Opinia, iunie 1938 (Anul 34, nr. 9349-9372)
1938-06-10 / nr. 9355
9» n ANUL XXXIV No. 9355 ABONAMENTE: Lei 350. . . . . pe un ar 180. i i * . „ 6 luni 90. , , . . „ 3 Iun „ 35........................„1 lună „ 1500. » .Instihru nuMica Atelierele bio »ratics ASI STR. LAPUSMEAN JU BIBLIOTECĂ UNIVERSITĂŢII cotidian VINERI 10 IUNIE TELEFOANE Redacţia: 3 S4 No 1298 Administraţia JJ . 1299 Serv. de noapte red.3 S 143« Redacţia şi Administraţia IAŞI STR. LAPUŞNEANU 37 director r. H. GWWLE. -IAȘI-1 L 10 Goana după „ „extraordinar Sail cum s© fac® ■i©fjwsloi,i® d® l©mn© la Iaşi Există o specialitate a unor cetăţeni din târgul acesta, să exagereze. Le-au văzut ei, este extraordinar! Ce-au auzit ei, nu cred să se mai pomenească ! Defect din naştere, ori altfel, procedeul capătă simpatizanţi şi complici. Se creiază o politică a grandiosului, privită sub toate unghiurile de desfăşurare. Pericolul in sine nu-i atât de dezastros. Dezastros devine spiritul de imitaliune. Ori, comercianţii de lemne din fericita ce iaie moldovenească s'au gândit că n'ar fi rău, să se adapteze şi dumnealor ,,modei" şi ea administreze vieţii săracului o politică de ,,exagerare" evidentă. In toiul iernii suta de kilograme de lemne de foc costa la Iaşi 90 de lei şi în toul verii tot 90 de lei a rămas! Orice întrebări, orice semne de mirare din partea consumatorilor, rămân murite. „ Cine, ce are cu marfa mea, răspunde domnul depozitar de lemne. Cui nu-i place, să dea arvuna înapoi Dacă bietul Demostene ar trăi, socot că ar rămâne perplex in faţa acestei dialectici autoritare şi profunde. Lioana , după „extraordinar“ in lumea aceasta atât de fragilă a vato-u u rilor comerciale, ameninţă , să ne distrugă încă un amănunt. Onorabilii domni depozitari de lemne sunt cartelaţi. Adică, vechea poveste, pe care fiecare cetăţean a târgului nostru o ştie. Dacă vinde unul mai putin, e dat afară din carier. „Ei ! şi ce lucru grav urmează, dacă o să dea afară din cariere întrebaţi d-stră ? Lucru grav, nu, dar lucruri grave, cu duiumul. Depozitarul in cauză nu se mai poate aproviziona suficent. Plouă cu denunţuri împotriva sa, ba că nu îndeplineşte condiţiile legii sanitare, ba că se sustrage de la plata impozitelor, că are cântar defectuoas, sustrage lemnele, că înşeală ţăranii, intr'un cuvânt că a devenit un element pencuos pentru societate. Şi alunei, se intelege, bietul om revine pocăit în trust, pentru fericita manie de exagerare a târgului nostru. Altfel de comentarii socotim că este inutil sâ mai facem. Dr. J. Fr. Botez Din finală laanaea Ura raiuxeu Urasinescu Sa Spolesti Ho«» alcătui! un cosnifiel Sn fauni© cu romancierul Cezar Petrescuf pentru a S3 a«*■©*" deja un »Muzeu M. Esaaân«t9tu»» la lpoilești (Judi. Do« XesanOf £©Cu9 al marelui poet. Comitelul a reparat pâiTuă .tom biserica din nai, ci» siluind suma da 835.767 iei. Calupneasma ca fost sculgalată de celebrul artist lEaaez Pacr Mario® (care a facuit şi în laţi c&lva nisnp). Cădirea mua.ului este gafa gugosia 153.630 tei. Camilelul dispune de banii necesari. astf'el ci muzsai va fi maSzat in curând. cerban Despre parfumai La librăria „Gheorghiu*, romanticnii Ionel Teodoreanu, aniurat de ascultători (ca întotdeauna), vorbește despre felul cum se parfumează lumea mondenă a lașului. — „Femeile (a spus net