Patria, aprilie 1919 (Anul 1, nr. 39-60)
1919-04-01 / nr. 39
fi Cronica economică Gheltuelile de război şi datoriile publice ale Austriei şi Ungariei. Se ştie, că cele două state dualiste, care au format fosta monarhie a Habsburgilor, în privinţa finanţelor, erau total independente. Fiecare stat îşi avea bugetul său propriu cu cheltuieli şi venite aparte Cheltuelile comune, reprezentanţa externă,, armata şi marina nu se bazau pe venite comune, ci cele două state contribuiau în o proporţie fixă la acoperirea lor. Proporţia contribuirilor pentru acoperirea cheltuelilor comune constituia aşa numita cvotă, care pentru Austria era fixată la 63 6 %, iar pentru Ungaria la 86 4 %din aceasta proporţie s’au acoperit şi cheltuelile militare ale răsboiului Zicem anume cheltuelile militare, pentrucă cheltuelile civile ale răsboiului, ajutoarele pentru familiile celor mobilizaţi, îngrijirea refugiaţilor, nutrirea populaţiunii, adresele de scumpete ale funcţionarilor publici, reconstruirea terenelor devastate etc., şi le-a suportat fiecare stat în parte şi după împrejurări. Cheltuelile militare în anii de răsboi, socotit anul dela 1 iulie — 30 iunie — au fost următoarele: Anul Austria Ungaria Monarchia Miliarde: Total: 439 251 69.Totalul cheltuelilor militare dela 1 Aug. 1914 până la 31 Oct. 1918 a fost deci 69 — miliarde. Lângă această sumă sunt a se mai adăoga și cheltuelile civile ale răsboiului, cari însă nu sunt stabilite exact. Se evaluează rotund la 32 miliarde, din cari 22 miliarde cad pe Austria și 10 miliarde pe Ungaria Astfel datoria întreagă de răsboiu a fostei monarchii până la ziua prăbușirii a fost: cheltuieli militare civile pentru Austria 439 -1- 22-- = 65'9 miliarde € Ungaria 25’1 4- 10'-_«== 35'__ * Total:-69'- + 32'- = 101- miliarda Desigur e interesant a se ști acum de unde au acoperit cele două state dualiste aceste cheltueli ? Din impozite nu, pentru că acestea abia au ajuns pentru acoperirea cheltuelilor bugetului normal ce au acoperit însă esclusiv din împrumuturi şi anume: Austria Ungaria Monarchia Urmează deci, că, în cursul răsboiului, datoria publică a Austriei a crescut cu 684 miliarde, iar a Ungariei cu 331 miliarde. Proporţii enorme, când ne gândim, că datoriile publice ale acestor state au fost la declararea rfiaboiului mondial neasemănat mai mici. Datoria publică ante bellum a Austriei a fost 115 miliarde, iar a Ungariei 8 miliarde. La cea dintâi dem numai a 6-a parte la a doua ceva mai mult, a patra parte. Pe lângă aceste datorii, monarchia mai are și unele angajamente neachitate de cca 5 miliarde, cari repartizate pe baza cvote, fac pentru Austria 32, iar pentru Ungaria 18 miliarde. Reasumând totala datorie publică a celor două state, cari au format toata monarchia face: Din cifrele de mai sus rezultă, că în cursul ultimilor patru ani, datoria publică a fostei monarchii, a crescut au 106 5 mijiarde, adecă de cinci ori și jumătate mai mult, ca și cât era înainte de răsboiu. Datoria Ungariei — care ne interesează 4 mai de aproape — fiind creta mai redusă, la crescut de patru ori și mai bine. Bud- getul Ungariei înainte de răsboiu era ce* 1 1*6 miliarde. La 31 Oct 1918 numai dobmcile împrumuturilor de răsboiu făceau , aproape două miliarde. 1914— 15 68 39 107 1915— 16 10-- 5-7 15-7 1916— 17 11 9 6-8 187 1917— 18 12- 6-9 189 I/VII—31/X 1918 32. 