Opinia, iunie 1948 (Anul 40, nr. 515-538)

1948-06-10 / nr. 523

4­1 . Refacerea parcului de vite şi păsări Animale de prăsila şi staţiuni pentru lasământari artificiale. — Acţiunea desfăşurată de Ministerul de Agricultură Problema creşterii ani­malelor în România este una din preocupările de seamă ale organelor de resort, dat fiind impor­tanţa acestui sector în e­­conomia generală a ţării. Cunoaşterea realităţilor din acest domeniu se im­­prupe cu atât mai mult cu cât din statisticile existen­t­e se degajă o îngrijor­­­are constatare: aceea că încă înaintea celui de al doilea război mondial, — datorită condiţiilor po­litice şi economice — se înregistra an de an o scă­dere continuă a şeptelului în ţara noastră. In urma războiului Această situaţie a fost mult agravată de război care a precipitat procesul de scă­dere a numărului de vite şi păsări, prin­­ transformarea ţării In zona de aprovizio­nare a trupelor hitleriste şi apoi chiar în teatru de lupte. Potrivit recensământului din Ianuarie 1945, avem ur­mătoarea situaţie :­ Cabalinele înregistrează o pierdere de 22,2 CI 943 faţa de Aprilie 1941,­. Pierderile grave sunt în special la ani­malele de reproducţie. La bovine situaţia este a­­proape identică, pierderile fiind de 24,9 la sută. Porcinele scad în cei 4 ani de război cu 58,6 la sută. La ovine scăderea este de 12,9 la sută faţă de 1935. , ' j*. ...şi a secetei secete, mii de vite. După cum lipsa de furaje a de­terminat în iarna 1946-47 fleri mult mai mari decât cele obişnuite şi dacă pierderile în acest timp nu au atins proporţii ca­tastrofale, aceasta se da­­toreşte intervenţiei ener­gice a Statului care a cumpărat şi salvest nume­roase vite de prăsila, după cum a aprovizionat regiunile însecetate cu nutreţul de vite ce a pu­tut fi recoltat în Delta Dunării. Odată pierderile reduse la minimum posi­bil, Statul a pus însă pro­blema unei politici de re­facere și chiar sporire a parcului de vite.­ ­• H ' ii t . Concursul statului asemenea scăderi grave, refacerea parcului de vite se punea pe pri­mul plan al problemelor de rezolvat în domeniul agriculturii. Cu atât mai mult cu cât secetele re­petate din vara anilor 1945 şi 1946 au redus din nou şi simţitor parcul de vite. Este cunoscut, în a­­devăr, că în vara anului 1946 au murit în Moldo­­pe câmpiile arse de cători cari se ocupă cu creş­terea vitelor, acţiunea este încă în curs, urmând a fi de­­(Continuare în pagina 3-a) .KÄBSäBseaaMsasBasHBi Muncitoarele din industria textilă depun eforturi pentru mărirea şi îmbunătăţirea producţiei ANUL 40 Nr. 523 ABONAMENTE Lei 450 3 lun­e 5.000 întreprinderi, autorităţi pe un art­­Atelierele tipografice IAŞI, Str.­ ŞTEFAN CEL MARE 50-51 4 Pagini 4 Lei ZIAR POPULAR COTIDIAN Joi 10 Iune 1946 Redacţia şi Administraţia IAŞI, STR. ŞTEFAN cel MARE Nr. 52 TELEFOANE: Redacţia:­ J Administraţia J Serv. de noapte,1 !j î : SDIrector C. R. GHIULEA Nr. 1209 _ 2042­­ 203S Mărfuri multe, bune şi ieftine în unul din numerele trecute ale ziarului „Scân­teia“, d. Şt. Voicu discuta­te mod critic, modul In care unele sindicate orga­nizează întrecerile In pro­­trucţie. ■* -5-4-Autorul articolului su­bli­­nia caracterul vag general şi abstract al unor rezo­luţii privind întrecerile, insuficienta lor populari­­zare In sânul muncitorilor din întreprinderi, felul me­canic în care se iau unele hotărîri şi se acordă titlul de învingător. Deosebit de interesante sunt sugestiile pe care p­­­olosul Partidului Munci­toresc Român le face In această problemă. Se Insistă asupra nece­sităţii ca la baza Întrece­rilor să nu stea numai mă­turea