Patria, februarie 1938 (Anul 3, nr. 467-490)

1938-02-01 / nr. 467

2 MIK­E MAUSS înmormântare la Băicoi A întârziat o înmormântare la Băicoi. Trebuia să se facă ziua. Nu s’au sfârşit însă formele până pe înserat şi cum cadavrul înce­pea să se umfle, s’au gândit ru­dele să-l ducă noaptea la groapă. In definitiv, pământul primeşte şi noaptea oaspeţi. Ii primeşte ori­când numai să-i dai. Ca să ajungi aci, nu mergi mult de la Ploeşti. Cârciuma la Măgura vulpii o ştiu toţi. Cotiţi spre dreapta, pe un drum desfundat de car, şi veţi ieşi la Ţintea, un fel de mahala a Băicoiului. Sau pu­teţi lua oricare alt drum, căci sunt multe. In mijlocul comunei, stau în­fipte sondele şi cimitirul. De fapt e mică diferenţa între ele. Le de­osebeşte numai gardul. Cimitirul alt gard, sondele nu. Poate că aşa era şi cu trebuinţă să fie. Ce­­au de ascuns sondele, ca să se în­conjoare de gard? Cimitirul e însă plin de pete şi de cruci. Şi “ m­ai e în cimitir şi o salcie în­fiptă de mintea unui duhovnic glumeţ. Cică să străjuiască mor­ţii! Parcă morţii au nevoie de strajă? Mai curând sondele. Cu toate că nici ele nu pot fi furate. Dar în definitiv ce se poate fura în Băicoi? A întârziat o îmmormântare la Băicoi. Afurisitele de forme au întârziat-o. Şi noaptea n’a vrut să întârzie nici cu o frunză din Câte are salcia înfiptă în pân­tecul cimitirului. Pe furiş s’a revărsat peste ea­­. Se si peste şanţul de păcură, care Curge prin faţa fiecărei porţi, şi pe la poarta mortului. Câteva femei, cu basmalele trase peste ochi, sughit fiindcă nu mai pot să plângă. Altele s’au înşirat IWmîigul curţii aşteptând, k. *-T Nu-1 scoate încă? ' Qt «— Păi încă nu. % Şi de ce nu încă? ; ' Nu s’a .vorbit să-l îngroape noaptea?, “ Şi de când s’a făcut seară? ț — De când? Acum. i *- Atunci să-l scoată. . .— Păi nu Far face Doamne iartă... — Şi uite şi groparii. Groparii au sărit şanţul de pă­cură şi-au intrat drept în casă. Au dibuit mortul, fiindcă era în­tuneric şi lumânările daseră de Capăt — şi l’au scos în braţe a­­fară. Un popă a vrut să’nceapă o rugăciune. N’a spus-o, căci gro­parii săriseră de acum şanţul cu mortul în braţe şi au trecut dru­mul drept în faţa cimitirului. Băicoenii s’au repezit în ur­mă şi-au intrat pe cealaltă poar­tă. Pe a mică, să taie din drum să prindă la răscruce, groparul cu mortul în braţe. Părintele şi-a ridicat antereul şi-a ajuns ultimul. Aşa să fie scris, s’a ajungă pă­rintele ultimul? Sau pentru c’a stat mult la gânduri, cum să sară şanţul?. Un regisor n’a fost. A lipsit un regisor. Şi totuşi nici nu se putea un spectacol mai reuşit, mai de artă pură. Care o­m de teatru, ar fi putut înscena mai bine, reda cu mai multă vigoare, fără artificii, fără ridicol, o înmormântăm tare pe un deal sfârtecat de sncle şi de crucile unui cimitir? Una nu s’a arătat. Cerul a fost presurat cu stele. Peisagiul nul. O cocioabă doar, o curte ruptă din amintirea cine ştie a cărui câmp curat, şanţul cu păcură şi goana groparilor cu mortul în braţe, ca să scutească osteneala cosciugului cărat de două ori. In loc de strigăte și lacrimi, păcura care a isvorât dintr’odată din groapa ce se pregătise mor­­tului. Semn rău? Semn bun? Păcura e semn bun. Din pă­cură trăiesc atâtia și încă bine. Nici o teamă. Un gropar a rămas lângă