1-8 5 miliarde 1) din împr. publice . 35 2 18 7 539 2) „ „ del» Banca Austro-Ungară , 25'4 1O1! 35'5 ; 3) din împr. rela alte I bănci ................... 4-5 2-6 7'1 4) din Împr. In mărci 3 2 ' 1*7 49 5) „ „ In alte valute " 01 004 0T4 Total: 68 4 3>14 10154 Austria Ungaria Monarchia miliarde 1) datorii ante bellum 11'5 8'— 19'5 2) „ de răibiiu . 68 4 33'1 1015 1 3) alte indatoriri . . 3 2 1‘8 5— Total: 831 42 9 126- Mai a fost inbi la Iii legii Dnilor Sibiu, 30 Martie. Faţă de diferitele zvonuri rău- tăcioase, că pe noi ne-ar fi surprins evenimentele din Ungaria şi că Antanta a rămas dezorientată în lipsa serviciului nostru informativ, ţinem să constatăm, că Antanta de mult, cu luni înainte a fost avisată din partea Consiliului Dirigent şi al guvernului Român şi că raportul dlui Erdély în care prevesteşte evenimentele ce au urmat la sfârşitul lunei Martie, la 20 Februarie se afla deja de mult în mâinie dlui Clemenceau Dl Erdély încă în luna Noemvrie a arătat printr’un raport special înaintat Consiliului Dirigent necesitatea ocupării militare a Ungariei întregi ori cel puţin, a teritoriilor locuite de Români, invocând argumentul, că Ungurii în restimpul tratativelor de pace se vor organiza, vor întreprinde o propagandă întinsă, necruţând nici timp nici mijloace, şi în ultima lor desperare vor împinge ţara în braţele bolşevismului, mai bine vis al anarhiei. Consiliul Dirigent a cerut uns ren de la Aliaţi să revină asupra tratatului de la Belgrad, şi îndeosebi asupra articolului privitor la linia de demarcaţie din armistiţiu» Abia la sfârşitul lunei Februarie au fost încoronate cu succes demersurile Românilor. Io lucrul acesta s’a petrecut în ul următor. Dl Erddy a fost invitat într’o seară din luna Februarie de către un amic al fostului ministru de agricultură ungar Buza Barna, la o convenire intimă, într’un loc neutru în care ar fi urmat să fie desbătute chestiuni economice de scindare. Dl Erdély a designat ora 9 p. m. şi de loc al întrunire! locuinţa privată a ministrului Buza Barna. Spre marea surprindere a dlui Erdély, dl Buza n’a atins nici măcar de departe chestiunile economice. In schimb ministrul Ungar Va rugat pe dl Erdély fdl stăr**14, cu timtdt (tutoritatea lui pe lângă Consiliul), dirigent şi guvernul din Bu-\ cureşti, ca să revină Ro-\ mănii asupra hotărîriior din Alba-Iulia, şi să se mulţămească cu independenţa Ardealului. Dl Erdély la întrebat mirat, pe Buza, că vorbeşte serios şi că acum guvernul Ungar urmează politica de ştruţ? ! Au urmat câteva secunde de tăcere misterioasă. Ministrul Ungar şi-a aplecat capul îngândurat. Deodată, s’a ridicat brusc, par’că s’ar fi trezit dintr’un vis urât şi apropiindu-se de dl Erdély, i-a şoptit cuvintele: — Nu domnul meu, noi cunoaştetem toată situaţia, ştim ce sunt urmările unui răsboi pierdut. Ei bine, dacă ne prăpădim noi să se prăpădească toată lumea. Să iai la cunoştinţă, că la sfârşitul lunei Martie guvernul nostru va fi înlocuit de un guvern bolşevic Dl Erdély foarte politicos, i-a răspuns ministrului Baza, că nu se simte autorizat să răspundă la asemenea ameninţări. — Nu te ameninţ — replică din nou Basa — pe mine dragostea faţă de tura mea şi teama de un viscol bolşevic, m’a făcut să mă adresez in ultima mea desperare la Dla Dl Erdely l-a asigurat pe