Opinia, iulie 1932 (Anul 28, nr. 7550-7575)
1932-07-22 / nr. 7568
ANUL XXVIII No. 7568 ABONAMENTE Lei 1000 . 500* -_____ tooda ° .. Cot0^e^ s«- \)0dv. ^ Fâşiile contra căldurilor O invenţie utilă In Anglia Ultimele zile au adus şi în Anglia călduri sufocante. Băile şi ştrandurile erau tixite de lume. Biletele de baie au fost plătite cu preţuri duble şi triple. Multe persoane au apărut pe străzile Londrei numai în camaşă, sau in pijama, ceia ce înseamnă o adevărată surpriză pentru tradiţia de etichetă şi pudoare a englejilor. Căldurile au prilejuit însă unui farmacist din Londra, anume James Gothard, să facă afaceri excelente. Acesta a lansat o pastilă contra arşiţei. E vorba de un preparat chimic, în formă de granulă, care răcoreşte trupul in câteva secunde. Efectul nu durează prea mult. Pentru moment insă omul capătă o plăcută senzaţie de răcoare. Pastilele acestea s’au vândut In cantităţi enorme. Aşa încât singurul mulţumit de pe urma căldurilor a fost probabil farmicistul respectiv I.. Ex-Kaiserul Wilhelm şi restaurarea monarhică în Germania Un redactor al marelui cotidian american „New York Times* a venit special in Olanda, pentru a obţine un interview de la ex-Kaiserul Wilhelm cu privire la chestiunea restaurării monarhice in Germania. Fostul împărat l-a primit pe ziarist şi i-a făcut următoarea declaraţie: — »Germania, ca orice ţară, îşi face drumul firesc al Istoriei. Nimeni nu poate forţa împrejurările. Ele au curs natural, cu geneza în tradiţia seculară a poporului, ca la orice naţiune. Nimeni nu poate prezice Împrejurările. De aceea ce vă pot spune eu ? Întotdeauna oamenii au fost dominaţi de evenimente, chiar când se părea că ei le domină. Eu am cunoscut acest adevăr. Cred Insă că Germania merge sinceră pe paiea trasată de puterea evenimentelor, fără altă ambiţie decât aceia a interesului naţional*. Deşi îmbrăcată într'o abilă formă sibilică, declaraţia sx-Ka'serului a destul de transparentă în ce priveşte speranţa acestuia în restaurarea monarhiei. IDEI SI FAPTE Şi când te gândeşti că puţin lipsea ca guvernul, prezidat de unul din cei mai experimentaţi electori ai ţării, să nu fi întrunit cota necesară spre a putea beneficia in voie bună de graţiile primei majoritare, când te gândeşti cât eram la un pas numai de realizarea unui deziderat politico-social impunător ! L’am formulat de atâtea ori şi in preajma recentelor alegeri: massele uzează în aşa fel înţelept de dreptul lor constituţional, încât nici un partid nu obţine majoritatea, relativă macar. Ar fi Însemnat aceasta fără îndoială, un prim şi puternic început întru îndreptarea vieţii noastre publice pe un făgaş cu adevărat democratic. Căci astfel s’ar fi realizat un guvern de coaliţie parlamentară ; astfel opoziţia întreagă şi-ar fi putut face datoria până la capăt ; intr’un cuvânt am fi fost plasaţi dintr’odată în rândul ţărilor civilizate, care au parte de un parlamentarism autentic. Nu ne-a fost dat însă, nici de data aceasta să ne vedem doleanţele împlinite ; nu ne-a fost dat încă să asistăm la dărâmarea unui edificiu putrezit până la temelii, şi ne vom mai complace mult şi bine într-o situaţie pe care cu toţii o considerăm intolerabilă. ...Numai câteva zeci de mii voturi greşit exprimate, numai câteva puncte, neînsemnate in aparenţă, şi iată-ne rămaşi din nou şi Dumnezeu ştie pentru cât timp, sub tutela unui regim parlamentar vicios şi nelogic. E loc totuşi să observăm aici că vina cea mare nu revine în întregime masselor alegătoare. Dimpotrivă , ignorante şi neştiutoare cum sunt, acestea au fost, dacă vreţi, la înălţimea cerută, căutând instinctiv să înlăture un pericol. Dar au fost prea multe liste, care nu aveau nici o şansă de reuşită. iar voturile irosite pe aceste liste au folosit indirect guvernului. Şi astfel s’a putut întâmpla ca din cauza a câteva zeci de mii de voturi, mai bine zis datorită neghiobiei câtorva politiciani — ţara să-şi vadă din nou speranţele spulberate. Prima majoritară de o parte , „salvatorii" nepricepuţi şi miopi de altă parte—când va fi dispensată oare şi ţara aceasta multsuferitoare, şi de una şi de alţii ? 