Opinia, septembrie 1934 (Anul 30, nr. 8210-8234)
1934-09-15 / nr. 8222
ANUL XXX No. 82£2 ABONAMENTE Lei 600 .... pe un an . 300 ... . „6 luni , 150 ... . „ 3 „ ATELIERELE TIPOGRAFICE IAȘI. — STR. LAPUSNEANU 372 Wol lei exemplarul Ziar popular cotidian hmraw. Guvernul a prelungit pe încă 6 luni regimul excepţional , adica, mai precis, starea de asediu şi cenzura,—fiindcă într'un fel de regim excepţional am trăit noi întotdeauna ! Este o măsură inutilă, nepolitică şi chiar primejdioasă. Inutilă,—fiindcă nu-i impusă de împrejurări reale, şi nu poate duce la nici un folos. In alte ţări se întâmplă tulburări grave, atentate în masă, mişcări revoluţionare. Iar starea de asediu se aplică dacă se aplică, pe un timp limitat la strictul necesar, câteva zile sau săptămâni (cum a fost în Austria, Spania, Germania etc.) Şi asta pentru că suspendarea legii normale nu poate fi o situaţie permanentă. La noi e linişte. Nu există mişcări primejdioase, şi nici macar agitaţii subversive. Iar pe cât s’ar produce, izolat, unele agitaţii subversive, ele sânt tolerate şi sub stare de asediu la regimului excepţional, fiindcă duce la concluzia logică cum că guvernul ar fi foarte slab şi în neputinţă să guverneze în condiţiuni normale. Ar duce la concluzia că partidul liberal n’ar avea autoritatea să guverneze, decât cu sprijin militar. Or, acele concluzii nu se întemeiază pe realităţi; şi de aceia d. Dinu Brătianu cere insistenţă pentru prestigiul partidului - să se revie la normal. Starea de asediu a d-lui Tătărescu, nu-i politică, pune în lumină defavorabilă guvernul şi chiar provoacă disensiuni în sânul partidului liberal. In fine, regimul excepţional e chiar primejdios într’o privinţă. El dă loc la zvonuri necontrolate, care creiază o stare de spirit enervantă. Şi atunci, dacă măsurile de excepţie nu folosesc nici tării, nici guvernului nici partidului de la cârmă, — pentru ce se aplică şi cui folosesc ? ! Nepolitică,—este măsura PIN TOATA LUMEA Un rămăşag cu împunsături. — Doi tineri Globîrt Spinner și Willy Bürterman din Hamburg (Germana) au pus un rămăşag zăuaic, în sensul că cine va putea raporta mai multe împunsătiri, va primi o sumă de 50 aărci (două mii lei). Prinsoarea s’a efectuat în ața unor prietini, care priveau cu interes spectacolul ciudat car cei doi se înţeapă reciproc cu ace. Rezultatul a fost si Spinner a câştigat pariul, raportând 218 înţepături, în tmp ce adversarul a cedat după 210 împunsături. Dar rămăşagul a avut alt ezultat, însângeraţi pe tot erpul, cei doi tineri au fost luși la spital, unde le va trece probabil pofta de asemenea lamțuri... Omul care mănâncă necontenit. — La o Unică din Londra se află internat un anume Richard Poirst, de profesiune cizmar c are suferă de o boală erudași. Boala se manifestă printr’o mtastică poftă de mâncare, pacientul are puternice dureri de stomac şi accese nervoase atunci când nu mănâncă. De ceia el e nevoit să se hrănească întruna, de dimineaţa până seara. Uneori se treeşte şi noaptea şi trebuie să se dea imendiat de mâncare. Medicii studiază aest caz uriaş al omului care mănâncă econtenit. El trebuie vindeat neapă rat, fiindcă în vremile actuale de criză o asemenea poftă de mâncare e într'adevăr o nenorocire ! * Regele tăcerii şi regele vorbei. — Un iar american crede că Gauh, şeful mişcării naţionaliste in India, merită titlul de „reele tăcerii“. După părerea farului, Gandhi este omul are vorbeşte cel mai puţin, 11 face zile şi săptămâni înregi. In schimb avocaul amerian Joe Huthins poate fi