Opinia, octombrie 1947 (Anul 39, nr. 315-341)
1947-10-01 / nr. 315
AMJL XXXIX Nr. 315 ABONAMENTE: Lai 450 . . ...... 3 luni „ 5JdOO Întreprinderi, autorități pe un an Atelierele tipografice IAȘI, STRADA LăPUŞNEANU Nr. BIBLIOT UNIVERSIT -1 fi S 5 - îl ru V 4 »«lini 5 Lei 37 Z1AS2 POPULAR COTIDIAN in ultimul timp problema goalei a fost desbătută în presa noastră sub toate unghiurile. De data aceasta noi ne vom permite să revenim asupra unui fapt, care ni s’a făcut că n'a fost îndeajunsevidenţiat. Prin aceasta departe de noi gândul unei probleme, pentru câ in fond nu se stă în preocupare acest lucru. Invităm doar la reexaminarea metodei de gândire a faptelor şi anume: S'a relevat prea puţin faptul că învăţământul nostru neglijenţi educaţia pentru a exagera instrucţia. Invoc să armonizeze ambele scopuri, şcoala le face sa apară separat. De aceia la noi un om instruit nu înseamnă totdeauna şi un om educat. Lipsa de caracter, atât de frecventă la oamenii instruiţi, se datoreşte aceleiaşi neglijenţe. Deosebirea între educaţie şi instrucţie este menţinută printr’o greşită concepţie a învăţământului. Se crede că un om care învaţă carte nu poate sa nu-şi însuşească norme de conduită adaptate la interesele colectivităţii. Ştiinţa mobilează sufletul, făcându-l pe om mai bun. O asemenea părere, adevărată într’un anumit sens, nu este valabilă în ceea ce priveşte formarea unor deprinderi şi păstrarea unor atitudini constante în modurile de comportare. Rabelais observase cu bun simţ că există „ştiinţă fără conştiinţă". Pentru a promova educaţia, e necesara se da mai mare atenţie însuşirilor înnăscute ale tinerilor. Educatorii trebue să observe de aproape asemenea însuşiri fie că sunt bune sau rele. Să le observe,cu scopul de a le corecta în vederea pregătirii individului pentru viaţa în comunitatea oamenilor, in acest chip pornirile egoiste sunt înfrânate, iar tendinţele spre o afirmare a personalităţii sunt încurajate. Necesitatea de a coordona instrucţia cu educaţia nu priveşte însă numai pe individ, stimulându-i desvoltarea, dar şi grupul din care face parte. NIGER GAIUS —(Continuare în pag. 1ia) — Creionări Tot despre şcoală ----------------- Ne-am bucura, dacă am îi trataţi de plictisitori, pentru că continuăm a întreţine pe cititorii noştri, cu problemele aprovizionării. Subiectul a fost discutat în toate chipurile în presa din Capitală ca şi în cea locală. Cetăţeanul care se loveşte zilnic de aceleaşi dificultăţi în legătură cu aprovizionarea, urmăreşte neobosit ce scriu gazetele, ce noi soluţii se dau, ce progrese iau înregistrat. Adevărul ■este, că nu ne putem lăsa amăgiţi de abundenţa unora dintre articolele sezoniere care se desfac pentru cât nu se pot conserva. Principalele produse: grăsimi, brânzeturi, ouă, lipsesc. Desîgur, situaţia nu este agoara. Astăzi ne vom ocupa de încă un aspect al problemei mai timid atins până ■ni de confraţii din Iaşi , ca cetăţeni, adică de conemnatori. Fără a acoperi greşelile altora, sau a cataufla realele greutăţi existente în calea aprovizionării, luând în consideraţie rezerva producătorului ca şi încercările de sabotare a stabilizării trebuie s o spunem că şi noi cumpărătorii avem o mare vină. Dacă priveşti dimineaţa oamenii din piaţă, cei de lacozi“ îţi face impresia că te afli în faţa unei mase ispitice de o nebunie colectivă. Ghionturi, înjurături, blesteme, palme, sergenţi, agenţi, comisari, strigăte, într’un cuvânt un iad, dispare omenia, politeţea şi bunul simţ. Mai „pitoresc“ şi mai civilizat arată spectacolele de la fostele bariere ale