Opinia, iulie 1937 (Anul 33, nr. 9070-9094)
1937-07-22 / nr. 9086
tt ANUL XXXIII No. »086 ABONAMENTE: Lei 350. 2 ... pe un an 180.' i . . . „ 6 lun: 90........................„ 3 lună 35. „ 1 lună „ 1500. . .Instituţii publice Atelierele tipografice „Opinia" IASI STR. LAPUSNEANU 37 1 LEU JOI 22 IULIE 1937 TELEFOANE Redacţia • • Administraţia • « Serv. de noapte red. „ admin. Xian ^popular cotidian No. 1295 „ 1299 „ 1436 „ 1567 Redacţia şi Administraţia IAŞI STR. LAPUŞNEANU 37 Director : C. R. GHIULEA Complectarea reţelei c. f. r. rVamîc pentru Moldova • S’a anunţat de curând un nou program de învestiri la calea ferată. Ceia ce-i de remarcat (şi dealtfel nu ne surprinde,... căci ne-am deprins), este că sânt destul de neglijate Basarabia şi Bucovina. Iar biata Moldovă e uitată cu desăvârşire ! Unica realizare în Moldova, in ce priveşte construcţia de linii, e lărgirea liniei Crasna-Huşi. Dar nu-i o lucrare nouă. Opera aceasta a început de acum zece ani, când d. dr. Lupu era ministru. De atunci se lucrează şi tot nu s-a isprăvit. In noul program de lucrări c. f. r., se promite că, în fine, va fi dată curând în circdaţie şi restul de linie lărgită, Creţeşti-Huşi. Această cârpeală a unei trăgăniri de un deceniu, e tot ce se prevede pentru Moldova. Nici o legătură feroviară, din cele strict necesare provinciei noastre, nu este înscrisă în program. Nici măcar ca promisiune... Nici cel puţin cei 30 km. dela Paşcani la Tg. Neamţ. Prientru înlesnirea legăturior cu vestitele mănăstiri moldoveneşti, nici cei 18 km. dela Tg.Ocna la Slănic,... n’au tulburat grija domnilor de la Bucureşti. Nimic pentru Moldova! Bucureşliul, port la Dunăre Printre proectele americanizării Bucureştilor, în paguba restu ai ţării, este şi acela de a face Capitala ....port la Dunăre, pentr’un canal navigabil. In ciuda ruralizării noastre generale, să ştiţi că valahii vor face şi isprava asta ! Unele ziare se întrebau, ce vor face Galaţii şi Brăila, dacă Bucureştiul se va transforma în port fluvial, de trafic mare ? Ce să facă? Vor muri! Pentru că Bucureştii port, va însemna ordin sever ca toate produsele ţării să fie obligator exportate prin Capitală. E treabă veche la noi că Bucureştiul este totul. Restul ţării nu înseamnă nimic.... CR. din f®a®ă lumea Atenţie la morari laTM anuntat asattum pa carei morarii ieşeni l-au încercata primărie, pentru scumpirea fainei. Primăria în®ă i-a pus la locul lor, dar se spune că morarii ar propăti presiuni, prin reluatul de a mai furniza făină pisarilor şi deci să Înfometeze populaţia Satului. Primăria trebue să fie atentă pi să ia măsuri din timp. Avem destule mori in Moldova, Basarabia ţi Bucovina. Trebuesc pregătite aranjamentele necesare pentru aprovizionarea laţului i ţi io acest fel să se fae pofta de speculă a localnicilor. an an O prezicere egipteană încordarea internaţională este permanentă. Mereu izbucnesc conflicte care pun pacea la grea încercare. In aceste vremuri de îngrijorare şi pesimism, nu-i lipsit de interes să reamintim prezicerea străveche, înscrisă pe o latură a piramidei lui Keops. Inscripţia egipteană spune categoric că, începând de la o dată care se identifică cu 22 Septembrie 1979, nu vor mai fi răboae. Aşadar, peste 42 alţi vom fi în măsură să verificăm seriozitatea acestei plăcute preziceri egiptene. Cum reacţionează