Opinia, noiembrie 1935 (Anul 31, nr. 8569-8594)
1935-11-01 / nr. 8569
t nevoile Iaşului Unit au primit cu ironie sistemul inaugurat de d. Tătărescu de a se deplasa, împreună cu colegii din cabinet, în centrele provinciale, a examina pe teren nevoile locale şi a dispune măsuri de ajutorare. Totuşi sistemul e bun , pentru că pe teren, la faţa locului, măsura nevoilor se vede mai limpede şi ecoul plângerilor are mai mut răsunet. Insă totul este să existe bunăvoinţă şi intenţie sinceră de ajutor. Noi credem în această bunăvoinţă, pentru că credem în moldovenismul d-lui Victor Iamandi şi în stăruinţa d-sale sinceră de a sprijini provincia noastră şi a face dreptate acestui Iaşi al tuturor sacrificilor. Aici, la faţa locului, d-nii miniştri vor avea prilej să înţeleagă că prea mult stau provinciile în sărăcie, în marasm, în urâţenie. Prea mult se concentrează totul in Bucureşti. Prea multe miliarde se cheltuesc pentru acoperişul Dâmboviţei, pentru ridicarea palatelor peste palate, în contrast extraordinar cu bordeele restului ţării. Din munca acestei patrii româneşti, înghite atât de mult Bucureştiul, încât riscă să piară de indigestie... Avem nevoe de o viaţă complect descentralizată; de înzestrarea centrelor provinciale cu instituţii de cultură (care sânt îngrămădite la Bucureşti până la sufocare); de încurajarea vieţii economice în provincii; de ajutorul Statului pentru occidentalizarea oraşelor. Toate acestea pot fi înfăptuite, dacă există bunăvoinţă. Şi ne place să credem că membrii guvernului au venit la Iaşi animaţi de cea mai largă bunăvoinţă. Ordinea publică Am reprodus recenta circulară a ministerului de interne, prin care se cere aplicarea strictă a legilor întru apărarea lireşiei publice şi ordinei în Stat. In uttimii ani fuseserăm deprinşi cu acte de violenţe izvorâte din ura de rasă. Circulara în chestiune se ocupă de ceva mai mult: de violentele pe tezaurii de casa şi urei politics. E firesc să te gândeşti îndată la demonstrariile opoziţioniste de la 14 Noembre. Se ştie că naţ.fărăniştii vorbesc de „stat ţărănesc", „gonirea oligarhiei", „răsturnarea regimului odios" ete. Aste ar fi „ura da clasă“ şi „ura politică“. Ni se pare daci că circulara e o primă reacfiune a guvernului împotriva lui 14 Noembrie. m Comoara Negusului Se ştie că înainte de isbucnirea răsboiului italo-abisinian, Negusul a trimes la o bancă din Londra cea mai mare parte din averea personală. Au fost păstrate numai câteva bijuterii, coroanele imperiale şi o cantitate de aur şi patină, ci face parte din zestrea fiicei inspiratului. Aceste obiecte de preţ au ost depuse intr'o casetă de fier, cu un lacăt secret. Caseta a fost îngropată intr'un loc tănuit, pe care nu-l cunoaşte decât Împăratul, moştenitorul tronului şi doi bătrâni servitori de încredere, care au jurat că nu vor destăinui secretul. Comoara Nepusului va rămânea ascunsă acolo, până va dispărea orce primejdie de atac, adică până la elminarea războiului din Abisinia. Miiîm nonă Sicriul mareşalului Pilsudski După cum se ştie, corpul neînsufleţit al roaresmului Pilsudski se află depus în catedrala din Cracovia, într un coşciug de argint. In ultimul timp s'au constatat urme de mucegai pe uniforma şi cizmele ilustrului defunct. De aceia corpul mareşalului Pilsudski a fost așezat înt*un alt sicriu de cristal (cum se vede un clişeu), spre a se putea urmări mnei), starea rămăşițelor pământești ale eroului national nodez. Din toată Carnetul lui Handerson Prntre obiectele rămase dela fruntaşul poetic englez Arthur Henderson, decedat zilele trecute, s’a găsit şi un HENDERSON interesant carnet cu însemnări. Carnatul con’ na diverse impresii şi observaţiuni asupra oamenilor de stat şi a situaţiunii internaţionale. Iată, de pildă, căteva din notele lui Henderson: — Cel mai greu, dar şi cel mai nobil război al omenirii, este acela pentru cucerirea păcii. — Se spune că pacea ne costă prea mult. E firesc; "întotdeauna lucrurile preţioase sânt scumpe,a — Sânt unii oameni amabiH, care spun mereu „Da“. Alţii, îndărătnici, spui mereu „Nu*. Cum ar trebui că-i considarâm