1. 1. b. LA LIMITA STRICTA A „PRIMEI MAJORITARE“ a „OPINIA LITERARA SI ARTISTICA /’orice.. De ce nu votează şi femeile ?. Hotărât, bărbaţii noştri sânt egoişti, foarte egoişti. Şi-au rezervat numai pentru dânşii dreptul de a conduce viaţa politică a statului. In acest scop invocă tot felul de argumente împotriva ideii de descătuşare socială între sexe. De pildă, susţin că politica ar îndepărta femeile de pe drumul lor firesc ; că mamele şi gospodinele ar uta leagănul şi plita; că menajul ar fi lăsat în neglijenţă, în părăsire. Se ştie că aceste motive, mai exact aceste pretexte, pot fi răsturnate cu succesul adevărului, cu replica real taţii. Femeile, care nu-şi cunosc şi nu-şi respectă obligaţiile de soţie, de mamă, de gospodină, nu lipsesc nici acum când ele n’au drepturi politice. Iar cele care posedă simţul datoriei — şi acestea formează incontestabil marea majoritate— n‘ar putea fi prefăcute de activitatea pe tărâm politic. Dimpotrivă, ar putea colabora cu însuşirile lor din mica gospodărie ordonată a căminului în marea gospodărie complexă a statului. Sânt mulţi care confundă sexul Evei cu flirtul, cu cochetăria, cu fardul şi mondenitatea. Pentru ce nu se gândesc insă la femeia cu hărnicia în braţe, cu spiritul de ordine şi educaţie ? Ea este adevărata tovarăşă de viaţă, care poate cere dreptul de a fi pe teren politic egală cu bărbatul, când în alte direcţii îl subjugă, îl domină. Dar bărbaţi sânt egoişti. Şi poate şi puţin răzbunători. Ei se gândesc probabil că destul în cele mai multe domenii femeia este aceia care votează şi alege... b. ...»ţap«. Literatura foamei La New-York s'a deschis o expoziţie originală de cărţi, intitulată :literatura foamei*. Sânt acolo expuse toate volumele apărute în ultimii ani şi care discută despre crima, despre şomaj. E interesant să menţionam că expoziţia această numără peste 14.000 cărți in diferite limbi, ceiace ar dovedi că aspectul vitreg al vremurilor de astăzi a avut puteri c ecou în literatura mondială. (Continuarea In pag. 11-a) Acum o sută 4* ani s’a stins la viena, în palatul Scholnbrunn, un copilandri frumos şi subţirel, fiul »Lui“, al lui Napoleon I Bonaparte. Tinerelul acesta deşi năfbuţ, după expresia unui istoric, ca «fiul celei mai glorioase perioade a istoriei moderne*, fusese desemnat de soartă să cunoască, in viaţa scurtă ce i-a fost dat sfi trăiască, cea mai cumplită sbuciumare suitsască ce-a clocotit vrodată într’un suflet omenesc. Mai grozavă chiar decât aceia a tatălui său, de vreme ce Napoleon îndurând chinul unui declin ticluit cu măestrită cruzime de către duşmanii săi, putea cel puţin să se mângie retrăindu-şi —în pustietatea insulei 8-la Helena ceasuri a unei glorii, până la el de câtre nimeni ajunsă. Pe când copilul, născut în apogeul gloriei incomensurabile a tatălui, avea să înceapă din chiar frageda vârstă de patru ani, să urce calvarul unor suferințe morale, cărora numai moartea liberatoare le-a pus capăt. In decursul secolului ce s’a scurs de la moartea ducelui de Reichstadt s'au scris nenumărate pagini despre acest epilog al epocei napoleoniene. Dar istorie!! sau cronicarii respectivi au oglindit nu atât adevărul istoric, obiectiv şi rece, cât au redat mai degrabă sentimentul nutrit pentru Napoleon şi progenitura sa de către poporul din care se trăgea cronicarul. Cu chipul