Opinia, iunie 1936 (Anul 32, nr. 8743-8766)

1936-06-10 / nr. 8749

ARUL XXXII No. Si 49 a­bonamente Lei 350 . . . . pe un an ,180..........................6 luni . 00 ... . „ 3 . 1000 . . Instituții publice ATELIERELE Tin­OGRAFICE IASI.­­ STR. LAPUSNEANU 37­1 Redacţia 391 Telefoane Administraţia 394 • Serviciul de noapte 367 1 LEU Ziar popular cotidian X. Cronica plastică EXPOZIŢIA (str. Lapuşnean­u) In str. L­ipuşneanu, lângă Finisk, s-a deschis expoziţia pictorului Victor Mihailescu, unul din cei mai merituoşi absolvenţi ai Academiei locale. Tablourile lui Mihailescu, pentru a putea fi apreciate la adevărata lor valoare, trebue întâi şi intăi, înţele­g,— şi aşi putea adăuga că, pentru a putea fi înţelese, trebuie, îna­inte de pictură, să-l înţelegem pe artist. Maniera lui, e un aşa de strânsă legătură cu zbuciumul interior, în căuta­rea unui limbaj grafic, prin care să-şi exprime ceia ce simte în faţa unui colţ de natură şi de viaţă, încât ar trebui să ne gândim la oscilările unui Picasso, Van Gogh, Matisse, Douanier,Rousseau, Boccioni sau Wlaminck, până ce-au ajuns la sintetizarea manie­rii lor. De aceia in arta lui Mihai­lescu, găsim trei epoci, re­prezentate distinct în expo­­ziţie. Aşa avem d. ex. în epoca II „Seară de iarnă“ (No. 1), „Compoziţie de găini" (No. 15} sau (30} „Compoziţie de bOiH» Maniera, in aceste ta­blouri e cea impresionistă, cu tendinţa originală de a aduce aport nou prin dinanismul at­­mosferii* • „Seară de iarnă“, de ex ne înfăţişează nişte copii în­­torcându-se prin viforniţă, a­­casă.« Detalii in figură nu avem, şi nici nu trebuie. Mo­­gâldeţele acelea sgribulite şi întunecate, desprinse din ceaţă au atâta mişcare că, siluetele singure, spun toată povestea necazului de-acasă şi toată simfonia viforniţei de-afară. A doua etapă, tinde spre luminarea culorilor. Dacă,­in toate tablourile primului gen întâlnim acel alb-cenuşiu ca­­racteristic lui Pablo Picasso în al doilea, culorile se des­chid şi desenul se detaşează, sobru dar puternic. Dispare grija de a dilua contururile; in schimb, element nou, li­­cepe tendinţa spre reliefare. Aşa avem capetele de la No. 3 şi 4 şi băeţelul de­ 38, care pare că face tran­­ziţia între genuri. Cea de-a treia şi ultima etapă, repre­zentată prin „Colţ de vilă" (No. 5), „Peisagiu de iarnă“ (No. 11), „Peisagiu“ (No. 11) şi „Flori“ (No. 27), se cu­prinde în sine toate deslegă­­rile spre care merge pic­­torul. Pictorul V. Mihailescu este, incontestabil un talent de puternică originalitate, elibe­rat de orice sugestii sau in­fluenţe. In tablourile lui, se vede un ochi şi nou, inteligent şi curagios, conştient de va­loarea credinţei artistice pe care o propăvăduieşte. Apa­riţia lui Mihailescu, cred că înseamnă, la Iaşi, un pas mai departe, pe drumul artei. 11 felicitări, şi-i recoman­dăm expoziţia, iubitorilor de artă. VIRGIL GHEORGHIU guvernul şi semnificaţia reuşitei lui Guvernul „Frontului po­pular“ va reuşi oare să consolideze situaţia Franţei şi să redea acestei ţări stră­lucirea şi prestigiul de care s’a bucurat până ori, alal­­tăeri ? Un caz afirmativ, care vor fi măsurile eroice ce le va aplica de urgenţă spre a atinge scopul ur­mărit ? La întrebările care flu­­tură astăzi pe buzele tu­turor, d. Leon Blum, șeful noului guvern francez s-a grăbit să dea un prim ră­spuns satisfăcător: se vor infâptui imediat reformele cerute de lumea muncito­rească: săptămâna de 40 ore, contractele colective, concediile plătite, etc. E de presupus că anga­jamentul formal pe care şi l-a luat primul ministru al Franţei de a cere parla­mentului