deumit „regele vorbei“. El este adevărată maşină de plecarii şi discursuri. In fiecare Huthins trebuie să vorbeasă cel puţin 12 ore, la tribual, la întruniri politice, sau diferite asociaţii. Probabil insă că multe fetei îl întrec / Unei intr*& femeie şi un bărbat. — Cazul acesta interesant s'a întâmplat la Lisabona. O doamnă spor* tivă dîn buna socetate, socotindu se ofensată de un tânăr, i-a trimes martori. Tânărul a trebuit să accepte duelul şi s a ales spada ca armă de luptă. Duelul a durat cinci minute Tânărul din cavalerism s'a lăsat rănit la mână și astfel lupta a fost oprită. Interesant este că această doamnă a avut anul trecut alt duel, cu o femeie. Atunci s'au schimbat fără rezultat două focuri de pistol. ________________ _ Cât s'a consumat la congresul din Nürnberg La congresul naţional-socialiştilor de la Nürnberg, au luat parte 110.000 membri din S. A. Pentru toţi aceştia administraţia locală a pregătit: 160.000 kg. carne, 70.000 kg. salam, 49 000 kg. diferite legume pentru ciorbe, 33.000 kg. varză acră, 330 000 kg. pâine, 110.000 porţii de brănză, 16.500 kg. unt, 44.000 litri de lapte, 220.000 bucăţi de şocolată, 110.000 porţii biscuiţi, 1.100 kg. cafea, 1.000 kg. clai, 1.400 kg. zahăr, 4.400 kg. sare, 132 kg. piper, 500.000 ţigarete, 2.500.000 ţigări şi 5.000 litri rom. I Parada de la Belgrad Am relatat cum a decurs la Belgrad v zita primului nostru ministru d. Tătărescu. Cu prilejul acestei vizite a avut loc o mare paradă militară, fiind tocmai ziua onomastică a prinţului moşenitor al Iugoslaviei. In clişeu, regele Alexandru la paradă, având în spate pe fratele său prințul Paul. UN SINGUR O FACE TOT CE VREA IN RUSIA DECLARAŢII INTERESANTE ALE LUI WELLS După cum am relatat, marele scriitor englez H. G. Wells a vizitat recent Rusia. Reîntors la Londra, Wels a făcut următoarele declaraţii interesante : — „Am vorbit cu Stalin timp de trei ore, cu ajutorul unui tălmaci. Niciodată nu m’am simţit atât de de incut ca atunci. Am regretat profund că nu ştiu ruseşte. „In general am constatat că libertatea criticei nu prea există in,Rusia. Un singur om spune şi face tot ce pofteşte. Acela este bătrânul şi celebrul fiziolog Pavlov, in etate de 85 ani. E respectat de toţi, ca un sfânt. El mai lucrează In laborator destul de activ şi guvernul sovietic ii pune la dispoziţie tot ce are nevoie. „L’am viziat şi pe Gorki,—a spus Wells. II credeam cel mai radical scriitor din lume. Acum insă m’am convins că Gorki a devenit reacţionar. Am vorbit despre libertatea de exprimare şi Corki n’a admis deplin acest drept“. Wells a refuzat să facă declaraţii asupra situaţiei politice şi economice din Rusia. Mama mali a urmat Lărgirea sistemului de sancţionare — Pedepsirea tentativei — Puteri mari date magistratului Zilele acestea Ministrul de Justiţie german a făcut presei un expozeu asupra reformei Dreptului penal ce se pregăteşte a intra în vigoare chiar din anul acesta. Ministrul a arătat că cei însărcinaţi cu reforma au avut în vedere principul liberalo-individualist, la care s-au adaos contribuţiile reformiste şi experimentate de al treilea Imperiu. Pentru că dreptul penal e în primul rând lupta contra voinţelor singulare, contra indivizilor,— pleacă totdeauna de la ideea intenţiei criminale. Anomalia reformei constă în faptul că, pe când celelalte legiuiri penale pedepsesc de obiceiu fapta şi consecinţele ei, comisia de reformă a găsit cu cale că trebue pedepsită chiar tentativa. Tentativa de crimă atrage după sine aceiaşi pedeapsă ca şi când fapta