Patria, ianuarie 1938 (Anul 3, nr. 453-466)

1938-01-14 / nr. 453

I Ucenicii lui Varveris Celebrul caeler, care e’a dove­dit genial In mânuirea fonduri­lor Statului, confundându-le cu ale dumitale proprii, face pro­zeliţi. Din liniştea nedorită a cenurii la care meditează la deşertă­ciunea omeneştilor întocmiri, simpaticul Varveris trebuie aă privească. Închizând cehii, cu gândul, spre cei din afară care 11 imită. Să privească şi să-i in­vidieze! Pentru că ucenicii par mai abili şi mai norocoşi decât celebrul ex-casier fiscal într’adevăr, în afară de câte­va mărunte descoperiri care au urmat AFACERII, nţei unul dintre „puii“ lui Valveris — nici unul dintre adepţii doctri­nei şi, mai ales, ai practicii sale, n’a urmat calea închisorii. Din potrivă, mulţi fericiţi mânui­tori ai banului public, adminis­tratori şi controlori financiari de pildă, îşi cheltuiesc sau îşi sporesc, în linişte şi pace, ave­rile. U­nii au fost chemaţi să dea socoteală, înaintea Comisiei de control, de origina ,,capitaluri­lor"* lor masive, învestite în blok-hansuri, în vii, în ferme şi în automobile de lux. Alţii aşteaptă, de la zi la zi, CHEMAREA! (Cealaltă, mai prozaică, a Justiţiei). Nu ştim ce soartă vor avea anchetele acestea. Ceea ce ştim este că o ţară întreagă se simte batjocorită de sporirea număru­lui acestor adepţi al lui Varve­ris — adepţi şi... precursori! Demascarea lor e nu numai imperios necesară: este o ches­tie de viaţă şi de moarte pentru o întreagă colectivitate jignită, ofensată, pălmuită, de îndrăz­neala prozeliţilor lui Varveris! Massa celor oneşti care îşi duc viaţa într’o muncă necurmată, are dreptul la această satisfac­ţie. Pedepsirea diverşilor Var­­verişi — şi mai mari — şi mai mici — devine, astfel, de neîn­lăturat: ea va avea, în afară de­­ caracterul pilduitor al tutmrei sancţiunilor, şi pe­ acela de justă satisfacţie dată opiniei publice. LOGICUS ff ANUL AL III-l­ea No 453 AL. V. CASIMIR, Director-Proprietar Redacția şi Administraţia Str. Const. Miile, 14 Telefon 5.08.18 Tipografia Str. Lipscani No. 5 Telefon 4.28.86 DRUMUL NOSTRU Ne străduim de multă vreme să reapară „Patria”. Rând pe rând, guvernele ne­­au împiedicat pentru conside­rentul că, nu-i este îngăduit, u­­nui ziar independent, să vadă lu­mina zilei. Anul trecut, am fost suspen­daţi, tocmai în clipa în care por­niseră maşinile. Ne-a fost scos din rotativă ziarul care ne um­pluse sufletele de o firească şi legitimă bucurie. Cuvântul independent şi fap­tul real de a fi cu adevărat aşa, este pentru politicianii noştri o imposibilitate şi o provocare. Cu toate acestea „Patria” ori ce s’ar întâmpla şi ori care l-ar fi soarta, nu va cunoaşte decât acest drum, drept, sfânt şi înso­rit de o singură lumină, lumina cinstei şi­ a dreptăţii. Pe noi nu ne vor clinti din cale nici cei de dreapta, nici cei de stânga. Noi nu vom împărţi Dumne­zeu­ nici în tabere, nici în cate­gorii şi nici nu vom ridica sem­nul crucii ca să ne umplem tej­gheaua sau să ne orânduim iz­bânda vremelnică a unui succes electoral. Vom fi mereu pe drumul Ro­mâniei, pe drumul croit şi bătut de strămoşii şi datinile noastre cu ochii înainte şi ţintă către una şi aceiaşi Icoană, icoana Pa­triei şi a neamului românesc. „PATRIA” Pază la cerşetori! Domnul Costin Q. Sturdza în­­tr’un articol apărut recent in ziarul „Epoca", sub