dl Baza, că va face imediat raport Consiliului Dirigent. Ştim ce a fost rezultatul. Un schimb de telegrame între Sibiiu şi Bucureşti între Bucureşti şi Paris, o strălucită pledoare din partea dlui Văida şi a urmat hotărârea Antantei cu privire la mutarea liniei. Şi în Budapesta a erupt revoluţia. . . Datoria fecărui Roman , să semneze la fumații ttili. in manitolalii Iohin Sibiiu, 30 Martie. Duminecă la orele 11 o mulţime mare de oameni a parcurs străzile oraşului aclamând mobilizarea şi demonstrând în contra sregurilor. Muzica militară a regimentului din Sibiiu cânta imnuri patriotice. A fost o mare şi curată însufleţire. Mulţimea s’a prezentat în faţa palatului presidial al Consiliului, blamând viu Consiliul Dirigent, pe dl Maniu şi mobilizarea Dl Maniu a ierit în mijlocul manifestanţilor, unde dl profesor Sabin Oprean, a ţinut o vorbire aprobând pasul cuminte şi energic al Consiliului, care a ordonat mobilizarea. L-a asigurat pe preşedintele Conaliului, că toţi Românii de bine vor alerga cu mare însufleţire sub drapel, pentru a apăra hotarele patriei noastre. Dl Maniu, răspunzându-i a accentuat, că nu mai putem tolera încercările diabolice ale Ungurilor, de a submina cetatea noastră,a sosit în sfârşit crasul, ca să încheiem socoteala cea mare cu ei, şi vom face o socoteală definitivă. Consiliul Dirigent a ordonat mobilizarea alor 12 contingente, executate succesive, din îndemnul supremei necesităţi, convins fiind, că forţa mobilizată va fi îndeajuns de a da lovitura de moarte tuturor duşmanilor noştri, fiind ea ecvivalentă cu o forţă înzecită a duşmanului, cu toate ace dacă va trebui vom pleca cu toţii, cu mic, cu mare să ne apărăm glia strămoşească. Cuvântarea di Maniu des întreruptă prin aprobări a fost vin şi îndelung aclamată de către mulţime. Convoiul s’a îndreptat apoi spre Comandamentul trupelor, unde a vorbit dl Dr. Gheorge Comşa, salutând pe dl gen. Trian Moşoiu, l-a asigurat, că, Ardelenii poartă în sufletele lor o neţărmurită dragoste faţă de armata din vechiul regat. Dl general Moşoiu, a răspuns spunând, că lovitura ce vor primi-n Ungurii, mai bine vis bandele lor, va fi o lovitură atât de puternică şi distrugătoare, că va face imposibilă orice nouă primejdie din partea lor. De la comandament manifestanţii au trecut prin mai multe străzi şi către orele 2 s’au desfăcut în ordine. taplilui Bill De mult mă fot gat să vă scriu unaalta de pe la noi dar’ iată numai acum apuc. La noi lucrurile curg în ogazia lor veche: profesori şi elevi muncesc, în acest cuib da veche discuţie românească, din greu şi conştient. Sufleteşte lumea românească e fa montata de marile probleme al© zilei. Pe lângă problemele obşteşti ale neamului, mai sunt şi alteia de interes local, ce ne preocupă. Aşa e problema Blajului în viitor. Sunt atâtea tradiţii culturale şi istorice legate de Blaj, încât nu se poate ca, în într’un stat românesc, să rămână această Athenă românească aşa cum a fost: un biet sătuleţ lipsit cu totul de confortul unei vieţi cât de cât moderne. Ar fi de dorit să se dea putinţa de a se desvolta. E un cercetat centru economi® şi ,un însemnat nod de linii ferate. Dorinţa tuturora e, să se facă centru de judeţ. In noua circumscripţie a judeţelor, avem convingerea, că se va ţinea seamă de lucrul acesta. E o datorinţă naţională, ca cel