francezii Poporul francez e foarte gelos de drepturile lui şi nu tolerează nimănui să i le încalce. Dacă o autoritate comite acte abuzive, imediat poporul reacţionează, mergind chiar până la violenţe materiale. Exemple se cunosc numeroase. Iată încă unul, petrecut la Marsilia. La o alergare de cai, s-a dat semnalul greşit, şi se pare că intenţionat greşit, pentru a se favorita un cal anumit. Publicul a protestat vehement şi a cerut să vie poliţia pentru a face anchetă. Un comisar a sosit imediat şi, după o scurtă cercetare, a declarat cursa valabilă. Atunci, publicul înfuriat a distrus baricadele, a nimicit obstacolele, a spart geamurile tribunelor şi a dat foc gheretelor unde se vindeau bilete şi se înregistrau rămăşaguri. Poliţia a intervenit, dar a fost respinsă de public. E sigur că, pe viitor, antreprenorii de curse vor evita orce nereguli. Cel puţin la Marsilia... & închisoare în rate S'a văzut şi aşa ceva. Tribunalul din Vancouver (America) a condamnat pe un oarecare Fred Lewis la 48 zile închisoare. La darea sentinţei, inculpatul a arătat că are serviciu şi dacă lipseşte 45 de zile în şir este dat afară. Cum pe aceste vremuri de criză e greu să capeţi o slujbă, a apelat la bunăvoinţa judecătorilor, cerând să ia să aprobe executarea pedepsei în... rate de câte 15 zile. In fiecare an el are drept la 15 zile concediu, pe care în loc să le petreacă în răcoarea vreunei staţiuni climaterice, le va petrece la răcoare în puşcărie. Şi astfel în 3 ani se achită de pedeapsă. Tribunalul a admis această ofertă originală. an an n duhul barbafilor persecutati Acest club original a luat fiinţă de curând la Olmutz în Cehoslovacia. Membrii îşi imnpărtăşesc la şedinţe mâhnirile şi pe cazurile conjugale, căutând să se mângâe reciproc. Dar mai ales se necăjesc să rezolve următoarea importantă problemă: Cum mai poate un bărbat pus sub papuc, să mai recapete în familie poziţia predominantă pe care a perdut-o? Cum până acum nimeni n'a dat o soluţie eficace, maiobrii clubului continuă să se întâlnească şi să-şi povestească necazurile. Dacă s'ar face şi la noi un asemenea club, desigur că n'ar duce lipsă de membri. CETITI IN PA©. IV-a ULTIMA ORA In marginea acnaîfitnfia Esendini a isniiei impenaie ÎmpăratulJaponiei nu vorbeşte niciodată la postul de radio*~Viaţade familie la Curtea japoneza. Rolul prinţului Chibu, fratele Mikadoului, din Japonia Europenii au o concepţie uneori ciudată de familia imperială din Japonia, despre care s-au scris multe inexactităţi. Acestea au fost, la rândul lor, alimentate de povestiri şi legende, care au însoţit revolta ofiţerilor japonezi din anul trecut ca şi diferitele schimbări de cabinet. Japonezii deduc ideea imperiului lor din ideea dumnezeirii, găsind că împăratul lor e de origină divină. In anul 660 in d. Chr. zeița soarelui, străbuna mama a neamului imperial japonez, a trimis, pe pământ pe J.m fondatorul acestei dinastii. Istoria japoneză afirmă că încă din acea vreme, deci de acum 2600 ani, neamul imperial trăeşte, iar actualul împărat e al 124-lea stăpânitor. De aceea poporul japonez vede în împăratul său un plenipotenţiar al zeiţei soarelui, care intermediază intre oameni şi cer. De aceea şi împăraţii japonezi, care se mai numesc şi Tenno, se bucură de admiraţia şi respectul cuvenit numai lui Dumnezeu. Nu e Dumnezeu, fără