Opinia, octombrie 1950 (Anul 42, nr. 1227-1252)

1950-10-14 / nr. 1238

­­i Programul filmelor care vor fi prezen­tate în cadrul festivalului este următorul: Marele cetăţean seria­­l­a Vineri 13 Octombrie Carnetul de Partid Sâmbătă 14 „ Judecata Onoarei Duminică 15 „ Documentul misterios Luni 16 „ Ei au patrie Marţi 17 „ Chestiunea Rusă Miercuri 18 „ Complotul condamnaților J­o­i 19 ,, f -------------.---A..................­...«" V " 2 La 16 Octombrie a. c in cadrul „Festivalului filmului sovietic“ va rula, pe ecranul cinematograf­­ului Maxim Gorki o pro­­ducție a studioului „Soft'2- detfilm­", intitulată „Do­cumentul misterios" .Prin conținutul său, filmul a­­cesta este deosebit de im■ portant și de actual pen­tru oricare om al muncii. Evenimentele înfăţişate a­­ici demască formele de spionaj pe care impe­rialiştii angio-americaci le întrebuinţează pentru subminarea regimului so­vietic şi a regimurilor de de­mocraţie populară. Ac­­ţiuni ca cele zugrăvite în „D­­cumentul mis­terios“ sunt specifice nu numai pentru metodele utilizate de imperialişti în sforţă­rile lor de a slăbi pute­rea sovietică. Ele sunt specifice şi pentru meto­dele întrebuinţate de ei pentru traducerea bur­gheziei în conducerea sta­tului în democraţiile populare. Ambasadele an­­glo-am­ericane din ţările care construe­sc socialis­­mul, sunt aşa cum au desvăluit recentele pro­cese de la B­ucure­şti, Sofia sau Varşovia, ruşinoase case de spionaj. Forţele clasei muncitoare demas­că însă peste tot atitudi­nea­ duşmănoasă a aces­tora şi dejoacă planurile mârşave ale imperalişti­­lor. S­­tfelul filmului în ir, amănuntele sale este dr­osebit de educativ pentru noi toţi. Iată în ce constă el: In clădirea ambasa­dei unei ţări im­perialiste, pe teritoriul sovietic, ataşatul militar şi corespondentul unui ziar, pun la cafe furtul unor documente de mare importa­ţă , planur­i­ noi­lor avioane ale profeso­rului B­ogoliubov• Pentru aţin­gerea acestor scopuri mârşave, ei se vor sluji­­ de troţchiitul AnatolSvet­­niţchi, care o cunoaşte pe Nadia, fiica profesorului Bogoliubov. Cu toate că Nadia este îndrăgostită de Svetnițchi, în mintea ei se strecoară bănuiala că acesta e un duşman al poporului, urmărind să fure planurile tatălui său. Ea împărtăşeşte şefului Gekei bănuiala si. Tână­rul cekist Mihailov este însărcinat cu paza vilei lui Bogoliubov. Făptuind o serie de greşeli groso­­lane, care treziseră bă­nuiala Hadiei, Anatol Svete­ntychi este împuşcat de unul din complicii săî, care reuşeşte să se stre­coare în vilă pentru a fura planurile. In ult­i­mul moment însă el este prins. Mihailov urmăreşte pe cel de al treilea com­plice al spionii­­. Se dă o luptă pe viaţă şi pe moarte, în cursul căreia Mihailov este rănit, dar spionul este prins. Prin vitejia sa, Mihailov s-a dovedit demn de cea mai înaltă decoraţie , în re­de­rea Partidului şi a popo­rului, care i-a încredin­ţat sarcina de apărător al Patriei. Vizionând filmul acesta vigilenţa revoluţ­onare a oamenilor muncii crește, pentru că filmul ne înc­ap prin fiecare imagine a sa că dușmanul de clasă poate îmbrăca în unelti­rile sale criminale diverse haine. El va încerca să cucerească dragostea mun­citoarelor, așa cum ne-a des­ăruit și­­lmul „Car­netul de p­artid“ sau v­a purta haina prefăcătoriei, îmbrăcând adesea lla a mie­ului, aşa cum ne a­­rată acelaş film. D­r fil­­mul ne mai arată ceva ■ , toate încercările