acesta, a fost sentimentalizat până la lirizmul cel mai accentuat, capitolul care se ocupă cu viaţă copilului născut din căsătoria lui Napoleon cu Maria Luisa fiica aparatului Austriei, Francisc I & Habsburg. »______________ In mijlocul gloriei şi atotputerniciei, Napoleon îşi permise gestul de a cere mâna uneia dintre fiicele celui mai mândru dintre Împăraţii Europei. »Plebeul corsican", genialul comandant al armatelor invinguitoare, işi luă dreptul de a se prezenta în ipostasa de ginere al împăratului Franz, a aceluia care personifica nobleţă aristocraţiei medievale. Curtea din Viena, în care domnea eticheta cea mai severă, se încuscri cu stăpânitorul lumei şi arhiducesa Maria Ludov Vica deveni nora Laetiţiei Buonaparte... — De ar fi fost însă numai contrastul origine! celor doi soţi. Dar, pe deoparte El, tumultuos şi neastâmpărat, închis şi frământat de planuri uriaşe, şi pe de alta ea, mediocră şi casnică, profund neînţelegătoare a continuei frământări şi a preferinţei acordate vieţii de lagăr şi cuartir, celei tihnite, plină de belşugul curţii imperiale. Pe cine poate dar surprinde pasajul, dintrio scrisoare a împărătesei, in care vorbind despre Napoleon, oglindeşte toată simţirea ei: „nu î'am iubit, nu’l iubesc şi eu nici nu'i voi iubi vreodată*... Se explică atunci uşor, faptul pertinamente autentic, că arhiducesa s'a simţit mult mai fericită după 1814, când, despărţită şi devenind ducesă de Parma adus o viaţă relativ tihnită, mulţumită cu satisfacţii ce i le oferea mica ei reşedinţă, cu curtenii şi amanţii ei, mediocri şi insignifianţi, după chipul şi asemănarea stăpânei lor. Din aceste druidiri diametral opuse, se născut la 21 Mart 1811, copilul conceput poate intra un scurt popas dintre două războae şi căruia, când a fost aşezat in leagănul de aur cu vultur la căpătâi, îi se acordă titlul de „Regele Romei“. Până la vârsta de patru ani, nimeni nu î-a spus copilului altfel decât „Sire“, şi o întreagă curte, cu tot aparatul regal înconjura pe rege, odrasla lui Napoleon Dar veni cataclizmul de la 1814. Copilul fu despuiat de toate prerogativele regale şi transportat la bunicul său, împăratul Franz I, el însuşi un instrument în mâna cancelarului atotputernic şi duşmanul o pagină comemorativă de WRATISLAViUS DUCELE DE REICHSTÄDT 3 LEI exemplarul VINERI 22 IULIE 1932 ANUNCIURI se primesc la toate AGENŢIILE DE PUBLICITATE şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI Iaşi. — Strada Lăpuşneanu 37 ZIAR POLITIC COTIDIAN (Redacţia 391 Administraţia 3M Serviciul de noap noapte 367 Tulburările drin Germania Precum am relatat, tulburările din Germania au luat proporţii alarmante. La Altona luptele de stradă între hitlerişti şi comunişti s’au terminat cu 12 morţi şi foarte mulţi răniţi. In clişeu: o vedere din oraşul Altona. In asemenea împrejurări, preşedintele Hindenburg a luat măsuri dictatoriale (amănunte complecte în pag. 4-a) DIN TOATA LUMEA Căsătorie fără bărbat.—Un caz deosebit de interesant s’a întâmplat la New York. Un anume Paul Borning, de profesiune chelner, trebuia să se insoare cu o funcționară Lilly Pooner. In ziua căsătoriei însă, bărbatul a trebuit neapărat să plece cu vaporul. Și cum transatlanticul pornia chiar in acea zi, Borning n’a mai putut întârzia. Dar pregătirile costisitoare ale cununiei erau gata și părinţii fetei nu vreau să amâne nunta. Deabia mirele a lăsat o scrisoare, în care declară că admite să se însoare cu d-ra Lilly Pooner și explică motivul pentru care nu poate veni personal în faţa ofiţerului stării civile. Cununia a fost făcută în absenţa bărbatului, deşi funcţionarul de la oficiul de mariaj nu avea voie să înregistreze o căsătorie în asemenea condiţiuni. El a fost convins însă că