îndoială, însă nici om nu e, îşi spune japonezul; e ceva suprapământesc chiar şi in cazul când oamenii îl văd cu figură de om. In politica japoneză, fie făcută de partidele politice sau de reprezentanţii magnaţilor, stărue tradiţia ca prin toate mijloacele să se menţină această credinţă în origina divină a împăratului. Din acest motiv înpăratul Japoniei n'a vorbit niciodată la postul de emisiune către naţiunea sa. Cei mai mari demnitari ai statului au examinat multă vreme chestiunea dacă să se aşeze in palatul imperial an aparat de radio. De altfel fotografia împăratului nipon foarte rar se vede în Japonia, iar atunci când apare în public, cum a făcut cu prilejul manevrelor din anul trecut, e înconjurat de atâta ceremonial, încât pare în adevăr ceva MII Bit» 'MMilMBMBBgBBtWlHtfiWMIW sfânt , divin. De altfel în familia imperială se păstrează tradiţia ca să nu se ştrbească ideea sublimităţii imperiale. împăratul ca şi membrii familiei, nu sunt persoane particulare şi fiecare apariţie a membrilor acestei familii, ca de pildă, obligaţia militară a prinţilor, e fixată de legi nescrise şi potrivit cu origina lor divină. Lucrul acesta se vede şi la cei mai tineri membri ai acestei familii. Anul trecut când comandantul marinei japoneze a invitat pe principesa Tera, în vârstă numai de 12 ani, să viziteze vasul amiralităţii, prinţesa japoneză a făcut această vizită cu o eleganţă şi ceremonie care se integra pe linia tradiţiei istorice. Tradiţia aceasta a dat forţa cuvenită neamului imperial japonez şi are rădăcini adânci în popor. Cel mai în vârstă membru al familiei imperiale e împărăteasa văduvă, care a fost împărăteasă de la 1912 la 1926. Acum trăeşte în palatul Omiya. E în vârstă mimai de 52 ani şi pe lângă împărul actual, mai are doi copii. împăratul Hirohito şi împărăteasa Nagako au trei fete şi doi băeţi. Prinţii devinmajori la 20 ani. In acest timp primesc un alt nume, devenind astfel independenţi. Declaraţia de majorat e însoţită cu foarte mare ceremonial, ca mai toate evenimentele din familie imperială japoneză. Prinţul devenit major trebue să facă câte o vizită împăratului, împărătesei şi împărătesei-văcuve. Centrul acestor vizite e format de slujbele religioase care au loc în capela familiei. După cum se ştie mikidoul deţine şi cea mai înaltă demnitate în biserică. Ceremonia religioasă făcută de împăratul se chiamă „Shuki koreysan", adică evocarea strămoşilor. Prinţ Chcibu înlocueşte de multe ori pe împărat la diferite ceremonii publice, findcă în calitate de cel mai în vârstă frate al împăratului, e reprezentantul Coroanei. Prinţul Cicibu e în vrâstă de 35 ani şi a studiat la Oxford. începând din anul trecut, prinţul Chcibu lucrează în statul major japonez cu gradul de Lt.-Colonel şi e considerat nu numai ca un bun ofiţer, ci şi ea,un bărbat care a adus în Ostroagele nipone duhul Europei occidentale. Soţia prinţului, în vrâstă de 28 ani, provine din neamul Matsudiras, neam de nobili. Şi dai sa cunoaşte Anglia, fiindcă tatăl său a fost ambasadorul Japoniei la Londra. Un alt frate al împăratului, Takamatsu, face serviciul la marină, iar cel mai tânăr, Mikasa, care nu de mult a atins majoratul, face serviciul militar într'un regiment de cavalerie (Ceps). Fratele imparatului japonez, PRINŢUL CICIRU cu soţia Spori«! îin chipuri şi icoane IUTILE