Opinia, iulie 1932 (Anul 28, nr. 7550-7575)

1932-07-22 / nr. 7568

ANUL XXVIII No. 7568 ABONAMENTE Lei 1000 . 500* -_____ tooda ° .. Cot0^e^ s«- \)0dv. ^ Fâşiile contra căldurilor O invenţie utilă In Anglia Ultimele zile au adus şi în Anglia călduri sufocante. Băile şi ştrandurile erau tixite de lume. Biletele de baie au fost plătite cu preţuri duble şi triple. Multe per­soane au apărut pe străzile Lon­drei numai în camaşă, sau in pi­jama, ceia ce înseamnă o adevă­rată surpriză pentru tradiţia de etichetă şi pudoare a englejilor. Căldurile au prilejuit însă unui farmacist din Londra, anume James Gothard, să facă afaceri excelente. Acesta a lansat o pas­tilă contra arşiţei. E vorba de un preparat chimic, în formă de gra­nulă, care răcoreşte trupul in câ­teva secunde. Efectul nu durează prea mult. Pentru moment insă omul capătă o plăcută senzaţie de răcoare. Pastilele acestea s’au vândut In cantităţi enorme. Aşa încât sin­gurul mulţumit de pe urma căl­durilor a fost probabil farmicistul respectiv I.. Ex-Kaiserul Wilhelm şi restaurarea monarhică în Germania Un redactor al marelui cotidian american „New­ York Times* a venit special in Olanda, pentru a obţine un interview de la ex-Kai­­serul Wilhelm cu privire la ches­tiunea restaurării monarhice in Germania. Fostul împărat l-a pri­mit pe­ ziarist şi i-a făcut urmă­toarea declaraţie: — »Germania, ca orice ţară, îşi face drumul firesc al Istoriei. Nimeni nu poate forţa împreju­rările. Ele au curs natural, cu ge­neza în tradiţia seculară a popo­rului, ca la orice naţiune. Nimeni nu poate prezice Împrejurările. De acee­a ce vă pot spune eu ? În­totdeauna oamenii au fost domi­naţi de evenimente, chiar când se părea că ei le domină. Eu am cunoscut acest adevăr. Cred Insă că Germania merge sinceră pe paiea trasată de puterea eveni­mentelor, fără altă ambiţie decât a­­ceia a interesului naţional*. Deşi îmbrăcată într'o abilă formă sibilică, declaraţia sx-Ka'serului a destul de transparentă în ce pri­veşte speranţa acestuia în restau­rarea monarhiei. IDEI SI FAPTE Şi când te gândeşti că puţin lipsea ca guvernul, prezidat de unul din cei mai experimentaţi electori ai ţării, să nu fi întrunit cota necesară spre a putea be­neficia in voie bună de graţiile primei majoritare, când te gân­deşti cât eram la un pas numai de realizarea unui deziderat poli­tico-social impunător ! L’am formulat de atâtea ori şi in preajma recentelor alegeri: massele uzează în aşa fel înţe­lept de dreptul lor constituţional, încât nici un partid nu obţine majoritatea, relativă macar. Ar fi Însemnat aceasta fără îndoială, un prim şi puternic început întru îndreptarea vieţii noastre publice pe un făgaş cu adevărat demo­cratic. Căci astfel s’ar fi realizat un guvern de coaliţie parlamen­tară ; astfel opoziţia întreagă şi-ar fi putut face datoria până la ca­păt ; intr’un cuvânt am fi fost plasaţi dintr’odată în rândul ţări­lor civilizate, care au parte de un parlamentarism autentic. Nu ne-a fost dat însă, nici de data aceasta să ne vedem dole­­anţele împlinite ; nu ne-a fost dat încă să asistăm la dărâmarea unui edificiu putrezit până la temelii, şi ne vom mai complace mult şi bine într-o situaţie pe care cu toţii o considerăm intolerabilă. ...Numai câteva zeci de mii voturi greşit exprimate, numai câteva puncte, neînsemnate in a­­parenţă, şi iată-ne rămaşi din nou şi Dumnezeu ştie pentru cât timp, sub tutela unui regim parlamen­tar vicios şi nelogic. E loc totuşi să observăm aici că vina cea mare nu revine în întregime masselor alegătoare. Dimpotrivă , ignorante şi neştiu­toare cum sunt, acestea au fost, dacă vreţi, la înălţimea cerută, căutând instinctiv să înlăture un pericol. Dar au fost prea multe liste, care nu aveau nici o şansă de reu­şită. iar voturile irosite pe aceste liste au folosit indirect guvernului. Şi astfel s’a putut întâmpla ca din cauza a câteva zeci de mii de voturi, mai bine zis datorită neghiobiei câtorva politiciani — ţara să-şi vadă din nou speranţele spulberate. Prima majoritară de o parte , „salvatorii" nepricepuţi şi miopi de altă parte—când va fi dispen­sată oare şi ţara aceasta multsu­­feritoare, şi de una şi de alţii ? 