Opinia, septembrie 1934 (Anul 30, nr. 8210-8234)

1934-09-15 / nr. 8222

ANUL XXX No. 82£2 ABONAMENTE Lei 600 .... pe un an . 300 ... . „6 luni , 150 ... . „ 3 „ ATELIERELE TIPOGRAFICE IAȘI. — STR. LAPUSNEANU 37­2 Wol­ lei exemplarul Ziar popular cotidian h­m­raw. Guvernul a prelungit pe încă 6 luni regimul excep­ţional , adica, mai precis, starea de asediu şi cen­zura,—fiindcă într'un fel de regim excepţional am trăit noi întotdeauna ! Este o măsură inutilă, nepolitică şi chiar primej­dioasă. Inutilă,—fiindcă nu-i im­pusă de împrejurări reale, şi nu poate duce la nici un folos. In alte ţări se întâmplă tulburări grave, atentate în masă, mişcări revoluţio­­nare. Iar starea de asediu se aplică­­ dacă se aplică, pe un timp limitat la stric­tul necesar, câteva zile sau săptămâni (cum a fost în Austria, Spania, Germania etc.) Şi asta pentru că sus­pendarea legii normale nu poate fi o situaţie perma­nentă. La noi e linişte. Nu există mişcări primejdi­oase, şi nici macar agita­ţii subversive. Iar pe cât s’ar produce, izolat, unele agitaţii subversive, ele sânt tolerate şi sub stare de a­­sediu la reg­imul­ui excepţional, fiindcă duce la concluzia logică cum că guvernul ar fi foarte slab şi în nepu­tinţă să guverneze în con­­diţiuni normale. Ar duce la concluzia că partidul liberal n’ar avea autoritatea să guverneze, decât cu sprijin militar. Or, ace­le concluzii nu se întemeiază pe realităţi; şi de aceia d. Dinu Bră­­tianu cere insistenţă pen­tru prestigiul partidului - să se revie la normal. Starea de asediu a d-lui Tătărescu, nu-i politică, pune în lumină defavora­bilă guvernul şi chiar pro­voacă disensiuni în sânul partidului liberal. In fine, regimul excep­ţional e chiar primejdios într’o privinţă. El dă loc la zvonuri necontrolate, care creiază o stare de spi­rit enervantă. Şi atunci, dacă măsurile de excepţie nu folosesc nici tării, nici guvernului nici partidului de la cârmă, — pentru ce se aplică şi cui folosesc ? ! Nepolitică,—este măsura PIN TOATA LUMEA Un rămăşag cu îm­punsături. — Doi tineri Globîrt Spinner și Willy Bür­­terman din Hamburg (Germa­na) au pus un rămăşag zăua­­ic, în sensul că cine va putea raporta mai multe împunsă­­tiri, va primi o sumă de 50 aărci (două mii lei). Prinsoarea s’a efectuat în ața unor prietini, care priveau cu interes spectacolul ciudat car cei doi se înţeapă reci­­proc cu ace. Rezultatul a fost si Spinner a câştigat pariul, raportând 218 înţepături, în tmp ce adversarul a cedat după 210 împunsături. Dar rămăşagul a avut alt ezultat, însângeraţi pe tot erpul, cei doi tineri au fost luși la spital, unde le va trece probabil pofta de asemenea lamțuri... Omul care mănân­­că necontenit. — La o Unică din Londra se află int­ernat un anume Richard Po­­irst, de profesiune cizmar c are suferă de o boală eruda­și. Boala se manifestă printr’o mtastică poftă de mâncare, pacientul are puternice dureri de stomac şi accese nervoase a­tunci când nu mănâncă. De ceia el e nevoit să se hră­­nească întruna, de dimineaţa­­ până seara. Uneori se tre­­eşte şi noaptea şi trebuie să se dea imendiat de mâncare. Medicii studiază a­est caz uriaş al omului care mănâncă econtenit. El trebuie vinde­­at neapă rat, fiindcă în vre­­mile actuale de criză o ase­­menea poftă de mâncare e înt­r'adevăr o nenorocire ! * Regele tăcerii şi regele vorbei. — Un iar american crede că Gau­­h­, şeful mişcării naţionaliste in India, merită titlul de „re­­ele tăcerii“. După părerea farului, Gandhi este omul are vorbeşte cel mai puţin, 11 face zile şi săptămâni în­­regi. In schimb avoca­ul ameri­­an Joe Huthins