imperia­li­milor cad înfrânte de dârzenia cu care ponorul muncitor îşi toară cuce­ririle sale. Festivalul filmului sovietic la Iaşi „Documentul misterios“ ! (Urmare din pag. l­ a)' nai 1 din Iugoslavia, Tito, Rankovici, Kardelj, Djilas, Moşa Prade şi alţi trădă­tori au săvârşit crime mon­struoase împotriva poporu­­­lui iugoslav, împotriva ce­­­lor mai buni reprezentanţi jaf lui, care luptau cu hotă­­­âre pentru alungarea con ■ toropitorilor. In prezent sa știe că în vara anului 1941, Ranko­­vici a fost arestat de ges­tapo, având asupra lui do­cumenta de partid, iar mai târziu a fost pus în liber­tate. Ulterior a devenit lim­pede că Rankovici a trădat întreaga organizație de par­tid de la Belgrad, că el a fost im agent al gestapou­lui. Graţie activităţii lui Rankovici, gestapoul a dis­trus organizaţia comunistă de la Belgrad. Toţi condu­cătorii ei, printre care Dju­­i­ro Strugar şi Elena Cetko­­vici au pierit. În tot cursul războiului de eliberare naţională, Ran­­kovici a fost cel mai zelos executant al crimelor sân­geroase ale clicii lui Tito. Această clică dădea, între altele, întregul ei concurs poliţiei, în punerea la cale a sălbatecelor măsuri anti­comuniste, cauzând astfel pieirea a numeroşi activişti e partid. Trecând pe teritoriul eli­­berat al ţării, unde pe a­­tunci în fruntea mişcării de partizani se aflau Jurovici, Tito şi Rankovici au stabi­­lit contactul cu un vechi a­­gent al Intelligence Servi­­ce-ului Draga Mihailovici, care lucra de asemenea cu gestapoul, şi i-au predat mari cantităţi de armament aparţinând partizanilor; în urma acestui fapt, oamenii lui Mihailovici au atacat oraşul Ujitze, eliberat de partizani, provocând mari pierderi apărătorilor ora­­şului. Când cetnicii au fost sdrobiţi, iar partizanii au avut posibilitatea să nimi­­cească statul major al lui Draga Mihailovici, Tito şi Rankovici au ordonat pe neaşteptata ca ofensiva să fie oprită. Rankovici a plecat „să negocieze“ la statul major al lui Mihai­lovici. La aceste negocieri între trădătorii poporului iugoslav, a luat parte şi un ofiţer englez, spionul Hudson, care a remis lui Rankovici şi M­hailovici o telegramă a lui Churchill, „Guvernul englez, se spu­­nea în telegram.., salută pe conducătorii iugoslavi cu prilejul convenţiei înche­ i­­ate“. Partizanii eroi şi In­­tregul popor iugoslav au OPINII Ziariştii democraţi din lumea întreagă luptă activ­ pentru pace — Pe marginea rezol­uliii­or votate la Congresul de la Helsinki — In zilele de 15—16 Sep­tembrie l956 s’au ţinut la Helsinki capitala Finlan­dei, lucrările celui de al treilea Congres al Organi­zaţiei Internaţionale a Zi­­arişlilor. Congresul a vo­tat trei rezoluţii din care extragem următoarele : Cel de al treilea Con­­gres al Organizaţiei In­­ternaţionale a Ziariştilor a avut loc în zilele când imperial­ştii americani,con­­tinuând cursa nebunească a înarmărilor, au trecut de la războiul „rece“ la a­­gresiunea făţişă în Coreea Asupra lumii atârnă peri­colul unui nou război mon­­dial, pe care îl pregăteşte lagărul imperialist. Ziariştii capitalişti, a­­ceste slugi credincioase ale Wall­ Streetului şi City­­ului, ajută cu zel stăpâni­lor lor la aţâţarea unui nou *război. Ei duc o luptă furibundă prin metodele cele mai murdare, mai fasciste, împotriva presei ad­mocrate. Ziariştii progresişti d­in ţările capital­ate sunt su­puşi unor crâncene perse­­cu­ţii. Congresul socoteşte că în condiţiile