1. 1. b. LA LIMITA STRICTA A „PRIMEI MAJORITARE“ a „OPINIA­ LITERARA SI ARTISTICA­ ­/’orice.. De ce nu votează şi femeile ?. Hotărât, bărbaţii noştri sânt egoişti, foarte egoişti. Şi-au rezervat numai pen­tru dânşii dreptul de a conduce viaţa po­litică a statului. In acest scop invocă tot felul de argumente împotriva ideii de descătuşare socială între sexe. De pildă, susţin că politica ar îndepărta femeile de pe drumul lor firesc ; că mamele şi gos­podinele ar u­ta leagănul şi plita; că me­najul ar fi lăsat în neglijenţă, în pă­răsire. Se ştie că aceste motive, mai exact a­­ceste pretexte, pot fi răsturnate cu suc­cesul adevărului, cu replica real taţii. Femeile, care nu-şi cunosc şi nu-şi res­pectă obligaţiile de soţie, de mamă, de gospodină, nu lipsesc nici acum când ele n’au drepturi politice. Iar cele care posedă simţul datoriei — şi acestea for­mează incontestabil marea majoritate­­— n‘ar putea fi prefăcute de activitatea pe tărâm politic. Dimpotrivă, ar putea co­labora cu însuşirile lor din mica gospo­dărie ordonată a căminului în marea gos­podărie complexă a statului. Sânt mulţi care confundă sexul Evei cu flirtul, cu cochetăria, cu fardul şi mondenitatea. Pentru ce nu se gândesc insă la femeia cu hărnicia în braţe, cu spiritul de ordine şi educaţie ? Ea este adevărata tovarăşă de viaţă, care poate cere dreptul de a fi pe teren politic egală cu bărbatul, când în alte direcţii îl subjugă, îl domină. Dar bărbaţ­i sânt egoişti. Şi poate şi puţin răzbunători. Ei se gândesc proba­bil că destul în cele mai multe domenii femeia este aceia care votează şi alege­­..­­. b. ...»ţap«. Literatura foamei La New-York s'a deschis o ex­poziţie originală de cărţi, intitulată :literatura foamei*. Sânt acolo expuse toate volumele apărute în ultimii ani şi care discută despre crima, despre şomaj. E interesant să menţionam că expoziţia această numără peste 14.000 cărți in diferite limbi, ceiace ar dovedi că aspectul vi­treg al vremurilor de astăzi a avut puteri c ecou în literatura mondială. (Continuarea In pag. 11-a) Acum o sută 4* ani s’a stins la viena, în palatul Scholnbrunn, un copilandri­ frumos şi subţirel, fiul »Lui“, al lui Napoleon I Bo­naparte. Tinerelul acesta deşi năfb­uţ, după expresia unui istoric, ca «fiul celei mai glorioase perioade a is­toriei moderne*, fusese desemnat de soartă să cunoască, in viaţa scurtă ce i-a fost dat sfi trăiască, cea mai cumplită sbuciumare sui­ts­ască ce-a clocotit vrodată într’un suflet omenesc. Mai grozavă chiar decât aceia a tatălui său, de vreme ce Napoleon îndurând chinul unui declin ticluit cu măestrită cruzime de către duşmanii săi, putea cel puţin să se mângie retrăindu-şi —în pustietatea insulei 8-la Helena ceasuri a unei glorii, până la el de câtre nimeni ajunsă. Pe când copilul, născut în apogeul gloriei incomensurabile a tatălui, avea să înceapă din chiar frageda vârstă de patru ani, să urce calvarul unor suferințe morale, cărora nu­mai moartea liberatoare le-a pus capăt. In decursul secolului ce s’a scurs de la moartea ducelui de Reichstadt s'au scris nenumărate pagini de­spre acest epilog al epocei napo­leoniene. Dar istorie!! sau cronicarii res­pectivi au oglindit nu atât ade­vărul istoric, obiectiv şi rece, cât au redat mai degrabă sentimentul nutrit pentru Napoleon şi pro­genitura sa de către poporul din care se trăgea cronicarul. Cu chi­pul