atunci pe diplomaţii, care nu spun nici „Da", nici „Nu“ ? Primul frac 7 7 ceaerea vizitei mn mister are tie astăzi, un tiner demn tar leşan şi-a comandat special un frac aupi uitimul model. Fratul, ce i drept, ti stă foarte bine. A intervenit insă, In uiti*mele zile, zvonul schimbării ae guvern. Ceeace l-a făcut De demnitaruî tn cauză să suspine: — „Jocmai când mu -e gata fracul, să plecăm dela putere ? Ar fi într’adevăr... o nenorocire ia. Deocamdată insă, demnitarul poale fi satisfăcut. Conferinţa ministerial se ţine şi tracul îi foloseşte ia măcar cu această ocazii atut că în multe ţări s-au introdus proverbe, care consacră acest adevăr. De pildă, în America este astăzi foarte frecvent proverbul „Cu bani poţi să seci oceanul“. in Anglia sa spune curent: „Un om, o monetă". in Japonia: „Dacă soarele ar fi de aur, oamenii l-ar fi Împărţit de mult". In Brazilia ,,Eşti bogat, eşti stimat". La noi s'ar putea adapta proverbul: „Nu aduce anul, ce aduce...bani! !‘‘. apanane originala contra atacurilor aeriene Streinii din Addis-Abeba (capitala Absinîei) au găsit un mijloc original de apărare împotriva unui eventual atac al avioanelor italiene. Ei zugrăvesc pe case drapelul naţional, ca un semn pentru aviatori că e vorba de o casă streină. Astfel vedem în clișeu clădirea spitalului african din Addis-Abeba, având desenat pe acoperiș steagul Statelor Initi. Până acum însă, avioanele italiene nu au atacat capita a etiopiana. I LEU ANUL XXXI No. 8569 abonamente Lei 350 ; : : : pe un an ■ ISO * : ! I , 6 luni; «o ; : : . 3 . . 1000 î Instituții publice ATELIERELE TIPOGRAFICE IAȘI. — STR. LAPUSNEANU 37 Redacția 391 Telefoane * Ziar popular* cotidian VINERI 1 NOEMBRIE 1935 I R O N I No. 231 m M 9 a O A ° tru SE Ri A 63-a Premii gratuite ORI N A 2,20 un oul Scumpetea se întinde In fiecare zi.Ieri, în piaţă, s-a plătit 2 lei şi 20 bani un ou. Se poate prevedea astfel, că la iarnă un ou va costa 3 sau chiar 4 lei. Aceiaş scumpire se Înregistrează la toate produsele alimentare. Gospodinele sânt indignate. Autorităţile însă, de loc !... iubi domnia banulu A ajuns o bacaitate constatarea că banul guvernează lumea. Ca o dovadă, este Pentru Un glas al generaţiei tinere Despre tine, cetate bătrână, oraş al copilăriei, şi în partea tinereţii mele, voi seri astăzi. • Unt cu toţi binevoitorii— cari ţi-au dăruit o atenţie fugară cu prilejul acestei binecuvântate invenţii moderne a tunelor—sunt fericit că gândul şi sufletul multora se duc maicar pentru puţin timp, către tine.__________ Sunt mâhnit că nu mă afirm altfel decât cu bucuria, dar sunt mult prea tânăr şi de ALEX. CERKEZ neinsemna, pentru a-mi încerca pe calea pe care o doresc, dragostea ce ţî-o port. Ua fapt mă face, însă, să am îndrăzneala să scriu azi acest articol. O anchetă a fost făcutăde către un ziar din capitală ! Au fost o simedsnie de răspunsuri la întrebările puse de acelziar. Dece onor Iaşii ? cum pot reinvia ? de ce l-aţi părăsit ? Din tot noianul lor, nu desprind anul care să privească problema In plin, deşi recu-nosc că toate, tratate dealtfel la fel, conţin mare parte de adevăr. Voi iise rea să spun aci, ce crede un tânăr, din tânăra generaţie universitară a ţării, implându-mi totodată visul de a-ţi dedica primul meu articol; in acelaş timp iertare să-mi fie elanul şi sinceritatea nereţii. Mărturisesc aci întreaga mi emoţie , puternicele şi variatele simţeminte ce mau cuprins deodată. Au nu sunt oare fiul laşului, al tău, fărâmă „din numeroşi tăi fii cari au trăit şi trăesc luptând pentru tine acolo ? Nu în casele bătrâneşti ce le cupind, cu ziduri groase, cu grădini slujoase, cu străzi un piept de deal—am învăţat eu oare că timpul trece ? Că păpuşile—cu jucăriile—cu visurile, se pierd odată cu agraintarea ta de odinioară ? Şi apoi tânărcean, de unde am sorbit eu, nu numai cât învăţătura, nu numai educaţia, numai experienţa primă a vieţii—ci şi frumos apus de soare pe dealurile romantic vălurite ; vesel cules de vie în argint minunat de toamnă; slujbe în neintrecutele-ţi locaşuri de rugă; pomi de crăciun din ce in ce mai mici şi lumânări pe tort din ce în ce mai multe ? Suonimuarea in pag. 3-a nume curioase La Paris sânt numeroase străzi, care mai poartă nume ciudate. Iată câteva : Motanul încălţat, Nima somnoroasă, Copiii supărați, Regina albă, Sticla cea mare, Balonul roş, Cânele verde, etc. Primăria din Paris a hotărât să schimbe numele acestor străzi, care sunt cam ridicol. Ne gândim că şi noi avem: Şapte oameni, Trei Calici, Doi băeţi, etc.. Vizita ministerială — Au sosit miniștrii...’ — Cu fonduri ? •— Nu , cu trenul... IDEI SI FAPTE Cînd primarii satelor lihnesc de foame şi gangsterii din Capitală se joacă ca milioanele Din cel mai necăjit colţ al ţării, dintr’un judeţ bântuit de foamete, ne vine o ştire, menită să umple de groază toate inimile româneşti . Primarul comunei Tripoclo (Cetatea Albă) şi-a înaintat demisia din acest post, pe motiv că familia sa moare de foame şi dineul se vede silit să-şi caute da lucru in altă parte! — Aşa de departe au ajuns lucrurile in sudul Basarabiei— nu întrebăm îngrijoraţi — că pănă şi primarii de acolo lihnesc de foame ? Aşa de tragică e situa ia, că până şi fruntaşii satelor îşi pierd cumpătul şi fug în lumea mare ? Să ne grăbim aşadar să dăm ascultare inimosului apei al „Crucii Roşi“ şi să ajutăm pe fraţii basarabeni, fiecare cu cei cu cât putem! Să le alinăm, măcar în parte suferinţele, făcându-ne fiecare datoria de cetăţenii . Dar ştirea aceasta tristă, măcturia aceasta de jale şi de mizerie, ne-a mai făcut să încercăm şi un alt sentiment. Cătunul Tripoclo o fi numărând câteva zeci, poate o sută de fiffiiiii ţărăneşti şi retribuţia primarului respectiv s'o fi ridicând la maximum o mie de lei pa lună. Totuşi omul acesta ar fi putut trăi în belşug, mai ales dacă îşi creia şi venituri extrabugetare. Dacă primarul Vasile Şestenco a ajuns, cu toate acestea, la sapă de lemn, e fiindcă a fost cinstit. Deplângând tristul destin al plugarilor basarabeni, încercăm aşadar şi un sentiment de mândrie: cazul lui Șevcenco vine să ne întărească convingerea că nu totul e Încă pierdut, că mai sunt oameni cinstiţi printre noi, ca reducerea morală s'ar putea lesne înfăptui, dacă s'ar dori sincer.* Ne tărâm cu toţii existea’ţele ca intr'un coşmar. De peste tot ne apar chipurile diabolice ale Vasileştilor şi Nachţilor. Mereu auzim de excrocherii fantastice, de felul celeia recente cu „70 milioane în numerar şi 120 milioane în rentă de expropriere, trecute peste graniţă de un anume Jitcovici". De ce să nu ne permitem, din când în când, şi luxul unor nădejdi în mai bine . Dece să nu ne lăsăm subjugaţi de farmecul unei povestiri despre primarul unui cătun care n’a abuzat, n’a furat, a condus cu dreptate, cu frică de Dumnezeu şi de lege şi deaceia a ajuns vagabond In propria sa ţară? Va trebui să vie odată şi vremea Şevcanilor, căci dela sate continuă să răriască lumină şi de acolo via cu eodau pilde înălţătoare.. I. L. BASARABEANU Marea cântăreaţă Pia Ipy, printre noi... Un scurt interview cu celebra primadonă Renumita ,„cântăreaţa Fiatfest, până acum Tigy, al cărei misionarism artistic peste hotare deşte Îndeajuns de cunoscut publicului ieşan, — Vineri 1 Noembrie, seara, va debuta In oraşul nostru, ca solistă a concertului simfonic dat de orchestra Reg. de gardă „M. V", sub bagheta maestrului Massini. Am văzut pe doam la Igy, ieri în pauza unei repetiţii in vederea acestui concert, Casa ce primeşte cu amabilitate şi ne mărtuşeşte bucuriile şi planurile ei. — Nu-ţi dai seama cu ce emoţie am să cânt la Iaşi, pe care nu l-am mai văzut de când eram copilă, În timpul răsboiului, când dusă de părinţii mei la o reprezentaţie a operii Înjghebate atunci, am auzit pentru prima oară pe marea noastră cântăreaţă Elena Drăgulinescu-Stinghe, în Lakmé. Îmi stau şi azi in urechi aclamaţiile publicului când a cântat „aria clopoţeilor*. — „De când datează cariera d-stră şi unde aţi — „De 5 ani. In cursu’ acestui timp am cântat în Iugoslavia, Austria, Polonia, Cehoslovacia, Elveţia, Franţa, Italia şi Bulgaria. înregistrez la dosarul activităţii mele 240 manifestații de operă, concer-Santinuarea în pagina Ki-a D-na PIAGY