Opinia, iunie 1939 (Anul 36, nr. 9653-9677)

1939-06-10 / nr. 9660

ANUL XXXVI No. P660 1 LEU ABONAMENTE; Lei 650. „ 180. . 90 J , 35 J . 1500. I , pe nr . „ 6 iui i ? , 3 li • ■ » „ 1 Ult .Instituţii public« Atelierele ti­po­gr­atice „Opinia“ IASI STR. LAPUSNEANU 37 „Suntem o credinţă , un avânt“... Straja Ţării numără azi peste două mili­oane de copii „Noi o« suntem o ş­­oaia, spunea Marele Străjer adre­­sându-se străjerilor Săi; noi suntem o credinţă, un avânt... Străjerii, după cuvintele Ma­iestăţii Sale, sunt pietrele, sunt temelia pe care se clă­deşte o Românie mai bună, o Românie de neclintit în hota­rele ei fireşti. Straja Ţării este o educaţie tonă, de dragoste şi de dis­ciplină, un efort de a ridica i­nelaţiile de mâine, pentru a folositoare Patriei. „Voim "să­­ formăm un spi­rit care de la solidaritatea ce­lulei, să devină un sentiment de solidaritate naţională. Dela sentimentul de mândrie al mi­cii unităţi, la sentimentul d mândrie al Neamului“. Straja Ţării prezidează ast­fel la nevăzu­t dar vibranta ceremonie, a trecerii făcliilor vieţii naţionale, de la o gene­raţie la alta, în cursa aceasta neîntreruptă a celor ce duc mai departe luminile Neamu­lui; e ceremonia încredinţării în mâinile tinerimii, a patri­moniului dătu­t de generaţiile trecute,­— faclele mândriei ro­mâneşti de totdeauna. Câţiva ani numaî au tre­cut de la primul curs de for­mare a comandanţilor, ţinut la Breaza în 1934, cu 25 de învăţători şi 24 de învăţătoare. La 8 iunie 1935 au defilat prin faţa Marelui­­ Străjer 10.000 de străjer . Azi Straja Ţârii are peste 2 milioane de strâjeri, iar comandanţii ei se numără cu miile... întreaga tinerime a ţării este încorporată în armata albă a străjeriei, acefaşi me­todă admirabilă este aplicată tuturor copiilor noştri, pentru a forma d­e ei cetăţeni con­ştienţi, făcându-i să trăiască o viaţă morală şi socială, in­tegrată într-o mistică naţio­nală. Aceşti cetăţeni ai viitorulu românesc, vor întări unitatea ţării. In toată acţiunea Străjii Ţă­rii domină ideea naţională: „Credinţă şi muncă pentru Ţară şi Rege". Un nou climat pedagogic, o nouă disciplină, o atmosferă de patriotism şi eroism, şi mai ales o educa­ţie integrală, întăritoare de trup şi suflet. In veneraţia da­­tinei, pregătire practică pen­tru viața de mâine. iji­e toată lamea ■ tOb­fSTRUCŢI­I... Se anunţă că Palatul ad« [ simţi de loc dacă, pe lângă rain’straţiei c. f. r. care se construeşte la Bucureşti, va avea 11 etaje, înălţimea de 50 metri şi va costa peste 400 milioane lei. Ne bucură că se fac con­­strucţii mari în ţara noastră. Deci ne bucura şi acest n ou şi imens palat al căilor ferate, — cu toate că cefe­­l»ul are destule case şi palate în Capitală. Ne exprimăm însă o do­rinţă , chiar o nedumerire. Calea ferată nu s'ar re­­ serraere!» ilad­sen«­­ Monetaris din Roma a În­locuit da o bucată de vreme, nichelul, metal de import, cu ea aliaj compus din metale produse din ţară. Acum se anunţă că şi mo­nedele de bronz vor­ fi lo­­­cuite cu altele turnate dintr-un aliaj aluminium. CV­­CCO flresfScisaă­ţi paraşută Medici din Lapoaia sunt o­ligaţi să facă un antrenament cu paraşuta, ca să poată co­bori din avionul care i-a adus până deasupra