si­criu, iar celălalt s’a apucat­­să desfunde în altă parte pântecul cimitirului. Şi doi care-şi ziceau fratî cu mortul şi plătiseră groapa, s’au repezit acasă după doniţe, să strângă păcura, care după plată era a lor. Aşa e o înmormântare la Băi­coi. Când formele o întârzie şi mor­tul n’a lăsat în urma dacât un sfârşit de casă, şi doi Care-şi zic fraţi. Atunci luna mi se arată. Cerul nu e presurat cu stele şi peisa­jul e nul. Curge numai şanţul cu păcură şi se’nchină o mână cre­dincioasă, fiindcă pe muchea dea­lului urlă a moarte un dulău..­ ­. A­I­O RADIO-BUCUR­ESTI 823 kHz, 364,5 m., 12 kw. RADIO.ROMANIA 160 kHz., 1875 m., 150 kw. 1 20­05, concert de seara al or­­chestrei Radio, dirij. de Th. Rogal,­ski; Barcarole cântece de leagăn şi Serenade; Barcarola de Granfeld; Serenada sărutului de De Micheli ■; Barcarola din „Anotimpurile“ de Ceaikovsky ; Serenadă de Catalani; Cântec de leagăn japonez de Ar­­mandola; Serenadă­ Intermezzo de Lohr; Barcarola de Rust; Serenadă de Gade; Cântec de leagăn de Iilim; Serenadă andaluză de Ar­­xaandola; Muzică nocturnă de Foer­­ster; Barcarolă de Rusch; Cântec de seară de Schumann; Barcarolă veneţiană de Mendelssohn ; Seri­, nadă franceză de Grieg. 21 20 : O mare putere economică; laptele de Prof. G. K. Constanti­­nescu. 2­1 21.35 : Concert de pian D.ra Na­dia Chebap; Choral de Bach-Bu­­igonl’- Două sonate de Scarlattil Studiu No 3 de Chopin; Două ma­surei de Chopin; Vals în mi minor de Chopin; Voci de primăvară-vals de Strauss-Granfeld. 22.10 ; Gabriel Năruja (canto) : Lieduri şi Arii; Baladă de Mussor­o­gsky; Dorinţa de Richard Strauss; AnUntire de Mahler; Mângâerea pri­­măverii de Brahms; Amintirile lui •Des Grieux din opera „Portretul lui Manon“ de Massenet. 22.30 : Radio jurnal . Sport. 22 45 : Concert de noapte al Or­­chestrei Petrică Moţoi, transmis de la restaurantul „Mircea“. 23.45 : Jurnal pentru străinătate in limba franceză şi germană. 18.05 : Castelul celor şapte mii. iei, de Alex. Carussy. 18.20 : Concert de după amiază (discuri): Dans de Boschel şi Sere­­nadă de Schenian; Fox de Mon­­tagne­. Lied de Becce şi Lied de Bazant­(Telef.); Vals de Gromon şi Cântăreţul necunoscut-tango de Sylviano (voce: Albert Caurat-C.) ; Romanesca de Gade şi Dans inter, mezzo de Robrecht; Fă nani puişo­rul meu de Dendrino şi Mi-e su­fletul pustiu de Stroe şi Vasilache (voce : Ion Luican-O.); Vino bădiţă bădişor( voce: Raul Ionescu-Cris­­tal). 19.00 : Actualităţi româneşti ! Limba­ Culturale. RADIO.ROMANIA 19.15.19.50: Muzică românească (discuri): Mândru din poiană de Dendrino şi Căsuţa noastră de Po­­pescu.Pepu (voce: Petre Stamate, O); Bulgaraş de ghiaţă rece (voce: Fanica Luca-H.M.V.); Patru boi cu lanţu’n coarne şi Doina de la Cluj (O.); Foaie verde lin pelin de Marcu şi Cine mi te­ a scos în cale de Vasilescu (voce : Costică Frun­­ză-O.); Murguleţ, căluţu meu (voce­ Zavaidoc); Ce frumoasă este viaţa şi Doina din nai (nai: Fănică Luca, HMV.). RADIO-BUCUREŞTI 1915 : MUZICA DE CAMERA QUINTET DE DVORAK (Anton A­drian Sarvaş.vioara I, Victor Pre­­descu.vioara n, C. Apostol­escu şi Th. Andrei.violă, G. Ierosevici-vio. ion(cel) RADIO-ROMANIA RADIO-BUCURESTI 19.50: Istoria minunatului care a tras asupra Parisului, Căpitan Dragomirescu.Buzne. iun­da P­ATRIA” ». Vitrina Filmul c®m?