Orizont, 1991 (Anul 3, nr. 1-50)
1991-01-11 / nr. 1-2
Cutia Pandorei Despre prostie și stabilitate Conform Dicționarului explicativ al limbii române, „prostia“ ar fi starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură. Evident, definiția nu se vrea și nici nu poate fi una completă. Mai mult, abordarea unui asemenea „concept“ e dificilă, delicată și uneori chiar periculoasă. De ce dificilă ? In primul rînd, pentru că cel care ar încerca să o facă s-ar afla în fața unui paradox. Considerînd-o în totalitate exterioară lui, ar elimina elementul „experiență trăită“ și, automat, subtilitatea fenomenului i-ar scăpa. Recunoscind-o prin asumare, chiar parțial, s-ar afla în situația fără ieșire de a nu putea realiza un demers coerent și, cu siguranță, nici competent. Și atunci, nu-i va rămîne decît să trișeze. Va admite că influența „morbului“ afectează pe oricine judecător obiectiv neputînd exista, nu-i așa, în această privință), dar va păstra „asul în mînecă“, scoțîndu-1 la momentul oportun și aducînd astfel dovada subtilă a inteligenței. Cum poate deveni abordarea de care vorbeam „delicată și chiar periculoasă“ ? „Regizînd“ spre exemplu, în maniera amintită mai sus, o analiză socială. Insistînd prea mult asupra primului „act“, acuza de egalitarism poate veni ușor. După cum cea de elitism, în cazul „lungirii“ celui de-al doilea. Și de aici, forțînd o „tranșare“ în politică extremă stingă, extremă dreaptă. Speculațiile ar putea, fără îndoială, continua la nesfîrșit. Cert este însă că prostia a afectat societatea umană, „marcînd-o“, în toate fazele evoluției sale. André Glucksmann atrăgea atenția că cel care o reduce la o simplă slăbiciune a spiritului o subestimează. Pentru că „ea e activă și acaparantă, cloșind, ordonînd, excluzînd , în spatele marilor ideologii, astăzi în derută, ea asigură stabilitatea regimurilor totalitare, făcînd în același timp posibile războaiele mondiale — promite diverse lumi viitoare „radioase", propulsîndu-se ca un adevărat motor al istoriei“ O știm prea bine, regimurile de sorginte comunistă cultivă cu obstinație ignoranța. Pentru că în societățile de acest tip, prostia, departe de a suscita discordie, cimentează „consensul“ social. „Stabilitatea“ va fi atunci ușor de obținut, societatea subzistînd gîndind cît mai puțin posibil Să fie oare acest raționament, sursa aberantului „Noi muncim, nu gîndim“ ? Puterea ce face apel la o asemenea strategie ignoră însă Un lucru arhicunoscut. In accepțiunea tehnică, dar prin extrapolare și socială, un sistem, pentu a se menține stabil, se poate autoregla prin feed-back, sau- altfel spus, printr-o reacție inversă. Ea nu e nicidecum adversă și trebuie recunoscută ca parte integrantă a sistemului. Și ce e mai important, păstrată în continuă stare de funcționare, tu nici un caz întreruptă sau ignorată. Dar „puterea“ lucrează împotriva fricii. In practica sa, ea identifică stabilitatea doar cu imobilismul. Pentru a se servi apoi de el, manipulînd mai ușor. Ca întotdeauna în istorie însă, se găsesc „unii“, mulți, puțini, care nu vor, nu pot să accepte mistificările care-i înconjoară, opunîndu-se, în atitudine, celor ce se complac în a le tolera, trăind în liniște“ alături de guvernanți,supraviețuind în minciună. De aceea, cu tot disprețul cu care vor fi priviți de „ceilalți“ și asumîndu-și orice risc, ei, „unii", mulți, putini, nu vor confirma sistemul, nu-i vor da conținut și, în nici un caz, nu-1 vor edifica. Răzvan BANESCU Șefii se schimbă cu zămbălău . Pină de curînd aveam un singur liser. Sau cel mult unul bicefal, cu fesele disproporționate. Pentru ca asta să ne intre în cap, să ne sune în auzi să ne pulseze veșnic pe retină acționa o rețea propagandistică rivalizând cu cea nazistă. Nici o personalitate din oricare domeniu nu avea voie să sară prea departe. Măsurile, tentaculare, nu scăpau nimic, fie că era vorba de Nația, fie de vedetele muzicii rock, ale căror chipuri nu apăreau pe afișe, fie pe mari figuri ale istoriei asupra cărora se întindea gelozia conducătorilor iamezi și protecția drastică a slujbașilor, încremeniți pe următoarele trepte sociale, șefi mai mari sau mai mici a imitați după puteri pe liderul suprem pînă și-n gafele de pronunție. Multă vreme am crezut că vasta operațiune de sugestionare nu numai că se desfășoară în van, dar chiar