ar fi fost săvârştă. Pedeapsa se va aplice chiar în cazurile pentru care legea nu prevede nici o pedeapsă. Sunt fapte pe care legiuitorul nu le-a prevăzut ; în acest caz făptaşul îşi va primi pedeapsa după spiritul legii in vigoare şi după aprecierea suverană a magistraţilor. In incheere Ministrul Justiţiei a amintit şi de armonia ce trebue să existe între drept şi morală. Prin noua reformă, judecătorii germani se bucură de foarte multă libertate în aprecierea infracţiunilor şi a pedepselor de aplicat. Trianon „Cântă inimă“ De la început ţinem să recunoaştem, că direcţiunile cinematografelor au avut dreptate anunţând începerea „sezonului“ de toamnă pentru săptămâna curentă. Afară de una, care, cum vom vedea mai jos, î’a început printr’o păcăleală ce frizează incorectitudinea. La Trianon „Cântă inima“ ...lui Kiepura. Oricât ar trage in cumpănă acel imponderabil cu greu de definit, al preferinţei, noi totuşi nu ne sfiim să afirmăm, că din toţi tenorii ce cunoaştem, corifei ai microfonului, locul de frunte îi se cuvine tot lui Jan Kiepura. Care sunt filmele in care i-am văzut şi auzit în decursul anului trecut ? Trei sau patru—dacă nu mă’nşel. In toate a fost impresionant, nu numai prin culoarea şi strălucirea dinamică a timbrului de excepţională puritate şi egalare în toate registrele, dar ne-a arătat şi o respectabilă doză de comunicativitate actoricească, în alura sa, cele mai de multe on nesilită, de „bon enfant" simpatic, coprăsfăţit şi ajitat de mulţimea vrăjită. Alintat de alţii şi ţiuaintându-se el, adică făcând mofturi de „star", cu care să te calce pe nervi. Muzica lui Robert Stolz e, fără îndoială, întrucâtva superioară confecţiunilor ce ni se servesc în serie, cerinţa ce azi impunând, ca musai filmul sonor să fie şi muzical. Intercalarea unor „cânticele" —ades unde nu trebue, compromite însă, de multe ori, întreg filmul, deşi realizarea technică şi de interpretare a „intrigei“ sunt extrem de simpatice. Dar, tocmai când ţi-e lumea mai dragă şi admiri jogul exce ent al actorilor într’un cadru idilic, de rară frumuseţe, deodată,ga sau el începe să cânte şi,brusc, omoară tot ce-a fost zidit - ne până acum, încaltea dacă glasul ar fi excepţional de melodios, hai, meargă. Dar nu. Diletantismul şi insuficienţa sar în ochi. Au ucis iluzia. Aşa că, având de suportat numeroase exhibiţiuni similare spectatorul ajuns la saturaţie, e mulţumit, când cel puţin cantilena se ridică din nivelul banal şi mediocru. Şi mai ales, când această melodie ţi-o comunică glasul dumnezeiesc al lui Kiepura, evident că atunci o primeşti aproape necondiţionat, pentru ca la auzul unei fraze (sau a unei arii întregi) din reperio Cronkc^cinematografic de WRATISLAVIUS Tenorul Jean Kiepura Si£2ii—■ „Când luminile se sting“ Maicii 111 BAER - GAfiNERA Si Căteva note FAVOARE... Consiliul de miniştri a hotărât eu, că cenzura presei să fie menţinută numai în regiunile Bucureşti, Iaşi, Cluj, Oradea, Timişoara, Cernăuţi, Chişinău, Galaţi şi Valea Prahovei. In restul ţării măsura a fost ridicată... ...adică, tocmai în regiunile unde nu apăr gazete...