votarea unor legi socotite salvatoare, va a­­vea darul să determine în­cetarea grevei. Dar celelalte probleme interne şi externe—proble­me multe şi grele—care se cer rezolvate de urgență ? — Pentru toate trebuie timp ! — ar trebui să sune răspunsul energic al nou­lui prim-ministru francez. In vremurile noastre gu­vernele nu sunt făcătoare de minuni. Nici chiar cele de mână tare, cele care s’au scuturat de jugul parla­mentarismului. Vom face ceia ce va fi omeneşte po­sibil, ne vom strădui din răsputeri pentru a realiza in întregime programul nostru. Dar tocmai acest lucru, tocmai respectarea ad lite­rarii a programului de gu­vernământ, cere un popor mare şi civilizat, care şi-a pus toată încrederea în „Frontul popular“. Mai trebuie oare să se precizeze că guvernul Blum trebue să reuşească, tre­buie să facă minuni şi să invinga? E clar doar până la durere, că un eventual eşec al acestui guvern ar echivala cu o înfrângere definitivă a democraţiei de pretutindeni şi poate cu o dezlănţuire a tuturor pati­milor nimicitoare... . .. d^vARABEANU CETITI IN PAQ. IV-a ULTIMA ORA schiderea Camerei franceze Deschiderea nouei Camere franceze s-a desfăşurat în cadrul unei solem­nităţi impresionante. Clişeul nostru reprezintă această şedinţă istorică, a inaugurărei celei de a IlI-a Republici, franceze. toată td­pul premier al Funţii Republica franceză îşi pune nădejdea in noul ş­f al guver­nului, d. Leon Blum. Orator şl jurnalist de marcă, actualul premier al Franţei exer­cită «supra poporului francez o coiiiş­­oare influenţă. In timpul războiului mon­dial, d. Leon Blum a fost direc­tor de cabinet al d-lui Marcel Lim­bat, pe atunci ministru al Lucrărilor Publice. Încă acum 20 de ani, dt. Leon Blum a publicat un articol în „R­evue de Paris“ în care își ex­punea părerile politice. E interesant de amintit că în M­rtie trecut proaspătul ş­ef al guvernului francez a fost victi­ma unui atentat săvârşit de o mulţime fanatică, iar astăzi d. Leon Blum conduce destinele Franţei, pasionat colecţionar de re­licve şi documente asupra a­­viaţiei. De îndată ce află că un aparat celebru e scos din uz, d. M. Nasch caută să-l­ do­bândească. De curind, colecţia ameri­canului s'a îmbogăţi cu bip­­anul în care Farman a in­ter­prins, in 1913, celebrele sale sboruri. Faimosul aparat are un motor, cu 12 cilindri, o pu­tere de 130 cai şi mai poate facă sbura. Inutil totuşi să mai adău­găm că el n'a putut să tra­­verseze Atlanticul prin pro­priile sate mijloace, ci a fost nevoie de un vapor care să-l transporte din Europa in A­­merica. Cabaret cu... lapte I La Londra s'a inaugurat de curând un cabaret excen­tric, cu jazz de,, abisinieni! dancing In*, stratosfera! ,girls“ etc.« Deschiderea noului local a fost onorată de o... maimuță, care a tăiat cu multă compe­­tinţăt tradiţionala panglică. Clienţii acestui original ca­baret nu găsesc altă băutură de­cât,,, lapte! „ Probabil că englezii—de o­­bicei atât de puritani—vor să facă concurenţa năzbâtiilor a­­mericane­­­­unei amintiri emoţionante. In urma stăruinţei oficiali­tăţilor iugoslave, g­uvernul fran­cez va dărui muzeului din Belgrad, automobilul in care nefericitul rege Alexandru I şi-a dat sfârşitu la Marsilia in Octombrie 1934. Autorităţile iugoslave vor păstra maşina, in starea in care se găsea după atentat. Automobilul mai poartă încă petele de sânge ale celor trei victime: regele Alexandru, Louis Barthou şi generalul Georges. Se ştie că ultimul e singu­rul supravieţuitor al tragicului eveniment. D. LEON BLUM Biplanul lui Farm , inginerul M­­i­asca an Brookand (America) e