Opinia, ianuarie 1933 (Anul 29, nr. 7708-7730)
1933-01-14 / nr. 7717
ANUL XXIX No. ?717 abonamente Lei 1000 . . . . r? un an . 500 “ 300^ S' *" * *@ K}”. \P RETRAGEREA D-LUI MANIU, — DAR RĂMÂNEREA PARTIDULUI S'a explicat, in fine, îndârjirea d-lui Maniu de a abandona puterea. Şeful partidului naţional-ţărănesc pune în faţă trei oblcţiuni: 1) prestigiul personal, ca şef de guvern 2) principiul prad cei constituţionale; fi 3) aplicarea unui program îndelungat, — lucru de care depinde valoarea ţi popularitatea partidului. In ce priveşte primele două obiecfiuni, d Maniu s’a purtat in conformitate, — ţi n’ar fi mult loc de critică. Obiecţiunea a treia provoacă, insă, legitimă mirare. * D. Maniu s’a retras (a lămurit d sa in intimitate) flinacă n’avta siguranţa răgazului de a aplica programul. Ba din potrivă, partidul risca să-şi piardă prestigiul şi popularitatea. In faţa acestei priimidii pentru partid, şi cam nici ţara nu era servită, —d. Maniu a respins orce injoncţiuni fi s’a retras. Insă, pentru ca actul dsale să fie valabil, ar fi trebuit — logic şi indispensabil — ca partidul întreg să treacă in opoziţie. S’a pornit insă un târg încâlcit, pentru rămânerea partidului la putere. Şi după câteva zile de frământări, d. Maniu a cedat, în sensul să d sa abandonează puterea, dar recomandă un cabinet sprijinit tot pe actualul parlament. Adică, recomandaţiunea ca naţional-ţărăniştii să continue guvernarea.* O situaţie paradoxală. D. Maniu îşi apără demnitatea personală, dargădue ca partidul să şi primejduiască prestigiul şi popularitatea! (căci de n'ar fi vorba de primejdie, n’ar fi fost motiv ca d. Maniu să se retragă) Şi se vădeşte că partidul nu se sinhisişte nici de prestigiu, nici de principii, nici de constituţionalim, — ci are o singură preocupare: să rămăe la putere, in orce condiţi. Tristă evoluţie a mişcării „populare democratice" care a agitat ţara şi a născut speranţe timp de 10 ani!. CÂND IARNA ÎŞI ARATĂ COLŢII O nenorocire nu vine niciodată linguri; odată cu deslfinţuirea crizei da guvern, s'a about In line asupra întinsurilor ţarii noastră şi timpul ost rău, iarna cea grea şi înfricoşătoare. Şi noi oate credeam că guvernul va sta înci mult şi bine la cârmă şi că iarna ne-a iertat de astă dată, uminindu-şi sosiea neplăcută pentru la anul Când colo, guvernul e pe cale de a se cărăbani cu adevărat (atâta rău, a definitiv) şi iarna nemiloasă s-a făcut brusc apariţia, semănând jale şi mixării peste tot. O zăpadă abundentă acoperă sate şi oraşe întregi, aducând pacostea lupilor flămânzi asupra locuitorilor de la ţari. Se prilejuiesc ciocniri şi deraieri suplimentare; in cel mai bun caz trenurile se potradesc in drum şi cu întârzieri de multe ceasuri. Iarna friguroasă, bogată in vistula şi geruri cumplita, e bucuria speculanţilor neruşinaţi, care surâd satanic consumatorilor spoliaţi. Cei săraci, lipiţi pământului, se pierd cu totul cumpătul, nu mai ştiu cum să facă faţă nevoilor presante, cum să iasă din Încurcături penibile. Copiii gem de frig, nevestele cer zadarnic bani pentru lemne şi pâine, şi bărbaţii disperaţi fug de acasă, că li se sfâşie inimile şi se văd neputincioşi să aline suferinţele celor dragi, să ie încălzească trupuşoarele să le astâmpere foamea. Capeţi câţiva gologani, aiergi într'uni suflet la hală şi vii acasă mai dezamăgit, decât dacă nu i-ai fi avut deloc scumpetea a excesivă, preţurile la alimente de prima necesitate devin scandaloase, se umflă într'una şi alungă hăt departe pe cei atinşi de... insuficienţa monetari. Urât anotimp e iara, domnilor! Un anotimp care te face şi duşmăneşti viaţa, care te scoate din sărite şi-ţi amăreşte enorm de mult zilele. ...