actuale cea mai de s­tină sarcină a O Organizaţei I­ntern­aţionale a Zari­ştii­ şi a organi­zaţi­lor ei naţionale, cât şi a tuturor ziariştilor de­m­ocraţi, este participarea activă la mişcarea partiza­nilor păcii. Congresul însărcinează Comitetul Executiv şi se­­cret­ariatul cu pregătirea materialelor necesare şi organizare­a publicării la presă şi difuzării la radio a unor liste negre de aţâ­ţători la război. Congresul îşi exprimă protestul său hotărât îm­­potriva agresiunii ameri­cane în Coreea, împotriva bombardării sălbatice a populaţiei civile de către aviaţia americană şi chea­mă pe toţi ziariştii demo­craţi să se manifeste activ pentru apărarea Coreei iubitoare de libertate. Congresul adresează Con­siliului de Securitate pro­punerea de a rezolva pe cale paşnică, în componen­ţa sa legală, problema coreană. Congresul, încredinţat fiind că forţele păcii şi democraţiei, având în frun­te Uniunea Sovietică sunt mari şi puternice, cheamă toate organizaţiile sale să participe activ la pregăti­rile pentru congresul al doilea a partizanilor păcii. A doua rezoluţie votată de Congresul OIZ se ocupă de Uniatrea Ziariştilor Iu­­goslavi. Prin activitatea sa, Uniui­tea Ziariştilor Iugoslavi a arătat că nu este de partea păcii şi democraţiei, ei dimpotrivă, realizează po­­­itica aţâţătorilor la răz­boi imperialişti , pentru că a adoptat o poziţie nega­­tivă faţă de Apelul de la Stockholm ; că s-a de­mas­cat prin adoptarea unei poziţii pozitive faţă de atacul Statelor Unite îm­potriva libertăţii şi inde­pendenţei poporului co­reean, că a adresat tuturor organizaţiilor de ziarişti o scrisoare desc­hisă plină de tot felul de ponegri­i şi atacuri la adresa Organi­zaţiei internaţionale a Ziariştilor. Prin activitatea sa, U­­niunea Ziariştilor Iugo­slavi a arătat că ea nu e altceva decât o organizaţie teroristă a guvernului fas­­cist al hri­bito — slugă a imperialiştilor americani. O asemenea comportare nu este conformă cu prin­cipiile care stau la baza Or g­an i­z­a­ţi­ei I n te rn­aţio­­n­­le a Ziariştilor şi în­seamnă o încălcare a aces­­tor principii de bază. Al treilea Congres al Organizaţiei Internaţio­­nale a Ziariştilor exclude Uniune­a Ziariştilor Iugo­slavi din rândurile Orga­nizaţiei Internaţionale a Ziariştilor. A treia rezoluţie a Con­­gresului O. I. Z. se referă la ajutorarea ziariştilor persecutaţi. Congresul protestează în modul cel mai hotărît îm­potriva persecuţiilor ale căror jertfe au devenit z­avîştii cinstiţi ce s’a­u ridicat împotriva aţâţârii turbate la război şi pune în faţa Comitelui ai Execu­tiv sarcina de a face cu­noscute posibilităţile cu privire la crearea unui fond internaţional pentru ajutorarea ziariştilor per­­secut­aţi. Congresul îşi ia obligaţia de a face tot po­sibilul penatru eliberarea contraţ lor ziarişti aliaţi în închisoare, ştiind bine că a­,­eştia reprezintă floa­rea ziariștilor iubitori de pace, că ei salvează cin­­stea prefer­iei de ziarist și că de partea lor stă pu­­ferta adevărului. Muncitorii de la fabrica „Ţesătura" t obţin însemnate succese (Urmare din pag. l­ a) bea at­egeau normele, eu reuşit datorită aplicării me­todei de lucru a fruntaşilor să obţie însemnate depaş­ii de norme. Astfel Ciocan Elena lu­­crând la 4 răsboaie a reuşit să depăşească norma pe prima decadă a lun­i Oct. cu 24 la sută, Gavril Maria lu­crând la 4 răsboaie, a de­păşit norma cu 27 la sută şi Răpciune Eugenia la 6 