“®*ap«a BREVIAR D-nului G. Istrati Implinindui-se două decenii de la moartea doctorului C. Istrati, rudele, admiratorii şi prietenii grupaţi în Asociaţiile „Fraţii de cruce”, „Avântul" şi „Prie­tenii istoriei literare", au come­morat eri dimineaţă pe marele dispărut. Eri dimineaţă s’a oficiat c­u a­­cest prilej un parastas la bise­rica „Cuţitul de Argint” instau­rată de doctorul Istrati cu pri­lejul organizării Expoziţiei din anul 1906. A luat parte un numeros p­u­­blic, printre care d-nii: Emil Vantu, prim-preşedinte al trib. Ilfov, Pui­u Istrati, preşed. de secţie al trib. Ilfov, D. Buzdu­gan, consilier de legaţie, coman­dor Istrati, dr. G. Vasiliu, Radu Istrati, etc. După terminarea serviciului religios d. Dem. Perianu, preşe­dintele Soc. „Avântul’’ a arătat — în cuvinte impresionante — meritele dispărutului. Asistenţa a pornit apoi în pe­lerinaj la mormântul d-r­ului Is­trati, la cimitirul Bellu. LA LICEUL MATEI BASARAB După amiază, a avut loc la liceul „Matei Basarab" o şedin­ţă comemorativă. D. EM. STOENESCU, direc­torul liceului a amintit opera să­vârşită de d-rul Istrati, mulţu­mind apoi celor cari au luat ini­ţiativa comemorării. D. C. C. BRAESKU, preşe­dintele Comisiunii interimare a njunicipului a arătat că d-rul Is­trati pe lângă marile merite de om de ştiinţe, a av­ut şi calităţi de mare gospodar. D-sa a arătat, printre altele, că lui Istrati i se datoreşte expoziţia din 1906 din parcul Carol, în timpul prima­­riatului. D CONST. KIRIŢESCU, di­rectorul învăţământul­ui superior, a vorbit despre personalitatea marelui dispărut, relevând cali­tăţile de bun organizator. D. prof. EUGEN ANGELES­­CU în numele Academiei de şti­inţe, al Facultăţii de ştinţe şi în­ calitate de urmaş la catedra lui Istrati, a arătat opera ştiin­ţifică a savantului român, care este bine cunoscut şi peste ho­tare. D. prof. I. ANGELESCU, în numele foştilor elevi, a evocat o serie de amintiri din vremea când d-sa era student al d-rului Istrati. Cafeneaua la literatură Noţiunea de literat este foar­te elastică. Şi n’aş putea da lă­muriri în privinţa felului cum a căpătat aceasta elasticitate. Ştiu numai că romancierii tip Liviu Re­breanu sunt într’un fel şi în anu­­­nite locuri consideraţi ca ro­mancierii tip Octav Bessila. Şi că publicişti de real talent şi cu un nume care cinsteşte scrisul sunt pe aceea treaptă aşezaţi, ca să spunem, d. Delafântânele, sau aşa ceva. Bursa literaturii este cafenea­ua unde se fac şi se desfac afa­ceri, unde se crează talente şi se dărâmă idoli, unde eşti decretat genial sau categorisit bou. Pen­­trucă bursa asta nu cunoaşte de­cât extremele: ban şi sărăcie, ge­niu şi cretinism, talent şi cabo­tinism. Domnul literat de cafe­nea nu cunoaşte valorile decât în funcţie de prietenie. Unul e ma­re pentrucă îi e prieten. Altul n’are pic de talent pentrucă ii e duşman sau nu vrea să-i fie prie­ten. Rar, literatul de la cafenea îţi face câte o concesie. Adică, întâi te înjură şi pe urmă adaugă: — Da, da! Păcat de el că are talent! înghit! înjurătura şi te mulţu­meşti cu talentul pe care ţi-l re­cunoaşte domnul dela cafenea. Altădată, literatul de cafenea te înjură şi în scris pentru că are prieteni pe la gazete şi ştie el să „ţi-o facă ţie”. Te înjură de pil­dă pentru că n’ai