titlul „Paza la Simpatizanţi” atacă pe d. mi­nistru D. R. Ioaniţescu — aşa Cum crede d-sa de cuviinţă. M’au impresionat însă grozav de mult două pasagii din expu­nerea d-sale şi anume: citez textual — „Am fost omeneşte „întristat când mi s’a explicat, „la faţa locului, cum singurul „sat din judeţul Ilfov în care d. ,,D. R. Ioaniţescu nu are drep­tul să pătrundă, este satul său „natal, şi că acest domn trecând „numai prin trei partide, a reu­nit să le trădeze de patru ori". Eu II rog pe d. Costin T. Sturdza, pe vechiul meu coleg de redacţie, cu sensibilitatea-i cunoscută, să-şi închipue, ce trebue să se fi petrecut şi în sufletul meu care am trăit şi luptat alăturea de marele Fili­­pescu când am văzut că fiul a­­cestuia a înşelat ţăranii de pe moşia Filipeşti — pe care le-a vândut-o prin comitetul agrar pentru fantastica sumă de 19 mii de lei pogonul. Eu care ştiu cât de mult îşi iubea Nicolae Filipescu ţăranii, cum i-a ajutat toată viaţa cu vite de muncă şi cu bani şi că de s’ar întâmpla să pue pieto­nii Grigore Filipescu măcar în treacăt pe moşia părintească ţăranii Tar trimete dacă nu pe lumea cealaltă cel puţin în „ga­ra răurei”. Şi mai spune d. Costin G. Sturdza, că ministrul Domenii­lor, a trecut prin trei partide.­­Ar putea d-sa să ne enumere şi nouă prin câte partide a trecut la tronul d-sale ? Ar putea să ne imoite prin ce minune omul ace­sta s’a ales întotdeauna deputat, prefect şi senator cu argetoia-­ lu­l, cu tehnicienii, cu ţărăni­­î, cu liberalii şi nici o singură tă cu conservatorii d-sale? Ştie d. Sturdza că astă primă­vară maniştii nu-l scoteau pe Grigore Filipescu din lichea, ne­mernic şi trădător ca la urmă a­­cesta să candideze pe listele lor. Oare n’a fost rugat şi d-sa să candideze şi-a refuzat pe moti­vul că are obraz, recunoscând că şeful d-sale nu are şi nu ale­ge, numai să fie ales? Cerşetorul acesta public care de 20 de ani speculează memo­ria şi numele marelui Nicolae Filipescu, nu cunoaşte nici o măsură şi nici o barieră când este vorba de pântecul lui. Sub masca dezinteresării, si­mulând că se distrează în poli­tică, acest cerşetor se strecoară şi se umileşte pe la porţile di­verşilor potentaţi de la cari prin intrigi de culise sau diverse par­­fumuri rămase din cutele ro­chiilor de mătase — reuşeşte să i se asvârle câte un mandat sau un consiliu de administraţie. Cât de mare este felonia * a­­cestui nemernic şi cât de avidă pofta lui de arginţi — stă măr­turie colecţia ziarului „Epoca" cu campaniile duse împotriva celor cari nu-i aruncau şi lui o parte din avutul lor. Vom reproduce din acest ziar articolele lui Filipescu prin care şantaja pe rând când pe primul ministru, când pe Ştirbey, când pe Generalul Kauffman până când a reuşit şi el să pue mâna pe zece consilii de administra­ţie şi pe Direcţia Societăţii de Telefoane. Şi când ai asemenea patron nu este prudent să faci ce-a fă­cut d. Costin G. Sturdza. Noi îl cunoaştem pe d-sa bine; ştim că este mehenghiu şi foarte şugubăţ, dar chiar asta n’o aşteptam din partea d-sale: să facă glume cu mortul în casă! ALCAZ Patria „La toate naţiunile şi în toate limbile, cel mai dulce şi sfânt cuvânt“ _ Este straniu, cum, jus­ti­ţia imanentă, îşi face datoria existenţei şi cum apare uneori, mult mai devreme de­cât ne închipuim. Independenţa noas­tră şi cugetul curat cu