răsboaie a depăşit cu 10 la auto­Brigada păcii ridică noi cadre Muncitoarele din sala de războaie constituite în „Bri­­gada Păcii“ au reuşit să-şi ridice mult nivelul profesio­nal, contribuind în acest fel la depăşirea planului bri­găzi pe prima decadă a lunii octombrie cu 7 la sută. Aceasta dovedeşte că cele 19 muncitoare din brigadă din seria A. şi cele 22 din seria B. sunt într’adevăr luptătoare pentru pace, după cum se vede din realizările obţinute de unele munci­­toare din brigadă. Astfel Tiron Lucreţia res­­ponsabila brigăzii a depăşit norma cu 35 la sută lu­crând la 4 răsboaie, Milioş Ecaterina, lucrând la 4 râs­­boaie a depăşit cu 22 la sută, Sax Profira la 4 răs­­boaie a depăşit cu 34 la sută. Muncitoarea Mihuleac Mst­ria înainte de a lucra în brigadă nu putea îndeplini niciodată norma, ori acum antrenată de celelalte to­­varăşe de muncă, a reuşit să depăşeas­c norma pe prima decadă a lunii oc­­tombrie cu 29 la sută. Atât avântul sporit al în­trecerilor soc­aliste, cât şi frumoasele rezultate ori li­mite de muncitoare, ne do­vedesc cu prisosinţă că muncitorii de la fabrica Ţe­sătura, vor întâmpina cu cinstea curen­tă alegerile din 2 Decembrie, contribu­ind prin munca lor la în­­tărirea patriei noastre, la lupta popoarelor pentru pace, libertate şi soc­atism. „Ce reprezintă clica lui Tito ?“ fost nevoiţi să plătească a­­ceasta „convenţie“ cu şi­roaie de sânge. In continuare, revista scrie : Imperialiştii anglo-ame­­ricani au acordat multa a­­tenţie agenturii lor titoiste. Astfel, misiunea militară engleză da pe lângă statul major al lui Tito era con­dusă, la sfârşitul războiului, de însuşi fiul lui Churchill, Randolph. Angio-americanii au fost inspiratorii şi orga­nizatorii celor mai grave crime săvârşite de c­ica sân­geroasă a lui Tito. După el­berarea Iugosla­­viei de către Armata So­vietică, banda titoistă nu a putut să acţioneze făţiş Sub presiune­a maselor populare ea a fost nevoită să accep­te transformările democra­tice din ţară. După demae­­carea titoiştilor de către Biroul Informativ al Parti­­delor Comuniste şi Munci­toreşti, în luna iunie 1948, ei au executat cu perfidie lovitura de stat contrare­voluţionară în ţară, smul­gând Iugoslavia din lagărul democratic. Intr-­o perioadă relativ scurtă, clica lui Tito şi-a parcurs drumul de tră­­dare de la naţionalismul bur­­ghez la fascism, instaurând la ţară o dictatură militară teroristă. Cu ajutorul înşe­lăciunii şi al teroarei fas­ciste de tip gestapist, tito­­iştii au reuşit să nimicească regimul de democraţie popu­lară din Iugoslavia şi să a­­runce ţara , robia impe­rialiştilor americani şi en­­glezi. La procesele lui Koci Dzodze, Rajk László, Traicio Rostov şi ai lor diversionişti şi spioni, s’a dovedit pe de*­plin că actualul guvern dela Belgrad este o bandă mer­­cernică de spioni şi asasini, aflată in serviciul reacţiunii internaţionale. Făcând front comun cu aţâţătorii la război anglo- americani, guvernanţii dela Belgrad duc o activitate de subminare împotriva miş­cării partizanilor păcii, îm­potriva partidelor comuniste şi muncitoreşti, împotriva ţărilor de democraţie popu­lară şi a Uniunii Sovietice. Iată de ce clica lui Tito este cel mai înverşunat duşman al libertăţii şi independenţei nu numai al poporului iu­­goslav, ci şi al oamenilor muncii din întreaga lume. De aceea, lupta impotr­va acestei clici este strâns le­gată de lupta pentru pace, împotriva