ce mânca şi el are — dacă stă toată ziua la ca­fenea — sau pentrucă nu porţi ciorapi gri - fei cum poartă el şi nu te duci la cinema să leşini de focul Marlenei Dietrich. Ei, se în­tâmplă. Mai grav este însă literatul de cafenea când vrea sa-şi dove­dească erudiţia. Domnul l-a citit din recenzii pe Niculae Iorga şi pe Charles Mauras. A auzit de u­­nul pornograf Lawrence şi de co­respondentul lui la noi, Argheza. Aşa că poate discuta pe câmpul literaturii cu libertatea cu care pe islazul comunal pasc­rile satu­lui. Cum încerci să spun ceva, li­teratul de cafenea te oprește. — Mie-mi spui? mie care l-am citit pe Niculae Iorga în 48 de volume? încerci să-i explici . — Să vezi că nu e vorba­­de Ni­culae Iorga. Ți-o retează: — Lasă dragă că știu eu! Sigur, e! ştie toate. E pround­unoscător al tuturor probleme­­or de ordin literar, se bate pe burtă cu maeştrii literaturii, are uşe deschisă pretutindeni, nu-l poţi contrazice. Rişti ca omul ă-ţi dea la cap în momentul în are te aştepţi mai puţin. Literatul de cafenea, câteodată te roagă. Are și el o prietenă, o actriță care joacă de vreo cinci­sprezece ani roluri de servitoare și care e aproape să atingă vârsta bunicii. — Dragă, bagă poza asta in galetă! îmi faci un serviciu î­­meas.­­Convii, ca să scapi. Altădată, te bate pe umăr. — Colega dragă. Mâine, pe pa­gina doua, coloana 4-a. Și îţi în­tinde un clişeu al unui om de ca­re are nevoie. Convii tot ca să scapi de el. Pe urmă. — Ascultă iubitule! Dacă nu retractezi ce-ai scris despre d-na LiL în cronica dramatică, să ştii că are. Acum, reacţia este potrivită temperamentului. Omul care se teme de şantaj, desminte. Omul care cunoaşte literatul dela ca­fenea, dă din umeri şi-l lasă î n plata Domnului. Ceiace este sigur este că nu s’a găsit nimeni care să-l ia de ure­che și să-l întrebe: — Unde a colaborat ilustrissi­­ma dumneavoastră pană? Numai atât? Are cineva „curajul” s’o facă? SILVIU CERNEA -ük-­V. Farm­aciile de serviciu Farmacia Vasiliu (Cerb), O. Las­­căr, calea Victoriei 68, tel. 3.69.20; farmacia Rissdorfer, str. Carol 19, tel. 4.17.92; Mina Grunbaum, str. Sf. Apostoli 37, tel. 3.89.55; Gh. Dan, calea Griviţei 183, tel. 3.92.12; Const. Andrieş, calea Plevnei 244; farmacia C. Mărgineanu (Marcu Orenstein), şos. Crângaşi 62, tel. 8.01.63; Gh. Drăguş, str. Viitorului 114, telefon 2.33.46; Dr. A. Voiti­­novici calea Victoriei 206; M. Ni­­culescu Stănescu (M. Celleman), b-dul Pake 34, farmacia „Trini­tăţii” Dr. Sterie Chiale, calea Du­­d­eşti 64, tel. 3.00.65; Aurora, ca­­lea Griviţei 217; L. Roşeanu, şos. Giurgiului 93; Dr. Gh. Sima, ca­lea Şerban Vodă 198; Maria Dr. Constantinescu, calea Rahovei 5, tel. 3.95.86; M. Hunian, şos. Vii­ ------------------­ HORTENSIA PAPADAT BENGESCU Este un nume care nu ştiu dacă le este cunoscut multor cititori de gazetă. Sau dacă le este cunoscut, sunt sigur că îl cunosc dintr-o vagă rezonanţă, din reminiscenţele unor lecturi întâmplătoare. Şi Hortensia Papadat Bengescu este talentul cel mai masiv pe care l-a dăruit până acum ţara aceasta în materie de literatură. Cu posi­bilitatea de a urmări până la ca­păt un şir de idei şi de a analiza până la disociere stările sufleteşti, Hortensia Papadat Bengescu a ră­mas necunoscută marelui public care o preferă, de-o