Orizont, 1985 (Anul 36, nr. 1-52)
1985-01-05 / nr. 1
ORIZONT9 CEL MAI BUN SALON DIN ULTIMUL DECENIU. Salonul nu a fost niciodată — și pare damnat să rămînă astfel — un loc care nu împarte dreptate artei, ci unul care acordă drepturi artistului. Spre deosebire de atîtea momente ilustre ale istoriei sale de trei ori seculare, Salonul nu este acum „opera juriului“ în primul rînd, ci a artiștilor. Se impune observația că nu artistul expune la Salon, ci că Salonul îl expune pe artist și acest prestigiu al Salonului este chiar opera unei colectivități de artiști. Calitatea Salonului poate fi opera acestei atitudini de probitate profesională și de spirit corporatist. Interesul și emoția cu care artistul pîndește în biografia sa Salonul, investiția morală făcută în acest eveniment vor răsplăti mereu artistul și ghilda sa. Ca acum, în această ediție. Pulsează în arterplanul acestui Salon anual de artă plastică o asemenea reală deliberare. Cutezanța de a decreta evenimentul artistic al anului drept cel mai bun Salon al ultimului deceniu nu este nici pe departe o judecată de valoare „modernă“, căreia, cum se știe, îi repugnă în genere enunțurile ierarhizante. Dar o asemenea îndrăzneață nu trebuie să jeneze un spirit critic prea detașat, pentru simplul motiv că prin această afirmație se încredințează un adevăr — nu neapărat istoriei artei, ci istoriei receptării ei. Acum, receptăm astfel evenimentul, iar superlativul atribuit are cîteva puncte de sprijin, suficient de palpabile. In democratismul său imanent. Salonul ’84 este — înainte de toate — cel mai amplu din istoria saloanelor timișorene : 84 de artiști și 175 de lucrări, cuprinse și acum în compartimentele clasice ale picturii (61), graficii (65), sculpturii (17) și artelor decorative (30). Intr-o bună tradiție, în jurul Salonului, axat majoritar pe participarea filialelor Timimișoara și Lugoj, gravitează și acum artiști din centrele vecine (Reșița și Drobeta-Turnu Severin). Suprafața Salonului, echivalînd cu mai mult decit jumătate dintr-o „republicană" face neîncăpătoare traveele Bastionului, aglomerație salvată, atât cât a fost cu putință, de vecinătăți compatibile stilistic sau spiritual. Fără a-și fi extins suficient practica mai nouă a dialogului cu artiștii participanți, juriul — această „vană barieră a idealului“, cum îl numise Zola în 1866 — a operat, simultan cu actul selecției, printr-o serie de recomandări, îmbunătățirea propunerilor inițiale. Poate că un Salon, cel puțin experimental, al viitorului, întemeiat pe o reală colaborare a juriului cu fiecare atelier — e o idee care merită explorată și materializată. Nu un juriu, ci, în fapt, un comisariat. Nu se poate ști de ce, în anumite momente ale colectivităților, frisonul unui consens tacit decide pînă în cele din urmă un eveniment reprezenta Coriolan BABEȚI (Continuare în pag. 13) Tradiții ale presei și tiparului în Banat este genericul sub care, prin inițiativa ziarului reșițean „Flamura", se desfășoară, de șase ani încoace, manifestări complexe dedicate descoperirii și investigării teritoriului cultural al presei și tiparului în provincie, ca o contribuție la constituirea unei istorii naționale de gen Sesiunile (anuale) de comunicări - moment coagulant al acțiunii - au relevat funcția presei în lupta pentru unitate națională și statală, descoperind aspecte inedite de istoriografie, prilejuind - implicit - adîncirea unor fenomene și motive din zona de interes actual a temei Un Almanah al presei și tiparului a fost editat recent pentru a marca evenientul împlinirii a 100 de ani de la înființarea primei tipografii românești din Banat, la Reșița. Publicația cuprinde studii, articole, mărturii ale celor implicați în procesul de tipărire a ziarului „Flamura", o bogată informație privitoare la începuturile și continuitatea activității de presă. Nobila idee, servită cu aplicație de colectivul de jurnaliști reșițeni, este semnul unei ambiții culturale ce binemerită simpatia noastră profesională. Ana POPESCU ф O bună introducere în Istoria lumii antice ne oferă Horia C. Matei, autorul unei cărți chiar cu acest titlu (ed. Albatros, 448 p., 21,50 lei). Volumul e o expunere sintetică a istoriei antichității, privită pe zone și spații geografce. Orientul, popoarele europene, lumea greacă lumea elenistică, lumea romană, Africa de Nord și, in fine, o palpitantă descriere a istoriei popoarelor migratoare . Din specia lucrărilor post-afrikiene face