mai vechiu centru cultural românesc, să fie ridicat la treapta ce i se cade. La şcolile de aici elevi sunt, în anul acesta, mai mulţi ca oricând. In liceu sunt peste 600. A fost lipsă, din acest motiv, să se creieze două clase paralele: la casa întâia şi la a şaptea. Elevii sunt străduitori. In alţi ani, ai răsboiului şi ai stăpânirii ungureşti, şcolile ne erau tăcute, numai tinereţa, în exuberanţa ei, umplea aceste ziduri seculare de zgomot şi de vioiciune. Acum, că suntem liberi, s’au deschis inimeie şi glasurile. In recreaţie din zumzetul glasurilor, se încheagă biruitoare melodiile frumoase ale cântecelor «pastre naţional», îşi are fiecare «lasă, cântăreţii ei, în jurul căror®, cât ce ies profesorii, se adună partea cea mai mare a elevilor — şi cântă cu aprindere de parcă ar sta să ia cu asalt o lume întreagă. Traiul li e uşurat elevilor mult prin tradiţionalii ţipăi, cari s’au împărţit regu e*f f» wrt țhn§t 1» ks Stifle. Mişcarea culturală Cu prilejul anul concert. Cântul nu-i frumos decât dacă e poetic, evocator, halucinat, dacâ“ dacă ajunge printr omut film armonioasă şi insesizabilă de duzichi, de referinţe şi ca să zic aşa de ramificaţii etimologice, la aggestuni precise Un mare cântăreţ ştie să dea un sens însăşi arabescurilor vocalizelor şi să le facă să servească la figuraţia istetică şi ca stilizată a unui sentiment sau a unei imagini. Iată la ce mă gândeam Duminecă seară in ascultarea vibratorului glas al baritonului Jean Athanasiu care trimetea in toate colţurile sălii teatrului orăşenesc aşa de defavorabil acusticei prodigioasa putere a însuşirilor sale vocale. Athanasiu este un mare cântăreţ Tăcerea in care stau suspendate chiar răsuflările, atenţia încordată până la durere, strălucirea ochilor plini de mulţumire, surâsul de plăcere al huselor ce par a gusta fiorul moţiunea, tot omagiul acesta unanim al auditorului au dovedit încă odată şi în Sibiiu, cât de desăvârşită este arta lui Athanasiu. Cunoscător al tuturor greutăţilor intonaţiei şi măsurei el posedă complect ce ştie şi dă spiritul şi litera operii interpretate cu o varietate de nuanţe şi o intensitate neobosita . Alcătuind un program de bucăţi disperate cari cereau punerea in acţiune a unor mijloace variate, cu arii savante şi tumultoase de operă (ca acel Credo din Obello), cu sentimentul mai potolit al unor poetice arii italiene ca Ideale de Tosti, cu duioşia aproape nilopeică a romanţei sau doinei româneşti. Athanasiu a arătat toate laturile talentului său de tinerească putere. E in el un armonios amestec de perfectă posesiune de sine, de claritate vibratoare de sunet, de voinţă şi reflexiune in executare, de eleganţă în energie, de dibace nuanţare în jocul fizionomiei de cunoaştere a valorii fiecărei note pe care totuşi n’o exagerează, — cari constitue o personalitate excepţional de interesantă, şi mă felicit că’l pot prezenta azi Sirbienilor cari nu Vau cunoscut, cu prea puţină elocvenţă, dar cu cea mai călduroasă simpatie faţă de talentul său. Două lucruri covârşesc in maesiria docald a lui Athanasiu: forţa extraordinară a glasului ale cărui viraţie răsună ca nişte fanfare de aramă şi lucrul cel mai mare şi mai mic, cel mai rar şi mai comun, lucrul care ar trebui să fie ce mai comun artiştilor noştrii şi care le e cel mai străin, lucrul fără care orice muzică