acesta, a fost sentimentalizat până la lirizmul cel mai accentuat, capitolul care se ocupă cu viaţă copilului născut din căsătoria lui Napoleon cu Maria Luisa fiica aparatului Austriei, Francisc I & Habsburg. »______________ In mijlocul gloriei şi atotputer­niciei, Napoleon îşi permise gestul de a cere mâna uneia dintre fiicele celui mai mândru dintre Împăraţii Europei. »Plebeul corsican", ge­nialul comandant al armatelor in­­vinguitoare, işi luă dreptul de a se prezenta în ipostasa de ginere al împăratului Franz­­, a aceluia care personifica nobleţă aristo­craţiei medievale. Curtea din Viena, în care domnea eticheta cea mai severă, se încuscri cu stăpânitorul lumei şi arhiducesa Maria Ludov Vica deveni nora Laetiţiei Buona­parte... — De ar fi fost însă­ numai con­trastul origine! celor doi soţi. Dar, pe deoparte El, tumultuos şi ne­astâmpărat, închis şi frământat de planuri uriaşe, şi pe de alta ea, mediocră şi casnică, profund ne­înţelegătoare a continuei frămân­tări şi a preferinţei acordate vieţii de lagăr şi cuartir, celei tihnite, plină de belşugul curţii imperiale. Pe cine poate dar surprinde pa­sajul, dintrio scrisoare a împără­tesei, in care vorbind despre Na­poleon, oglindeşte toată simţirea ei: „nu î'am iubit, nu’l iubesc şi eu nici nu'i voi iubi vreodată*... Se explică atunci uşor, faptul pertinamente autentic, că arhidu­cesa s'a simţit mult mai fericită după 1814, când, despărţită şi devenind ducesă de Parma adus o viaţă relativ tihnită, mulţumită cu satisfacţii ce­ i le oferea mica ei reşedinţă, cu curtenii şi amanţii ei, mediocri şi insignifianţi, după chipul şi asemănarea stăpânei lor. Din aceste drui­diri diametral opuse, se născut la 21 Mart 1811, copilul conceput poate intra un scurt popas dintre două războae şi căruia, când a fost aşezat in leagănul de aur cu vultur la că­pătâi, îi se acordă titlul de „Regele Romei“. Până la vârsta de patru ani, nimeni nu î-a spus copilului alt­fel decât „Sire“, şi o întreagă curte, cu tot aparatul regal încon­jura pe rege, odrasla lui Napoleon Dar veni cataclizmul de la 1814. Copilul fu despuiat de toate pre­rogativele regale şi transportat la bunicul său, împăratul Franz I, el însuşi un instrument în mâna can­celarului atotputernic şi duşmanul o pagină comemorativă de WRATISLAViUS DUCELE DE REICHSTÄDT 3 LEI exemplarul VINERI 22 IULIE 1932 ANUNCIURI se primesc la toate AGENŢIILE DE PUBLICITATE şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI Iaşi. — Strada Lăpuşneanu 37 ZIAR POLITIC COTIDIAN (Redacţia 391 Administraţia 3M Serviciul de noap noapte 367 Tulb­urările drin Germania Precum am rela­tat, tulburările din Germania au luat proporţii alarmante. La Altona luptele de stradă între hit­­lerişti şi comunişti s’au terminat cu 12 morţi şi foarte mulţi răniţi. In clişeu: o vedere din oraşul Altona. In asemenea îm­prejurări, preşedin­tele Hindenburg a luat măsuri dicta­toriale (amănunte complecte în pag. 4-a) DIN TOATA LUM­E­A Căsătorie fără bărbat.—Un caz deosebit de interesant s’a în­tâmplat la New York. Un anume Paul Borning, de profesiune chel­ner, trebuia să se insoare cu o funcționară Lilly Pooner. In ziua căsătoriei însă, bărbatul a trebuit neapărat să plece cu vaporul. Și cum transatlanticul pornia chiar­­ in acea zi, Borning n’a mai putut întârzia. Dar pregătirile costisi­toare ale cununiei erau gata și părinţii fetei nu vre­au să amâne nunta. Dea­bia mirele a lăsat o scrisoare, în care declară că ad­mite să se însoare cu d-ra Lilly Pooner și explică motivul pentru care nu poate veni personal în faţa ofiţerului stării civile. Cununia a fost făcută în ab­senţa bărbatului, deşi funcţiona­rul de la oficiul de mariaj nu avea voie să înregistreze o căsătorie în asemenea condiţiuni. El a fost convins însă că totul