* ASTA-I ! Câţiva tineri entuziaşti au pus la cale editarea unui „Manifest iterar, social şi artistic" la Iaşi. ...Simţiam noi că ne lipseşte ceva... * PROGRES... ammmmmmmmmmmmmmmmmmm In urma celor 14 analize făcute de medici, s’a ajuns îrasfârşit la concluzia că n’a fost holeră la Constanța. Ni se pare că pe vremea holerei lui Caragea, diagnosticul se punea mai raid... NOX Elementul Nr. 91 Un concurent al radiumului Din Cleveland (Statele Unite) se anunţă că un profesor de la universitatea de acolo a reuşit să descopere un nou element in formă metalică. Elementul care poartă Nr. 91 a fost denumit Protoctinum. După cum anunţă descoperitorul, noul element e un concurent al radium-ului, având aceleaşi proprietăţi importante. Astfel Protactinum-ul va fi folositor mai ales în medicină pentru combaterea multor boli grave._____ WetHi ii Him a mwă lui de decenii şi universal consacrat, să fie ştearsă complect, din locuşorul unde albia se instalase melodia „drăguţă“ (cuvânt orbit degradat, dar echivalent) oferită de muza lui Robert Stolz. Dar filmul acesta mai prezintă şi alte calităţi. Deşi în totul luată, intriga de farsă e un fermecător non-sens, (ca să nu spunem o vorbă tare) dar conţine un dialog plin de pointe (sau gag-uri cum se spune azi) încât nu se poate să reziste spectatorul şi să nu râdă cu poftă. Vorbim natural de aceia care înţălegând vorboirea, nu e redus la explicaţia manşetelor româneşti. Dar şi acestea sunt neobişnuit de acceptabil confecţionate, suficient ca să prinzi nota dominantă. Autorul dialogului acestuia ,extrem de spiritual, este şi unul din interpreţi. E Theo Lingeţi, unul de cei mai cerebrali comici din noua generaţie, de mai de mult remarcat şi în mare progres în diversitatea tipurilor prezentate Sărbătorirea d-nei şi d-lui M. Simionescu n’a fost numai o ocazie de tânguire, că uni din cei mai buni învăţători ai Iaşului ne părăsesc, luând drumul Capitalei; n’a fost nici numai o ocazie de sărbătorire a unor persoane care ne sunt dragi prin felul lor şi prin activitatea lor. Sărbătorirea d-nei şi d-lui Simionescu n'a însemnat numai o sărbătorire de persoane, ci şi sărbătorirea unui principu: principiul muncei conştiincioase, depusă cu devotament în serviciul binelui obştesc. Sărbătorirea aceasta a fost, cu nota dominantă a blazării şi a dispreţului subalternului ipertrofiat. Cu toate aceste remarcabile însuşiri, nu Theo Lingen stă pe primul plan şi nici vechea noastră simpatie Paul Hörbiger, ci un altul, tot „Paul" şi el şi tot o mare dragoste a noastră. Vorbim de comicul Paul Kemp pe care, se pare, că și Kiepura l-a îndrăgostit, de vreme ce apar împreună— unul ca erou (tenorul trebue să fie erou !) și al doilea ca protector al acestuia, deci ca victimă... Paul Kemp este extraordinar. Punct. Ne face mai palidă melancolia pierdere imense ce am îndurat prin dispariţia subită şi stupidă!!) a lui Max Pallenberg, întrevedem în Paul Kemp pe continuatorul lui Pallenberg, a celui mai de seamă comic („de caracter“) ce-am cunoscut în veacul ce trăim. Adăugaţi la aceşti corifei, farmecul Marthei Eggert, şi Continuare în pagina li-a aşadar, o sărbătorire simbolică. Un fapt deosebit de rar în aceste vremuri de acută criză morală, de desechilibru sufletesc, de dominare a principiului răului. In timp ce se sărbătoresc oameni politici pentru diferite succese electorale, în timp ce se sărbătoresc personalităţi pentru că au reuşit să ocupe mai ştiu eu ce demnitate. in timp ce se sărbătoresc miniştri, deputaţi, senatori, inspectori, prefecţi, şefi de sectoare, etc., câţiva naivi profesori universitari, secundari şi primari, s'au adunat să sărbătorească un om care n'a fost nici ministru, nici deputat şi nici măcar inspector. Ce i-a adunat dlar pe aceşti oameni ? I-a adunat conştiinţa că sărbătoresc un simbol, că salvează un principiu, că înfierează o atitudine. Simbolul este Mihai Simionescu; principiul este munca ce a desfăşurat-o , iar atitudinea este gonirea