Patria, mai 1919 (Anul 1, nr. 63-83)

1919-05-01 / nr. 63

őrSn Dimtosţ fum Agftrblaett»* li A«mtaislüáp«i mm., fir. Nr, M Joi, 1 Maiu 1919 AL PARTIDULUI NATIONAL ROMANI J&jg&a&i'»«» te. WLmmmmm sat dULam âteftna mm aria# nai mm mm m ,a *m“,»m****" ** ^ «• •*«*& #1S® W Bn îmi O «1 15 191 pSl»* w |y »»b«í ßH A«î ~ H*b»*iTMí M Anat I Sta. 63 gfo mbiMan Bo»ö.0ü!I^ &jüfEVM! *«•»** 9m*m iţ<i»ais»a? fabiMHhl Mi Legionarii Franţa şi Italis, — ţările — surori —­ nu trimit fiicăii acasă. Sunt prisonierii ele răsboiu, cari luptând sub atorg străin, au avut norocul da a credea în prin­soare în ţări civilizate, un­de au fost împărtăşiţi de tratament uman. Se impune, da urgenţă, o sta­tistică asupra prisonierilor noştri da răsboin Na­sjange să se con­firme printr’un arricol de ziar, că din pr­sonierii ajunşi pe Bulgarilor s­i înaaoist abia 5'/#; că soldaţii din Româna cizaţi prigonim la Aus ro Ungaria, au fost toi­aţi ca brutele; toate ace­ste trebuesc urmărite cu aparatul sittiaticei conştaenţioese, sin« ir® et studio. Vor vorbi datele mult mai eloc­vent, ca orice articol da pro­­.­­gendă natioasliată. Şi datele ace­sta vor stabili si loml, ca vredni­­ceau să­­ ocupe aceste popoare In mare® Lagă a tuturor neamurilor Garmania şi Rusia vor cide» tot cam sub at­eeaş măsură da ju­decată. Din cea dintâiu prison­irii la sos*­se sporadic, şi Dumnezeu ştie câţi ne vor mai veni, şi când. Din cea d­a & d­ous, prisonierii no­ştri, având la început mână mai liberă, &’au organizat şi au alcă­tuit, prin propria lor vrednicie, cele dint&i Ilgium români­şti, ce s’au pus în servi­ciul ider­ului na­ţional- Pîîa câte primejdii n’au trebuit să treacă, ale­« în vreme» din urmă, când perfidia muscă l­a­ică şi-a dat aram® pe faţă, şi temutul colos dela nord s’a pră­buşit, ca o namilă neputincioasă, sub propria lui povară. Mulţi din Românii co­ştri, cari au rămas &tra°h»ri, p® stepele ace* ■tui issenz imperiu îa discompu­­nere, cu esceptia legiune! de 3 J mii legionari din S­paria, — s’au înspo­it cu sufletul înveninat dându-ne m­iktul de a constata, cu mulţii mâhnire, că sufletul ţăranu­lui noatru, pe care îl credetim mai rzitmit ca granitul, a putut ei fia totuș­i fectate — din noiosira numai îa cazuri ssorsdica — de baccilul celei mai cumplite epide­mii morale, ca s’a abătut vr’odată asupra omenirei nenorocitei.... iV - -■■■■.. 3 V v­­erila învinse și îngenunchiate — asemenea cavouruîui Sa discom­­punsre — nu pot să exala dacât sub tanțe infectante E o nenorocire pentru toţi pri­­zonierii noştri, cari au trăit, în zi­lele din urmă, în aceste trei îm­părăţii, la a căror temelii rodea, e mult, germenul dutrugerii şi al anarhiei; e datoria noastră, să-i ridicăm iarăş la noi, sa la risipim rătăcirea şi desnădrj­­ea, căci acele suri menite numai ester învinşi, cari vor trebui să îngenuncheze sub povara tuturor streinelor, ce le revin, pe urma responzabilităţii grozave, de a fi provocat acest mă­cel, fără pârechia în istoria ome­nire!. Iată, prisonieriî, ce ne vin din Franţa şi Italia, din statiii — su­rori biruitoare din statele cu ade­vărat civilizate -- ne sosesc înti­neriţi şi voinici, mai tineri şi mai voinici, ascum erau când au por­nit sub drapel. Despra bra ii români, legionari ameţeam, nu va sado cu alt, prilej Sosesa torsuri, după trenuri.