poate fi de­­umit „regele vorbei“. El este adevărată maşină de ple­­carii şi discursuri. In fiecare­­ Huthins trebuie să vorbeas­­ă cel puţin 12 ore, la tribu­al, la întruniri politice, sau­­ diferite asociaţii. Probabil insă că multe fe­tei îl întrec / Unei intr*& femeie şi un bărbat. — Cazul acesta interesant s'a întâmplat la Lisabona. O doamnă spor* tivă dîn buna soc­etate, soco­­tindu se ofensată de un tânăr, i-a trimes martori. Tânărul a trebuit să accepte duelul şi s a ales spada ca armă de luptă. Duelul a durat cinci minute Tânărul din cavalerism s'a lăsat rănit la mână și astfel lupta a fost oprită. Interesant este că această doamnă a avut anul trecut alt duel, cu o femeie. Atunci s'au schimbat fără rezultat două focuri de pistol. ________________ _­ Cât s'a consumat la congresul din Nürnberg La congresul naţional-socia­­liştilor de la Nürnberg, au luat parte 110.000 membri din S. A. Pentru toţi aceştia ad­ministraţia locală a pregătit: 160.000 kg. carne, 70.000 kg. salam, 49 000 kg. diferite le­gume pentru ciorbe, 33.000 kg. varză acră, 330 000 kg. pâine, 110.000 porţii de brănză, 16.500 kg. unt, 44.000 litri de lapte, 220.000 bucăţi de şo­colată, 110.000 porţii biscuiţi, 1.100 kg. cafea, 1.000 kg. clai, 1.400 kg. zahăr, 4.400 kg. sare, 132 kg. piper, 500.000 ţigarete, 2.500.000 ţigări şi 5.000 litri rom. I Parada de la Belgrad Am relatat cum a decurs la Belgrad v zita primului nostru ministru d. Tătărescu. Cu prilejul acestei vizite a avut loc o mare paradă militară, fiind tocmai ziua ono­mastică a prinţului moş­enitor al Iugoslaviei. In clişeu, regele Alexandru la paradă, având în spate pe fratele său prințul Paul. UN SINGUR O FACE TOT CE VREA IN RUSIA DECLARAŢII INTERESANTE ALE LUI WELLS După cum am relatat, ma­rele scriitor englez H. G. Wells a vizitat recent Rusia. Reîn­tors la Londra, Wels a făcut următoarele declaraţii intere­sante : — „Am vorbit cu Stalin timp de trei ore, cu ajutorul unui tăl­maci. Niciodată nu m’am simţit atât de de incu­t ca atunci. Am regretat profund că nu ştiu ru­seşte. „In general am constatat că liber­tatea criticei nu prea există in,Ru­sia. Un singur om spune şi face tot ce pofteşte. Acela este bă­trânul şi celebrul fiziolog Pav­lov, in etate de 85 ani. E res­pectat de toţi, ca un sfânt. El mai lucrează In laborator destul de activ şi guvernul sovietic ii pune la dispoziţie tot ce are nevoie. „L’am vizi­at şi pe Gorki,—a spus Wells. II credeam cel mai radical scriitor din lume. Acum insă m’am convins că Gorki a devenit reacţionar. Am vorbit despre libertatea de exprimare şi Corki n’a admis deplin acest drept“. Wells a refuzat să facă decla­raţii asupra situaţiei politice şi economice din Rusia. Mama mali a urmat Lărgirea sistemului de sancţionare — Pedepsirea tentativei — Puteri mari date magistratului Zilele acestea Ministrul de Justiţie german a făcut pre­sei un expozeu asupra reform­­ei Dreptului penal ce se pregăteşte a intra în vigoare chiar din anul acesta. Minis­trul a arătat că cei însărci­naţi cu reforma au avut în vedere princip­ul liberalo-in­­dividualist, la care s-au adaos contribuţiile reformiste şi ex­perimentate de al treilea Im­periu. Pentru că dreptul penal e în primul rând lupta contra voinţelor singulare, contra in­divizilor,— pleacă totdeauna de la ideea intenţiei criminale. Anomalia reformei constă în faptul că, pe când celelalte legiuiri penale pedepsesc de o­­biceiu fapta şi consecinţele ei, comisia de reformă a găsit cu cale că trebue pedepsită chiar tentativa. Tentativa de crimă atrage după sine aceiaşi pe­deapsă ca şi când fapta