acestui om din oraşul său natal. Căci, să se ştie, Mihai Simionescu nu pleacă la Bucureşti orbit de mirajul Capitalei, aşa cum fac mulţi din cei care ne părăsesc. El pleacă mânat de revolta ce i-a produs faptul că răutatea omenească nu l-a lăsat acolo uads îşi înclinase întreaga putere de muncă şi unde era hotărît să actueze până la ieşirea la pensie. Nu pleacă dar cu bucurie, ci cu durere; nu pleacă de bună voie, ci foţat de sufletul său profund jignit. Plecarea d-nei şi d-lui Simionescu lasă în sufletul ros Cuvânt de despărţire ! părăsese cel nai eoni! SAMBATA 15 SEPTEMBRIE 1934 PREMII GRATUITE NRV OPINIA cum muie şi iirească oamenii ca să se bucure de o viaţă lungă Sfaturile centenarilor şi constatările unui mare medic Un renumit medic american profesorul Kenneth Johnson din New York s-a ocupat timp de zece ani cu problema longevităţii. El a făcut experienţe de laborator şi a vizitat 14 moşnegi din Statele Unite, care au trecut de vârsta de 100 ani. In urma acestor cercetări, medicul american a scos o carte interesantă intitulată „Cum putem trăi un veac". In prima parte a lucrării, profesorul din New York se ocupă de aiurea teoretică şi ştiinţifică, a chestiunii. In această privinţă se arată destul de sceptic, susţinând că operaţiile de întinerire nu pot avea un efect real. Aceste operaţii oferă persoanei cel mult o sugestie, o impresie că se ete mai tânără, mai voinică. In fond însă, crede profesorul Kenneth Johnson, ştiinţa n'a reuşit să obţină un procedeu sigur de întinerire. înviorarea unui organism uzat este o operaţie foarte grea, aproape imposibilă, întrucât ar trebui regenerat organele funcţiilor principale, cum sunt inima, plămânii, rinichii şi ficatul, ceiace ştiinţa încă n'a izbutit. Deaceea profesorul american susţine că pentru moment singura cale de prelungire a vieţii este aceia practică, constând din felul cum trebuie să ne organizăm traiul. Şi in partea doua a lucrării, tratează această chestiune. * Mediul arată că a vizitat pe cei 14 Mathusalemi din Statele Unite, bătrâni între 100 şi 109 ani. Astfel a constatat că aceştia, pe lângă rezistenţa naturală a organismului, şi-au aranjat viaţa în chp ideal. Toţi centenarii (afară de unul singur) au fost vegetarieni, n'au fumat şi n'au băut alcoo . Toi n'au făcut eforturi exagerate şi s'au odihnit suficient în fiecare zi. Rezumând constatările făcute pe teren, profesorul american a compus un decalog al longevităţi. Iată care sunt aceste zece porunci: 1) Să nu consumi băuturi alcoolice. 2) Să nu fumezi. 3) Să nu faci sforţări care slăbesc oganismul. Sporturile trebuesc practicate foarte raţional (un sfert de ceas dimineaţă şi un sfert de ceas după amează). 4) Să mânănci carne maximum până la 25 ani, după care regimul alimentar să fie format in special din lapte, legume şi fructe. (Ouăle nu sunt recomandabile la bătrâneţe). 5) După masă să te culci jumătate de oră. Credinţa că plimbările după masă sunt bune, este falsă. Digestia se face mai bine, când omul e întins şi stă liniştt. 6) Să nu iei medicamente decât în cazuri extreme (Aproape toţi centenarii din America n’au luat doctorii). 7) Să dormi cel puţin zece ore din 24. 8) Să nu citeşti şi să nu lucrezi noaptea, fiindcă noaptea efortul e mai mare decât ziua. 9) Să respiri aer curat şi să locueşti într'o climă potrivită (nici prea cald, nici prea rece). 10) Să eviţi orice supărare şi orice abuz (mai ales abuzul sexual). Respectând aceste porunci, poţi trăi o sută de ani, ...dacă o vrea Dumnezeu! (continuara în pagina h-a]