SPORTIVE de Arhimandritul SCRIBAN 1) Cine ceteşte, ca mine, cronicile sportiv ajunge la nişte descoperiri ciudate. In sânul sportăriei, mişună atâtea uneltiri şi viclenii, atâta se tragi sforile, încât trebue să-ţi spui, dar aiştia numai la sănătate şi la întărirea trupului rău se gândesc. Aici este un viespar al zizăriilor, de te cruceşti. Cu osteneala pentru oţelirea trupului o fi cum o fi, dar în ce priveşte uneltirile, sportăria a a ajuns la o adevărată culme. Ce este mai înţeles decât că 11 băieţi de aici se joacă cu alţi 11 de aiurea ? E o mână de tineri pe care i-a prins pofta jocului şi atât. O, nu e numai atâta. In jurul acestor câţiva, mişună atâţia alţii, cu socoteli ale lor, care numai la in corpore sano nu se gândesc, încât te minunezi de prăpastia dintre ce se spune şi ce se face. 2) Cei mulţi, care mişună în jurul sportăriei, fac sportul trasului sforilor. Ei sunt mai meşteri a încurca lucrurile cele mai descurcate. Inchipuiţi-vă că doua tabere sportive joacă. Se înţelege că una din ele are să câştige. Biruinţa se înseamnă cu numere. Uneori e mai răsunătoare şi atunci se chiamă că unii au bătut pe ceilalţi cu atâtea numere. Aici însă intră în lucru sforarii. Ei pot face ca biruinţa care, pe câmpul sportiv a fost de atâtea numere, să ajungă a scădea sau a creşte în numere prin sforţările lor. Nu voim să spunem nimic de la noi, ci numai să culegem mărturisirile sportivilor înşişi. Ceva din acest fel găsim in ziarul „Ecoul“ din Arad, cu data de 9 Mai a c. Cronicarul sportiv Justus scrie acolo că „Este ceva putred la F. R. F. A. din România". F. R. F. A. este Federaţia, nea tuturor asociaţiaţiunilor sportive de la noi. Tinerii nu se mărginesc numai să se joace. Cei din jurul lor au mai împletit şi o întreagă reţea de înţelegeri pentru a face întocmirile sportive cât mai bănoase. Deci, nefiind vorba numai de joc şi de înzdrăvenirea trupurilor, nu ne mirăm că sportivii se apucă siguri să povestească şi despre altele care se petrec în sânul lor. Astfel, urmărind ce ne spune Justus, în art. pomenit sub titlul de mai sus, aflăm cum tabăra SfO.tivă Gloria din Arad a perdut la „masa vei da" 2 numere câştigate pe câmpul de joc asupra taberei „Chinezul“. Cineva ar putea rămânea nedumerit şi să se întrebe : Cum ? Biruinţa unui joc nu se hotăreşte pe câmpul de luptă ? Trebuie să răspundem : Nu! Se mai hotărăşte şi la masa verde. Acolo vine darea—de—seamă despre mersul jocului, ca la un consiliu şcolar unde se fac mediile. Tocmai aici însă este locul pentru trasul sforilor. De aceia Justus de la „Ecou" și scris mânios : „Ce se petrece în (Continuarea în pag. 2-a) Iaşul în vacanţă... Ieşenii în gilegiatură.«$e în« chiflie şi Corso »HI După ce am trecut în a doua jumătate a lunei iulie, se cunoaşte deabinelea că am intrat în vacanţă. Numeroşi ieşeni au părăsit oraşul, refugiindu-se in staţiunile balneare şi climaterice. In afară de Slănicul Moldovei care atrage pe cei ce au nevoe de apele sale minunate, anul acesta sunt la modă Borsecul şi staţiunile climaterice bucovinene, Dorna, Iacobeni, Câmpu Lung şi Gura Humorului. * Deaceia se şi explică de ce la orele obişnuite de promenadă străzile Iaşului sunt... anemice. Localurile din centrul oraşului sunt goale din cauză că puţinii clienţi care-şi fac vilegiatura pe plaja Ştrandului, se îndreaptă seara