pildă, pe Mar­tha Rădulescu. (Al cărei condei, pe vremuri îl ţinea N. Crevedia). Pentru cei cari o cunosc, anun­ţăm pentru sfârşitul acestei luni a­­pariţia unui nou roman semnat de d-na H. Papadat Bengescu: „Ridi­­cini". VORBIND într-un număr trecut al „Patriei" despre revista „Dacia Nouă" şi des­pre tinerii democraţi, aminteam şi de numele domnişoarelor democra­te Brânduşa Ştefănescu şi Paula Manolescu. Un domn director al acestei pu­blicaţii ne roagă să arătăm că d-ra Paula Manolescu (Mendelovici) im­plicată în afacerea Sepatino n’are nimic comun cu „Dacia Nouă” în redacţia căreia nu se găseşte niciun evreu. D-ra Paula Mendelovici, este, după spusele noastre şi după voia domnului director, în redacţia re­vistei „Reporter". Punct. Dar, nu cumva, domnul acesta democrat care se mulează regimu­lui — pentru că e bine să te faci frate cu dracu până treci punteai— ştie cine era directorul, sau poate este încă, al agenţiei de presă „Mem­o"? Auzim? ALBU cu „Steaua Presei" din Galaţi e­­ste unanim cunoscut în cercurile gazetăreşti. Albu însă va trebui să formeze odată, ca şi Dioghenide, un capitol de roman, dacă nu o carte întreagă. Una, nouă de-a lui Albu. Directorul publicaţiei din Galaţi se prezintă la ministerul afacerilor streine, pe vremea guvernului libe­ral. Subsecretar de stat, d. Savel Rădulescu. Albu e grav, poartă o­­chelari şi vorbeşte din gât. Se pre­zintă: director de gazetă. D. Savel Rădulescu care nu-l cunoştea, îl primeşte. Albu devine mai grav: — Domnule ministru sunt feri­cit că vă pot vedea, etc.! D. Savel Rădulescu impresionat de fraza directorului "dela Galaţi, aşteaptă. — Domnule ministru, situaţia din Franţa... Subsecretarul de stat "dela exter­ne porneşte într’o peroraţie de o jumătate de oră despre situaţia din Franţa. Albu ascultă grav, cu oche­lari şi gras. Da, dar Italia...­­— Ei bine, Italia... şi iar vorbeşte d. Savel Rădulescu o jumătate de oră despre Italia, convins că un veritabil director­­de gazetă ca Albu ştie ce întreabă. — Ei, ei,... dar mai e Anglia. Altă jumătate de oră în care d. Savel Rădulescu vorbeşte despre Anglia. Inchipuiţi-vă, cei care-l cunoaş­teţi pe Albu, mutrele gazetarilor care aşteptau de două ore la şeful de cabinet. — D. ministru e cu un domn di­rector de gazetă ! DESPRE Ştefan Baciu, titularul „Blocu­lui" din „Cuvântul" scrie ori a­­ceastă justă notă: D. Ştefan Baciu e un tânăr ve­sel şi un poet trist­ De curând, a scos o plachetă de dureri, închina­tă unei domnişoare insensibile: opt poeme intitulate Micul dor. Am impresia că este un fluerat de şarpe către o panteră care nu simte mu­zica. Poetul înţelege deşertul artistic al muzicei, îi oferă cuvintele să se joace cu ele, să le salte pe degete, să le presare pe trup. Cel puţin o delectare carnală, epidermică. Sen­zaţii fiziologice au şi animalele. Dar totul se sfârşeşte. Intre ei se desface un neant. Mai rămâne to­tuşi ceva, amintirea ei în poet, şi asta îl doare. Ar vrea s’o alunge şi totuşi n’ar vrea. Aş vrea să pleci din mine şi totuşi să rămâi Cum dintr’un golf se duce şi iarăşi vine marea. Şi până la sfârşit reuşeşte. Tâ­nărul poet e salvat în singurătate. Nu într’o singurătate de sfânt. El continuă să trăiască în spaţiul o­­menesc, între mulţi, dar numai ca poet, transfigurat prin