producţiei cantitative ci şi Îmbunătăţirea calita­tivă a mărfurilor, micşora­rea costului de producţie, prin economisirea de ma­terie primă şi combustibil, reducerea deşeurilor şi li­chidarea rebuturilor, între­cerile în producţie trebue sa aibe acest obiectiv: mărfuri cât mai multe, de ca­litate superioară, la preţuri cit mai reduse. Muncitorii fabricilor noas­tre, care s’au străduit să-şi ridice nivelul lor profesio­nal, cultural şi politic, s’au convins de aceasta. Şi a­­sistăm astăzi la începuturi foarte promiţătoare. Schimbul de­­muncitori între fabricile „Dermata“ şi „Mociorniţa“ dovedeşte că muncitorimea este con­ştientă că îmbunătăţirea calitativă a mărfurilor, con­­stitue unul din principalii factori ai desvoltării noas­tre economice, ai ridicării standardului de viaţă a tu­turor salariaţilor. In colaborare cu tehni­cienii, un grup de munci­tori ai fabricei „Riegar“ din Sibiu au reuşit să re­­ducă simţitor costul pro­ducţiei înlocuind oalele­­de grafit, al căror preţ era de 8500 Iei, cu cele de fontă, al căror preţ este de 3590. La „Foresta Italo-Română“ din Comâneşti s’a montat un ferestrău circular care măreşte productivitatea muncii cu 20 la sută, un altul care reduce timpul de lucru cu 200 la sută.] Cum se vede clar, num-I. L. (Continuare în pagina 2-a) Statul nu putea bagateliza această problemă. Concursul organelor Ministerului Agri­culturii s’a manifestat fie di­rect, prin organizarea ferme--, lor de Stat fie indirect prin acţiunea de coordonare şi reorganizare a asociaţiilor el­xistente în ţară pentru creş­terea vitelor.­­î "­­Dacă în privinţa reorga­­nizării asociaţiilor de produ-Se vorbeşte In ultima vre­me, din ce în ce mai mult, despre critică rşi autocritică. Dacă în trecut [dreptul la critică era limitat sau de-a dreptul suspendat, dacă auto­critica era inexistentă, regi­mul de democraţie populară de astăzi se bizue în cea mai mare măsură pe aceste ade­­vărate pârghii ale progresu­lui, ale neîncetatei perfecţio­­nări. Critica era în trecut permisă numai dacă se­­în­drepta împotriva acelora care luptau pentru interesele, pen­tru eliberarea celor mulţi. Insă din lipsă de argumente ea se transforma atunci In invectivă şi calomnie. Autocri­tica era răsturnată şi prefă­cută In autoelogiere. Tot pu­tregaiul Qegral, desmăţul ad­ministrativ, jefuirea­­vistieriei publice, dezordinea, era aco­­perită de laudă, de ploconeli, de minciunile acelora care aşteptau sa li se arunce şi lor un os de la masa stăpâ­nilor care-i plăteau. Dreptul la critică, la adevărata critică necruţătoare cu slăbiciunile şi decadenţa morală a pătu­­rei conducătoare, era interzis. Partidele muncitoreşti au fost ţinute ani de zile în ilegali­tate pentru că îndrăzneau să arate ilegalităţile, hoţiile, afa­cerile „istoricilor“ care con­duceau şi amăgeau poporul muncitor, care au vărsat în repetate rânduri sângele ace­lora ce protestau împotriva abuzurilor şi a împilării. Regimul de adevărată de­mocraţie ne-a deschis noui orizonturi. Libertăţile cetăţe­neşti, drepturile politice ale poporului nu se reduc numai la dreptul de a vota, odată la 2-3 ani, şi de a sublinia cu aplauze discursurile pline de grandilocvenţă, care „prea­măreau“—„patria“ (patria is­toricilor în care stăpâneau zeci de mii de hectare de pă­mânturi, sonde, mine, patria ale cărei resurse se storceau până la picătură moşierii şi bancherii), dinastia, şi parti­dele care pretindeau că „cti­toriseră“ această patrie. Critica şi autocritica, ade­vărate pârghii ale evoluţiei societăţilor în care conflictele de clasă nu mai există, în care exploatarea omului de