ar fi fost săvârş­tă. Pedeapsa se va aplice chiar în cazurile pentru care legea nu prevede nici o pedeapsă. Sunt fapte pe care legiuitorul nu le-a prevăzut ; în acest caz făptaşul îşi va primi pe­deapsa după spiritul legii in vigoare şi după aprecierea suverană a magistraţilor. In incheere Ministrul Jus­­tiţiei a amintit şi de armonia ce trebue să existe între drept şi morală. Prin noua reformă, judecă­torii germani se bucură de foarte multă libertate în a­­precierea infracţiunilor şi a pedepselor de aplicat. Trianon „Cântă inimă“ De la început ţinem să re­cunoaştem, că direcţiunile ci­nematografelor au avut drep­­tate anunţând începerea „se­zonului“ de toamnă pentru săptămâna curentă. Afară de una, care, cum vom vedea mai jos, î’a început printr’o păcăleală ce frizează incorec­titudinea. La Trianon „Cântă inima“ ...lui Kiepura. Oricât ar tra­ge in cumpănă acel imponde­rabil cu greu de definit, al preferinţei, noi totuşi nu ne sfiim să afirmăm, că din toţi tenorii ce cunoaştem, corifei ai micro­fonului, locul de frun­te îi se cuvine tot lui Jan Ki­epura. Care sunt filmele in care i-am văzut şi auzit în decur­sul anului trecut ? Trei sau patru—­dacă nu mă’nşel.­­ In toate a fost impresionant, nu numai prin culoarea şi strălu­cirea dinamică a timbrulu­i de excepţională puritate şi e­­galare în toate registrele, dar ne-a arătat şi o respectabilă doză de comunicativitate ac­toricească, în alura sa, cele mai de multe on nesilită, de „bon enfant" simpatic, cop­­­răsfăţ­it şi aj­itat de mulţi­mea vrăjită. Alintat de alţii şi ţiu­aintându-se el, adică făcând mofturi de „star", cu care să te calce pe nervi. Muzica lui Robert Stolz e, fără îndoială, întrucâtva supe­rioară confecţiunilor ce ni se servesc în serie, cerinţa c­e azi impunând, ca musai fil­mul sonor să fie şi muzical. Intercalarea unor „cânticele" —ades unde nu trebue, com­promite însă, de multe ori, întreg filmul, deşi realizarea technică şi de interpretare a „intrigei“ sunt extrem de sim­patice. Dar, tocmai când ţi-e lumea mai dragă şi admiri jo­­gul exce ent al actorilor în­­tr’un cadru idilic, de rară frumuseţe, deodată,ga sau el începe să cânte şi,brusc, o­­moară tot ce-a fost zidit - ne până acum, încaltea dacă gla­sul ar fi excepţional de me­lodios, hai, meargă. Dar nu. Diletantismul şi insuficienţa sar în ochi. Au ucis iluzia. Aşa că, având de suportat numeroase exhibiţiuni similare spectatorul ajuns la saturaţie, e mulţumit, când cel puţin cantilena se ridică din nive­lul banal şi mediocru. Şi mai ales, când această melodie ţi-o comunică glasul dumne­zeiesc al lui Kiepura, evi­dent că atunci o primeşti a­­proape necondiţionat, pentru ca la auzul unei fraze (sau a unei arii întregi) din reperio Cronkc^cinema­tografic­ de WRATISLAVIUS Tenorul Jean Kiepura Si£2ii—■ „C­ând luminile se sting“ Maicii 111 BAER - GAfiNERA Si Căteva note FAVOARE... Consiliul de miniştri a hotărât eu­, că cenzura presei să fie menţi­nută numai în regiunile Bucureşti, Iaşi, Cluj, Oradea, Timişoara, Cer­năuţi, Chişinău, Galaţi şi Valea Pra­ho­vei. In restul ţării măsura a fost ri­dicată... ...adică, tocmai în regiunile unde nu apăr gazete...