care ne-am legat îna­intea oameniilor să nu spunem decât adevă­rul, ne obligă să resta­bilim lucrurile în ade­vărata lor lumină. D. Iuliu Maniu, omul acesta, socotit de unii, cuminte şi ponderat, a găsit de cuviinţă, atât­­în discursurile d-sale cât şi în comunicatul dat, să acuze de trăda­re, acţiunea actualului Ministru de Interne, care desmeticit din buimăceala Blajului, n’a mai stăruit pe drumul separatismului tras şi bine bătut de republicanul din Bă­­dăcin. Dar d. Maniu uită, şi vai, ce repede a uitat, afacerea Skoda. Habar nu are d-sa, cum a muncit şi cât s’a străduit, d. Armand Călinescu să-i scape de puşcărie oamenii şi nepoţii d-sale, cari je­­fuiseră ţara cu sute de milioane în numele primului ministru de atunci. Noi,­ cum­ am dus a­­ceastă campanie, pro­curând Comisiei Par­lamentare, dovezile şi actele cum Seletzki era tovarăş cu Raderma­­cher, Santermaister şi toţi trei oamenii „SK©­dei“ care dăduse mili­oanele l­u­i Romulus Boilă, — suntem sin­guri în măsură să ne dăm seama de zbuciu­mul şi munca depuse de ministrul de inter­ne de azi, membru în comisia de atunci. Prin raportul său, ti­părit şi înaintat Came­rei, d. Armand Călînes­­cu, sub o formă patrio­­tică, pretextând să nu se atingă prestigiul ar­ma­tei şi acţiunea oa­­manilor politici din Ar­deal, cerea îndurare pentru nepoţii d-lui Maniu şi nepricopsiţii regimului care jefui­­seră ţara şi neamul. Aveţi dreptate, dom­nule Maniu, să-l faceţi trădător, pentru că da­­că nu era d. Armand Călinescu — azi, dum­neavoastră şi toată ceata, cu care vă ui­taţi, cu jind, către Bu­dapesta, v’aţi fi uitat printre zăbrelele Vă­căreştil­or. AL. V. CASIMIR DOCUMENTE 99Trădătorul“ D. ARMAND CĂLINESCU D. VAIDA — Partidul „Totul pentru ţară“ este un partid de nădejde. De­ocamdată însă membrii lui sunt prea tineri. CORUL LEGIONAR — Adevărat. Dar ce păcat. Noi suntem prea tineri, şi d-ta eşti prea bătrân. sas Ardealul nu-i moşia d-lui Iuliu Maniu Călare pe Ardeal, d. Iuliu Ma­niu este puternic. Dăruiţi acea-^ stă moşie — Ardealul — d-lui Iile Lazăr şi aţi vedea că şi a­­ghiotantul pustnicului de la Bă­­dăcin îşi creşte îndată puterile şi devine mare om de stat. Cine n’ar fi puternic şi tare cu Ardealul in brate? Dar din visul acesta prelun­git d. Maniu trebue să se tre­zească. Trebue să afle şi orato­rul de la Vint, în sfârşit, că Ar­dealul n’a fost, nu este şi nu poate fi moşia d-sale. Destul ne-a terorizat, destul ne-a şantajat cu „Ardealul”. Destul ne-a ameninţat cu retra­gerile, cu tăcerile şi cu ofensi­vele sale, în numele Ardealu­lui. Destul s’a separat. Destul a agitat steagul regionalist. Des­tul a jonglat cu nevoile Ardea­lului, cu nedreptăţirea şi cu „ig­norarea" lui. Destul a speculat argumentul ardelean şi neliniş­tile cari puteau izvorî dintr’o unificare sufletească acum cât­va timp încă tremurătoare. Ajunge. Nu se mai poate. Nu mai în­cape lu rezervoriul răbdării noastre nici ameninţarea, nici revocarea. Luptă naţională românească sub dominaţia ungară? Ce, nu­mai d. Iuliu Maniu a luptat? Şi n’a fost d-sa pentru aceasta, şi numai pentru aceasta, preşedin­te al consiliului dirighent, şi prezident al partidului naţional­­ţărănesc, şi prim-ministru, şi un­­chiu al d-lui Boilă, şi dictator In România Mare? Binevoiască imaculatul apă­rător al Constituţiei să slăbia­­scă Ardealul din