că declanșează o pornire inversă. Apoi am constatat că minimalizasem această propagandă, că sînt destui cei, sub o formă sau alta, predați puterii. De aceea aproape că nu mai credeam posibilă o largă solidarizare împotriva dictaturii. Faptul că după momentul sublim societatea românească s-a pulverizat din nou în atîtea crîmpeie demonstrează că părerea mea de atunci a fost corectă. Rămînînd fără Tătuțul copleșitor și omnipotent dar și fără Mama iubitoare, emoționați, am nutrit, în Decembrie, iluzia purificării Am schimbat cu mare tămbălău aproape toți șefii, uneori începînd cu comandantul a două persoane sau cu un mărunt zbir peste o baracă Am р [UNK] în loc unși simpatici și parcă egali nouă, de care ne-am plictisit foarte repede. Reducționismul nostru opera în continuare, de data asta „re bune", ne ajungeau unul-doi mai mari peste toți. Suspiciunea populară a fost valorificată de anumiți oameni organizați ce au ca vocație dezinformarea ; ei ne-au ajutat să ne pulverizăm firavele criterii ne-au potențat și dirijat una veche, rămasă fără suficient obiect. M-am nimerit în capitală cînd, într-o dimineață, ca la comandă, au apărut mii de tăieturi lipite peste tot conținînd același material de ziar (probabil că jumătate din tiraj) , scrisoarea deschisă adresată lui Radu Câmpeanu fix în campania electorală de către o pretinsă fostă amantă. O scenă multiplicată la nesfîrșit, cineva urmărind textul cu degetul proptit în vitrină și recitîndu-1 și pentru cei aflați la coadă, cărora nu le rămînea decît să țîțîie din buze, îngroziți indignați ori amindouă deopotrivă. Nu nutream simpatie deosebită pentru liderul liberal, însă procedeul m-a scos din sărite. N-au scăpat după cum se știe, nici puținele vîrfuri posibile ale unei opoziții abia ieșite din catacombă. Din punctul său de vedere, dl. Iliescu, conștient de impactul imaginii vizuale, are dreptate să se indigneze de faptul că, într-o emisiune TV, chipul său apărea asociat cu discursul lui Ceaușescu. Deocamdată suntem neputincioși. De a crede în lideri și de a-i accepta. Viorel MARINEASA CONCURS DORIȚI SA CISTIGAȚI SAPTAMÎNAL O SUMĂ DE BANI DE douăzeci de ori mai mare deCIT cea investita? nimic mai SIMPLU ! PARTICIPAȚI LA CONCURSUL PRIMUL CITITOR AL REVISTEI .ORIZONT“ ! Revista „Orizont“, cea mai importantă publicație din partea de vest a țării, editată de Uniunea Scriitorilor din România, apare în fiecare VINERI ! Procurîndu vă LA PRIMA ORA A ZILEI revista, indentificînd la ce pagină se află sigla „RO“. (Revista „Orizont“) și comunicînd de telefonic. Ia redacție (tel. 1 33 90 indată, sau 3 33 76), acest lucru, împreună cu numele și adresa dumneavoastră, puteți deveni unul dintre virtualii cîștigăori- Condiția este ca dumneavoastră să fiți PRIMUL CARE TELEFONEAZĂ și care,bineînțeles, a identificat corect pagina pe care se află sigla „R. O.“. IN FIECARE VINERI DIN SAPTAmIna, Intre orele 7-9, telefoanele REDACȚIEI VA STAU LA DISPOZIȚIE asigurîndu-vA posibilitatea DE A DEVENI CIȘTIGATORUL CONCURSULUI „PRIMUL CITITOR AL REVISTEI". In afara premiului în bani, cîștigătorii vor beneficia și de a le recompense ... surpriză ! VA așteptam și va dorim SUCCES! ORIZONT ARGUS• ARGUS Pe drăguții noștri de lideri îi deranjează orice adiere, cît de mică, îndreptată spre onorabila cracă pe care s-au cocoțat cu ajutorul mandatului de la 20 mai. Mandat în numele căruia, de clte ori se clatină copacul, pac la Actualități. Și dăi și luptă în numele națiunii. Halal să le fie ! • Ultima sperietură de proporții au tras-o cu ocazia așa-zisei vizite a Majestății Sale, regele Mihai. Venit, ca tot omul, să-și viziteze locurile dragi, în preajma sărbătorilor. • După o scurtă perplexitate, născută din situația de a se afla pentru întîiași dată în fața unui rege, chiar ex, militarii autohtoni au reacționat după vorbă, după port, în conformitate cu deprinderile formate cu migală la școala de maniere elegante, filiera Lavrenti Beria. • Lucru de mirare e că nu l-au luat la poceală pe Majestatea Sa. • Uite-așa, s-au trezit membrii familiei regale exmatriculați încă o dată din teritoriul ospitalier al patriei, în același spirit : Vîșinski — Groza • Guvernul dr. Petre Roman a fost salvgardat • Aferim • Și a venit rîndul aprigului Baltazar, purtător de trenă al instituției în cauză, personaj bizar, aruncat pe