Orizont, 1978 (Anul 29, nr. 1-52)

1978-01-06 / nr. 1

IUL. 2005 Săptămînal politic-social și literar-artistic editat de Uniunea scriitorilor din R.S.R. și Comitetul județean pentru cultură și educație socialistă Timiș Noi avînturi, noi posibilități Ritmată de cicluri anuale, viața socială ca și viața individului se desparte de un an vechi și intră intr-unul nou proiectind pe care noi scopuri, mai inalte. De fapt, despărțirea e mai mult formală, pentru că substanța anului care a trecut, ca și a celorlalți ani a trecut in noul an, 1978, potențindu-l. Aceasta este cu atît mai evi­dent cu cit, așa cum rezultă din analiza făcută la recenta Conferință Națională a partidului, economia românească este capabilă de eforturi suplimentare de dezvol­tare, pe baza unor realizări superioare față de cele planificate. Se confirmă astfel ideea că patriotismul socialist al oamenilor muncii este un factor esențial al progre­sului, se confirmă faptul că poporul nostru a răspuns prin fapte eroice de muncă la chemările partidului, ale tovarășului Nicolae Ceaușescu — omul a cărui viață absor­bită integral de o muncă neistovită pentru binele patriei dragi — este o pildă vie pentru toți românii. Noul an in care am intrat va fi un an decisiv al cincinalului și o serie de ele­mente de analiză il conturează ca pe un an neobișnuit de dinamic cumulind energii din care se vor contura avinturile spre țeluri îndrăznețe. România anului 1978 va fi in­egală măsură o țară a lucidității și a avintului creator, o țară a speranței și po­sibilităților de împlinire, a efortului creator și a certitudinilor. Față de anul 1977, procentul de creștere a producției globale va fi de 10,6 la sută. Venitul național urmează să crească cu 11,0-11,5 la sută, iar veniturile reale ale populației cu 7,9 la sută. In toate domeniile vieții economice și sociale se esti­mează ritmuri impresionante de dezvoltare, ritmuri care vor impune mari eforturi, o amplă desfășurare și materializare a energiilor creatoare ale poporului român. Dar știm deja că venitul național va fi in 1978 de 500 miliarde de lei și știm că fondul de retribuire, în valoare de 180,8 miliarde lei, va asigura împlinirea procesului de ma­jorare a retribuțiilor tarifare din prima etapă a cincinalului care se va incheia mai devreme decit fusese prevăzut, adică la 1 iunie 1978. Știm, de asemenea, că imagi­nea economică a României în lume va căpăta o nouă dimensiune, că produsele create de inteligența și energia poporului nostru vor ridica valoarea comerțului exte­rior la 81,8 miliarde lei - fiind și acesta un indiciu important al faptului că țara noastră înaintează rapid spre o stare de civilizație superioară. Asemenea țeluri n-ar fi fost posibile fără eforturile din anii precedenți, aseme­nea țeluri sunt indiciul unor acumulări cantitative care fac realmente posibilă împli­nirea cerinței, formulate de secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, de a intra intr-o etapă nouă de dezvoltare, in care calitatea activității noastre să devină manifestă intr-o măsură și mai mare, ca efect al unei activități mai lucid organizate, mai științific gîndite, mai exigent desfășurate. România anului 1978 ni se înfățișează ca un vast șantier de modernizare a ra­murilor economiei sale, în conformitate cu cerințele unei epoci marcate de revoluția științifică și tehnică. în acest an, 1978, potrivit programului de dezvoltare, se vor executa 664 obiective de cercetare științifică și vor fi introduse in producție 293 de tehnologii noi și modernizate. în toate aceste elemente, ale unui tablou mult mai cuprinzător de fapt, se în­trevăd marile semne ale unui viitor fericit, atât de îndelung dorit de poporul român de-a lungul veacurilor, se întrevăd marile speranțe ale generațiilor care au luptat și au făurit o patrie nouă și se verifică adevărul potrivit căruia socialismul, prin ca­pacitatea sa de a concentra energia unui intreg popor și de a o orienta spre un țel major, este cea mai potrivită soluție a progresului in lumea contemporană. Expri­­mînd starea de entuziasm a poporului român, tovarășul Nicolae Ceaușescu, în mesa­jul adresat patriei cu prilejul Anului Nou, spunea : „Cu încredere deplină in forțele clasei muncitoare, ale eroicului și harnicului nostru popor, să pășim in noul an ho­­tăriți să dobîndim noi și tot mai mari succese in edificarea, sub conducerea parti­dului, a societății socialiste multilateral dezvoltate, a comunismului pe pămintul Ro­mâniei". Ecoul acestui indemn sonorizează orizonturile noului an in care am intrat, însuflețind inimile oamenilor muncii. VASILE VERSAVIA Serie nouă • Anul XXIX • 1978 No . 