totul va decurge perfect normal. Dar a intervenit neprevăzutul. La Hamburg, americanul s’a încurcat cu o blondină nostimă şi nu s’a mai reîntors la New-York. Scrisorile, rugăminţiele, ameninţările au rămas zădarnice pentru bieţii părinţi ai fetei căsătorite fără bărbat. In cele din urmă aceştia s-au adresat justiţiei. Dar n'au obţinut câştig de cauză, fiindcă tribunalul a recunoscut că, aşa cum a fost făcută, cununia este şi rămâne nulă. Sfârşitul?.» Când doi se ceartă..., suferă al treilea. Ofiţerul stării civile a fost pedepsit la trei luni închisoare, pentru că a oficiat o căsătorie in condiţiuni neper mise.# sferturi da ceas, în care interval a golit şapte sticle cu vin. La un moment dat insă, din cauza ameţelii provocată de marea cantitate de băutură, şi-a pierdut echilibrul. Şi până să-i poată veni cineva în ajutor, nefericitul s'a înecat. Cazul e destul da instructiv pentru cei care obişnuesc să angajeze rămăşaguri exagerate. * Când nu prevezi timpul ...— Ziarele ruseşti aduc o ştire curioasă. Zilele trecute s-a deslănţuit asupra Kievului o furtună teribilă, urmată de o ploaie torenţială. Două fabrici şi numeroase case au fost distruse, pagubele cifrându-se la câteva milioane cervoneţi. Sinistraţii au dat în judecată serviciul meteorologic al oraşului, pentru faptul că nu a prevăzut acest uragan. Reclamanţii susţin că acest serviciu este plătit tocmai ca să anunţe asemenea manifestări ale naturii şi să puie în gardă populaţia. Rămâne de văzut ce va hotărâ justiţia in această originală acţiune. # Mirese cumpărate. — Tribunalul din Paris a avut de judecat un caz interesant. O ţigancă, anume Maria Columbia s-a plâns împotriva tovarăşului de şatră Nicolai Camban, susţinând că acesta i-a răpit fata, Scola, în etate de 18 ani. Acuzatul a recunoscut fapta, dar a explicat: — «Așa e obiceiul la poporul nostru. Eu am cumpărat copila cu 80 franci, pentru a fi mireasa fului meu. Când am fost de 12 ani, tatăl meu a procedat la fel, cumpărându-mi o fată în acelaş scop. El era însă mai avantajat căci pe atunci o mireasă era plătită numai cu 30 franci*. Tribunalul de Sena a anulat vânzarea, socotind că asemenea procedee constituie un fel de reînviere a sclavajului Un rămăşag fataL—Un anume Steinegger din Triest a pus rămăşag cu un prietin, pe 100 lire, că va Înota un ceas şi in acest timp va beă zece Sticle cu vin. Intr’adevăr, respectivul a întrat in mare, ducând după dânsul un coş cu cele zece sticle. înotător perfect, el a plutit aproape trei Actualităţi politice Cealaltă suveranitate Precum se ştie, partidul averescan luase aerul de a se afla în conflict cu Coroana, şi la orce împrejurare cerea„respectul constituţionalismului Singurul înţeles al atitudinei averescane era că,— dacă Coroana nu vrea să dea puterea d-lui mareşal Averescu, va trebui să asculte însă de „cealaltă suveranitate“ : voinţa poporului. Şi voinţa aceasta s’a exprimat acuma, din nou, respingind mai mult ca orcind politica partidului averescan. Iată dar, acord perfect intre cei doi suverani: regele şi poporul Sintern în deplin constituţionalism. Ce mai poate spune, ce mai vrea şi ce mai nădăjdueşte politiceşte d. mareşal Averescu? U. E. R. Uniunea evreilor romîni (cu diverse alte ajutoare) s’a afirmat pe cont propriu in lupta politică, vroind să se măsoare cu partidul naţional evreesc. Şi a suferit o totală înfringere. Prin carteluri cu partidele de guvernămnt, U E. R. menţinea impresia unei forţe electorale. Acuma s'a lămurit adevărul şi s’a distrus o legendă. Cine i-a sfătuit atit de rău pe conducătorii U. E. R ? Rămâne stabilit că populaţia evreiască, in mare majoritate urmează partidul evreesc, punând lupta politică pe bază de naţionalitate şi confesiune. Ca o