Şi nu mai visezi ca altă dată un cămin modest şi primitor, in care ai putea gusta din odihna binemeritată după o zi de alergături şi sbuciumfiri istovitoare. Nu mai visezi, fiindcă iţi dai seamă că e irealizabilă o asemenea dorinţă îndrăzneaţă, nu aceste vremuri blestemate. Ci numeri cu înfrigurare zilele, stai cu ochii deschişi în nesfârşitele nopţi de iarnă şi faci mereu socoteli, cam cit ar mai putea dura chinul, câte luni, săptămâni, zile şi ceasuri te despart de primăvara dulce. Când ai parte de o iarnă împovărătoare — cazul nostru al tuturor—eşti un singur gând, un singur dor: —* Şi vie cât mai curând vara, să ai 88 arate soarele binefăcător. Nu de alta, dar vara poţi cel puţin umbla desculţ, să dormi ttvtr'o casă fără geamuri, să-ţi cari apa din Ciurchi şi să consumi roşii ieftine cu mămăligă. Multe zile negre, multe nopţi nedormite ne desparte de acest umil paradis... I. L. BASARABEANU Sepviţi-vă de ecranicamtslegBil-3 tgi. exemplarul ZIAR POLITIC COTIDIAN SAMBATA 14 IANUARIE 1633 A N U N C I U R I se primesc la toate AGENŢIILE DE PUBLICITATE şi hi ADMINISTRAŢIA ZIARULUI Iaşi. — Strada Lăpuşneatul 37 ( Redacţia 391 Telefoane : Administraţia 384 Serviciul de noapte 367 IDE'SI FAPTE După 15 ani Urme ale rArboului Deşi au trecut 15 ani de la încheierea războiului, se mai găsesc încă şi astăzi urme impresionante ale cumplitului măcel. Astfel o comisiune mixtă francogermanii, care a făcut cercetări pe frontul de la Aras, unde au avut loc lupte sângeroase, a veuit să descopere un râpi şi grop 253 cadavre de soldaţi. 122 sunt soldaţi germani şi 131 militari francezi. Dintre aceştia numai 48 au putut fi identificaţi, trimiţamdu-se famililor respective, acum după 15 ani, obiectele găsite asupra morţilor. Cadavrele vor fi îngropate intr'un mare cavou comun ți se va construi un mausoleu impozant în smintirea eroilor. Comisiunea va continua cercetărie și pe alte câmpuri, care au fost fronturi de război. Primim . In urma articolului d-lui prof. Paul Bujor, cu ocazia expoziţiei artiştilor Moldoveni, în care mă atacă personal, în virtutea dreptului la apac, vă rog să binevoiţi a însera în otioanele „Opiniei * răspunsul meu. Cu mulţumiri şi deosebită consideraţie, Şt. Dimitrescu Rectorul Academiei de Arte Frumoase la ziarul „Opinia* cu data de 1 Ianuarie, D. prof. Universitar Paul Bujor, ignorând cu o regretabilă şi in elegantă uşurinţă lucrările artiştilor Moldoveni, din expoziţia colectivă frumos aranjată la Academia de Arte Frumoase — mă atacă personal intr’o formă extrem de pătimaşă. Pentru opinia publcă, şi in special pentru publicul leşan (şi nu pentru D. Pavel Bujor care se descalifică singur, prin injuriile şi tendinţa vădită a articoluluipretext pentru publicul leşan — repet — care a urmărit cu mare interes şi a înţeles scopul şi reuşta acestei expoziţii — prima expoziţie colectivă de după război — mă simt obligat să răspund, mulţumind d-lui Bujor că mi-a dat ocazia bine-venită să lămuresc unele lucruri care trebuiau odată cunoscute. Acum trei ani, in urma vacanţei catedrei de decorativă, personal şi împreună cu colegii profesori la Brile-Arte, dorind sft recomandăm la această catedră pe bine cunoscutul pictor N. Tonitzs, moldovean de origine, însă stabilit in Bucureşti unde s’a afrmat cu strălucire atât în pictură cât şi in domeniul aridei specia'iăţi a decorativei—am fost impedecaţi de dl. Bujor, care a obţiut prin bunăvoinţa d-lui Ministru de pe atunci, o temporizare a aducerei unui titular de specialitatea la catedra vacantă. La concursul pentru această catedră