6 ianuarie (515) • 8 pagini, 1 leu Vasile Pintea E o pură tautologie să numim uria­șă, amfilada sălilor din „Grand Palais”. Pa­re tocmai de aceea o efemeridă orice expozi­ție programată aici într-un interval calenda­ristic atît de parcimonios. Pentru doar nouă zile (22-30 octombrie), a treia ediție a Tîrgu­­lui internațional de artă contemporană, F.I.A.C., a reunit pe simezele și în spațiile, cu circuit adesea labirintic, de la „Grand Palais“, un material artistic semnat de 542 de artiști din întreaga lume. Fulgurant specta­col, acest „supermarket“ artistic se revanșea­ză poate doar prin amploarea confruntării. Un impact intern, al artei cu sine, mai mult decit o confruntare cu un public obligat să parcurgă alert kilometri de simeză. Ceea ce face insolitul reuniunii este însă criteriul participării, protagonist fiind de a­­ceastă dată nu artistul, ci Galeria. Mai pre­cis, 106 galerii ale lumii, aducînd cu ele cor­­tegiile artiștilor favoriți. Statistică semnifi­cativă : 53 de galerii, deci exact jumătate, sunt pariziene. Sub egida editurii „La courière et Frélaut“ se inseriază, alături de operele lui Bryen, Furto, Lardera, Mirô, Prassinos, Soulages, Zao Wou Ki, Buffet, Ciry sau Trémois, gra­vurile artistului timișorean, VASILE PINTEA, aflat la cea de-a treia participare consecuti­vă la F.I.A.C. Prestigiosul atelier de gravură „Atelier Lacourière“ a fost creat de Roger Lacourière în 1929. Instalat la Montmartre, sub zidurile CORIOLAN BABEȚI (Continuare in pag. 6) VASILE PINTEA : „Stîncile" (aquatinta) convorbiri­i. Prof. dr. docent Alexandru Dima membru corespondent al Academiei Intre esteticienii de astăzi de primă mărime Alexandru Dima reprezintă „clasicismul" cercetă­rii. Membru al numeroase comi­tete internaționale, comparatist cu mari responsabilități in cer­cetarea literaturii europene, A­­lexandru Dima numără intre răspunderile sale și pe acelea ale formării oamenilor de știin­ță, cercetătorilor intru literatură comparată, istorie și teorie lite­rară. Timișoara l-a avut oaspete cu ocazia unui asemenea eve­niment. *­­ Cînd ați vizitat prima oară orașul ? — Cu foarte multă vreme urmă. Absolvent al liceului „Tro­>n­ian" din Turnu-Severin, mi-am dat bacalaureatul la Timișoara în 1928 ; am fost bun prieten cu Coriolan Drăgulescu, pe care l-am cunoscut cu această oca­zie. Folosesc aici prilejul să­ l e­­voc. Președinte al secției de chi­mie al Academiei, el a fost nu numai om de știință, ci și un om, un om pur și simplu, in care vi­brau coardele amiciției într-un mod impresionant. Avea întinse cunoștințe literare ; de cite ori îl întîlneam, mă întreba ce să mai citească. Răspundeam : nu știu ce să-ți recomand, totul e să citești. Selecția, dacă nu te ajută critica, să fii tu însuți cri­tic. Un om ca tine va ști întot­deauna ce să aleagă. Va alege întotdeauna cărțile care merită. — Și astăzi se discută despre tezele Dvs. cu privire la localis­mul creator. Care a fost contex­tul lor inițial ? — „Localismul creator" și-a a­­vut notorietatea lui în mișcarea culturală din Transilvania din deceniul al IV-lea. Ele (tezele) au fost mult discutate în reviste­le timpului : Gînd românesc, Fa­milia, Blajul și multe altele. Era momentul în care literatura din Ardeal și Banat cîștiga un meri­tat prestigiu. Nu era vorba de susținerea regionalismului lite­rar, îndeosebi în Transilvania, incitația și-a găsit mare ecou. Fiindcă despre aceasta era vor­ba. Lucram atunci la gruparea Thesis din Sibiu și la revista Transilvania a Astrei, în a cărei redacție mai erau Agâibiceanu, Horia Petre Petrescu, precum și viitorul mitropolit N. Colan. — In 1936 a apărut „Zăcămin­tele folclorice... în poezia con­temporană". Ați discutat cu poeții „analizați" in carte despre tezele Dvs. propuse acolo ? — Discuții interesante am avut cu Ion Pillat, în legătură cu Bi­serica de altădată și Satul meu. Era bucuros că s-a descoperit consonanța dintre opera lui și tezaurul folcloric. Lucrarea a fost comentată printre alții și de G. Călinescu, ducînd și la o re­plică un Gînd românesc. De a­­tunci, pot spune că istoricii li­terari au devenit tot mai atenți cu izvoarele folclorice ale litera­turii române.­­ Ați abordat o seamă de do­menii ale cercetării. De care vă simțiți mai apropiat ? Unde cre­deți că ați dat intr-adevăr mă­sura valorii Dvs. ? — Am lucrat in mai multe do­menii : în filozofie (estetică), în istoria literară, în folcloristică, în sociologie literară etc. Deși domeniile sunt relativ distincte, totuși, în fiecare se cuprinde ce­va din celelalte. Pot spune, da­că mi se va cere să-mi caracte­rizez singur strădaniile, că un întrevedere realizată de VALERIU GANEA (Continuare in pag. 7)

Next