către grădinile de la Copou şi Socola, amenajate cu restaurante de sezon, sau la Strand, unde seara se petrece foarte bine. Vacanţa se va resimţi şi mai tare peste câteva zile, când pleacă şi lotul de viligiaturişti de la 1 August. Până şi „Corso“, renumitul local ieşan, se închide de la 1 August până la 1 Septembrie, contribuind la aspectul general de vacanţă al Iaşului. Abea în Septembrie, Iaşul îşi va reîncepe activitatea. Cum operează speculanţii lemnelor In legătura cu specularea lemnelor de foc (despre care am scris în numărul de ieri), aflăm unele lucruri care ar trebui lămurite! De pildă: Din pădurile Statului, arendate unor obşti din Dolheşti şi Tatâruşi judeţul Baia (ştie Caps chestia asta ?), se vînd lemne la negustori particulari cu preţul de 2200 lei vagonul predat în gările Lespezi şi Dolhasca. Transportul până la Iaşi costă 1600 lei vagonul. Iar negustorii vînd ieşenilor cu 6000 lei şi mai mut. Deci, un câştig exorbitant de peste 2000 Iei la vagon. Iată specula! Aflăm că în afacerea aceasta, speculanții uzurpă numele Primăriei Iași. Vînzările de lemne se fac ca pentru primărie, dar folosul e al particularilor, într-un ritm de speculă de o neruşinare nemaipomenită. Chestia trebue lămurită. se IMPUNE o 111 alinare nanii a învăţătorilor pentru examinarea problemei salariilor O chestiune de mare importanţă şi de actualitate, este chestia salarizărei membrilor corpului didactic. Nu ştiu cum să mă exprim mai bine, pentru ca această discuţie să nu alunece pe panta patimilor politice. Din punct de vedere material, situaţia învăţătorilor a ajuns iarăşi tot aşa de rea ca şi în anul 1930. Ni este încă trează in memorie vreimea când, cu ordin ministerial, învăţătorii erau puşi să vândă chibrituri şi mucuri de scăpărat, ca să-şi câştige existenţa! Armonizarea salariilor trâmbiţată atât de mult, a rămas pe hârtie. Când unele ziare au anunţat sporirea actualelor salarii cu 10 la sută, Ministerul s’a grăbit să anunţe că ştirea este de domeniul fanteziei. Insă nu ştiu cum poate să trăiască astăzi un învăţător cu un salar de 2.000 lei, lunar... Traiul a ajuns la o scumpete excesivă , şi o dreptate elementară cere sporirea salariilor atât cât să se poată face faţă minimului de trai. La adunarea generală a Asociaţiei invăţătorilor, am cerut cu persistenţă a se face un cămin al învăţătorilor la Iaşi. Acesta este un lucru de mare importanţă, dar putem strânge fonduri chiar dacă ar fi să se ciară numai 1 la sută din salarul primitor, al învăţătorilor. Hotărât lucru, că învăţătorii nu pot ceda nici un ban. Gândiţi-vă că mulţi învăţători primesc salarii mai mici ca o mie lei. Dl. Preşedinte al Asociaţiei ar trebui să facă o nouă adunare, în care să ceară numai sporirea salariilor. Deasemenea asociaţia de la Iaşi, să ceară d-lui Toni convocarea Asociaţiei Generale, tot numai pentru acest scop, căci: „copilului, dacă nu plânge, mama nu-i dă lapte". Numai cu o pătrime din excrocheriile și deturnările de fonduri ce se descopăr mareu, s'ar putea normaliza salariile. Dealtfel cifrele bugetare arată că această normalizare nu este o imposibilitate. S'a mărit cifra afacerilor, s'a pus tot felul de taxe, s'au înaințat tot felul de timbre, iar salariile au rămas aceleași. Progresul în materie de încasări e firesc să atragă un spor la cheluele utile. C. Diaconescu