transcende­­re. Se simte ca un pisc înzăpezit in vară. I „Contrapunct“ sau romanul modern" înainte de a discuta celebrul ro­man al lui Aldous Huxley, am vrea sa accentuăm însemnătatea tradu­cerii lui în limba românească. Cititorilor dornici de o literatură superioară, cărora nu le e accesi­bilă această operă în engleză sau în franceză, vor face astfel cunoş­tinţă cu unul din cele mai strălu­cite şi specifice romane contempo­rane. Cunoaşterea lui le va deschide perspective noui, nebănuite, uşu­­rându-le să înţeleagă sensul adevă­rat al noţiunei de „modern” care nu e chiar atât de lipsit de profun­zime, cum încearcă să demonstreze unii ideologi deja noi, de o calitate intelectuală discutabilă. Această atitudine de ostilitate faţă de tot ceea ce e modern ca ma­nifestare în artă se datoreşte unei îngustimi de spirit şi adeseori unei anumite educaţiuni estetice, care le-a deformat gustul. Căci împotrivirea vădită înain­tea operei de artă modernă îşi are originea în această deformaţie a simţului estetic, şi mai ales, în ab­senţa oricărei afinităţi cu noul fe­nomen literar, care e cel modern. Dacă, fireşte am putea prea bine justifica neînţelegerea acestui fe­nomen, desigur însă că poziţia in­telectuală a acestor ideologi o con­damnăm cu severitate. Pentru că nu-ţi este îngăduit să judeci o valoare câtă vreme nu ai o receptivitate pentru ea. Orice judecată de valoare presu­pune o pătrundere, o confundare cu obiectul supus analizei critice. Din clipa din care iniţial îţi lip­seşte această facultate, e de la sine înţeles că îţi va fi imposibil s’o in­­tueşti. Or, ceea ce nu au ideologii de­tractori ai romanului modern e tocmai această intuiţie, fără de ca­re nu-i chip să ai viziunea clară şi precisă a puternicii sale reali­tăţi. Ce remarcăm cu deosebire e că mai toţi se opresc asupra accepţiu­nii exterioare, superficiale a no­ţiunii de „modern”, uitând totuşi că împotriva rezistenţii lor, ea po­sedă o semnificaţie mult mai a­­dâncă şi bogată! Nu susţinem absurditatea că tot ceea ce este modern întruneşte tot­odată şi condiţiunea de valabili­tate. Eroarea, exagerarea e posibilă şi aici ca în orice altă manifestare spirituală. Dar asta nu întunecă nici de fel realitatea ei deplină în toate ramu­rile de activitate intelectuală. Fenomenul modern există deopo­trivă în artă, în filosofie, în plas­tică, în muzică, în arhitectură, în ştiinţă. Oare cum e cu putinţă să-i tă­­gădueşti valoarea, să consideri a­­tâtea opere de geniu drept o rătă­cire a minţii, o erezie? Noţiunea de „modern” nu e goa­lă şi fără sens, ci ea corespunde unei anumite mentalităţi, unui a­­nume stil de viaţă. Nu e locul aci să insistăm asu­pra acestui stil de viaţă, dar pen­tru că am pomenit şi de mentali­tatea modernă, am vrea în câteva trăsături să fixăm caracteristica ei. Deosebirea între aceasta şi men­talitatea clasică sau romantică stă în structurile lor. Primele cunoşteau echilibrul, mă­sura, isvorâtă dintr’o mare linişte sufletească, dintr’o înţelegere armo­nică a vieţii, pe câtă vreme men­talitatea modernă e chinuită de înţelesuri nepătrunse, sfâşiată de contradicţii. Căutarea unei certitudini abso­lute, analizele întortochiate şi du­reroase, nostalgia după un echili­bru pierdut, dar voit de astă dată cu o temelie mai sigură, care