oraşului! Intr’un articol din „Adevărul", Victor Eftimiu face următoarele remarce: „Există pretutindeni în străinătate o admirabilă instituţie pe care noi n'o cunoaştem decât dda o vreme şi destul de superficial : coada. Această instituţie, Insă, nu poate lua fiinţă prîntr’o lege ordonată de stăpânire, ci trebue creată prin binevoitoarea supunere a fiecărui dintre noi, prin iniţiativa şi controlul individual“. In Cehoslovacia, în Franţa există de mult sistemul „cozilor*. Războiul se pregăteşte în câţiva ani, dar pentru vindecarea rănilor rămase trebuiesc desigur mai mulţi. Populaţiile respective au dat dovadă de răspundere civică, de bun simţ cetăţenesc. Astfel „cozile" deşi nu sunt plăcute, nu prezintă amarnicul spectacol pe care îl trăim noi, fără intervenţia sergenţilor sau a altor organe represive. La noi însă se simte lipsa „arbitrilor“ care să cerceteze dacă d-na x, coafată ca Mariéne Dietrich, îi vine sau nu rândul, dacă nu s’ar putea face ca soţia lui Y să ia mai înaintea altora. Toate, aceste alergări, îmbrânceli, polemici, imixtiuni, ameninţări la ce duc? La împiedicarea aplicării şi realizării măsurilor eficace luate de autorităţi. Asta înseamnă haos, înseamnă întârzierea rezolvării într’u totul a problemei. In al doilea rând, acest desmăţ determină şi o reacfiune din partea producătorului. (La redacţia noastră s’a prezentat o ţărancă care plângând ne-a spus că a avut un coş, puţina smântână şi brânză. Au tăbărât oamenii peste coş i-au scos totul, iar ea a rămas în mână cu o monedă de 500 lei veche în joc de una de 5 lei. Asta era tot câştigul ei. Demn de semnalat este că nu cetăţenii şaraci se dedau la asemenea murdării. E timpul să răspundem chemărei la disciplină. Să ne ridicăm căt de cât deasupra nivelului scăzut civilizatoric şi civic pe care îl păstrăm ca pe un bun preţios. IOANA CAPATANA Invitaţie la omenie Desigur cămulţi dintre cetitorii noştri au uitat pentru o clipă de coada de la brutării, de goana după lapte şi alte cozi măiastre, când au văzut afişele circului ce-a poposit la noi. Măcar neutru o clipă, capetele de clowni şi masa excentrică, omul de cauciuc şi câinele matematician, toate acestea indiferent de caracterul nostru mai mult sau mai puţin romanţios, toate ne trezesc amintiri care dau cu tifla grijilor cotidiene şi ne îndeamnă pentru câteva clipe de reverie, pentru un dram de aducere aminte, pentru câteva regrete şi amintiri. Toţi am fost copii şi mai toţi am râs la tumbele lui Carabela şi am plâns văzând-o pe miss Elly tăiată în două. Am jinduit după spectacolele de seară şi ne strângeam noaptea în suflet toată amintirea unui spectacol văzut, O lume de vis, cu păreţi de pânză care ascundeau sub litere şi imagini de aur, secrete nebănuite, vieţi ce se păreau aparte. Cu toţii ne-am bucurat in mijlocul lămpilor multicolore, râzând de prostia unei cămile sau admirând curajul unui dompteur. Dar niciunul n’a văzut sub grima lui Ciocanica, foamea... Şi mai ales nimeni n’a trăit clipa, când seara după spectacol, se sting luminile în circ.... Se aprind lumini!© Scamatorul E fabricantul nostru de duzii (Topârteanu) aşa „Omul care înghite ace, brice şi săbii ascuţite!