parte volumul publicat de Dan Apostol sub titlul, mai mult decît atrăgător. Deocamdată... enigme (Ed Sport-turism, 276 p, 13 lei). Nu scapă căutătorului de mistere nici unul din punctele forte ale genului: mesajele din Univers, enigmele arheologiei, secretele arhivelor, fenomene aeriene neobișnuite, explorarea infinitului In ce ne privește singura enigmă e procurarea acestei palpitante cărți ф In plină expansiune, „Colecția Romanului de dragoste" a editurii Eminescu. Două din ultimele titluri se impun ca repere pentru cei care doresc să-și consacre o parte din vacanță lecturii și destinderii, lecturii ca destindere: Speranțe, de Matilde Serao (430 p , 22 lei) și Jean-Louis, de Honoré de Balzac (348 p., lei 18) . Pagini dintr-o arhivă inedita, un titlu, de ce să ne recunoaștem, cam vag, ascunde, în fond, una din cele mai interesante recuperari arhivistice ale ultimilor ani. Cum spațiul nu ne permite să intrăm în amănunte, facem trimitere la volumul astfel intitulat, apărut sub îngrijirea lui Antonie Plămădeală, și apărut la editura Minerva (436 p , 28 lei). ф O binevenită reeditare: antologia Versuri și proză a lui Ion Barbu, îngrijită de Dinu Pliot (Ed. Minerva, 288 p., 8 lei). Antiarghezienii se vor întîlni cu o capodoperă a pamfletului romanesc: „Poetica domnului Arghezi", precum și cu o copertă cam neinspirată a lui Sabin Bălașa. PICADOR muzeali Expoziția de ceasuri europenesecolele XVIII-XX Continuînd o serie de manifestări expoziționale, menite să introducă în circuitul public obiecte de artă decorativă din patrimoniul muzeului timișorean, actuala expoziție de ceasuri face o incursiune în istoria stilurilor decorative și a ceasornicăriei începînd cu secolul XVIII pînă la începutul secolului XX. Aria geografică în care se înscriu aceste ceasuri este îndeosebi central-europeană . Austria, cu mai multe centre ceasornicărești între care Viena, se distinge prin calitatea execuției, completată fiind cu unele obiecte provenind din Germania și Franța. Tipologia ceasornicelor este destul de variată cuprinzînd ceasuri de masă, de șemineu, pendule, ceasuri tablou, ceasuri de perete și pendule țărănești produse în Pădurea Neagră și ceasuri de buzunar. Caracteristic pentru secolul XVIII este ceasul de masă, cu carcasă din lemn și sticlă, cadran metalic gravat și aplicații de porțelan, al cărui mecanism e pus în funcțiune de mișcarea oscilatorie a unui pendul. Aceste ceasuri se executau în diferite puncte ale Austriei, atît la Viena, ca cel semnat de Joseph Langkamer, la Tyrnau (autor Ignatz Jahn), la Pécs( autor Carl Leopold Thomasy) sau ceasul din Timișoara, semnat de Wenzelaus Fuchs. Tot din secolul XVIII (1787) datează și un ceas orizontal cu contur hexagonal, a cărei formă se perpetuează din Renaștere, provenind din Graz și semnat de Simon Geist. Carcasa ceasului este metalică, iar cadranul din porțelan este împărțit în ore, minute și e prevăzut cu un calendar al zilelor lunii. Din Franța se cunoaște un ceas din „biscuit“ (porțelan neglazurat), in stil rococo (secolul XVIII), purtînd marca atelierului Sèvres și semnătura lui Lesueur, întregul obiect este o adevărată operă de artă prin finețea execuției personajului feminin care străjuiește ceasul. Dar majoritatea ceasurilor din expoziție sînt in stil Empire, produse în Austria, pe la mijlocul secolului XIX. Acest tip de ceas de șemineu are o carcasă de lemn lăcuit, în culori închise, colonete de albastru sau de lemn furniruit, decor din lemn sculptat și aurit. Ceasul se află, de obicei, între colonete, peste care tronează un coronament ornat cu sidef. Vedute pictate în acuarelă și altele. Mecanismul este angrenat de mișcarea oscilatorie a unui pendul. Ceasurile franceze din aceeași perioadă sînt masive, din bronz aurit, cu figurine amintind antichitatea greacă sau romană și reliefuri cu scene idilice cu putti. în secolul XIX apare ceasul tablou de perete, din care se găsesc în expoziție mai multe exemplare bogat decorate, cu rame aurite și aplicații de alamă. Se remarcă, între toate, un ceas tablou pictat în ulei pe metal reprezentînd o scenă cîmpenească în stil Biedermeier. Valoarea obiectului, deosebit ca realizare, e sporită și de mecanismul muzical care cîntă neîntrerupt o jumătate de oră. Dar, dintre acestea, ceasul astronomic cu calendar, semnat de Joseph Ruetschmann și produs la Viena, se remarcă prin cadranele de email pictat reprezentînd figurat zilele săptămînii, fazele lunii, anotimpurile