ațâţătorilor la un nou război mondial. Această luptă este o datorie inter­­naţională nu numai a par­­ti­delor comuniste şi munci­toreşti, ci şi a tuturor de­mocraţilor cinstiţi. Viaţa de lux a lui Tito V) D­­a întrebi dacă Tito este el însuşi moşier sau capitalist şi care sunt a­­vantajele personale de care se bucură de pe urma al­­­antei lui cu clasele exploa­­tatoare ? Tito şi clica sa trăesc în lux, risipind banii poporului, ca şi foştii guvernanţi­ fas­cişti. Tito este reprezen*­tantul intereselor imperia­­liştilor străni şi ale bur* gheziei orăşeneşti şi chiar burimii iugoslave; el este şeful castei conducătoare­ militariste birocratice ex»­ploatatoare. Tito şi clica lui sunt organizatorii exploa­tării coloniale a oamenilor muncii din Iugoslavia. In prezent, Tito este pro­prietar a numeroase palate şi castele, moşii şi vite, do­­menii de vânătoare şi vii, care aparţinuseră familiei regale a Karagheorghevici. Complicii săi locuesc dea­­semenea în vite somptuoase. Tito mai este proprietarul staţiunii balneare Budve pe coasta Muntenegrului. întregul sector de stat al economiei iugoslave a fost transformat în prezent în­­tr’o uriaşă întreprindere co­­mercială „Tit.N­et Comp.“, care este folosită în scopul îmbogăţirii imperialiştilor a­­mericani şi străini, precum şi în scopul îmbogăţirii per­sonale a clicii Tito-Ranko­­vici şi a vârfurilor milita­riste birocratice ale apara­tului de stat Iugoslav. 3) D-ta întrebi ce sânt din punct de vedere politic Tito şi complicii lui ? Astăzi este limpede că ei sunt o clică fascistă, agenţii direcţi ai imperialismului străin şi ai burgh­eziei Iugoslave, care folosesc fraze „de stânga" pentru că, în mod indirect, să reinstaureze capitalismul în ţară şi să târască Iugo­slavia în frontul imperialist. Un oarecare timp, ei au reuşit să se camufleze, dar datorită vigilenţei partidelor comuniste şi muncitoreşti, măştile au fost smulse de pe feţele lor şi ei au apărut în faţa întregii lumi ca trăda­­tori, spioni şi asasini. Procesele egenturii totor­iste de spionaj din ţările de democraţie populară, care au avut loc în perioada 1949- 1950, au arătat adevăratul chip al acestei clici, care acţionează potrivit instruc­­ţiunilor serviciilor de spio­naj american şi englez. Tranzacţiile încheiate în ul­­timele luni de guvernanţii de la Belgrad cu Washing­on şi Londra dovedesc că cliea lui Tito a vândut Iugosla­via imperialiştilor americani şi englezi, aservindu-le în­­treaga economie a ţării. Politica criminală a lui Tito şi a clicii lui a dus la mizerie şî foamete masele largi ale populaţiei. In ţară domneşte o teroare de tipul gestapoului Iugoslavia este transformată de titoişti în­­tr’un cap de pod penru a­­venturile militare ale impe­rialist lor, iar poporul ugat slav în carne de tun pentru noul război pe care îl vrich­tesc imperialiștii acglo-amei­ricani.­ a Ion Istrati, „Grâu înfrăţit“ Romanul lui Ion Istrati, „Grâu înfrăţit“ apărut în Editura pentru Literatura şi Artă, prezintă epoca de a­­dânci transformări şi de măreţe înfăptuiri petrecute în ţara noastră între anii 1947 — 1949. Autor­ul zugră­veşte în „Grâu înfrăţit“ i­­maginea satului moldove­nesc dintre anii aceia când clasa muncitoare condusă de Partid, luptă să înlăture mizeria şi lipsurile anilor de secetă, lipsuri pe care chiaburii exploatând fără cru are ţărănimea s­eacă, se adânce­a. Tema romanului este des­­voltarea conştiinţei de clasă