braţele sale de carton. Nu-i moşia d-sale, şi nici a nepoţilor d-sale, Ardea­lul acesta frumos, al atâtor du­reri şi al atâtor nădejdi româ­neşti. Poftească şi d. Maniu să lupte pentru doctrina de la Bădăcin, pentru constituţionalism şi pen­tru partidul d-sale, la fel cu toţi oamenii politici, fără a mai scoate din buzunarul vestei, în orice clipă, Ardealul. Ardealul este al nostru, dom­nule Maniu, nu este moşia dom­­niei-tale. O strigă răzvrătirea unei naţii întregi, şi au dove­dit-o şi orbilor, ultimele ale­geri. Ardealul se vrea liberat de teroarea mafiei bădăciniste, ca și de dragostea ei sufocantă. A­­junge ! D. Octavian Goga şi chestia evreească Şeful guvernului a acordat o convorbire corespondentului zia­rului parizian „Le Journal“. Cu acest prilej d-sa a atins mult spi­noasa şi mult actuala chestie e­vreească. Se ştie că guvernul a anunţat revizuirea cetăţeniei evreilor de la noi şi că această măsură a e­­m­oţionat întreaga lume evreea­scă. De aceea, premierul s’a crezut obligat să facă — mai ales pen­tru urechile Europei—unele pre­cizări în legătură cu această pro­gramatică măsură, astfel încât ea să nu fie răstălmăcită de cei nteresaţi sau răuvoitori. Mai întâi, d. Goga a pus pre­­miza: chestia evreească este cea mai importantă dintre probleme­le noastre interne. Monrpcana lozincă „România a Românilor“ — a spus premierul — este de­viza guvernului. Dar această for­mulă nu trebue interpretată gre­şit şi nici exagerată. E vorba nu­mai de „cetăţenia“ evreilor imi­graţi. D. Goga a evaluat catego­ria aceasta la cifra de jumătate milion. Aşa­dar, să nu fie cu supăra­re. Revizuirea aceasta (care se poate reduce şi la câteva expul­zări) nu înseamnă nici intoleran­ţă nici alt­ceva. Neamul lui Is­rael nu trebue să se simtă ofen­sat. Este, pur şi simplu, o măsură de „legitimă apărare“ naţională, în faţa unui fenomen de invazie. Dar d. Goga a mai spus că va face apel şi la forul genevez spre a-l ajuta să decongestione­­ze România de acea indezirabilă evreime venetică. Prin mijlocirea noului nostru ministru de externe, guvernul va aduce chestia evreească în dis­cuţia Societăţii Naţiunilor. Cu toate că Societatea Naţiu­nilor nu se bucură de simpatia d-lui prof. A. C. Cuza — şeful suprem al guvernului actual — nu este exclus ca to­por internaţional să găsească mijlocul efectiv de a ne „elibera de această invazie", cum a spus­­ : Goga. . R. Un fapt politic de mare importanţii Reîntregirea partidului liberal Zilele acesea s’a petrecut un fapt de mare importanţă în via­ţa noastră mitică: vechiul şi istoricul parti liberal desbinat o clipă — o­­clipă“ care a du­rat vre-o opt ani — s’a reîntre­git. Faptul acesei reîntregiri me­rită subliniat din mai multe puncte de vdere. Din punc­tul de vedere al partidului li­beral, el în tdlerează vitalita­tea acestui patid, singurul din vechile partide „istorice" care a supravieţuit roboiului. Şi care are facultatea e a se păstra ca instrument neclar de guvernă­­mânt şi de a s adapta împreju­rărilor politic actuale. Din punctul de veere al vieţii po­litice, reîntregrea aceasta în­seamnă că o ouă mare forţă politică s’a năcut (sau, a re­născut) căci prtidul astfel re­constituit — e negreşit, desti­nat să aibă, mi de vreme sau mai târziu, şefi d-lui George Brătianu rettră pe linia ma­rii lui tradiţii. Şi această