Patria, decembrie 1858 - octombrie 1859 (Anul 1, nr. 6-87)
1859-05-04 / nr. 44
PATRIEA ><3.5 FRANȚIEL. (Urma și încheierea depeșei Contelui Valevschi, din Monitorul Franțez.) „Pănă acum știți Domnilor, că modificănd astă propunere întrunIT ca CE înpănnuească toate suscesibilitățile, Guvernul M Sale Britanice, au înfățoșat acea de pe urmă propunere, bazată pe prințipiul dezarmărei generale, deodată și de îndată. Punerea ei în lucrare trebuea să fie regulată de către o comisie, în carea Piemontul avea să fie reprezentat. Plenipotenții s'ar întruni îndată ce aceea comisie s'ar fi întrunit singură și staturile Italiene ar fi invitate de cătră Congres, ca să fie loc împreună cu reprezentanții celor 5 mari puteri, tot în același chipu, ca și la Congresul de Linbah mi an 1821. „Guvernul Imperatorului au voit să manifesteze din nou pacinicile sale aplecări, carea, de asămine au fost priimită fără nici o trăgăcici mindusă cu astă propunere, care, de către curțile Prusiei și a Rusiei și căreia guverul Piemontez de asemene s'au declarat gata de a se conforma. „Cu toate aceste, Kiap în momentul cănd guvernul Imperatorului credea că poate avea speranța unei înțelegeri definitive, noi am aflat, că curtea Austriei, refuza să priimească propunerea guvernului M. S. Britanice, și adresa o somație de-a dreptul cătră guverul Sard, cabinetul de Viena învoi la priimirea sfaturilor Congres, a căruia Pe cănd despre o parte stăruea întru a nu se în întrunire prin aceasta o face neputincioasă; despre alta ea cere de Italiene sub singura sa Piemont ca să se îndatorească de a pune armiea sa pe picior de pace și să licențieze pe volontiri adecă să se supue fără termin și numai curat Austriei la aceea ce mai nainte acordasă puterilor, rezervă de a se înțelege cu ele. „N'am trebuință Domnilor, de a mai face să se vedereze, caracterul acestei încercări, nici să stărnesc mai îndelung timp spre a lumina sentimentele de moderație, despre care guvernul Imperatorului din contra n'au încetat de a se arăta însuflețit. Deacă anevoințile repetate acelor 4 puteri spre a ce cruța pacea, au întimpinat pedeci, purtarea noastră o vădește în public, că acele pedeci n'au venit nici decum de la Franțiea. În fine Domnilor, deacă rezbelul va trebui să iasă din complicațiile de față, guvernul M. Sale va ave statornica convingere că au făcut tot ce au stat în dignitatea sa și care era îngăduit, spre a preîntimpina astă netremitate și nimine nu va pute să facă ca să cadă răspunderea asupra lui. Protestațiile, ce guverneminteac Marea Britaniei, Rusiei și Prusii au adresat curtei Austriei, dovedesc, că în astă privire, încă de ne acum nice dă deplină dreptate. În ființa acestei stări de lucruri, deacă Sardiniea este amenințată, deacă precum toate au face a o prevede, pămăntul său va fi năvălit. Franțiea nu poate sta la îndoială de a respunde la chemarea unei nație alieată, cătră carea oupește interesele comune și simpatiile tradiționale, întinerită npin o proaspătă frăție de armne și prin unirea contractată între amăndoă familiile domnitoare. De aceea dar Domnilor, Guvernul Imperatorului întărit prin statornica moderație și prin spiritul de împăciuire, care nici odată n'au încetat de al însufla, așteaptă cu liniște cursul evenimentelor, avănd încrederea, că purtarea sa în deosebitele peripeții ce au urmat, va întimpina învoirea unanimă a Franției și a Europei.” MARE BRITANIER. Taimesa, încheie un articol asupra poziției de acum a Europei în următorul chip: „Bată niște curioaze perspective, care ni se descopăr de odată și care nu pi înfățoșază un viitor foarte Noi, trebue să nu re'nturnăm tot la aceea ce am mulțumitor. dzis pănă acum, că încăt timp rezbelul va fi mărginit în Șirea, în invaziea și apărarea pămăntului Italiean, n'avem facem o parte activă din el, nevoi să Dar, dacă cursul atacurilor se va desfășura mai aproape de țara noastră, dacă Franțiea și Rosiea vor ataca pe Austriea în Germaniea și Rosiea va găsi din întămplare, descrăunări în estul Europei, sau dacă Prusiea se va afla expusă sub lovitura unei contribuții de pămănt, atuncea se va înțelege că scopul acelor tratate ofensive nu este altă decăt înpărțirea Europei și