d. Teodoreanu) nu știu deloc să se parfumeze. Parfumul utilizat de ele e strident, lavina ca un glonte" 1 „E interesant ae reținut (continuă d. Teodoreanu) că dl. N. Gheorghu,de can-i prototipul omului de afaceri, e singurul ain Iaşi care posedă rafinamentul unui parfum“. iaca, asta n’o ştiusem, an an Interesantă experienţă aviatică Pe aerodromul din Bourget (Paris) s’a experimentat condiţiunile de viaţă la o altitudine de 7.000 m dintr'un chesau pneumatic a cărui presiune atmosferică era corespunzătoare acestei altitudini. Doctorul Richon şi ajutorul de comandant al aeroportului Artola, s'au supus de bună voie experienţei şi au veţuit, îmbrăcaţi în costume speciale şi cu inhalatoare de oxigen orificial la gură, timp de 48 de ore la această presiune. In acest răstimp au putut mânca şi bea—mai puţin ca deobiceiu se'nţelege— însă de dormit a fost mai greu. Graţie posibilităţii de a se mişca în voa, doctorul Richon s'a putut deda la numeroase experienţe asupra însoţitorului său. Rezultatul experienţelor va fi cunoscut în curând, întrucât atât doctorul Richon cât şi însoţitorul său n'au avut de suferit nimic de pe urma experienţei, se crede că aplicările vizate vor fi posibile. Adică, b£că echipajul unui avion de bombardament, însărcinat cu o misiune îndepărtată şi plutind la o înălţime de 7.000 m, spre a scăpa de tirul aviaţiei de vânătoare inamice, ar putea nu numai să trăiască, ci să se şi mişte, intr'un interval de timp mai îndelungat. an Cco S'a «f«»cof»erSt Ladiul pojarului Feministele înregistrează o mare isbândă. O semeni de-a lor a descoperit vasul pojarului, boală atât de răspândită printre copii, puţin gravă în sine, dar atât de temută de mame, din pricina complicaţiilor posibile. D-ra Joan Broadhurst, profesoară de bacteriologic la Facultatea de medicină din Columbia. U. S. A., a înfrânt graţie unor îndelungi cercetări virusul pojarului, şi lucrează acum la punerea la punct a trataipentulflî, an un Pe«f«apsă... Irar@3e La Oslo a fost votată o lege menită să stârnească vie senzaţie, mai ales în cercurile celor certaţi o lecuţâ cu justiia. In baza prescripţiunilor acestei legi, condamnaţii pentru infracţiuni fără prea mare gravitate, îşi vor putea ispăşi vina... în rate. Adică în loc să-şi facă pedeapsa zi la zi, s'o depene pe îndelete, din Duminică in Duminică. Obârşia acestei masuri trebuie cântată în nevoia de braţe care bântuie în Suedia. Muncitorii condamnaţi pentru bătaie, sau beţie, sau exces de viteză—să nu vă mire: în ţările nordice ale Europei ca şi în America, mulţi muncitori îşi pot permite luxul unui automobil, —vor putea munci astfel în cursul săptămânii, iar Duminica, se vor odihni, la închisoare. Maximul de pedeapsă la care ese aplicabil unui sistem, e de două luni. Se ştie că o asemenea lege se pregăteşte şi în Anglia. jgf Pământ de la graniţele ţării oferit M. S. Regelui In vederea zilei naţionale de 8 iunie, au plecat străjeri, ciclişti şi aviatori, din diferite puncte ale fruntariilor româneşti, transported urne cu pămint, apă, cereale şi flori. Acest dar simbolic a fost oferit ieri M. S. Regelui Carol 11, la serbările Restauraţiei. In clişeu, panoul aşezat pe faţada hotelului Bulevard din Bucureşti, care reprezintă drumul parcurs de ştafete, de la punctele de graniţă până in capitala ţării. Cutire^ Solemnitatea macabră a mutării unul cimitir stilist Pe drumuri nemțene- Acolo unde s'a innecit prinţul Sturdza. Un fapt straniu ne-a fost dat să vedem in jad. Neamţ în satul de răzeşi „Mireşal Averescu". Zilele acestea maşina ne ducea In goană spre Neamţ, când trecerea ne fu oprită de un convoi de căruţe încărcate cu sicrie. Să fi fost la 80 căruţe, urmate de o lume imensă în frunte cu clerul. Şi nimeni nu vărsa o lacrimă. „ — Ce-o fi ducând în sicrie oamenii, părinte protopoapei de nu jeleşte nimeni ? — îl întreb eu pe protopopul Maxim cu care lupeam călătoria. — Un cimitir ! — îmi răspunse simplu protopopul. Ce se întâmplase ? In timpul violentelor agitaţii stiliste, conducătorul acestei anarhice mişcări, Glichen«—pusese bară mai multor cimitire stiliste. Astfel luase fiinţă un cimitir mare la Recea. Pământul însă fiind fugitiv, parte din morţii îngropaţi acolo, au ieşit la suprafaţi. Poporul şi-a zis îndată că morţii se răzbună pe acei care nu i-au îngropat după legea creştinească. Şi atunci foştii stilişti au dat năvala la cimitirul lor, scoţându-şi morţii şi transportându-i la cimitirul oficial. Cu prilejul deshumării s-au putut vedea scene macabre, de un dramatism puternic. Politica şi stilismul Părintele protopop Maxim îmi vorbeşte de efectele dezastroase ale agitaţiilor politice, care au stârnit anarhia stilistă. Sf. Sa îmi citeşte o scrisoare pe care a adresat-o acum câteva luni a lui Corneliu Codreanu, şi princare-l ruga ,să nu se mai folosească în propaganda gardistă de mişcarea stilistă. Codreanu însă n’a răspuns la această scrisoare •„ In toiul convorbirii, maşina noastră face echilibristică prin nişte hârtoape. Iscusinţa şi îndemânarea şoferului ne scuteşte de a face cunoştinţă cu vreun şanţ! Aşa's acum drumurile nemţene, care cu ani în urmă erau cele mai bune din ţară. Acolo unde s-a înecat Prinţul Sturdza ••• Iată-ne ajunşi la Tarcău,— cea mai frumoasă regiune a Neamţului. O luăm pe şoseaua Tarcăului la a cărui poală şerpueşte ca un argint viu, Bistriţa. Şoseaua face o piruetă, ocolind o stâncă ce-i stă în cale. Bistriţa aici îi in toane rele. In acest loc s'a înecat prinţul D. Sturdza. Plutele abia de pot trece prin această „pantă“ a Bistriţei. Nici odată n'a trecut vre o barcă prin aceste locuri. Prinţul Sturdza a vrut să înfrângă încăpăţinarea valurilor vijelioase ale Bistriţei, dar el a fost cel învins. Vrem să vedem locul nenorocirii, mai de aproape. Un muntean vânjos stă priponit într-un băţ. Ştie ce gând avem. — „Ce-a înghiţit Bistriţa, nu mai dă îndărăt“ — spune el. Tot acest muntean ne lămureşte că prinţul a fost lovit de barcă în cap, altfel ar fi scapat. „Se scalda în Bistriţa altă dată, cum ne scăldăm noi în Ozana". Privim clocotul sbuciumat al apei. Un val se izbeşte într'o bulboană şi câteva picături ne stropeşte faţa. Erau reci ca ghiaţa... Poate mâine va străjui în acel loc o cruce amintitoare a acestei nenorociri. GRIGORE SPIRU” Aspecte din incinesii de preot N. V. HODOROABA E firesc ca, aflându-te la un moment dat într-un alt oraş, să faci mintal unele comparaţii, în unele privinţi, cu oraşul în care îţi depeni zilele. Iată, la noi în Iaşi, adesea se face caz—fie verbal, fie prin gazete,—că unii comercianţi îşi expun mărfurile pe trotuare, împiedecând circulaţia trecătorilor. Fiind în