către om a dispărut, zămisleşte şi la noi, astăzi, în regimul de democraţie populară, O­SO şi mentalitate. In această ordine de idei trebue să luptăm încă Împo­triva acelui strat de individual­­ism­ vanitos şi anarhic, rămă­şiţă a trecutului, împotriva autoadulârii, a tendinţei de supraestimare a propriilor calităţi. Căci încă mai sunt persoane cu un spirit orgo­lios şi opac, impermeabile la orice sugestii din afară, care, crezându-se infainibile, res­ping, şifonaţi, critica. Mai sunt" deasemenea de aceia care înlocuesc autocritica prin efortul de a-şi justifica gre­şelile. Critica şi autocritica nu se împacă deloc cu tendinţele egocentriste , ale indivizilor, cultivate în trecut de regi­murile care se ilustrau prin dorinţa de acaparare a con­ducătorilor ce-şi spuneau, ca şi Louis XVI, „aprés moi le déluge“. Critica şi autocritica nu se împacă deloc cu idola­(Continuare în pagina 2-a) Critica şi autocritica Anchetele noastre Profesorii universitari sprijină munca voluntară Profesorii alături de student!. ~ îndemnurile d-lor profesori universitari Tudoranu, Ilie­a şi Matei Centrul U. N. S. R. Iaşi se află în frunte pe centrele u­­niversitare din fără in cea ce priveşte înscrierile pentru munca voluntară în brigăzile de reconstrucţie. Cei 3200 de studenţi ieşeni vor face cin­ste oraşului nostru lucrând pentru refacerea ţării. Şi ges­tul lor nu a putut trece ne­observat. Alături de el se situează in primul rând pro­fesorii universitari, dascălii din timpul anului, îndrumă­torii pe tărâm ideologic şi profesional pe timpul va­canţei. Semnificaţia cuvinte­lor : brigadă, muncă, Învăţă­tură, carte, vii cuvinte, vii in orice student a fost apre­ciată de profesori. In cadrul anchetei noastre privitoare la plecarea studenţilor pe şan­tierele naţionale. Dl. prof. univ. Dr. Gh. Tudoranu şeful clinicei I-a Medi­cală ne-a spus cu privire la plecarea studenţilor pe şantiere: „Brigăzile studenţeşti con­stitue apanajul ideal al muncii îmbinată cu recre­aţia. Din punct de vedere economic, şantierele naţio­nale constitue un mare sprijin acordat operei de Se Instalează In localitate 18 cişmele publice tip. „Minerva“ Am scris la timp în ziarul nostru că Secţia ape-canal­­salubritate d­e întreprinde­rile ETACS a comandat un număr de cişmele sistem „Minerva“. Zece asemenea cişmele au sosit ieri şi au fost pre­luate de instituţie. Prima ciş­mea a şi fost instalată ieri în curtea Primăriei Muni­cipiului. In cursul acestei săptă­mâni vor fi instalate şi ce­lelalte cişmele în punctele aglomerate ale oraşului pre­cum: piaţa Hulei, piaţa Sf. Spiridon, Parcul Expoziţiei, grădina publică Copou etc. Ţinem să precizăm că ciş­melele tip Minerva sunt foarte practice. Se aprop­e vremea călduroasă şi cetă­ţenii însetaţi vor avea pri­lejul să bea apă, fără pahar, întrucât prin sistemul de ţâşnire, alimentarea cu apă se face lesne fără ceaşcă sau pahar. Kmmsymmm reconstrucţie. De asemeni plăcerea stu­denţilor pe şantiere, mun­ca studenţil­or din străină­­tate pe şantierele noastre, constitue o strânsă legă­tură spirituală, un schimb de fapte şi idei. In orele libere închinate muncii profesionale, trebue acordata o cât mai mare atenţie a estei chestiuni. După cum spunea şi Lenin, studentul trebue să fie în primul rând bun la carte. Buna pregătire profesiona­la permite pregătirea de cadre bazate pe un funda­ment so­id. învăţătură desvoltă in­telectul, munca fort­fi­că corpul, întărim odată mai mult dictonul latin „mens sana in corpore sana“. In activitatea de pe şantiere, profesorii „îi privesc cu mândrie şi sunt alături de studenţii lor“ şi-a