cel întăi prințip al conservărei nu va sili să examinăm, dacă n'ar fi mai bine să nu apărăm pe continentul Europei seau în chiar locașurile noastre. „Taimsul” este de socstință, că Anglica trebue să găndească acum cu cea mai mare sinupsitate la a sa proprie aparare. Elste foarte bucurat, că sau slobozit o proclamație regească, prin care să îndeamnă marinari vrednici în vrăstă de 20--25 ani, a se înrola cu o arvană de 10 livre sterlingi. Numărul marinarilor pot apea să suia 10,000, și „Taimsul” sperează, că după buna împiepe de acum pentru marinari, nu 800 lipsi doritori. Corespondentul „Taimsului” din Paris raportează, că Sardinien au mijlocit la Madrid, spre a îndupleca pe Spaniei, de a să înpărtăși de rezbelu. Guvernul însă este hotărăt a păstra acum de o dată peutraliza Cu toate aceste opinia publică în Spaniea este pentru Sardinia și ar primi cu plătea Jurnalele din Torino, publică următoarea proclamație, adresată de către Regele Ellopio Emanuele, cătră poporul Sard. „Poporule a Regatului! Austrieani atacă cu puternica armie, pe carea, cer căndusă că iubește pacea, au întrunit'o spre dauna noastră, în nenorocitele provinții supuse domcere anecsarea unui corpos auciliar Spaniol cătră armiea Sardo-Franceză. Se adaoge, că guvernul Spaniol au cerut de la Cortezi înputernnicirea, de a spori armiea pănă la 100,000, spre a susținea neutralitatea în timpul rezbelului Italian. Guvernul Spaniol au propus Papei un azil pe insulele Baleare. ITALIEAL. nirei sale. Neputănd să sufere exemplul organizației noastre civile, nevroind să supue la judecata congresului European, atingător de rălile și periculile, pentru care ea au fost singura cauză în Italiea. Austriea violează făgăduința dată Marei Britaniei și ea face un caz de rezbel, dintro lege de onor. „Austriea îndrăsnește a cere ca trupele noastre să fie înnuținate, și ca să se desarme și să se lase pe buna voința sa, acea tinerime carea, din toate părțile Paliei, au alergat spre a apăra săntul steag al neatărnărei naționale. Depozitoriu jaluza patrimoniului clironomiei comune de onor și de glorie, eu încredințezu statul să se guverneze de pre iubitul meu văr, Prințul Învom merge ca Eugenie, și reapuc spada în mănă,preună cu soldații mei, să sprijinimu luptele orientate, pentru libertate și cu bravii soldați a Imperatorului Napoleon, generosul meu alient. „Popoarălor Piasiei! Austriea atacă Piemontul, pentru că eu am sprijinit cauza comunei patrie în consiliurile Europei, pentru că eu n'am fost nesimțitor la voastre de durere, bună voe tratatele, strigătele la sfarmă astfelu de ne care nici odată nu le-au respectat! Astfelin ea subsistă în întregul său dritul națien și eu, în deplină conștiință, pot să mă eliberez de jurămăntul ce l'am făcut pe mormăntul marinimosului meu părinte. „Apucănd armele pentru apărarea tronului meu, pentru libertățile popoarelor mele, și pentru onorul numelui Italieanu eu mă lupt pentru dreptul nației întregi. Să avem încredere în Dumnezeu și în concordiea noastră; să avem credință în bravura soldaților Italieni, în alieațiea nobilei nație Franțeză și în dreptul publice. N'avem o altă ambiție, decăt aceea, opiniei de a fi cel întăi soldat al neatărnărei Italiene. Vivat Palica Torino 29 Aprilie 1859. Vitorio Emanuele. S. Cavur, Gazeta Piemonteză din 29 Aprilie, publică o altă proclamație adresată în aceeași zi de cătră Regele Vitorio Emanuele, cătră trupele sale, și carea este în următoarea cuprindere: „Soldaților! Austriea care pe marginile noastre ăși mărește armiile care mi amenință de a năvăli în pămăntul nostru, fiindcă aice, libertatea predomnește înpreună cu orăndueala, pentru că nu puterea, dar unirea și iubirea între popor cărmuesc aice statul; și Suveranopentru că strigătele de durere a Italiei apăsate află alte unelte. Austriea îndrăsnește a pretenda, de la noi carii săntem înarmați numai pentru apărare, ca să depunem armele și să nu lăsăm în buna voința sa. „Astă batjocoritoare cerire sumeață, trebuea să primească respiunsul ce'l merita. Eu am respins'o cu despreț. Soldaților vă fac cunoscut aceasta, sigur fiind că veți lua drept făcută vouă, gelui vostru și pației. insulta făcută ReÎnștiințarea ce v'o