­­ Lucoa cotiva soseşte îagurâ,î»-| dodobitâ cu flori şi ramuri verzi, cu stimdariie franceze, italiene şil româneşti. Din lungul şir aî va­­goaseior, flAcrii se scoboarâ sprin“| tem, cu chiot de bir ai nţft Sunt rumeni şi veseli, ca după o escur­­zse de p­ aspra, îmbrăcaţi în straie «pui, dela ghste pârsâ la chipiu, deU cuplele proaspete, până la tinichelele noua-nouta, ce te scli­pea s da aiupr* raniței-Ii Vfz% cum ss slinează îs plutoane, cm® prănunfâ urna pen­tru onor, când muzica încape wIm-; nul n^al‘ sau AM*r*ei51eza“ sis «mm dafilează apoi fâând­ri si vit**­ aici, sgadnind pâmântul, sub pa­sul lor apusat. Ei vin din Apusul laminat, ţar® libsrfftţii şi a f^ţiatăţii — de dincolo de Atei Rs® ti Ari dlantie — rcvândi donul prilej ski contate, cât de u suliţe are şi de neirsaptâ a fost situaţia lor, nu propti» lor ţară, pejttro care am fost mânaţi la abator, ca vitele. Acum, numai ac**m înţeleg ci pa deplin mar­­ţin r&shonului, pur­tat pantru neam şi pentru pete­cul de pământ, ce va fi al lor, al copiilor şi al nepoţilor. Acum, când luptă din adevă­rată conringere şi entuziasm, pen­tru a răsturna o stare da lucruri, ideatică cu moartea, şi desfiinţa­­tea noastră naţională. Cine va mai îmb­ăşat să se­­ Împotrivească acestor voinici, ceri­i trecuţi prin botezul suferinţii şi si sângelui, îşi ndică pumnul lor de fior, ca eâ strivească resturile­­ unui Imperiu, clădit pe minciună •şi foîădsleg»? ! Să te n^ica din groapă toţi puternicii zilei de ieri ! Sâ vină Tisza bătifinul, zdro­­bitomî de nftţtenalităţi; să vină Tisza Fmul cu faimoasa Ini mână de fier, să vină satrapul Bâcffy cu toată suita lai ds sbiri­­ şi vor lâ măturaţi to­ţi, ca pleava. în fa­lca acestui zid formidabil, sa ţinut de piepturile oţelite, ale legiona­­­rilor noştri, deşteptaţi din somnul fed de masaje. v.- -1 ' ■ . tt ■ • -. wm' Să vină deci răfuiala din urmă! Să­ se înfăptuiască acel nimpe­­,nativ naţional“, şi că mărire din fdramul Ini triumfal, toate obsta­colele, ce ar mai îndrăzni să i-s e I opună. L­gionarii ce ni-au sosit din Italia şi Franţia, spun­ garanţa cea mai sigură, că visul isbândit e realitate. Ei vor fi in rândul cel din­­truiu. Ei vor vărsa entuziasm în su­flatul Înveninat al câtorva rătă­ciţi, înapoiaţi din ţările înşins». Ei vor trezi în deplină conşti­inţă, pe puţinii şovăitori, dacă mai avem şi de aceştia printre noi. Ei vor încununa opera înce­pută, desăvârşind procesul renaş­terii naţionale, asemenea acelor ofiţeri ruşi, cari au regenerat Ru­sia, însporadu-ge din prinsoarea franceză, după 1814 Al. dura. 1 Maki ! Cânt *e pSairi pi «ist de mânuitori. | EH rra r.uaa«* ela» de pă Sri Dar s»­­ vrem«« toata ce complisk. 