va decurge perfect normal. Dar a intervenit neprevăzutul. La Hamburg, americanul s’a în­curcat cu o blondină nostimă şi nu s’a mai reîntors la New-York. Scrisorile, rugăminţiele, amenin­ţările au rămas zădarnice pentru bieţii părinţi ai fetei căsătorite fără bărbat. In cele din urmă a­­ceştia s-au adresat justiţiei. Dar n'au obţinut câştig de cauză, fiind­că tribunalul a recunoscut că, aşa cum a fost făcută, cununia este şi rămâne nulă. Sfârşitul?.» Când doi se cear­tă..., suferă al treilea. Ofiţerul stării civile a fost pedepsit la trei luni închisoare, pentru că a oficiat o căsătorie in condiţiuni neper­­­ mise.# sferturi da ceas, în care interval a golit şapte sticle cu vin. La un moment dat insă, din cauza ame­ţelii provocată de marea cantita­te de băutură, şi-a pierdut echi­librul. Şi până să-i poată veni cineva în ajutor, nefericitul s'a înecat. Cazul e destul da instructiv pentru cei care obişnuesc să an­gajeze rămăşaguri exagerate. * Când nu prevezi timpul ...— Ziarele ruseşti aduc o ştire cu­rioasă. Zilele trecute s-a deslănţuit a­­supra Kievului o furtună teribilă, urmată de o ploaie torenţială.­­ Două fabrici şi numeroase case au fost distruse, pagubele cifrân­­du-se la câteva milioane cervoneţi. Sinistraţii au dat în judecată serviciul meteorologic al oraşului, pentru faptul că nu a prevăzut a­­cest uragan. Reclamanţii susţin că acest serviciu este plătit tocmai ca să anunţe asemenea manifes­tări ale naturii şi să puie în gar­dă populaţia. Rămâne de văzut ce va hotărâ justiţia in această originală acţiune. # Mirese cumpărate. — Tribu­nalul din Paris a avut de judecat un caz interesant. O ţigancă, anume Maria Co­lumbia s-a plâns împotriva tova­răşului de şatră Nicolai Camban, susţinând că acesta i-a răpit fata, Scola, în etate de 18 ani. Acuza­tul a recunoscut fapta, dar a explicat: — «Așa e obiceiul la poporul nostru. Eu am cumpărat copila cu 80 franci, pentru a fi mireasa fului meu. Când am fost de 12 ani, tatăl meu a procedat la fel, cumpărându-mi o fată în acelaş scop. El era însă mai avantajat căci pe atunci o mireasă era plă­tită numai cu 30 franci*. Tribunalul de Sena a anulat vânzarea, socotind că asemenea procedee constituie un fel de re­înviere a sclavajului Un rămăşag fataL—Un anu­me Steinegger din Triest a pus rămăşag cu un prietin, pe 100 lire, că va Înota un ceas şi in acest timp va beă zece Sticle cu vin. Intr’adevăr, respectivul a întrat in mare, ducând după dânsul un coş cu cele zece sticle. înotător perfect, el a plutit aproape trei Actualităţi politice Cealaltă suveranitate Precum se ştie, partidul ave­­rescan luase aerul de a se afla în conflict cu Coroana, şi la orce împrejurare cerea„respectul consti­tuţionalismului Singurul înţeles al atitudinei averescane era că,— dacă Co­roana nu vrea să dea puterea d-lui mareşal Averescu, va trebui să asculte însă de „cealaltă su­veranitate“ : voinţa poporului. Şi voinţa aceasta s’a exprimat acuma, din nou, respingind mai mult ca orcind politica partidului averescan. Iată dar, acord perfect intre cei doi suverani: regele şi poporul Sintern în deplin constituţionalism. Ce mai poate spune, ce mai vrea şi ce mai nădăjdueşte poli­­ticeşte d. mareşal Averescu? U. E. R. Uniunea evreilor romîni (cu di­verse alte ajutoare) s’a afirmat pe cont propriu in lupta politică, vroind să se măsoare cu partidul naţional evreesc. Şi a suferit o totală înfringere. Prin carteluri cu partidele de guvernăm­nt, U E. R. menţinea impresia unei forţe electorale. Acuma s'a lămurit adevărul şi s’a distrus o legendă. Cine i-a sfătuit atit de rău pe conducătorii U. E. R ? Rămâne stabilit că populaţia evreiască, in mare majoritate ur­mează partidul evreesc, punând lupta politică pe bază de naţio­nalitate şi confesiune. Ca o reacţie, un număr cres­când de români pun deasemenea atitudinea politică pe teren naţio­nal şi confesional. Şi astfel spo­resc forţele antisemite. Unde vom ajunge,—Dumnezeu ştie!