reacţie, un număr crescând de români pun deasemenea atitudinea politică pe teren naţional şi confesional. Şi astfel sporesc forţele antisemite. Unde vom ajunge,—Dumnezeu ştie!. IN PAG. 4-a ULTIMA ORA telegrafică și telefonică . Episcopul Justinian Teculescu In preajma rezultatului prim al alegerilor pentru Cameră, ne-a venit la Iaşi vestea tristă şi neaşteptată, a încetării din viaţă a Vlădicăi lustinian, episcopul Cetăţii Albe, cu reşedinţa la Ismail. Prin legea sancţionată şi promulgată cu Decretul Regal No. 920 din 8 Martie 1923 înfiinţându-se (pe lângă episcopia Constanţei şi Hotinului) şi cea a Cetăţii Albe şi Ismailului, la aceasta din urmă a fost ales episcopul Justinian de Albă Iulia. L-am cunoscut în 1923 când a venit la Iaşi să inspecteze unităţile militare în calitatea sa de episcop al armatei. Eram confesor al garnizoanei. L-am Însoţit pretutindeni şi l-am văzut slujind. L-am auzit apoi vorbind ofiţerilor şi trupei. A fost primit cu bucurie pe la toate unităţile militare. Vorbia frumos, colorat, simţit, ca un adevărat părinte, ca un duhovnic încercat. La Mitropolie se ţineau atunci conferinţele generale preoţeşti. A venit în mijlocul preoţimei ieşene, cu mulţămire deosebită. Ne-a vorbit cu căldură, deschis, dovedindu-se un bun cunoscător al problemelor bisericeşti şi al nevoilor preoţeşti. Fusese după război, protopop la Alba-lulia. Descălecând curând, ca ardelean, în vechea episcopie a marelui istoric şi academician Melchisedec Ştefănescu, s'a pus pe lucru cu tot dinadinsul, ştiind al cui urmaş este. Nu-i locul să arăt aici activitatea acestui vrednic episcop. In 1931 a scos la Sighişoara un volum de Cuvântări şi predici, întitulat: „Pentru neam şi lege“. Păr. Arhim. Scriban, în revista „Biserica Ortodoxă Română“ din Febr. a. c., recenzând acest volum, are numai cuvinte de laudă despre autor. Citez la întâmplare ...»Autorul nu este numai un bărbat care vorbeşte din cărţi. E un poet, un scriitor care are în rândurile sale Înfăţişări ale vieţii, icoane vii, culegeri din mersul zilelor, făcute cu mare simţ de a vedea şi cu deosebită putere de a nu se închide in desfăşurări reci şi abstracte“... .de când tot urmărim noi cărţile care se ivesc în sânul bisericii, nici una nu pune aşa de verde şi aşa de viu nevoia limbii bisericeşti ca aceasta". Cu moartea Vladicăi Iustinian, dispare o figură distinsă a Sf. Sinod. Gohil lăsat de fostul episcop al Cetăţii Albe se va resimţi, căci răposatul era inzestrat cu reale calităţi, care pun in frumoasă lumină pe un prelat al bisericii. Era şi un iubitor al Iaşului cultural. Inglia strămoşească, în Covasna din Trei Scaune, va odihni trupul său. A trecut prin viaţă muncind cu spor. A primit moartea cu seninătate evanghelică. Odihnească In pace I Pr. II Hodoroalod Ce-i cu căsătoria Gretei Garbo ? Am anunţat şi noi, după cum au relatat toate ziarele străine, proectul de căsătorie al Gretei Garbo cu scriitorul suedez Söenzen. S’au dat la Început unele amănunte asupra faptului: că vedeta vine in Europa, că nunta va avea loc in discreţie la Berlin, că perechea se valabili la Stockholm, etc. Apoi insă a urmat o perioadă de tăcere. Nu se mai ştia ce a rămas cu proectul matrimonial al Gretei. Pentru a obţine o precizare, câţiva ziarişti din Holeywood s’au adresat celebrei actriţe. Dar ea, cu un gagt nervos, le-a răspuns hansanti »Vă rog să mă lăsaţi în pace*. In felul acesta nu s’a putut că arăta nicio lămurire. Şi ziarele americane se întreabă pe drept cuvânt: ce-i cu căsătoria Gretei Garbo? A fost ceva serios, sau o butadă, sau o simplă reclamă ? Vedeta insă nu răspunde, continuând să păstreze obişnuita ei atitudine enigmatică. , înainte de a pleca la băi nu uitaţi să vă abonaţi la a viia“.