etc în expoziție există și cîteva ceasuri țărănești produse în Pădurea Neagră, pictate pe lemn sau porțelan, și o pendulă țărănească pictată și datată 1806. Există, de asemenea, ceasuri de buzunar produse în diferite ateliere occidentale — elvețiene, germane, franceze, engleze, datînd de la sfîrșitul secolului XVIII și din secolul XIX. Există ceasuri care amintesc ca formă de celebrul „ou din Nürnberg“, primul ceas de buzunar, în timp ce altele, foarte mari și plate, sînt gravate, decorate cu reliefuri sau pictate pe email. Interesante sînt și mecanismele, adevărate opere de orfevru, gravate în alamă. Ceasurile îmbină în mod ingenios o stringentă utilitate umană — măsurarea timpului — cu nevoia de frumos exprimată prin decorație. Această expoziție, deschisă la sediul Muzeului Banatului, își propune să întregească imaginea artistică a unor epoci culturale, fiind, în același timp, și o incursiune în istoria mecanicii mondiale și o istorie a stilurilor decorative. Ileana PINTILIE # în recentele apărute Portrete de artiști ale lui Ovidiu Constantinescu descopăra lungă discuție cu marea artistă care a fost Floria Capsali Personalitate de primă mărime a culturii noastre, Floria Capsali a adunat în jurul ei mari personalități ale scrisului, ale picturii și ale scenei românești ф „Pe vremea aceea Floria locuia cu soțul ei într-o casă de pe strada Nerva Traian care avea un teren foarte mare... Acolo se aduna în fiecare duminică dupăamiază, o întreagă pleiadă de nume ilustre..." Mircea Eliade, Vulcănescu, Dan și Mircea Emil Boîfa. Mărioara Voiculescu Sorana Țopa Mihail Sebastian, Marietta Sadova, Lilli Popovici, Margareta Sterian, Aprilina Medianu, Petru Comarnescu, Paul Sterian, Gabriel Negri, Silvia Capsali, și doctorul Adrian Negreanu " ф Cîțiva dintre participanții la aceste întîlniri, animatori ai vieții culturale românești, mai sînt in viață. Să-i invităm să-și scrie memoriile, nu vom avea decît de cîștigat din lectura lor. ф Marea personalitate a Floriei Capsali s-a dezvoltat într-un cerc de filozofi, sociologi, poeți, artiști a căror vocație novatoare se conjuga cu vocația pentru adevăr, pentru artistul polivalent, salvați de carapacea individualismului. Lecția Floriei Capsal, ar fi una de solidaritate a valorilor intelectuale, sub semnul unei vibrații spirituale adînci, ф lată de ce consider PARAVANUL CU IRISI pe care îl publică la Editura Muzicală Lucian Cursaru o invitație adresată publiciștilor, scriitorilor de a pătrunde în fascinanta lume a baletului ф In cartea lui Lucian Cursaru există și o evocare (prin Mitiță Dumitrescu) a Studioului, celebru la vremea lui, din strada Brezoianu. Veneau în strada Brezoianu Mihail Jora, Sabin Drăgoi, Marțian Negrea, Paul Constantinescu, Teodor Rogalski, Constantin Silveschi dar și Tudor Arghezi, Cella Delavrancea, Margareta Sterian, Radu Tudoran, Petru Comarnescu, Dan și Emil Botta, Ovidiu Constantinescu, Cicerone Theodorescu. „Cînd refacem legende nerostite, scrie Lucian Cursaru, Floria Capsali este numele nostru de suflet De la ea pornesc stîlpii de suflet ai baletului românesc" scrie, frumos și simplu, Lucian Cursaru. Nu numai al baletului, am adăuga noi. • De cîteva ori evocate, în cartea lui Lucian Cursaru, spectacolele unei mari balerine, Rodica Murgu. Citim frazele cu emoție, mai ales după ce balerina timișoreană a apărut într-un spectacol de excepție: Spărgătorul de nuci, dar și într-un șir de spectacole de poezie. ф O altă carte, pe care am citit-o mai demult, Femina celesta, semnată de Elena Senchea-Popescu, consacrată aviatoarelor noastre, o semnalăm în acest context, care este al performanțelor și al performerilor de excepție. ф Stilul vioi, de veselă și jucăușă aventură poate că avea nevoie, totuși, de supervizarea unui scriitor profesionist . Dar și fără, șirul de documente pe care autoare îl pune la îndemîna cititorului face volumul mai mult decît folositor. Așadar, documente. Există oameni formidabili, personalități ale marilor performanțe care, poate, trăiesc lîngă noi, uneor nebănuiți, alteori rămași în penumbrele care ocrotesc dar și depersonalizează vîrstele. Să-i scoatem la lumină. Cronica măruntă a revistei noastre iși propune ca din cînd în cînd, să ofere spațiu scrisorilor Dvs. Ca atare, iubite cititorule, lîngă tradiționalul La mulți ani, te rog gîndește-te, ce oameni de seamă trăiesc în preajma ta? . Anemone POPESCU romen măruntă Alte amintiri din noaptea de Anul Nou