nu trăieşte decât pe jumătate, lucrul cel mai simplu şi mai complicat, cel mai sincer şi mai înşelător, cel mai firesc şi mai tainic, cel mai docil şi mai despotic, cel mai stabil şi mai schimbător. Ritmul 4in finet Pe arese două le a dovedit minunat Athanasiu în executarea bucăţii aceleia fără care nu poate fi conceput un Concert al lui căreia se adaptează minunat glasul lui şi pe care Schumann, atunci când a făcut-o ,u era tânărul surâzător cu inima inbălsămata de miresmele primei iubiri nici melancolicul disperat aplecat noaptea pe parapetul cutărui pod de pe Elba, apăsându-şi capul înfrigurat cu mâinile-i albe şi slabe de nevropat, ci trâmbiţaşul eroicelor accente întocmite pe motivele Afarsifiezii. Boats că indispoziţia din acea seară a lui Athanasiu a atenuat puţin amploarea obişnuitei interpretări a Celor Doi Grendici, dar în orice caz cântecul acesta a umplut sala întreagă ca cu mii de glasuri răsunătoare aruncate spre bolţi solemne, şi am auzit cu toţi adânc înfiorări trecând deasupra noastră, ca şi cum din adâncimile orizontului ar striga armate nevăzute, năvala sonoră a măsurilor Marsiliezii. Athanasiu a ştiut să facă din cântecul acesta răspoinc aproape o rugăciune. In solemna accentuare a măsurilor cunoscute , a pus ceva ca un zgomot de clopote» Publicul a aplaudat cu un frumos entuziasm pe cântăritul acesta pe care îl auzea întâia oară. Poate că am fi vrut sa vedem aceiași căldură larg comunicativă cu care e Athanasiu întâmpinat în vechiul re!*??!\once care rămâne de-acum în I b bitu ecoul neuitat al unui mare talent care ■ exprimă şi atâta sensibilatea cu o artă ce atru câtă nevoie avem azi de ajutorul divin al muzicei spre a ne manifesta faţă de miînşine şi a ne ridica deasupra noastră. Ioan Dragu. vreo 250 pei ce beneficiază din aceşti ţipăt. La preparandie s au înscris, la eleve regulate, vreo 20 de fete, cari cercetează cursurile regulat. Acestea încă îşi primesc tabla lor de pâne, ce li se da tot a eies» zi. E primul caz, că din fondul de pâne, se împărtăşesc şi elevele. Zilele trecute s’a pornit şi pe aici o colectă pentru ajutorarea celor refugiaţi S’au înstaâat, până acum, sume frumuşele Am văzut, întâmplător, liata cu subscripţiile. A trebuit să las o constatare dureroasă: cei cu avere au subscris sume mai mici, decât mulţimea de la taineri, cari abia trăiesc de pe-o zi pe alta. Tot zilele trecute s’a constituit, dintre intelectualii din loc un birou de cenzură pentru corespondenţa ce vine din teiiţoiule neven pate şi ce merge acolo. Al-fel şi pe aici lumea e agitată, mai mult decât de orice, de evenimentele zilei Se aşteaptă zi de şi veşti sigure şi liniştitoare de la linia demarcaţională. Avem convingerea, că zilele proxime ne vor aduce aceste veşti, care, ofiţerii italieni, se contopise la un foc cu asistenţa. Dl Colonel Dr G. Preda, şi-a desvoltat conferinţa Câteva reflexiuni psihologice asupra politicei noastre, în car© a aplicat metoda de cercetare a ştiinţelor filozofice, fenomenelor politice. Dl Sufir T. Moşoiu, a recitat versuri din poeziile dlui I. Soricu Dl Subit I Dubert, ©■ levul artistului Mihăilescu de la Opera Română, cu o atitudine sufletească discretă, a cântat părţi din Verdi, Leoncavallo şi romanţa Doi ochi am iubit, desvelind o încelinaţie firească pentru subtilităţile artei. Dl Locot