“ O seară Sa circul „Samum“. De vorfcă cu JPI la CauStrac.yapuls care se ««»reşce, o inimi ce nu mai bate şi ici» ceas I« stema«, „Extraordinarul” mister Jim. Telepatie, magie si chiromancia Un reportaj de MIHAIL BRHTU O ţară în căutare de oameni australia eras sişî tiubfez© ausairul p®p»8a|i©i Un plin ^»»©-grafii» isipazt special f©i»®i Australia, tusai* «mşă a Pacificului,—care, împreună cu arhipelagurile înconjurătoare, alcătueşte continentul „Oceania"—e o ţară cu populaţie puţină. Are între 7 şi 8 milioane locuitori, adică pe jumătate cât România. Iar întinderea ţării este de 7 milioane km. pătraţi, caia ce revine cam un km. patrat de fiecare locuitor. Socotind numai terenurile agricole şi păşunile, Australia ar putea hrăni foarte uşor vreo 25 milioane oameni. Dar dominionul acesta britanic are şi întreprinderi industriale însemnate, care caută să se desvolte şi să dea o ocupaţie la multă lume muncitoare. La Australia sunt vreo 27.000 fabrici şi uzine, de branşa automobilă, chimică, ţesătorie, conserve, etc. Apoi exploatări miniere (aur, cărbuni, plumb, aramă etc.). Pentru economia ei industrială şi agricolă, Australia are nevoe numaidecât de braţe de muncă,mai ales că sufere de concurenţa industrială a Japoniei, ţară cu aproape 100 milioane locuitori. Şi la nămolul acesta japonez de braţe de muncă, Australia poate rezista foarte greu cu cei 7 milioane locuitori ai ei. Populaţia australiană e în creştere, pentru că excedentul de naşteri asupra deceselor e destul de apreciabil. Dar creşterea sa faca încet, iar conducătorii ţării ar dori o Vails Uzinii au devenit de două zile necazul locatarilor şi bucuria copiilor. Toba pe care „maistrul“ o agită tumultuos, strigătele prezentatorilor, hohotele de râs ale spectatorilor, totul răsună intr'un vacarm îngrozitor şi singurul lucru care-ţi rămâne să faci este... intrarea în circ. Afară lumea se întulzeşte amarnic la casa de scânduri, sporire bruscă şi marea populaţiei,— ceia ce nu se poate face decât prin imigrări, adică să aducă lume din alte ţări. In vederea aceasta, guvernul din Canbera (capitala Australiei) a înfiinţat un minister special al imigraţiei, care e condus actualmente de d. Arthur Gahwill. Ministrul migraţilor a întocmit un plan de sporire a populaţiei la 14 milioane oameni în timp de zeee ani. Material de import s’ar găsi, pentru că în diverse ţări din lume şi mai cu seamă din Europa se află mulţi oameni loviţi de criza economică şi care ar fi bucuroşi să-şi caute norocul în regiuni mai prielnice. Şi tocmai Australia e cât se poate de potrivită să ofere azil oamenilor în căutare de pâne. Au şi făcut cereri de primire în Australia 160.000 engleji, 10.000 francezi, câteva mii deitalieni, germani şi alte naţii. Dar s’a iscat o sumă de dificultăţi. In primul rând mai, mai s’o dărâme. Înăuntru cei fără răbdare cer începutul spectacolului, în spatele cortului de scânduri „obişnuiţii“ îşi ocupă locurile la găuricele ce se ivesc printre păreţi, copacul din stradă a rodit cu fetiţe şi băieţi. Lumini multicolore, afişe atrăgătoare şi zgomot de ţimbale. Primul care mă întâlneşte e Dumitrescu, fakirul circului, administratorul circului, comper-ul circului şi deţinătorul altor zeci şi zeci de funcţii precum şi posesorul « „patrusprezece decoraţii oferite de ţările europene“. E primul fakir din ţara românească—ne declară dânsul. Nu ştiu cum, dar par’că am o umbră de îndoială. Poate din cauza numelui. Un fakir pe care să-l cheme banal... Dumitrescu ? Şi tu—(Continuare în pag. 3-a)— transportul. Nu există suficiente vapoare de transport spre a aduce anual sute de mii de persoane. In al doilea rând e cazarea. In Australia, aşa puţin populată cum este, se resimte totuşi lipsa de locuinţe. Se apreciază la 250.000 numărul locuinţelor necesare a se construi imediat. Când ar începe imigraţia, ar trebui anual alte sute de mii de locuinţe. Şi faptul e foarte greu de realizat. In fine, mulţi din acei ce voesc să se stabilească