capitală, am observat marfă expusă afară, nu in Obor, în Lipscani, ori la periferie, ci chiar in plin centru. Amintesc—fără a scuza prin aceasta procedeul—de un magazin din Calea Victoriei, din chiar faţa Palatului Regal, care expune pe trotuar fructe, zarzavaturi şi alte alimente. * In privinţa depozitelor de cherestea, s'a spus adesea că ele trebuie să fie la marginea oraşului, căci sunt o primejdie permanentă de foc. S'au luat măsuri ? Nu ştim. La noi sunt încă asemenea depozite în centrul oraşului. Amintim pe Adamache, lângă Hală, în Str. Cucu, Sf. Lazar, Uzinei, Sf. Andrei, ş. a. Dar, şi în Capitală am observat asemenea depozite in plin oraş şi intre clădiri. Amintesc numai ş1 „Depozitul de cherestea Victoria" de pe B-dul Mihai bravul No. 143 şi altul în apropiere: „Semnul Moldovenesc“. * La biserica Iancu Nou se fac reparaţii. Aci slujesc doi preoţi moldoveni, veniaminişti. Primăria face un frumosparc in curtea bisericii. Aşa, cum e la biserica Hagiu şi la altele. Dar, cât cheltueşte primăria Capitalei cu un asemenea parc, cred că întrece suma bugetară pe care o are trecută in buget primăria Iaşilor, ca ajutor anual pentru cele aproape 50 de biserici ! Parcul, desigur, este un lux, dar pentru Capitală, merge. Noi cei de aici însă, am fi bucuroşi ca bisericele noastre să nu fie ameninţate de ruină, a Primăria Capitalei sau poate S. T. B.-eul a adus din străinătate 300 de autobuze noi. Pe piaţă sunt scoase vreo 200. Cuprind câte 70 locuri, 50 pe bănci, iar 20 in picioare. Motoarele au marca Renault şi Diesel. Sunt 3000 de conductori şi fac serviciul în două schimburi. Se încasează cam 6000 lei pe zi. Conductorul care la sfârşitul lunii vâră în depou autobuzul in stare bună primeşte pe lângă salar, o primă de lei 250. Lângă piaţa Sft. Spiridon, in str. Bărăţiei, se dărâmă două imobile mari, pentru a se lărgi Bulevardul Brătianu şi a-l uni cu Bulevardul Maria până la Patriarhie. Pentru un mare magazin de ferărie, Primăria a oferit 14 milioane şi proprietarul cere 18 milioane, căci are vad. Va cădea sub târnăcop şi piaţa de fieri cu Hala Împreună... Edilitate, modernizare, urbanizare. ks In Piaţa de flori se află vechea biserică Sf. Anton. Curtea plantată cu fiori. Casa parohială cu etaj, are pe pereţi la intrare două icoane mari: Buna Vestire şi Sf. Anton. Biserica e deschisă. Un clopot mare pe schelă de lemn, in curte. La portiţa de intrare, 2 femei au de vânzare în coşuri, broşuri religioase şi iconiţe, intru înlăuntru. Biserica e plină de lume, ca la hram. Mai mult femei, care stau pe scaune, in faţa icoanei Sf. Anton, in picioare, parohul preot V. Georgescu-Edineţi rosteşte ru(Continuare în pagina 2-a) început de descentralizare in Serviciul financiar O dispoziţie a Direcţiei Monopolului alcoolului Direcţiunea G-lă a Monopolului alcoolului, comunicat d-lui Administrator financiar de Constatare N. D. Popa, că pentru o mai lesnicioasă şi grabnică deslegare a lucrărilor care astăzi sunt prea centralizate, în baza legii monopolului a hotărât ca o parte din aceste lucrări să fie date de azi înainte, în competenţa Administraţiei de Constatare. Deci o mică descentralizare, care vine in ajutorul cetăţenilor pentru a nu se mai deplasa la Bucureşti. In baza acestei deciziuni, de azi înainte, dl. Administrator de Constatare