a ţăranului muncitor, care sub îndrumarea Partidului şi ajutat de experienţa U­­niun­i Sovietice, luptă îm­potriva exploatării chiabu­­reşti, hotărându se să treacă la o nouă formă de muncă, la alcătuirea Întovărăşirilor. Tânărul Toader Pârpăriţă, prizonier in Uniunea So­­vie­ cp, află cum tră'esc oa­menii sovi ti­ci, cum-nreu» ş t ei să tul ture pentru tot­deauna exp­oatarea şi să*şi cre­ze o viaţă nouă, o viaţă fericită. întors in ţar , cu bogata ex­p­rie ta c ş ;gată a o­i, în patria socialismului, Toa­­de T participă hotărât la lupta Cărţi no! pentru înlăturarea stării d® sărăcie şi mizerie pe care o găseşte In satul său natal Luptând cu dârzenie îm­potriva uneltirilor chiabu­ reşti el se apropie de Par* tid şi preocupându*se ne­contenit de nevoile consă* tenilor săi, Loader devine o pildă de muncă pent­u ţăranii muncitori din Nalba, un adevărat comunist. Astfel in romanul său „Grâu înfrăţit“ Ion Istrati, prezintă eforturile şi iz­­bânda ţăranilor muncitori, care prin întovărăşiri au putut să treacă de la felul de muncă înapoiata la mun­­ca mecanizată cu tractoa­­rele SMT ului, muncă unită pe tarlalele întinse, care deschide drumul spre bel* şug, spre gospodăriile agri-« cole colective. Din acest roman ţăranul muncitor învaţă cine i-a fost şi-i mai este încă duş* man cine i»a fost şi*i va fi prieten. Scris intr’o limbă aleasă, care amint­ite de frumuse­ţea paginilor lui Creangă, limba în acelaş timp vigu» roasă şi cald­ă, plină de hu­mor şi mlădieri sabide, ro­­mânul „Grâul înfrăţit* cons­um­ e un nou succes al ti­­ner­i noastre literaturi. ” AL Jar : „Sfârşitul Ja­be­or“ In Editu­r pentru Litera­­tură şi Artă, a apărut ro­­mânul „Sfârş tul Ja­belor“ de Al. Jar, roman care face parte din trilogia intitulata „Gri­viţa“. In „Sfârşitul Jalbelor“ ne sunt înfăţişate evenimentel­ din anii 193­9-92, mizeria tot mai mare a masselor noa­stre muncitoare în urma în­­feudări economice a ţării noastre impen­atismunui fran­cez de către guvernul na­­ţional ţărănesc şi începutul luptelor purtate de munci­­torimea ceferistă împotriva curbelor de sacrificiu şi a concedi­­ilor în massă. Ro­­mânul tov. Jar redă astfel una din cele mai sbuciu­­mate epoci ale luptei da clasă din ţara noastră. El arată pe de o parte c­ris­­mul şi rapacitatea exploa­tatorilor care vor să iasă din criza economică prin­­tr’o exploatare şi mai mare a celor ce munces­c,printr’o mărire a tero­rei poliţiste iar pe de altă parte de»­scrie lupta plină de enorm a clasei muncitoare in frunte cu muncitorimea refer­ată şi sub conducerea par­inu­lui pentru o viată mai bună a poporului, pentru apăra­rea independentei ratiorariate pentru apărarea libertăţile democratice. Partidul lămureşte mas«» muncitorimii ceferiste cat privire la fondul adevărat al evenimentelor care se petrec, demască politica reacţionară a guvernului na*­ţional­­ rănesc şi a clase* lor exploatatoare, demască activitatea trădă­toare a so»­cial-democraţilor şi a sin* dicatelor galbene ale par* tidului social democrat, care sunt slugi sup s?, ale bun gh z­ei şi moş e imii româ­ neşti. Acest prim volum al tri logieî tov. A. Tar, infăţi* şeazi procesul de auzire & conştiinţei de clasa a mun* citorilor cefe’işti sub în* drumarea Partidului şi he^ ceri a ci ei a sistemul „aRe. ier“ adresate exploatatuil» lor, practicat de slug­e so­­cialdemocrate, la lupta deschisă revoluționar­, in­*­potriva reacțiunii.

Next