un O amintire lugubră Muzeul naţional din Belgrad va intra in curând in posesia Problema refacerei drumurilor Numai reîntoarcerea la prestaţia în natură ar putea salva drumurile de I. Andriescu-Cale inginer, inspector general V­­­i - „ Economia ţărei noastre su­feră pierderi anuale, consi­derabile, din pricina aparat­­ului ei de căi de comunica­ţie : fie că-i insuficient, fie că-i rău întreţinut, fie că nu-i adaptat condiţiunilor moderne ale traficului de mărfuri şi de persoane, fie că revine prea scump. Dintre căile de comunica­ţie, care au luat in anii de după războiu un avânt necu­noscut mai înainte, sunt dru­­mu­rile, datorită evoluţiei, în­­tr'un tempo extrem de rapid, a automobilului. Din această pricină, în mai toate ţările, s'a născut o luptă de concurenţă intre industria Provoacă senzaţie in cer­­curile mondene ale Parisului cazul unei doamne din Înalta d­i­s­ocraţie franceză care a cerut să fie despărţită de so­ţul ei, pe motiv că nu e să­rutată !.. In analele tribunalelor de divorţ din Pans acest caz este unic In felul său. Femeia a cerut divorţul pentrucă In tot timpul căsni­ciei, bărbatul n'a sărutat-o nici măcar o singură dată deşi, _ mărturiseşte ea — soţul o iubeşte foarte mult. Ciudatul soţ a invocat ca scuză motivul că simte o repulsiune de a săruta pe ci­neva. Rămâne ca Tribunalul sa hotărască dacă sărutul in că­snicie este sau nu... obliga*­toriu !. de transporturi pe căile fe­­rate si aceia de transporturi pe drumuri. Această concu­renţă a avut ca efect stimu­­larea acestor industrii, atât în direcţia unei mai b­une or­­ganizaţiuni, cât şi aceia a micşorărei costului de tran­sport pe tona klometru, sau pe persoană şi pe kilometru. Această luptă de concu­renţi a fost supraveghiată şi înteţită de guvernele statelor, pentru că de ea depinde am­plificarea relaţiunilor econo­mice şi buna stare a popula­ţiilor. De aici acele vaste pro­grame de construcţii de dru­muri speciale pentru automo­bile, ca în Italia şi German­nia­; de aici şi acele preocu­pări pentru „modernizarea drumurilor“, care au anga­­jat pe unele state în împru către Stat. Acesta este cazul la noi, unde noul Cod Penal mai pune la îndemâna Steiului şi amenzile, care se pot trans­­forma în muncă, un loc de nchispare. Unul din mijloacele, destul de eficace, care au stat la dispoziţia serviciilor technice de drumuri, până la 1929, a fost impozitul numit prestaţiei cu ajutorul căruia se putea întreţine, măcar, cum se cu­vine, viabilitatea drumurilor. Transformarea acestui im­­pozit în bani, a avut ca ur­mare imediată înrăutăţirea şi degradarea complectă a celor mai multe drumuri. Această situaţie, ameliorată în parte în decursul ultimilor doi ani, tinde să se perpetueze, dacă Continuarea in pagina a-a kdmela nesărutată!. MERCUR! 10 iUNIE 1935 OPINIA PREMII Gratuite {ăl}­in&Mauci ftCRMCUlrc SERIA 66-a BON No. 15 msra ia sen­eni. este opera unui inginer ieşan, absolvent al Liceului Internat Se ştie că la cadrul scrv­berilor Regale, astăzi are loc la Turnu-Severin, botezul și lansarea vaporului „Regele Carol 11" construit integral­­ atelierele Şantierului Na­val din acea localitate, de sub direcţiunea d-lui Ing. Insp. general d­. I. Bedreag G. Ştefan. A­mintim cu această­ ocazie sunănim­ul că d. Ing.Bedreag. Şt.­e un absolvent al liceului internat din localitate, pro­moţia 1899, denumită pro­moţia „Fedeleş". Această promoţie a dat 4 ingineri de vază,: Nazarie-petrolist, Bedreag­construcţii navale, Popescu­­profesionist, şi un inginer de mine, C. Matasaru, petrolist - director la „Steaua Ro­mână“. Ing. Bedreag Şi e speciali­zat In construcţii navale din 1904 de la ieşirea din Şcoala de Poduri şi e director al Şantierului Naval din T.