să reziste şi turmentului interior şi dialecticei minţii, iată care sunt trăsăturile mai violente ale acestei mentalităţi. Dacă am făcut această introdu­cere oarecum lungă e pentru că am voit să pregătim puţin lectorul ro­mân care va citi „Contrapunct”. Căci această operă este expresia cea mai inaltă, viguroasă şi speci­fică a romanului modern. Aci se văd deopotrivă calităţile şi deficienţele lui. Deficienţe in măsura în care preocuparea intelectuală, discursi­vitatea împiedică desvoltarea pli­nă a respiraţiei epice. In „Contrapunct” cititorul îşi va da seama că pentru un om poate fi o dramă la fel de tulburătoare, de tragică, tâlcul lucrurilor, obse­sia unei idei, şi nu numai decât patima senzuală. Ea înţelege că există o trăire cumplită, răscolitoare pentru a cu­prinde anumite sensuri, pentru a te realiza spiritualiceşte. Va înţelege că omul nu e doar biologic, că dorinţele lui, aspira­ţiile nu se limitează la ceea ce e comun şi omenesc, ci caută să se depăşească. Dar in afară de aceasta, din punct de vedere strict literar, va cunoaşte o serie de eroi pitoreşti, complexi, ciudaţi, observaţi în re­sorturile cele mai intime ale sufle­tului lor. Va­ntâlni o technică stăpână pe densul material, care isbuteşte să redea în aceeaşi clipă, în contra­­punct, actele exterioare ale eroilor şi reflexele lor în conştiinţă, cu o artă de o expresivitate uimitoare. Dar ceea ce constitue particulari­tatea acestui mare scriitor, care e­­ste Aldous Huxley, e humorul lui fin, concretizat în dialogurile vii şi spirituale, şi în­­deosebi, atit­udinea ironică, superioară, totuşi umani. Ce domină întreg romanul de la prima şi până la ultima pagină. IERONIM ŞERBU 5 ( 1) Aldous Huxley: „Contrapunct* tradus de Iul. Giurgea ed. Naţio­­nala­ Ciornei. 1 SPECTACOLE Teatrr OPERA ROMANA. —­ Bărbierul din Sevila“. NAŢIONAL: Ion al Vădanei. STUDIO TEATRULUI NAŢIO­NAL: Actriţa. REGINA MARIA: Oameni în alb. LIGA CULTURALA: HoţIL COMEDIA: Problemă de rb­­zolvat ALHAMBRA: Alhambra Palace LIBER: Coloniale. SAVOI: Poftă bună la Tănase. MODERN: Omul care a văzut moartea. Cinematografe ARO. — Şedinţa secretă şi jur­nal. CAPITOL. — Fanny Elssler, jurnal Eclaire si complectare. CARLTON. — Un îndrăgostit celebru. SCALA: Domnişoara, mama mea şi Jurnal. TRIANON. — Căsnicie premiată şi jurnal Paramount. SELECT: Cum se cuceresc băr­baţii. FEMINA: Domnişoara Doctor. REGAL. — Maman Colibri şi jurnal Paramount. PALAS BULEVARD. — Sub te­roarea denunţului. A. R. P. A. — Robinson Crusoe în insula misterelor şi jurnal. ROXY. — Fanny Elssler, jurnal Eclaire şi jurnal românesc. CORSO. — Sub teroarea de­nunţului. Jurnal şi complectare ELYSEE. — Căsnicie premiată Jurnal Paramount. NISSA: Steaua Norocului cu Jan Kiepura şi Vasul Robilor, cu Walace Beery. VOLTA BUZEŞTI.­­ Tarantella Şi completare. FORUM. — Doamna dela etajul II şi Suflete pe mare. OMNIA. — Doamna dela etajul II şi Cuceritorii Africei. MARCONI. — Farmecul Boemei jurnal O. N. T. şi Paramount, Corul cazacilor de la Don $1 artişti. CITY. I- Refugiata din Shan­ghai şi Curierul din Londra. FRANKLIN. — Gentleman după miezul nopţii şi Legiunea nea­gră. AMERICAN. — Prinţesa patina­jului şi Charlie Chan la olim­piadă. MILANO. — Prinț și cerșeto* *1 Aventurierul. RAHOVA, Tarantela.

Next