăzi. Dacă economiceşte ar dispărea oceanul Atlantic, am convingerea că s’ar realiza o mare ameliorare“. Ziarele americane comentând acest articol, cred că Ford îşi pregăteşte oarecum terenul pentru viitoarea alegere de preşedinte al Statelor Unite. colului al 19-lea avem la noi faza de desvoltare a capitalului primitiv comercial. Nu putem afirma că la această epocă a apărut capitalul în Romînia, dar se poate afirma că toate condiţiunile de formare a sa erau aproape în întregime realizate: clasa burgheză de mânuitori de valori, animaţi de un scop productiv bazat pe ideia de câştig, era creiată în intervalul de la anul 1830-1864. Spiritul romînesc capitalist s-a format la şcoala capitalismului apusean. Formarea spiritului capitalist este o condiție substan (Continuarea în pagina II-a)