ţinut după câteva luni, Tonicză pierzând gustul de a mai veni la Iaşi, in urma amestecului inoportun şi perzistent al d-nului Bujor, n’a mai vroit să candideze. A candidat însă pe lângă alţi artişti, pictorul Iroteanu, tot moldovean de origină, excelent artist şi specialist rutinat şi binecunoscut în decorativă, care în urma recomandărei comisiunei a fost nuntit suplintor, ca apoi în Oct. 1632, în urma unui al doilea concurs, comisiunea îl si recomandă elogios ca profesor definiiv. Aceasta e primul amestec al d-lui Bujor in instituţia noastră, terminat apra satisfacţia tuturor cu eşecul d-lui Bujor, care s’a retras in laboratorul d-sale. Iată însăl, că se deschide expoziţia artiştilor ieşeni, manifestare pornită din iniţiativa mea şi a colegilor pictori, căreia am avut cintea să-i rostesc cuvântul de deschidere in prezenţa dlui subsecretar de la Instrucţie P. Andrei, care ne-a oferit binevoitorul concurs moral şi material, a d-lui Primar Petre Bogdan, iarăşi care ne-a sprijinit şi ajutat, şi în prezenţa numerosului public venit la această frumoasă şi dorită sărbătoare a pictorilor şi sculptorilor Moldoveni. Expoziţia a reuşită, şi publiul leşan, îndelung timp lipsit de asemenea manifestări, o subliniază cu o simpate din ce în ce mai crescândă. In acest timp, în T'un laborator (Continuarea in pagina II) TRIBUNA LIBERĂ RĂSPUNS D-LUI PROFESOR PAUL BUJOR In amintirea unui mare patriot Franţa a comemorat 50 ani de la moartea lui Léon Gambetta. Precum se ştie, la sfârşitul ultimului imperiu francez, Gambetta a desfăşurat o vie acţiune pentru instaurarea regimului republican şi prin patriotismul său curajos a contribuit mult la introducerea noilii ordine de stat in Franţa. Istoria mai spune că Gambetta ar fi salvat Parisul în acele împrejurări de agitaţii politico sociale. In amintirea iu s'au organizat acum in Franţa, după jumătate de veac dela moartea ilustrului bărbat politic, frumoase festiviaţi. La primul ministru (în clișeu, la mijloc), comemora ea de la Paris a luat parte și d. Boncour. „OPINIA" LITERARĂ ŞI ARTISTICĂ fierice... Premiule tirului Am anunţat că teatrul naţional din Bucureşti a instituit un premiu de 100 mii lei pentru cea mai bună piesă. Desigur, am dori ca acest premiu să fie un viu stimulent pentru calitatea producţiei dramaturgice (de cantitate poate n’avem ce ne plînge. Am dori, dar ne îndoim mult de succesul iniţiativei. Şi avem dreptul la această îndoeală, privind alte exemple similare. După cîţiva ani de acordare a premiilor pentru literatură, decernarea lor a ajuns acum o problemă dificilă. Numărul scriitorilor cu merite reale scade mereu şi astfel premiile, prin aranjamente de culise, sunt oferite după criterii destul de aproximative. In teatru situaţia va fi mai grea, întrucît recolta de piese e mult mai săracă dectt cea de romane, schiţe, articole şi chiar versuri. Faptul a fost prevăzut şi de organizatorii premiului, care au stabilit că suma va putea fi destinată şi altor scopuri, în cazul când nicio piesă nu va fi vrednică de a primi distincţiunea. Aceste „alte scopuri“ pot fi o supapă destul de elastică pentru evaporarea fondului. Dar chiar dacă nu s’ar întimpla asta, în genere premiile n’au un efect prea important. O operă merituoasă se impune și fără premiu, iar lipsa de talent n'are nevoie de încurajare!... 1. .. ...