Pacea, 1931 (Anul 2, nr. 1-51)
1931-01-04 / nr. 1
MUZEUL PRISEI SEVER BOCU JIMSOLIA Alba-Iulia, Duminecă 4 Ianuarie 1931 APARE in FIECARE DUMINECĂ Redacția și administrația Str. Regele Ferdinand I. Cetate Manuscrisele nu se înapoiază.— SABIN SOLOMON _______ Director T. TRIFA Abonamente: Pe un an 150 Lei, pe 6 luni 80 Lei. Scrisorile nefrancate se refuză. Tuturor cetitorilor le dorește AN NOU FERICIT! „PACEA“ !Moartea lui Vintilă Brătianu încă unul dintre marii conducători ai Țorei, a trecut la cele veșnice. Neamul Românesc a îndurat o nouă și dureroasă pierdere prin încetarea din viată a ilustrului patriot și a marelui român, Vintilă Brătianu, care întreagă viața și toată puterea de muncă a închinat-o slujirii devotată a binelui obștesc. Nu ne vom ocupa aici de vasta operă săvârșită spre folosul Țârei și al tuturora. Aprecierea acestei opere o va face istoria. Noi vom căuta acum să explicăm o singură împrejurare, care la prima vedere pare a fi cu totul de neînțeles. Iată-o: In ceasul când dureroasa veste a morții lui Vintilă Brătianu sa răspândit cu iuiala fulgerului în toate colțurile pământului locuit de români, toată lumea a rămas adânc impresionată. Un val puternic de jale sa revărsat asupra tuturor conștiințelor și sufletelor românești. Fruntașii tuturor partidelor politice, întreaga presă, toți oamenii reprezentativi ai Țorei într’o impresionantă și până aci nemaivăzută unanimitate au îngenunchiat în fața maiestatei morții, aducând memoriei defunctului om de stat, omagii adânc simțite și găsind accente de venerațiune și profund devotament pentru strălucitele însușiri puse în slujba Țorei. Ședința Camerei și a Senatului în care sa slăvit memoria lui Vintilă Brătianu, a stors lacrimi și a fost cea mai emoționantă din câte sa văzut. El, și omul acesta în fața căruia toată lumea sa prosternat în momentul când a încetat de a mai trăi, toată viața lui a fost cel mai ponegrit, hulit și înjurat om dintre toți oamenii noștrii din viata publică. Nu era zi lăsată de la Dumnezeu în care să nu se născocească o nouă insultă la adresa lui. Nu era săptămână în care să nu se deslănțuiască în o parte a presei, ba chiar și în parlament cele mai violente campanii împotriva lui Vintilă Brătianu, împroșcându-l cu noroiul urei și dușmăniei nestăpânite. Cum să ne explicăm aceste atitudini diametral opuse? Vintilă Brătianu avea o credință nestrămutată în virtuțile muncei românești, în însușirile alese ale poporului nostru, în capacitatea și energia lui. Mai fiind și cunoscător al istoriei noastre, i se strângea sufletul în urma experienței atâtor secole de sclăvie a muncii poporului românesc în folosul străinilor. Din învățăturile trecutului s’a formulat lozinca naționalismului economic: „Prin noi inșine“, al cărui apostol neînfricat și neobosit a fost viata întreagă. Acest apostolat însă nu era pe placul streinilor pripășiți prin tara noastră, cari simțeau primejdia ce-i amenință de a nu mai putea exploata și pe mai departe munca și avura românească în folosul lor. De aci tâlcul dușmăniei și urei neîmpăcate împotriva lui Vintilă Brătianu. De aci originea potopului de injurii, canalizat prin o parte a presei susținută și plână de streini buget de sacrificiu oare ce a greșit această nație de-a pedepsește Dumnezeu în fiecare an cu un buget, care, de zece ani încoace nici un doctor nu-l mai poate însănătoșa . Toată știința chirurgcală în materie bugetară, a încercat-o dl Vintilă Brătianu, și bugetul, acest făt beteag al tuturor guvernelor și înainte și după dl Brătianu, tot boala nouă a avut și microbul acestor boale n a putut fi descoperit nici de experți și nici de scamatori. Oare fi-va mai norocos dl M. Popovici. Până acuma i-s’a aplicat bugetului fricțiuni și cu cârpe de in și cu cârpe de sac, și cu spirt și cu oțet. In anul acesta, ministrul de finanțe a luat cuțitul și tremură lumea să nu-l schilodească de tot, ca să nu-l mai poată citori nimenea! I s’a zis anul trecut, „buget de ispășire“ ca o batjocură la adresa guvernelor trecute, în special a partidului liberal. In acest cuvânt, „ispășire“, ni se spune, că toate și tot aci își au obârșia și nenumăratele campanii deslănțuite cu atâta furie și de oameni politici români, însă și ei în sluja intereselor streinilor. Pilda lui Vintilă să ne fie de învățătură și să prețuim la justa valoare diferitele campanii puse la calempotriva oamenilor noștrii de valoare numai pentru că își iubesc prea mult neamul din care ia parte. păcatele guvernărilor nepricepute din trecut, trebue să le ispășească tara prin bugetul de față; dar, „a aduce anul, ce aduce ceasul“. încercarea de batjocură se întoarce mai curând decât ne așteptam, asupra „pricepuților“. Sub nici o guvernare, disperarea n a luat proporțiile, de astăzi. Tot ce a promis democrații zilelor noastre — promisiuni au rămas! Multe legiuiri ale acestor doi ani din urmă, se zice că vor trebui dărâmate, oricare guvern va veni, ca țara să capete aer, să se poată întrema. Bugetul anului 1931, de va supraviețui operației, niște coabe rele ia botezat „Buget de sacrificiu“. Adecă, până acum a fost sacrificată munca; acum vor fi sacrificați toți, și cei buni și cei răi, și cei ce muncesc ca și cei ce încearcă recordul trândăviei pe spinarea tării. Juget de ispășire și Centi „pacea:1!