­ Se­verin din 1920, adică de 16 ani. Se pare că ministerul co­municaţiilor va mai comanda la Severin, alte două vase noi de comerţ utilizând ex­clusiv ingineri şi mater­ial din ţar­ă. REP. din viaţa şcolarilor FRIDERICA Thiederica era o fetiţă dră­guţă cu ochii albaştri ca floa­rea inului şi cu părul casta­niu buclat. Cea mai mică dintr’o fa­milie de intelectuali, şi cres­cută In libertate, nu se putea deprinde cu disciplina şcol­i. Stătea liniştită in bancă, dar citiai în absenţa ochilor, că sufletul ei era departe, cine ştie la ce păpuşă lăsată fără p­­arăş. O întâmplare nenorocoasă pentru noi amândouă ne pu­sese in mână un abecedar urât cu poze negre, cu litere spălăcite şi cu cuvinte grele, aşa că neputând să-i fure gândul, încâlciturile dintr'in­­sul li erau o adevarată cor­­vadă. Ne certăm în fiecare zi: dela guleraşul uitat acasă, de la funda desfăcută, dela lec­ţia care se ştergea de pe plă­cuţe şi dela alte o mulţime de socoteli ale noastre. De­zastrul cel mare a fost insă atunci când am început a scrie pe caet.* Friderica era plină de cerneală pe toate degetele pe nas, pe obraz, pe gule­re­­. Caetul era numai pete întinse cu degetul, cu urechi la toate colţurile şi cu scris încâlcit. Cu toate supărările noastre ea nu prea stătea nici în pi­cioare, nici la colţ, nici în genunchi, pentru că eram pri­etene. Ne împrietenisem dela socoteli. Acolo Friderica se simţea la ea acasă. Numerile căpătau în mintea ei forme concrete, răspunsurile ei e­muluri mari, externe, cum este cazul statului nostru. Cum modernizarea numai a câtorva drumuri princi­pale dintr’o reţea de zeci şi chiar de sute de mii de k­­lometri, nu însemnează re­zolvarea acestei probleme ş; cum rezolvarea ei reclamă sume fabuloase, dacă ar fi să se facă numai pe calea finanţărei, în mai toate sta­tele atinse de sărăcie, s'a recurs la alte mijloace. Acolo unde autoritatea Sta­ tului nu şi-a pierdut din pres* tig­ul ei, s'a recurs la munca obligatorie, cum a fost cazul in Bulgaria și Germania. Acolo unde această autori­tate a fost zdruncinată, s'a recurs la subterfugiul muncei voluntare prin persuasiune, sau la acela al transformărei in muncă al unor impozite In preajma sfârşi­tului de an şcolar rau repezi şi exacte şi in­ al­­bastrul strălucitor al och­lor se citea orgoliul triumfului. Acest succes pe care ii re­marcam in orice ocazie, o ambiţiona şi pentru celelalte obiecte de învăţământ. Simţeam că voia să-mi in­­tre In sunet. Căuta să prindă cunoş­injele, să-mi răspundă cu inimă și să citească mulț­­umitor. Vroia să scrie li­ne și izbutise intr'o oarecare măsură. Nu era doar ea de vină dacă hârtia se rupea la o apăsare de condeiu, dacă penița prindea scamă, sau dacă cerneala fiind prea sub*­ţire aluneca pe foaie făcând o pată neagră, care se lâtia in toate direcţiile când punea sugătoarea, izbutisem s'o interesez pen­tru şcoală şi Friderica deve­­nise o promisiune pentru viitor. Sosi ziua cea mare. Ia curtea şcoalii era lume multă străină şi o masă mare in­­cărcată cu cărţi şi coroane. Copiii au cântat, au spus poezii, au jucat teatru şi şi-au primit răsplata muncii unui an întreg. Şi când lu­mea s'a împrăştiat, de după un copac mare din curtea şcolii se ivi un cap drăguţ cu păr buclat. Plângea amar muşcând dintr'o batistă şi-şi înfipse în ochii mei privirile ude şi albastre cu o între­bare fără grăim Vai, Friderica cum am sim­ţit atunci pustiirea sufletului Continuarea în pagina 2-

Next