eîntregire, mai înseamnă ceva tendinţa de re­grupare, de re­tegrare, a Par­tidelor, înseamnnă sfârşitul pro­cesului de marcare şi de pul­verizare a orgasmelor politice şi în dauna lor­­ în dauna ţării. Acesta este, poate, semnul ce mai îmbucurăţi al vremii poli­tice, împrejurările n care s’a fă­cut această reîtregire? Românul spus: „n’aduce a­­nul ce-aduce cisul”. Francezul spiie: „â qnelque chose malheur >t bon". Poate, dacă r cădea — așa cum a căzut -guvernul Tătă­­răscu (sau ma exact, d-l Tătă­­răscu de la guven) această în­tregire nu se fcea. Ori, nu se făcea încă. Prin urmare, căderea guver­nului Tătărăscu a fost un bine pentru partidul beral. Nu intereseam de unde a pornit iniţiativa reîntregirii, nici cine a făcut primi pas, nici cine a fost mai curat, mai mlădios: unchiul sau nepitul. Interesează numai faptul re­întregirii. Căderea — mft mai de­vre­me decât a fost contată în „so­coteala de-acasă* — a fost un bine şi pentru viaţa politică, da­că ea înseamnă Impezirea vieţii politice din ţara noastră, prin dispariţia acestor microorganis­me — puzderia de partide şi partidate — care cele mai mul­te, n’au alt rost decât ambiţia şi vanitatea unor politicieni. E, poate, prematur să le cer­cetăm. Putem totuşi bănui, da pe acum, că această reîntregire — hai să zicem, bruscă sau, bruscată —­ ar putea consolida, augmenta, fortifica opoziţia în­­­potriva actualului guvern. Şi, poate, chiar, prin aceasta, a-i scurta durata guvernării. Dar, pentru că acest guvern abia a venit, şi pentru că noi suntem români (şi încă n’am a­­vut,­­ din cauza apariţiei aces­tei foi, după constituirea noului guvern , ocazia) îi urăm, mai întâi, pe româneşte un: „bine ai venit“, şi nu vrem să stăruim a­­supra unor perspective ce ne-ar putea întrista. TH. RASCANU Consecinţele dului liberal a r întregirii parti- re mi-e Grosz şi ce m­i-e Schwartz? Opinia publică urmăreşte, cu justificată atenţie, mersul cerce­tărilor vastei afaceri de fraude valutare săvârşită în dauna Sta­tului de către Heinrich Schwartz şi compania. Justiţia a avut mult de lucru până să dea de întreg firul com­plicatei întreprinderi şi să sta­bilească vinovăţia bandei. In momentul de faţă cercetă­rile continuă spre a se preciza în amănunt, vina tuturor com­plicilor gangsterilor aflaţi încă în stare de libertate. Până a­­tunci lumea se întreabă: CU Jus­tificat temei, de ce nu li se a­­plică şi acestor bandiţi — pe nume: Heinrich Schwartz, Hil­debrand, Metch, Loker şi Braun­­stein-Bratu — tratamentul­­de care s’a „bucurat” precursorul lor Grosz—Cagero? De ce nu sunt arestat! jefuitorii Statului şi ai Băncii Naţionale? De ce continuă aceşti bandiţi să sfide­ze apriga sărăcie a mulţimii din somptuoasele lor limuzine? De ce continuă să locuiască imen­sele lor blok-hous-uri, ridicate din soţie şi fraude? Grosz—Cagero s’ar părea ci a fost, faţă de urmaşii lui întru afacerism şi tâlhărie, un mielu­şel. Şi, totuşi, opiniei publica i s’a dat satisfacţie: banditul a fost arestat şi a cunoscut rigo­rile celulii. De ce bandiţilor celorlalţi — ne referim la Metch, de pildă, sau la Loker, la Hildebrand sai­ la Braunstein-Bratu li se aplică altă măsură? Ce mi-e, la urma-urmi!, Schwartz şi ce mi-e Grosz—Ca­gero ? Autorităţile trebuie să proce­deze energic și rapid. Dr. i vacii Huo­golanilor! !nici unul făr­ă 40 la sută.

Next