locului unde se află bolnavul, in această imensă ţară, care va întinde la Nord de Suedia, or veghi şi Rusia, şi este, precum se ştie, cea mai sep­­tentrională din Europa, singu­rul mijloc, de locossoţiune in aproape intregaaul, este ea­­cia. De la o vreme însă, sta­tul lapon dispune şi de câte­va aeroplane, folosite şi in cazurile medicale urgente. A­­vionul neputând însă ateriza prin toate locaţie, medicul respectiv este silit a coboa­re cu paraşuta.em 100 h­ecor. Se ştie că la şcoala de a­­viaţie candidaţii sunt supuşi la fel de fel de încercări, pentru a se constata dacă or­ganismul fiecăruia e apt pen­­tru riscurile sborului. Printre aceste încercări e şi respiraţia. Un om normal poate să-şi reţină respiraţia, un minut şi trei secunde. E­­levii şcoalelor de aviaţie îşi cele 4X­ milioane ale nou­lui palat din Bucureşti, ar mai sacrifica un milion, un simplu milion, pentru con­strucţia unei gări cu plin­c­oase la N­co m­a (Iaşi). Casa care serve­ş­te drept gară la Nico im, e mai la­­aică decât un simplu canton. Pe­nitru prestigiul căilor ferate, ar trebui să înceteze mizeria aceasta. Şi nu-i ne­­voe decât de un milion, adica o fărimitură în ra­port cu banchetul celor 400 milioane din Bucureşti, reţin respiraţia 2 minute ş­i trei secunde. In acest domeniu Insă re­cordul mondial îl are pilotul Arnold Sch­ief­field. Record care se crede că nu va fi bătut de nimeni. Căci Schieffield îşi reţine res­piraţia „5 minute şi 39 se­cunde". Schieffield,, face parte din piloţii şcoalei de aviaţie din Nottingham. Se speră deci ca Schieffield să ajungă unul din cei mai buni piloţi, spre a bate re­cordul de înălţime, GO­­C00 Grr«M,fal©ia Ma©s2E*iI©r Când­ îi vedeam lunecând uşor în înaltul cerului, zugră­vind contururile a tot soiul de fiare apocaliptice, luând, când forma un­ai bolnav, când aceea a unui monstruoase balepe sau destrămându-se la bătaia vântului în fire cu mult mai groase decât a firelor de păianjen, eram tentaţi să c­a­­­săm nourii printre cele mai uşoare dintre corpurile exis­tente, imediat după fulg. Astăzi, lucrul nu ne mai este­ îngăduit Un meteorolog năzdrăvan s’a apucat să cân­tărească norii. Şi am aflat ast­fel că un nor de vară, de gresi­e mijlocie, cântăreşte au mai puţin de 300.000 tone, adică trei sute milioane ki­lograme. mai pierdut o iluzie. Dar tot e bine că pa pe pol, cădea în cap decât, în chip de ploaie.­ ­ Cetifi szs pang. iV-a ULTIMA ORA R­aporturile tferm«mo-juff©s!l&v© Cu pri'ejul v'zitei oficiale la Berlin a prinţului regent Paul al Iugoslaviei, s’au ma* nifestat raporturile cordiale J g jstevo.germane­­ dar nu s'a semnat nici un fel de pact. In clişeu, prinţul Paul şi f a'rrerul H tier trecînd în revistă un batalion de onoare le reperiaj istoric al Mii Dintr’o convorbire cu dl. inginer Const. Stoicescu Dintr'o prea interesantă convorbire avută cu dl. ingi­­ner C. Stoicescu, unul dintre executorii testamentari ai re­gretatului Const. Hamangiu, al cărui devotat și apreciat colaborator a fost­­« alcătui­rea „Codurilor“,reţinem ur­mătoarele : Autorul „Regulamen­tului Organic“. Cine este autorul istoricu­­lui „Regulament Organic“ ? Nimeni altul de­cât marele dascăl luminător Gheorge A­sachi, care­­a fost: profesor, arhitect, pictor, istoric, nava­­ist, muzician, dramaturg, zia­rist şi jurist. Jurist ? Da. Dl. ing. C. Stoicescu ne comunică că, pe când era „agă" (prefect de poliţie la aşi) în vremea ocupaţiei ru­seşti, sub Kisseleff, Gheorghe Asache a fost secretarul ge­­neral al „Regulamentului Or­­ganic", cum e şi semnat în această importantă legiferare. „Regulamentul Organic“, Gh. Asachi lea tipărit în li­gu­la franceză la Bruxelles, dar pentru interese naţionale şi diplomatice, s-a indicat a fi imprimat la New York, „Hotelului Traien“, care a fost cea mai măreaţă construc­ţie a Iaşului (după Palatul Administrativ şi Cazarma de la Copou). Toată clădirea este susţinută solid pe imense şine de fier, cum se constată azi. Dar ce e interesant sunt donaţiile pe care Scarlat Pas­tia le-a făcut oraşul* . 1) El a donat absolut gratis cea mai mare parte a terenu­lui care formează imensul ci­mitir Eternitatea­*. 2) A donat gratuit tot tere­nul grădinei „Traian“ care formează actuala piaţa Unirei şi in mijlocul căreia se ridi­că falnicul monument al lui Vodă-Cuza. Relatările d-lui ing. C. Stoi­cescu, credem, că sunt de mare interes pentru trecutul anului şi al Moldovei, REP. Femeile române au mai fost mobilizate mai de mult Mai de mult, și nu prea, adica la 1861, în timpul dom­niei lui Cuza-Vodă. Dl. ing. C. Stoicescu, alcă­tuind o nouă serie de legi și decrete, pentru un nou volum din seria codurilor „Haman­­­giu", a găsit un decret dom­nesc prin care Vodă Cuza a decretat un al treilea an al domniei, modul cum avea să se facă recrutarea. Prin acel decret, se vorbește de „recru­tarea ambelor sexe", deci­s­ de recrutarea femeilor, care aveau un rol determinat pen­tru vremuri de îngrijorare. Iată încă odată dovada că istoria se repetă. Despre donaţiile lui S­carlat Pastia făcute municipiului Scarlat Pastia a fost pe vremuri unul dintre marii şi vrednicii primari ai Iaşului. A fost în felul lui şi un juân­t—şi dl. inginer C. Stol­­cessU ne spune că a găsit o colecţiune de legi şi regula­mente tipărite de Sf. Pastia, pentru a se aduce la cunoș­tința publică. Tot Sc. Pastia este acela care a clădit marele palat al Ingiena lur Pretutindeni sânt pregătite şi femeile spre a-şi da contri-­ buţia obştească în cazul unor conflicte armate.­­ In special la An­glia, militarizarea femeilor face pro­gres?. Iată, în cli­şeu, o englezoaică in uniformă, Peregrinând prin Ardeal LA BRAŞOV Pe Tâmpa. — Statuia llui Arpad. — Chestia meniu­rilor fixe...­Bicicletele. Biserica neagri. Neîndoios, ceia ce impre­sionează pe fericitul muritor care peregrineză prin oraşele ardelene, este curăţenia. Cultul curăţeniei—căci este un adevărat cult curăţenia pentru ardeleni,—îşi are să­teştii în special în Braşov. In cele două să­ptl­mâni cât am petrecut în secat minunat oraş m­-am întrebat veşnic , cui I se cuvine meri­tul aces­tei lăudabile calităţi de a păs­­tra curăţenia străzilor şi a caselor, dând târgului un atât de civilizat aspect ?... Şi răspunsul l-am găsit la tot pasul. Educaţia sănătoasă a cetăţenilor şi măsurile chib­zuite ale autorităţilor. —• iată elite poar fi bue la bună armo­nie,­­ păstrarea şi organiza­rea curăţeniei. Pripia zi când am căzut la Braşov alu