în Australia sunt oameni săraci şi nu-şi pot acoperi măcar cheltuelile de drum. Iar bugetul Australiei n’ar putea suporta cheltuiala aducerei şi instalării a sute de mii de oameni. In faţa acestor multiple dificultăţi, d. Calwell ministrul imigraţiei, a hotărît să se limiteze deocamdată la o înfăptuire mai modestă. Australia duce lipsă foarte accentuată de femei. Dintotdeauna acolo numărul bărbaţilor e mai mare ca al femeilor. Deci se vor importa în primul rând femei. Materialul acesta se găseşte din belşug în Germania unde numărul de femei a fost totdeauna excedentar, iar astăzi prisosul e şi mai mare deoarece mulţi bărbaţi nemţi au pierit in război. In consecinţă, guvernul australian a lansat o invitaţie în Germania pentru un import de 25.000 nemţoaice, domnişoare sau văduve tinere. Femeile vor fi transportate pe câmpul Statului australian, vor fi găzduite în lagăre de tranzit şi vor fi puse în contact cu tineri australieni. Fiecare pereche care se va căsători, va căpăta zestre o casă, un lot de pământ şi un număr de vite. In acest fel, Australia porneşte la aplicarea marelui plan de sporire a populaţiei. D Mareşal TolMin tarat de B. S. Regele III. in hege te Minai I, a conferit d-lui Mareşal F. I. Tolbukin Ordinul Carol lin grad de Mare Cruce. Dettsemeni, in cadrul unei solemnităţi care s’a desfăşurat ori la orele W la Falatul Regal din Bucureşti, Maresiatea 8« Regele a înmânat d-lui General Colonel de Tancuri. Z. Susaikon, fost locțiitor al Președintelui Comisiei Altate de Control, Ordinul Steaua României în grad de Mare Cruce Militară. . JVlEt 6 Martie 1945 a fost în viaţa poporului românesc o piatră de hotar, un punct crucial, dată la care două lumi s’au despărţit din negura adusă de norii grei ai războiului. Două ideologii s’au găsit faţa in faţă după o luptă isvorîtă din sufletul omenesc, suflet care suferise şi fusese îngenunchiat de interese străine. Păstoiul trecuse ducând cu el ideologii pe care experienţa ie dovedise a fi rele, iar un suflu nou anima lumea către inivină, către ceva mai bun şi mai înălţător. Marea masă a poporului românesc s’a retras pe făgaşul ei, întocmai ca o apă care şi-a îndrumat valurile într-o albie nouă şi naturală. Aceştia erau oamenii care plătiseră scump păcatele trecutului de grea încercare şi supravieţuiseră unui război şi pe care mui-l doriseră niciodată. De cealaltă parte au rămas însă vestigiile şi ideologia care duseseră ţara la prăpastie. Erau un mănuchiu de oameni care încă nu-şi credeau ochilor că ceva se schimbase în aceasta ţară în urma atâtor frământări. Interesele celor puţini nu se împăcau cu noua huie care se ridica şi creştea mereu cu puteri de titan, înăbuşind în mod firesc o hnie care nu mai putea supravieţui timpurilor. De aceia, purtătorii unor idei învechite s’au retras în umbră pentru a unelti. Acestea au fost aşa zisele partide istorice, devenite istorice mimai prin aceia că au exploatat decenii la rând ţara. Printre acestea, a fost şi partidul Naţional Ţărănesc. Doctrina acestui pariul a pretins ca îşi are rădăcinile înfipte adânc în Uecuiul şi sufletul ţărănimii româneşti, ţărănime care reprezintă 80 la sută din tot ce această ţară are mai curat şi mai sănătos. La bază îşi avea creiarea aşa zisului „Stat Ţărănesc“. Cum s’a încercat creiarea acestui deziderat, s’a văzut în trecut. Ţărănimea lui intra în sfera intereselor de partid decât când se smulgeau voturile prin rea credinţă şi momeli. După 6 Martie, partidul şi-a văzut poziţia greu zdruncinată, deaceia trebuiau arborate iozinci impresionante pentru cei