* ASTA-I ! Câţiva tineri entuziaşti au pus la cale editarea unui „Manifest i­terar, social şi artistic" la Iaşi. ...Simţiam noi că ne lipseşte ceva... * PROGRES... am­mmmmmmmmmmmm­mmmmmm In urma celor 14 analize făcute de medici, s’a ajuns îrasfârşit la concluzia că n’a fost holeră la Cons­tanța. Ni se pare că pe vremea holerei lui Caragea, diagnosticul se punea mai ra­id... NOX Elementul Nr. 91 Un concurent al radiumului Din Cleveland (Statele­ U­­nite) se anunţă că un profesor de la universitatea de acolo a reuşit să descopere un nou element in formă metalică. El­ementul care poartă Nr. 91 a fost denumit Protoctinum. După cum anunţă descope­ritorul, noul element e un concurent al radium-ului, a­­vând aceleaşi proprietăţi im­portante. Astfel Protactinum-ul va fi folositor mai ales în me­dicină pentru combaterea mul­­tor boli grave._____ WetHi ii Him a mwă lui de decenii şi universal consacrat, să fie ştearsă com­­plect, din locuşorul unde al­bi­a se instalase melodia „dră­guţă“ (cuvânt or­bit degradat, dar echivalent) oferită de muza lui Robert Stolz. Dar filmul acesta mai pre­­zintă şi alte calităţi. Deşi în totul luată, intriga de farsă e un fermecător non-sens, (ca să nu spunem o vorbă tare) dar conţine un dialog plin de pointe (sau gag-uri cum se spune azi) încât nu se poate să reziste spectatorul şi să nu râdă cu poftă. Vorbim natural de aceia care înţălegând vorb­oirea, nu e redus la explica­ţia manşetelor româneşti. Dar şi acestea sunt neobişnuit de acceptabil confecţionate, sufi­cient ca să prinzi nota domi­­nantă. Autorul dialogului acestuia ,extrem de spiritual, este şi unul din interpreţi. E Theo Lingeţi, unul de cei mai ce­rebrali comici din noua gene­raţie, de mai de mult remar­cat şi în mare progres în di­versitatea tipurilor prezentate Sărbătorirea d-nei şi d-lui M. Simionescu n’a fost numai o ocazie de tânguire, că uni din cei mai buni învăţători ai Iaşului ne părăsesc, luând dru­mul Capitalei; n’a fost nici numai o ocazie de sărbătorire a unor persoane care ne sunt dragi prin felul lor şi prin activitatea lor. Sărbătorirea d-nei şi d-lui Simionescu n'a însemnat numai o sărbătorire de persoane, ci şi sărbătorirea unui princip­u: principiul mun­­cei conştiincioase, depusă cu devotament în serviciul binelui obş­t­esc. Sărbătorirea aceasta a fost, cu nota dominantă a blazării şi a dispreţului subalternului ipertrofiat. Cu toate aceste remarcabile însuşiri, nu Theo Lingen stă pe primul plan şi nici vechea noastră simpatie Paul Hör­biger, ci un altul, tot „Paul" şi el şi tot o mare dragoste a noastră. Vorbim de comicul Paul Kemp pe care, se pare, că și Kiepura l-a îndrăgostit, de vreme ce apar împreună— unul ca erou (tenorul trebue să fie erou !) și al doilea ca protector al acestuia, deci ca victimă... Paul Kemp este extraordinar. Punct. Ne face mai palidă melan­colia pierdere­ imense ce am îndurat prin dispariţia subită şi stupidă!!) a lui Max Pa­­llenberg, întrevedem în Paul Kemp pe continuatorul lui Pallenberg, a celui mai de seamă comic („de caracter“) ce-am cunoscut în veacul ce trăim. Adăugaţi la aceşti corifei, farmecul Marthei Eggert, şi Continuare în pagina li-a aşa­dar, o sărbătorire simbo­lică. Un fapt deosebit de rar în aceste vremuri de acută criză morală, de desechilibru sufletesc, de dominare a prin­cipiului răului. In timp ce se sărbătoresc oameni politici pentru diferite succese electorale, în timp ce se sărbătoresc personalităţi pentru că au reu­şit să ocupe mai ştiu eu ce demnitate. in timp ce se sărbătoresc mi­niştri, deputaţi, senatori, ins­­pectori, prefecţi, şefi de sec­toare, etc., câţiva naivi pro­fesori universitari, secundari şi primari, s'au adunat să săr­bătorească un om care n'a fost nici ministru, nici deputat şi nici măcar inspector. Ce i-a adunat dlar pe aceşti oameni ? I-a adunat conştiinţa că săr­bătoresc un simbol, că sal­vează un principiu, că înfie­rează o atitudine. Simbolul este Mihai Simionescu; prin­cipiul este munca ce a desfă­şurat-o , iar atitudinea este gonirea