Popescu, a excuitat la vioară, câteva bucăţi, cu vicţime robustă. Corul Reuniunii Femeilor Române, a cântat mai multe cântece româneşti, stârnind admiraţia ofiţerilor italieni, care pe lânga amintirea unei mari manifestaţii de simpatie, au să ducă cu ei şi limpezimea caldă a corului românesc. Cronicar.Mirei Oria Directoriale provinciale. Budapesta, 30 Martie. La Dobriţin, Szombathely, Beregszász, Miskolci, Szentes, Sopron şi alte oraşe s’au introdus directorate provinciale. Tribunalele au fost transformate in curţi revoluţionare. (Ag. Dacia). Recrutarea forţată Budapesta, 30 Martie. Comisarul poporal pentru răsboli* Böhm Vilmos a Introdus recrutarea cu forţa. Agenţii săi vânează după tineri şî bărbaţi prin cafenele, restaurante , pe strade şi îi înrolează cu forţa, indeferent dacă e Ungur sau străin. Cine se opune, e împuşcat imediat. (Ag. Dacia) ’* * *. l'\"W Spectorul foametii ameninţă. Budapesta, 30 Martie, Lipsa hranei se simte din zi in zi tot mai mult Comisarul poporal de alimentare a ordonat mare economie cu articolele de alimente, căci mărfurile destinate pentru Ungaria din portul Triest au fost reţinute în urma ordinului guvernului englez. (Ag. Dacia) Calvarul femeilor. Budapesta, 30 Martin In urma ordinului guvernului evreurevoluţionar din Budapesta relative la comunitatea femeii, soarta femeilor şi a fetelor din Budapesta şi din oraşele de provincie a devenit mai mult decât de deplâns. Bandiţii iau cu forţa femeile şi fetele cu ei, dtindu le drumul liber numai după câteva zile. Dar ce libertate e asta? Liberă din mână unui bandit cade în mâna altuia.(Ag. Dacia s .au ■ Secuimea „lor ever** Budapesta, 30 Martie- Două regimente de Săcui ajunşi din provincie la Budapesta, au refuzat îndeplinirea ordinelor și sau dat imediat 1* tnaantti fetS 4» («mai șî fete ihzp DmIiI Ofili IHM Id Iii. — Entuaiaste manifestaţiuai de simpatie. — Sibiiu, 30 Martie. In tot timpul, ce l’au petrecut în Sibiiu, ofiţerii Italieni au fost obiectul celor mai vii şi entusiaste manifestaţiuni de simpatie. Sâmbătă seara în decursul concertului dat în favorea ridicării unui monument pentru memoria eroilor căzuţi la Orlat, ofiţerilor italieni li s’au făcut ovaţiuni furtunoase. Sâmbătă s a dat un prânz în onoarea lor de către Comandamentul Trupelor, seara au fost invitaţi la ceaiu de dl Maniu. Duminecă le-a oferit un dejun Comandamentul Teritorial In tot locul domina o animaţie caldă şi ofiţerii Italiani au fost excelent dispuşi şi satisfăcuţi de primirea, cu care au învrednicit Românii din Transilvania. Ofiţerii Italieni au plecat Duminecă la orele 5 p. m. în frunte cu simpatioul colonel Giusti conte Giorănii, însoţit fiind de ataşatul militar român maior Ullea. La gară ofiţerilor italieni li s’au făcut o caldă manifestaţie de adio. Când trenul s’a pus în mişcare, mulţimea strânsă la gaură a isbucnit în ovaţiuni entusiaste, cari nu mai voiau să contenească. Cronica artistică Sâmbătă seara s-a dat în sala teatrului comunal, un festival artistic, de către comitetul Doamnelor Române din Sibiiu, pentru ridicarea unui monument eroilor căzuţi în luptele de la Orlat. Festivalul a fost dat sub patronagiul D-nei Maria General Moşoiu, preşedinta comitetului. Orhestra militară, sub conducerea rolui C. Rusovici, a deschis serbarea prinexecutarea imnului regal, în aclamaţiile