găzduit la o far­tri­e de ieşeni stabiliţi re­cent acolo. Şi dimineaţa m-a surprins mult când am fost trezit de suavul unui clopote­. In fiece dimineaţă pe la ora 6, în faţa caselor se o­­preşte un camion de al pri­măriei care ridică lăzile cu gunoi adunat în timpul zilei trecute. Servitoarea, car® avusese grijă să facă treaba asta de cu seară, când... aude clopo­ţelul se scoală şi dă lada cu gunoi salahorilor de la ca­­mion. Tare am vrea să ştim dacă servitoarele de pe la Iaşi şi­­or strica ele bunătatea de somn, ca să dea lada cu gunoi ? La Braşov cetăţeanul nu aruncă Jidi ţigara pe jos. Şi asta nu­ fiindcă ar fi SAMBATA 10 IUNIE TELEFOANE 3­ Redacţia.­­ 3 , Administraţia ' 3­3 '­­ Serv. de noapte rea.' 1 1436 Redacţia şi Administraţia IASI STR. LAPUSNEANU 37 / Director C. R. GHIULEA Evenimentele actuale au tre­zit din nou chestiunea altă dată atât da desbătută, acea a creării unui tunet sub ma­rea Mânecei. Anglia care a părăsit astăzi politica ei insu­lara, a renunțat implicit la principalul argument ce o îm­­nedeca să a­derese proectului. Colaborarea ei strânsă cu Franța și comunitatea lor de idei, nu mai prezintă nici un fel de primejdie pentru ca a­­ceste două țări să fie unite printr'un tunel uriaș ale cărui planuri sunt din nou în stu­diu, grafie proectului depus la Cameră de deputatul Boucher. 4 —5 ani ar trebui pentru rec­uzarea acestui monumental proect, care ar permite trans­portul zilnic și la adăpostul tuturor primejdiilor, a unui important material de răsboiu ş' a unui număr de 60— 70.000 de oameni. idela nu e nodă ; da­tează din 1882 când cele două țări, vrând s'o puie in execuţie, începură săpă­turile, pe o d­r­an­ță de 1200 de metri, Parlamentul englez, s’a agitat, crezând că tunelul ar putea constitui primejdia grozavă a unei ’[imaginare in­vazii. Lucrările fură deci a­­bandonate. In 1921, marele om de stat Baldw­n, reluă discufia, insă politica tradiţionalistă a An­gliei, făcu să eşueze din nou proect­ul. Mareşalul Foch și generalul Haig considerau con­­strucția tunelului drept chezăr­şia unei păci foarte îndelungate. Acum când tot mecanismul geniului omenesc tinde spre evitarea unei contragraf­iuni mondiale, tehnicienii englefi studiază cu asiduitate execu­tarea, nu in 4 ani, ci m­ic­im an. E vorba de construcţia u­­nui tunel dublu, primul de 33 km. rezervat trenurilor, celăl­­alt de 40 km. pentru cami­oane şi maşini particulare. Cel dintâi ar trebui să Costă cam vre­o 4 miliarde da franci. Această sumă lasă, după calculul specialiştilor, ar putea fi amortizată grafie traficului, in cel mult 12 ani. Trebuie de notat o oarecare opoziţie din partea societăților de navigaţie care văd in acest proiect o scădere importantă a cifrei lor de afaceri. Spiritul prevăzător al celor două­­âri, a introdus o clauză in contractul de construcție, care le dă In mod respectiv dreptul și aceasta in caz de conflict intre ele, de a smulge îndiguirea, ceia ce ar putea distruge tunelul, prin inundare in mai pufin de 15 minute. Aleb, Paris, Iunie 1939 I Scrisori din Paris Ihm sta nuna ihm Adriam Pascu, 991Uarisu Lăutarul (ihdial. Ai­». islaec»rOlftiu) înfruntând greutăţile tim­pului, dl. Ath. Gheorghiu Îşi continuă voiniceşte misiunea