acestui om din oraşul său natal. Căci, să se ştie, Mihai Si­mionescu nu pleacă la Bucu­reşti orbit de mirajul Capita­lei, aşa cum fac mulţi din cei care ne părăsesc. El pleacă mânat de revolta ce i-a pro­dus­­ faptul că răutatea ome­­­nească nu l-a lăsat acolo uads îşi înclinase întreaga putere de muncă şi unde era hotărî­t să act­ueze până la ieşirea la pensie. Nu pleacă dar cu bu­curie, ci cu durere; nu pleacă de bună voie, ci fo­ţat de sufletul său profund jignit. Plecarea d-nei şi d-lui Si­mionescu lasă în sufletul ros­ Cuvânt de despărţire ! părăsese cel nai eoni! SAMBATA 15 SEPTEMBRIE 1934 PREMII GRATUITE N­­R­­V OPINIA cum muie şi iirească oamenii ca să se bucure de o viaţă lungă Sfaturile centenarilor şi constatările unui mare medic Un renumit medic american profesorul Kenneth Johnson din New­ York s-a ocupat timp de zece ani cu problema lon­gevităţii. El a făcut experienţe de laborator şi a vizitat 14 moşnegi din Statele­ Unite, care au trecut de vârsta de 100 ani. In urma acestor cercetări, medicul american a scos o carte interesantă intitulată „Cum putem trăi un veac". In prima parte a lucrării, pro­fesorul din New York se ocu­pă de aiurea teoretică şi ştiinţifică, a chestiunii. In această privinţă se arată destul de sceptic, susţinând că operaţiile de întinerire nu pot avea un efect real. A­­ceste operaţii oferă persoanei cel mult o sugestie, o impre­sie că se e­­te mai tânără, mai voinică. In fond însă, cre­de profesorul Kenneth John­son, ştiinţa n'a reuşit să obţi­nă un procedeu sigur de în­tinerire. înviorarea unui organism uzat este o operaţie foarte grea, aproape imposibilă, în­trucât ar trebui regenerat orga­nele funcţiilor principale, cum sunt inima, plămânii, rinichii şi ficatul, ceiace ştiinţa încă n'a izbutit. Deaceea profesorul ameri­can susţine că pentru moment singura cale de prelungire a vieţii este aceia practică, con­stând din felul cum trebuie să ne organizăm traiul. Şi in partea doua a lucrării, tra­tează această chestiune. * Med­iul arată că a vizitat pe cei 14 Mathusalemi din Statele­ Unite, bătrâni între 100 şi 109 ani. Astfel a constatat că aceştia, pe lângă rezistenţa naturală a organismului, şi-au aranjat viaţa în ch­p ideal. Toţi centenarii (afară de unul singur) au fost vegetarieni, n'au fumat şi n'au băut alcoo . To­i n'au făcut eforturi exa­­gerate şi s'au odihnit suficient în fiecare zi. Rezumând constatările fă­cute pe teren, profesorul a­­merican a compus un decalog al longevităţ­i. Iată care sunt aceste zece porunci: 1) Să nu consumi băuturi alcoolice. 2) Să nu fumezi. 3) Să nu faci sforţări care slăbesc o­ganismul. Sporturile trebuesc practicate foarte ra­ţional (un sfert de ceas dimi­neaţă şi un sfert de ceas după amează). 4) Să mânănci carne maxi­mum până la 25 ani, după care regimul alimentar să fie format in special din lapte, legume şi fructe. (Ouăle nu sunt recomandabile la bătrâ­neţe). 5) După masă să te culci jumătate de oră. Credinţa că plimbările după masă sunt bune, este falsă. Digestia se face mai bine, când omul e întins şi stă liniştt. 6) Să nu iei medicamente decât în cazuri extreme (A­­proape toţi centenarii din A­­merica n’au luat doctorii). 7) Să dormi cel puţin zece ore din 24. 8) Să nu citeşti şi să nu lucrezi noaptea, fiindcă noap­tea efortul e mai mare decât ziua. 9) Să respiri aer curat şi să locueşti într'o climă potri­vită (nici prea cald, nici prea rece). 10) Să eviţi orice supărare şi orice abuz (mai ales abu­zul sexual). Respectând aceste porunci, poţi trăi o sută de ani, ...dacă o vrea Dumnezeu! (continuara în pagina h­-a]

Next