malul democratic al Dîmboviței din adîncul smîrcurilor diplomației de lemn • Așa-zisul Baltazar a dat cu parul după voie, după cum l-гăiat capul ь Iar obiectul cu pricina îl împingea gafe teribile, monumentale • Contribuția sa la desăvîrșirea situației penibile în care s-a văzut guvernul după consumarea episodului este remarcabilă • Cu toate acestea, este bine-mersi pe scaunul său, poate doar mai puțin vioi în aroganța-i odioasă • Nu tu scuze pentru stupiditatea și enormitatea afirmațiilor, nu tu repaus pentru limpezirea contextului epuizat de substanță • Bravos guvern, bravos Baltazar ! • Singura dintre personalitățile guvernamentale care s-a ridicat în contra rigidității și înlemnirii în proiect diplomaticesc a fost ministrul Pleșu. A făcut ceva senzație prin lumea bună, după care, persuadat colegial, s-a așezat la locul de drept. Obținînd ceva corecturi, însă minore. Cam asta a fost • Guvernul cu regele, instituția presidențială cu partidele • Dl. Iliescu se confruntează istorice (verb din aceeași categorie cu adăpează) cu încercările de terfelire a imaginii domniei sale pentru viitorime, prin mijlocirea unor videoclipuri subversive alomnioase • Așezat doar cîteva clipe in anturajul sonor și vizual al precursorului la scaun, presidentul și-a pierdut brusc zîmbetul bonom și umorul populist, transformînd o intenție ironică intr-un scandal politic • Și cind se înăsprește poziția magnaților zilei, gudurăii puterii urmează exemplul cît se poate de oportun • Momentul fiind prielnic, conducerea Televiziunii a făcut public ceea ce se vedea clar de multă vreme. Anume, că nu poate renunța la cenzură • De dragul ei și spre stabilitatea situației • Domnul Răsvan joacă tare, pe față Nu se mai teme de nimic • Deci, televiziunea face cenzură și epurări, guvernul face ordine unde nu e cazul, instituția presidențială s-a acrit brusc • Nu-i de mirare că, în atare conjunctură favorabilă, Gorbaciov, simțindu-se susținut, a trimis cadou de crăciunul rusesc niște divizii de parașutiști de elită în republicile neastîmpărate • A văzut că se poate la București • De ce să nu se poată și în marea uniune ? Nu ? • Bănuiam noi că marele prieten de la este cu ochii pe noi, gata să ne urmeze pilda întru democrație • Partea neinspirată a situației provine, însă, de la aceea că noi, în naivitatea noastră, ca să folosim acest eufemism postbrucanian, credeam că bătuta cea mare se va juca în zona Golfului • De, ambiguitatea contextuală • începusem a-l căina pe bietul Saddam, aflat intr-un joc cel puțin periculos cu viața • Și cu negativul ei • Dar, degeaba o dă pe Allah, și-a făcut-o cu mina lui • Iată că, în jungla publicisticii indigene, ne izbim de o nouă apariție. Și pentru că vremurile nu sînt lejere, ea se numește, nici mai mult, nici mai puțin, decît OMERTA. Săptămînal editat de Uniunea Sindicatelor din platforma port Constanța. Motto-ul ei : „Cine nu vede, n-aude și tace, trăiește o mie de ani în pace“ . Unii zic că aforismul ăsta, de factură existențialistă, a fost născocit de mafie • Alții că de securitate • Simplă dispută protocronistă • Preluăm din numita gazetă o propunere extrem de constructivă : „Suntem de acord cu propunerea Guvernului României privind rentabilizarea Canalului Dunăre — Marea Neagră. în acest sens, el va fi asfaltat „Don’t wonry, bhe hapy !“ • Cu fiecare nouă apariție a „României literare“, Nicolae Manolescu dă o lecție superbă oamenilor de cultură retrași la adăpostul carapacei estetic non etice • Excelentul critic este unul dintre cei mai lucid inspirați analiști ai situației politice din România postdecembristă • Continuînd, in același timp, să nu neglijeze nici preocupările foiletonistice . Personajele care intră sub incidența „Ochiului magic” nu au a se bucura de trăiri prea confortabile, beneficiind de un tratament similar celui aplicat, in alte vremi și în alt plan, cameleonicului jandarm Eugen Barbu . De cind scrie și articole politice, dl. Manolescu și-a îmbogățit substanțial panoplia de „simpatrioți“, într-un ritm și în proporții pentru alții alarmante . Puțin îi pasă. Iar această aparentă trufie îi vine perfect . Nimic mai de dorit decît ca această situare să genereze urmași. Lipsa de consistență a școlii politice (și politologice) românești o cere, fără echivoc. e. в. Umor Service Caricaturi de N. LENGHER 2 —