şi fapte Bernard ahi şi apicultorii Bernard Shw a fost ales acum doi ani preşedinte de onoare al societăţii apicultorilor din Belfast. Recent insă marele scriitor englez a scris o certe anti-religioasă, cu ironii la adresa lui Dumnezeu şi a clerului. Consecinţa a fost că societatea apicultorilor, protestând contra lucrării lui Shaw, a anunţat că renunţă la preşedinţia sa de onoare. Când o delegaţia de apicultori (crescă ori de albine) a adus faptul la cunoştinţa scriitorului, Shaw a zâmbit şi a spus doar atât: — Bietele albine! Cazul insă a provocat sesnzaţie la Lodra, unde este muit ca mentată și reia carta anti-clericală a lul Shaw. Romanul crizei Intr’o mare editură din Berlin va apărea în curând o lucrare in-(Continua ea In pagina ii a) IHN IOATA O crimă de acum 500 ani. in orașul Bologna din Italia s'a descoperit un act interesant în zidul unei case vechi, cu prilejul unor lucrări de refacere. E vorba de o scrisare ascunsă în perete in anul 1437 de către un nobil anume Gudo Senti. Insisto că semnatarul arată că el este autorul unei crime politice de acum 496 ani, faptă pentm care au fost osândiţi la moarte şi executaţi doi oameni fără nicio vină. Controlându-se arhivele justiţiei, s’a putut găsi însemnat acest caz intr’o condică îngălbenită de vremi. In acel dosar s’a pus şi scrisoarea găsită in zid, iar pe deasupra s'a scris, ca o remişcare, „o eroare judiciară". După 500 ani s’a putut descoperi întâmplător adevărulunei crime. Dar câte alte asemenea erori nu vor rămâne poate pentru totdeauna acoperite de mister ! * Ceasornic, barometru, termometru şi calendar. — Un ceasornicar elveţian Hubert Moriss a fabricat un nou tip de ceas de buzunar, care in acelaş timp serveşte şi ca barometru, calendar şi termometru. Mecanismul foarte complicat lucrează in mod automat, dacă este învârtit în fiecare zi la aceiaş oră. Ceasornicul arată simultan cât e ceasul, cum va fi clima, temperatura şi data respectivă. Fabricantul şi-a brevetat invenţia şi a pus in vânzare câteva zeci de mii de aparate, care au fost denumite „cranigrafe*. Nouile ceasornice au insă marele desavantaj ca sunt foarte scumpe şi se pot defecta lesne. Până acum comitetele de ajutorare din Londra comandau veşmintele la diferite fabrici. Aristocratele s'au gânditnsă că înfiinţând ele singure un atelier, cheltueala ar fi mai mică şi gestul mai pilduitor. Se constată astfel : multe doamne din elita londoneză lucrează cu îndemânare la croitorie şi ţesătoria. Fapta doamnelor din nobleţă engleză e considerată ca o rupere aadiţiei, dat fiind că până acum nu s’a mai înregistrat un asemenea caz în istoria aristocraţiei botanice. * Un film provoacă o sinucidere. — Un curios caz de sinucidere s’a întânplat la Berlin. Titrăm Erik Bormsnn, un etate de 19 ani, a vizat la cinema un film, al cărui subiect era identic cu acţiunea reală a dragostei sale. Eroul din film e respins de fata pe care o iubeşte Toate incircările de a o cuceri, rămîn ză-’amice. Alunei recurge la sinucidere. Şi Bormann iubia, şi el a fost respins. Ieşind dela cinema, tinărul s'a dus l a e şi a încărcat revolverul. Subt impresia puternică a filmului, el şi a tras două giomje în inimă şi a murit pe loc. * Aristocratele croitorese. — La Londra s’a înfiinţat un atelier de croitorie, unde .lucrătoarele* nu primesc plată, ele fiin.i din cea mai înaltă aristocraţi engleză. In acel atelier se adună zilnic mame, soţ i» fiice şi surori de pairi, de lorz’, de parlamentari şi toate împreună lucrează la confecţionarea de rufe şi haine pentm şomeri şi nevoiaşi. MOŞTENITORUL ANGLIEI ŞI LIGA CELIBATARILOR La Londra s-a înfiinţat acum câtva timp o ligă a celibatarilor Această grupare, fără a cere încuviinţarea necesaă, a proclamat ca preşedinte de onoare pe prinţul de Wales care precum se spune ar fi un convins adversar al căsătoriei. Faptul însă a avut darul să supere pe moștenitorul Angliei, care