va avea în competenţa sa şi i s'a repartizat rezolvarea următoarelor lucrări: 1) Autorizaţiile de repararea cazanelor autorizate; 2) Transporturi de vin în creditare de taxe; 3) Recontări de băuturi spirtoase nemonopolizate; 4) Distilarea drojdiei de vin; 5) înfiinţarea de debite de băuturi spirtoase; 6) Mutări de debite de băuturi spirtoase; 7) Autorizări temporare de acordat debitanţilor de a funcţiona în târguri, la serbări, expoziţii etc.; 8) Angajări de propuşi; 9) întreruperi fortuite in exercitarea comerţului; 10) Perimări de brevete; 11) Anulări de brevete. Faţă de noua decizie, din Administrator Popa a luat măsuri ca soluţionarea lucrărilor enumerate mai sus să se facă cât mai urgent posibil şi fără nici-o întârziere, d-sa ocupându-se şi verificând personal fiecare caz in parte. Pensionarul român faţă da cal străin Cuvântul „pensionar“ la noi românii însemniază ceva fără importanţă. Când românul spune: acesta-i un pensionar, înţelege un om bătrân, care nu mai poate preta nici un serviciu , o fiinţă slabă şi trupeşte şi sufleteşte. La noi cuvântul acesta de pensionar, nu e pronunţat, cu respect, cu cuviinţă ca la alte popoare, ci mai mult ca ironie. Auzi adesea ori, spunându-se : acesta-i un pensionar, lasă-l în pace, iertat şi de Dumnezeu şi de oameni ! Că-i lucrul cam aşa, să-şi aducă aminte pensionarii cum erau trataţi acum câţiva ani de autorităţile financiare, când se duceau să-şi încaseze pensia. Nu, numai că-şi primeau dreptul lor în urma funcţionarilor, dar se găsiau administratori financiari care-i alungau cu jandarmi. A trebuit să vie un străin, un francez, Dl. Ritz care dinpreună cu un alt coleg al său, controlau budgetul statului român. Aceşti dni au rămas surprinşi de felul cum sunt trataţi pensionarii noştrii. Mulţumită intervenţiei lor, de atunci pensionarii îşi primesc pensia Înaintea celor alţi slujbaşi ai statului, deoarece ei şi-au făcut datoria faţă de ţară. In câteva cuvinte, voia istorisi cum francezii îşi respectă pensionarii. Eram la băile Wichy, acum 38 de ani. Se anunţase c’a sosit acolo, trupa „Baletul din Milan*. Lumea vroia să vadă spectacolul, şi fiecare se aşeză in coloană, aşteptând să-i vină rândul la casa de bilete; nimeni nu-şi lua bilet pe uşa din dos. Cum stăteam cu toţii liniştiţi, primarul Vichy se prezintă ca un domn bătrân, un pensionar, şi ne roagă să-i permitem, ca acel domn, să la bilet mai înainte, fiind suferind de picioare. Apelul primarului a fost aprobat de toţi , iar bătrânul ne-a mulţumit frumos. Nu s'a auzit nici o replică înţepătoare, că dacă-i bătrân, ce caută la teatru. Revenind la noi, eu cred că n'avem dreptul să tonîsăra pensionăriraea. Să ne aducem minte de anul 1913, când Titus Maiorescu, savanul profesor universitar şi Prim-Ministru român, a făcut pac d intre popoarele din Balcani şi a mărit teritorul ţării incă cu 2 judeţe, quadrilateral de astăzi. Şi T. Maiorescu era pensionar ! Să ne rugăm la D-zeu, şi ne mai trimeată oameni da tana ilustrului dispărut, iar Dl. Ministru al finanţelor, la o nouă întocmire a întocmită a budgetului, să repare greşala ce s-a făcut pensionarilor dându-li-se numai 6 la sută, căci generaţia bătrânilor a luptat din , toate puterile la pregătirea intregirei neamului nostru* LASCAR MATASARU BFTBWIftHBIMfflfflBWHMBMWBBBBiffl