încheiat declaraţiile dl. prof. univ. Gh. Tudoranu. Dl. prof. univ. I. Matei decanul facultăţii de Chi­mie Indus­rială de la Poli­­technica „Gh. Asachi“ ne-a spus : „Viaţa este un complex în care nu te poţi orienta nu­mai cu pregătirea din şcoa­ Să. (Continuare in pagina 2-a) Arta ceramică in R. P. R­ Cum se va aplica planul de sistematizare la Iaşi Comisiunea tehnică de aplicare a planului de sis­tematizare a Iaşului, a ţinut ieri şedinţă la Primărie, sub preşedinţia d-lui pri­mar A. Paluga. Au participat dl. ing. Rădulescu (Bucureşti), şefii de serviciu ai Direcţiei teh­nice a Municipiului, pre­­cum şi conducătorii Regiei Publice ETACS. S-a examinat anteproec­­tul planului de sistemati­zare de detaliu a regiunilor centrale ale oraşului, în special sistematizarea stră­zilor Ştefan cel Mare, Ca­lea 23 August (fost strada Carol), precum şi a pieţe­lor Palatului (dinaintea Pa­latului Administrativ) a Tea­trului Naţional, a Pieţii U­­nirii, a pieţii din faţa Fa­cultăţii de Medicină, din faţa Fundaţiei din faţa­­U­­niversităţii şi a cartierului de locuinţe de la Copou. fet S’au mai prezentat mai multe soluţii, una preco­nizată de comisiunea­­spe­cială a planurilor­­de sis­tematizare având ca scop unirea străzilor Ştefan cel Mare cu 23 August (prin strada Lăpuşneanu) în li­nie dreaptă şi alte două soluţii care vor da posibi­litatea ca planul să fie a­­plicat cu succes. Comisiunea s-a fixat asu­pra ultimelor două soluţii. MttininiatiMI In momentul de faţă se lu­crează intens la elaborarea noilor legi privind ocrotirea mamei şi a copilului. La conferinţa din săptă­mâna trecută care a avut loc in Capitală şi la care au par­ticipat secretarii Comitetului Naţional de Ocrotire a Co­pilului din toate judeţele ţârii au fost analizate în amănun­ţime toate faţetele acestei probleme. Factorii de răspundere de la conducerea­­ unităţilor de asistenţă au prezentat ra­poarte şi au dat o serie de sugestii, rezultatul unei în­delungate experienţe în ve­­derea alcătuirii legilor care vor reglementa în mod defi­nitiv protecţia mamei şi co­pilului în ţara noastră. Zilele acestea are loc o nouă consfătuire la Ministe­rul Sănătăţii, a medicilor şefi din ţară în cursul căreia va fi dezbătută aceiaşi chestiune. Ani şi ani de zile, în timpul guvernărilor trecute nu s-a făcut nimic pentru ocrotirea copilului,­­ pentru stivilirea mortalităţii infantile. Desinteresul total faţă de problemele principale de in­teres naţional, lipsa oricărui simţ de răspundere pentru viaţă şi sănătatea poporului au lăsat pe seama câtorva societăţi de cucoane filan­troape, grija educării şi a ocrotirii mamei şi a copilului. Intr’o societate unde preo­cuparea de bază era de a stoarce cât mai mult din munca şi sudoarea oamenilor muncii, protecţia femeilor gravide desigur că nu putea fi decât o problemă de al şaptelea plan. Din rândul acestora din urmă se recrutau numărul cel mare a femeilor anemiate și tuberculizate. Intr’o societate ca a noa­stră, și mai ales în societatea socialistă către care tindem, unde omul este factorul de căpetenie pentru ridicarea căruia nici un efort nu este prea mare, se alcătuiesc legi speciale care garantează şi asigură desvoltarea lui în condiţii cât mai bune. Grija deosebită pe care o pune Guvernul ţării în alcă­tuirea legilor ne asigură că articolul 26 din Constituţia Republicii Populare Române care prevede că „Mama pre­cum şi copiii până la vrâsta de 18 ani se bucură de pro­tecţie deosebită, stabilită prin lege“ va deveni în cel mai scurt timp un fapt real. Z. SANDU saul ­in pagina 2-a l­a CUPA UNIT­A­TII TINERETULUI

Next