nu înțelege să capete public eoniismarea atitudinii sale. In consecință prințul de Wales a intervenit în mod discret şi liga celibatarilor a fost silit să anunțe că fiul regelui n'a avut nici un amestec cu această grupare. Călugărul milostiv Cazul impresionant din noul cartier Galata In trecutul romanului, caritatea a fost destul de desvoltată, dovadă in Iaşi, aşezemântul Spiridonei, cu spitalele ei împrăştiate in Moldova şi mai ales marele spital din Iaşi. Azi, caritatea e diminuată , nu se mai fac donaţii de atâta filantropie ca in trecut. Şi nevoia-i atâta de mare, suferinţa în omenire a crescut, mizerie şi amar rar unde să nu întâlneşti... De vreun an-doi, a făcut milostenie celor nevoiaşi mănunchiul de suflete înţelegătoare, care in frunte cu d-na Meissner au adunat daruri pentru nevoiaşi, sub frma „Caravana Milosteniei“. In Iaşi, mizeria, in afară de aceste timpuri aşa de grele, cu şomeri şi atâţia nevoiaşi, a sport la periferii prin sinistraţii inundaţiei catastrofale din vară. Ei bieţii, care şi cum au putut, şi-au făcut adăposturi mai ales pe două dealur, pe cel dela Păcurari spre Copou şi dela Galata, ca să nu rămâe sub cerul liber. Să Înţelege că aceste case, în mare majortate, nu sunt sănătoase, ridicate aşa in pripă şi lipsă de mjoase. Dar ce erau să facă bieţii oameni ! Unii din ei au vr’un serviciu, alţii nu, încât a fost noroc şi de iarna uşoară de până acum, că nevoia lor n’a fost mai mare decât e. Totuş este atât de simţiâ, mai ales in acel cămin unde omul (bărbatul) n’are lucru, sau se gâsesc numai braţe slabe de femei şi copii. In aceste împrejurări, auzind dela unii sinistraţi că in timpul sărbătorilor, cari au trecut, a venit un călugăr şi a împărţit la cartierul sinistraţilor Galata ajutoare însemnate — făină, zahar, orez, etc. — mi s’a părut că e o legendă, sau a venit un înger din ctr. Am mai întrebat; călugărul a fost intr’adevăr, împărţind ajutoare de mai multe mii de lei. J£ un călugăr cari a fost la schitul Cozancea (Botoşani) şi având ceva mijloace, sufletul lui s'a gândit la sinistraţii eşeni, în timpul slăvitelor sărbători. Lucru perfect adevărat, in vremurile noastre, pare că nu-ţi vine a crede — să vie un străin, din depărtare, si ajute oameni, pe cari n’are nevoie a-i mai întâlnii . E înduioştor, înălţător — nu! Dacă nevoiaşă şi sinistraţii se vor vedia ajunşi în primăvară, va fi mai uşor; se găseşte de muncit şi nevoile le împuţinează apele soarelui; dar acum iarna... Ceice cât de puţin pot din laşul nostru, cu aşa tradiţie umanitară, să meargă pe urmele Caravanei d-nei Meissner şi a Primarului şi a Călugărului amintit, să se apropie de bordeiul mizeriei, pentru a întindă u..or guri flămânde o fărâmă de pâne, bordeiului umed şi din pereţii căruia creşte oarbă, ceva lemne pentru foc şi mai ales puţine raze de întărire... Vom consolida şi organismul nostru sociali Preot F. BodnArescu Contesa cerşetoare O aventură interesantă Intri un cartier de vagabonzi şi indivizi suspecţi din Budapesta a fost arestată o cerşetoare, care a declarat că o cheamă Er.a Wirot Figura ei distinsă a dat insă poliţiştilor de bănuit că n’ar fi vorba intr’adevăr de o cerşetoare. Şi cercetările au stabilit că sărmana femeie era In realitate contesa Tstkehy. Ea a mărturisit că dorea să cunoască lumea Interlopă a Budapestei şi deaceia s’a costumat în cerşetoare. A colindat cele mai suspecte cartiere ale oraşului şi a cunoscut oameni şi obiceiuri curioase. Contesa a declarat că a recurs la acest procedeu, întrucât intenţionează să scrie un roman despre viaţa vagabonzilor şi apaşilor din Budapesta. ULTIMA ORA In pag. 4-a.