­­. IN PAG. 4-a ULTIMA ORA telegrafică și telefonică . Episcopul Justinian Teculescu In preajma rezultatului prim al alegerilor pentru Cameră, ne-a venit la Iaşi vestea tristă şi ne­aşteptată, a încetării din viaţă a Vlădicăi lustinian, episcopul Ce­tăţii Albe, cu reşedinţa la Ismail. Prin legea sancţionată şi promul­gată cu Decretul Regal No. 920 din 8 Martie 1923 înfiinţându-se (pe lângă episcopia Constanţei şi Hotinului) şi cea a Cetăţii Albe şi Ismailului, la aceasta din urmă a fost ales episcopul Justinian de Albă Iulia. L-am cunoscut în 1923 când a venit la Iaşi să inspecteze unită­ţile militare în calitatea sa de episcop al armatei. Eram confe­sor al garnizoanei. L-am Însoţit pretutindeni şi l-am văzut slujind. L-am auzit apoi vorbind ofiţerilor şi trupei. A fost primit cu bucu­rie pe la toate unităţile militare. Vorbia frumos, colorat, simţit, ca un adevărat părinte, ca un du­hovnic încercat. La Mitropolie se ţineau atunci conferinţele generale preoţeşti. A venit în mijlocul preoţimei ieşene, cu mulţămire deosebită. Ne-a vorbit cu căldură, deschis, dovedindu-se un bun cu­noscător al problemelor biseri­ceşti şi al nevoilor preoţeşti. Fusese după război, protopop la Alba-lulia. Descălecând curând, ca ardelean, în vechea episcopie a marelui istoric şi academician Melchisedec Ştefănescu, s'a pus pe lucru cu tot dinadinsul, ştiind al cui urmaş este. Nu-i locul să arăt aici activitatea acestui vred­nic episcop. In 1931 a scos la Sighişoara un volum de Cuvântări şi predici, întitulat: „Pentru neam şi lege“. Păr. Arhim. Scriban, în revista­­ „Biserica Ortodoxă Română“ din Febr. a. c., recenzând acest vo­lum, are numai cuvinte de laudă despre autor. Citez la întâmplare­­ ...»Autorul nu este numai un băr­bat care vorbeşte din cărţi. E un poet, un scriitor care are în rân­durile sale Înfăţişări ale vieţii, icoane vii, culegeri din mersul zi­lelor, făcute cu mare simţ de a vedea şi cu deosebită putere de a nu se închide in desfăşurări reci şi abstracte“... .de când tot urmărim noi cărţile care se ivesc în sânul bisericii, nici una nu pune aşa de verde şi aşa de viu nevoia limbii bisericeşti ca a­­ceasta". Cu moartea Vladicăi Iustinian, dispare o figură distinsă a Sf. Sinod. Gohil lăsat de fostul episcop al Cetăţii Albe se va resimţi, căci răposatul era inzestrat cu reale calităţi, care pun in frumoasă lu­mină pe un prelat al bisericii. Era şi un iubitor al Iaşului cul­tural. In­glia strămoşească, în Co­­vasna din Trei Scaune, va odihni trupul său. A trecut prin viaţă muncind cu spor. A primit moartea cu seni­nătate evanghelică. Odihnească In pace I Pr. II Hodoroalod Ce-i cu căsătoria Gretei Garbo ? Am anunţat şi noi, după cum au relatat toate ziarele străine, proectul de căsătorie al Gretei Garbo cu scriitorul suedez Sö­en­­zen. S’au dat la Început unele a­­mănunte asupra faptului: că ve­deta vine in Europa, că nunta va avea loc in discreţie la Berlin, că perechea se va­­­labili la Stock­holm, etc. Apoi insă a urmat o perio­adă de tăcere. Nu se mai ştia ce a rămas cu proectul ma­trimonial al Gretei. Pentru a obţine o precizare, câţiva ziarişti din Holeywood s’au adresat celebrei actriţe. Dar ea, cu un gagt nervos, le-a răspuns hansanti »Vă rog să mă lăsaţi în pace*. In felul acesta nu s’a putut că arăta nicio lămurire. Şi ziarele americane se întreabă pe drept cuvânt: ce-i cu căsătoria Gretei Garbo? A fost ceva serios, sau o butadă, sau o simplă reclamă ? Vedeta insă nu răspunde, conti­nuând să păstreze obişnuita ei a­­titudine enigmatică. , înainte de a pleca la băi nu uitaţi să vă abonaţi la a viia“.

Next