încă neorientaţi. Totuşi trecutul vorbea prea elocvent despre faptele săvârşite şi orice expediente de ultimă oră, nu mai prindeau. Din această cauză s-a adoptat o atitudine de sabotare faţă de stat, faţă de guvernul Groza,care prin sforţări supraomeneşti făcea să amelioreze greaua situaţie a ţării după război. Au fost zile crâncen de grele, când orice bun român trebuia să uite patima şi să colaboreze cu noul regim. Partidul N. Ţ. însă sinin şi absent la orice durere a stat la o parte, bu ceva mai mult, a criticat. Urgia nemiloasă a secetei, n’a găsit îndurare dela acei care zeci de ani au exploatat din plin ţara. Vrajba, sabotajul şi răspândirea de ştiri neliniştitoare au fost armele aruncate în luptă„ par’că înadins gonim a di.,tinge pe cei mulţi care sufereau în această ţară pe care răuvoitorii voiau s’o transforme într’un vast laborator în care să se experimenteze suferinţa şi răbdarea omeneasca. Partidul N. Ţărănesc, tu trecutul său s’a arătat a fipartidul celor puţini care exploata mulţimea care mutice« şi deaceia va răspunde şi momentul potrivit. Istoria a înregistrat totul şi cei care au greşit îşi vor lua pedeapsa. Vor răspunde de faptele lor toţi care au acumulat averi din munca exploatată o tomă care ajunsese la margine prăpastiei. Am fost în partidul N. Ţărănesc şi am cunoscut politica făcută cu uşile închise înăuntru cărora se urzeau planuri ce nu aveau nimic comun cu interesele noastre. Cei care ne-am ridicat dim mijlocul unei huni care întotdeauna a avut drept eres munca, putem privi acum realitatea cu alţi ochi. Adevărata ideologie naţionasl-ţărănistă nu era aceia care ni se servea nouă, căci undeva în cenc restrâns se uneltea contr părinţilor şi fraţilor noştri şi chiar contra noastră care num aveam de apărat nici moşii şi nici capitaluri. Noi n’am dorit decât să muncim pentru mai binele Ţării şi nu s’o subjugăm intereselor imperialiste străine.. Experienţa tristă dobândită va fi pentru mine un învăţământ ce-mi va ajuta să deosebesc mai uşor binele de râm şi cu puteri renăscute să merg pe calea cea bună a adevăratei democraţii. Dr. S. PUDICE Iaşi, 28 Sept. 1947. tiîPÎsiPâ »3* — î=£ Miercuri 1 C?cTom*,n- 1947 Redacţia şi Administraţii IAŞI, STR. LAPUŞNEANU Nr. 37 TELEFOANE: Redacţia. i Administraţia Serv. de noapte. Nr. 120» „ 20 V.I . 2083 Director C. I. GHIUL? 11 Spre unitatea mişcării muncitoreşti Un comunicat al biroului politic al Partidului Comunist Român şi Partidului Social Democrat internă şi externă precum şi sarcinile actuale aiceseii muncitoare din România, S’a constatat de comun acord—faţă de ofensiva reacţiunii internaţionale, care foloseşte rămăşiţele fasciste şi elementele reacţionare dinlăuntrul ţării pentru a zdruncina bazele regimului nostru democratic—că întărirea unităţii de acţiune este o necesitate de prim ordin pentru clasa noastră muncitoare spre a zdrobi aceste uneltiri şi a făuri poporului român un viitor sigur de libertate, pace, bunăstare şi cultură. In consecinţă, cele două Birouri Politice hotărăsc să întărească, să adâncească în toate sectoarele colaborarea de Front Unic Muncitoresc şi, în vederea consolidării democraţiei populare în România şi a îndeplinirii misiunii istorice a clasei muncitoare să pună în discuţia forurilor de conducere respective, mijloacele practice pentru grăbirea înfăptuirii unităţii politice, organizatorice şi ideologice a mişcării noastre muncitoreşti. Birourile Politice ale Partidului Comunist Român şi Partidului Social Democrat. Întrunite în şedinţă comună, au examinat situaţia politică Citiți top 3 1