Pacea, 1931 (Anul 2, nr. 1-51)

1931-01-04 / nr. 1

MUZEUL PRI­SEI SEVER BOCU JIMSOLIA Alba-Iulia, Duminecă 4 Ianuarie 1931 APARE in FIECARE DUMINECĂ Redacția și administrația Str. Regele Ferdinand I. Cetate Manuscrisele nu se înapoiază.— SABIN SOLOMON _______ Director T. TRIFA Abonamente: Pe un an 150 Lei, pe 6 luni 80 Lei. Scrisorile nefrancate se refuză. Tuturor cetitorilor le doreș­te AN NOU FERICIT! „PACEA“ !­Moartea lui Vin­tilă B­rătianu încă unul dintre marii con­ducători ai Țorei, a trecut la cele veșnice. Neamul Româ­nesc a îndurat o nouă și du­reroasă pierdere prin înce­tarea din viată a ilustrului patriot și a marelui român, Vintilă Brătianu, care întreagă viața și toată puterea de mun­că a închinat-o slujirii devo­tată a binelui obștesc. Nu ne vom ocupa aici de vasta operă săvârșită spre folosul Țârei și al tuturora. Aprecierea acestei opere o va face istoria. Noi vom căuta acum să explicăm o singură împrejurare, care la prima vedere pare a fi cu totul de neînțeles. Iată-o: In ceasul când dureroasa veste a morții lui Vintilă Bră­­tianu s­a răspândit cu iuiala fulgerului în toate colțurile pă­mântului locuit de români, toată lumea a rămas adânc impresionată. Un val puter­nic de jale sa revărsat asu­pra tuturor conștiințelor și sufletelor românești. Fruntașii tuturor partidelor politice, în­treaga presă, toți oamenii re­prezentativi ai Țorei într’o impresionantă și până aci nemaivăzută unanimitate au îngenunchiat în fața maies­­tatei morții, aducând memo­riei defunctului om de stat, omagii adânc simțite și gă­sind accente de venerațiune și profund devotament pentru strălucitele însușiri puse în slujba Țorei. Ședința Camerei și a Se­natului în care sa slăvit me­moria lui Vintilă Brătianu, a stors lacrimi și a fost cea mai emoționantă din câte s­a văzut. El, și omul acesta în fața căruia toată lumea sa pros­ternat în momentul când a încetat de a mai trăi, toată viața lui a fost cel mai po­negrit, hulit și înjurat om din­tre toți oamenii noștrii din viata publică. Nu era zi lă­sată de la Dumnezeu în care să nu se născocească o nouă insultă la adresa lui. Nu era săptămână în care să nu se deslănțuiască în o parte a presei, ba chiar și în par­lament cele mai violente cam­panii împotriva lui Vintilă Brătianu, împroșcându-l cu noroiul urei și dușmăniei ne­­stăpânite. Cum să ne explicăm aceste atitudini diametral opuse? Vintilă Brătianu avea o credință nestrămutată în vir­­tuțile muncei românești, în însușirile alese ale poporului nostru, în capacitatea și ener­gia lui. Mai fiind și cunos­cător al istoriei noastre, i­ se strângea sufletul în urma ex­perienței atâtor secole de sclă­­vie a muncii poporului ro­mânesc în folosul străinilor. Din învățăturile trecutului s’a formulat lozinca naționalis­mului economic: „Prin noi inșine“, al cărui apostol ne­înfricat și neobosit a fost viata întreagă. Acest apostolat însă nu era pe placul streinilor pripășiți prin tara noastră, cari simțeau primejdia ce-i amenință de a nu mai putea exploata și pe mai departe munca și avura românească în folosul lor. De aci tâlcul dușmăniei și urei neîmpăcate împotriva lui Vintilă Brătianu. De aci ori­ginea potopului de injurii, ca­nalizat prin o parte a presei susținută și plân­ă de streini buget de sacrificiu oare ce a greșit această­­ nație de-a pedepsește Dum­nezeu în fiecare an cu un buget, care, de zece ani în­coace nici un doctor nu-l mai poate însănătoșa . Toată știința chirurgca­­­lă în materie bugetară, a încercat-o dl Vintilă Brătianu, și bugetul, acest făt beteag al tuturor guvernelor și înainte și după dl Brătianu, tot boala nouă a avut și microbul a­­cestor boale n a putut fi des­coperit nici de experți și nici de scamatori. Oare fi-va mai norocos dl M. Popovici. Până acuma i-s’a aplicat bugetului fricțiuni și cu cârpe de in și cu cârpe de sac, și cu spirt și cu oțet. In anul acesta, ministrul de finanțe a luat cuțitul și tremură lu­mea să nu-l schilodească de tot, ca să nu-l mai poată ci­­tori nimenea! I­ s’a zis anul trecut, „buget de ispășire“ ca o batjocură la adresa guvernelor trecute, în specia­l a partidului libe­ral. In acest cuvânt, „ispă­șire“, ni­ se spune, că toate și tot aci își au obârșia și nenumăratele campanii des­­lănțuite cu atâta furie și de oameni politici români, însă și ei în sluja intereselor stre­inilor. Pilda lui Vintilă să ne fie de învățătură și să prețuim la justa valoare diferitele cam­panii puse la cale­mpotriva oamenilor noștrii de valoare numai pentru că își iubesc prea mult neamul din care ia parte.­­ păcatele guvernărilor ne­pricepute din trecut, trebue să le ispășească tara prin bugetul de față; dar, „a aduce anul, ce aduce ceasul“. încercarea de batjocură se întoarce mai curând decât ne așteptam, asupra „pricepuților“. Sub nici o guvernare, dis­perarea n a luat proporțiile, de astăzi. Tot ce a promis democrații zilelor noastre — promisiuni au rămas! Multe legiuiri ale aces­tor doi ani din urmă, se zice că vor trebui dărâmate, ori­ca­re guvern va veni, ca țara să capete aer, să se poată în­­trema. Bugetul anului 1931, de va supraviețui operației, niște coa­­be rele ia botezat „Buget de sacrificiu“. Adecă, până acum a fost sacrificată munca; a­­cum vor fi sacrificați toți, și cei buni și cei răi, și cei ce muncesc ca și cei ce încearcă recordul trândăviei pe spina­rea tării. J­uget de ispășire și Centi „pacea:1!

Next