de animator al unui Iaşi cul­tural căzut in „dolce farpien­­te", care se complace In a­lt tributar capitalei şi in acest domeniu. A întreţine la Iaşi facla u­­nei edituri, lipsit de posibili­tăţile şi colportajul Bucureş­­tiului, e desigur ceva la mar­ginea imaginaţiei. Totuşi, precum vedem, e­­ditura d-lui Ath. Gheorghiu merge înainte, însemnând o încercare onorabilă pentru Ia­­şul care n'a mai avut edi­tură de la apusul „Vieţii Ro­mâneşti“. După editarea a două vo­lume de George Lesnea, dl. A . Gheorghiu şi-a inaugurat ciclul prin opera d-lui Adrian Pascu , „Petru­ Rareş". Acest început a lăsat să se intrevadă două intenţii, continuate şi prin al doilea volum : dorinţa de a reînvia episoade glorioase din trecu­­tul Moldovei şi a le prezenta intr'o formă accesibilă mare­lui public, adică într'o ţinută de popularizare. După descrierea sbuciuma­­tei domnii a lui Vodă Rareş, ni se prezintă viaţa celui mai celebru lăutar al trecutului nostru, Barbu Lăutaru. E un subiect bine ales şi care se pretează la o aşa zisă roma a ţare. • DL Adrian Pascu a tratat tema ca şi aceia din „Petru Rareş", cu singura deosebire a stilului. Deşi intrată de mult în ga­­leria artiştilor moldoveni, fi­­gura lui Barbu Lăutaru cuprin­dă mai mult legendă decât adevăr istoric. Popularizat de vodevilul lui Vasas Alexandri, Barbu Lău­­taru apare doar în crâmpeie de amintiri ale boarilor scrii* tori din vremea lui. Cu atât mai mult te ispi­teşte o astfel de viaţă for*­mată din dâre puternic lumi­noase şi din mult întuneric. Barbu atunci când a apă­rut în saloanele boereşti, a uimit prin darul său dumne­­zeesc ; in această ipoteză a rămas cunoscut şi posterităţii. Viaţa lui particulară n'a in­teresat pe nimeni. Dacă ar­­ făcut o lucrare documentară, desigur că au­torul ar fi întâlnit multe pie­dici. O renunţare populară insă poate umple uşor golurile is­toriografiei. Ceia ce d. Pascu a săvâr­şit din plin, făcându-l pe e®­roul său să trăiască toate e­­vecim­alele istoriei Moldovei întâmplate în vremea lui. Chiar unele fapte cunoscute sunt greu de reconstituit. Ast­fel numai asupra întâlnirei cu Liszt sunt câteva versiuni. Dl. Adrian Pascu descriind faptele în mod pur anecdotic, pentru a place întâi și apoi pentru a informe, nu a avut nevoe să insiste asupra do­cumentelor, decât atât cât ii era necesar in trisarea firului vieții lui Barbu Lăutaru. ce oprit s-o facă. Nu. Dar cetă­ţeanul braşovean are bun simţ, are o educaţie a cură­ţeniei. Pe când la noi, ieşanul se postează în Piaţa Unirii şi mănâncă sămânţă ... Pe Tâmpa E aproape o obligaţie ca orice vizitator al Braşovului să se urce pe Tâmpa. Dacă ai venit în acest o­­raş şi nu te-ai suit în vârful Tâmpii e ca şi cum ar fi fost la Braşov. Aşa spun braşovenii. Eu m'am conformat acestei, obligaţiuni , m’am urcat pe Tâmpa împreună cu dl. Geor­ge Răileanu, inimosul ieşan, care a petrecut şi d-sa câtva timp la Braşov. Am început urcuşul pe la pensiunea „Siesta“ şi apoi, după săgeţile indicatoare, am mers pe o cale prin pădure, peste­­două ceasuri, până ce am ajuns într'un luminiş de unde calea noastră se roştor­golea într’o ameţitoare pră­pastie. (Continuare in pagina 2-a> CURŢI (Conținute­­ în pagina 23 a)

Next