1 M i mu mmm 1 daekt si M di a fi Aci are doeă feltan. ■ MAino vor ti po»te trei O linioaît) 1 Ma’ era cerb' toarec prin ffiSverii de-mn'itkv est cerile și târă te&mă da re ntoafaerea of«mtivA a iernii; era *ir­­bStoa­»a florilor ; era reîntor.îâ?rea a tie rior molatice si blânde Aci a In tel­ eket oamenii ea pri ceh'mia nimia d-a o*d«- • nea anoî mparitor; asmai «S. va«o«nft~td 3e-a fost tu ideam­a, el e to-.uşi ai piers Are doaS fata aa si lauds, si'«re pr«»i­­dsasl iot asi im luna M­aia. «I ; «re im­a nltii «a gi team­ul amur. us a s«riz&to«re și alt« severi De aproape 20 d« m­', «*« b».*i tr-’are pa rtu din n$u ț)‘-«a»n macsitoar« a țăriior - europtre s hot&r&t ek iaca grevg gene I rea s-»u sasi bee sss vep»oc sarbamreso i la s««a de I Hai«, » fiecSrui a-a Lts»«d­ • »sesta »tt i in *i*® aa mar« iaio*?e»iwt j E « sri de- eiUi.ee(Hv g» «pre yio aeord^i îsireaiia efoau mvnettoare Pii» d prevenit, fitieve Rospotar îsi ia pre««afiv»iiie isle­ria a)un Sys« « pretniim viaa aftaretS aar­­­teitoiT» rare na e la eaieud«?. 0 si de comedia gi Ber*l, •d^oprat’' la' avat/a aiiei* na tnbara pe înțelept Do­­nctottetsstia a^enwia gl co« «i4 «3aea«ra­ 5 l«i I Maia e«t» spreape bo­­fe«i»ifl E ps j »imirate ^eaeia, elei ce î,Aa:A gî ce petre­ce în tim­pul ei. Obceraiii, *A a«&aiS5 aerb&toare ana-’ al& na i totesi saua'l, orice »’«» face. Ea m­a­i aa«*ia duti a-a gM« ori d’.n sapt*.' Câii e&sd 1 Md® Hiade insr’o Da*in®sS, ec ko* funda «a repjs3ttsaîni normal.: l i sina ate&a o» esiets. nu 1 Maia poli­­­tiasrosial, ci xm 1 Mda primivaratea 1 s«nsast» e«Up«a ea gi coarde si re­­ lase ea gi teatrele Ei au e intraasigeati alei r. d «»1. cari na posts fi El e «nss-j Maal silit bÎ fie oportunist. 1 M»iaan*uU; mai esn se cade de­cât ce crede In g» narai. Că«i c* ar fi o grevă gi neralS prelan-­ gîtă? 0 rein to creare la omenirea pruni­­tiv*, an pas de ariaș Lapot, ipra un Ina­­ pot nepus de dspârsat de noi și pe sare' ou grea nil însh puififi, cât departe o, t P/a«ti«a stiaali en$ ormăto «rea: In vreme­­ ce and se o*» pi de cuta e munaă, paîă- a­lalt se pe'spre dr o alta și fiecare om be-? neficiaxa de maona a zece «*p 1 put n în’ «rmt el însăși fine o men cit care pro- j fiiă la seca Ia ziua în atare Iarn­a va zio*: ? »£â na mai uim o«, nevoile vor ra- j mânea aaeleaei, gi fiecare va fi altit * f**® | munca a zece, fir care va fi MUrt sa facă sase veiserii. Fi valearu! posibil? Da» cerni? P’imii noştri strămoşi aga făceau; mimai că, dupâ toate aparente e, trăiau rSu şi n’avafcU da loc vresne sâ râsaui« în odihnă şi să vissz« pe ihtba verde. Ştiţi, osre a fost primul gând al lui Hobinsam t&nd »’a deşteptat în inaula-î partie? Sant signs s* » zis: »U te, dom­nule, e grevă general*!“ A nu mei găti pe nimeni ca că tej f ajute cu condiţie «a să-l ajuţi, se nu mei te , grevă generală. A fi singur silit să as­­a­­faci cele zece nevoi ale tale şi pWn ur­m*r« a fi ailit aă Lei se se meserii, e, , prin definiţie ex*otâ, greva generală Acea­stă grevă ar face deci din noi nigta Rn­­ibinsoni, nişte insulii izolaţi sL guraniei ,. ,în inauieie noastre. Din un »le puncte de vedere e plăcut,­ fiindoi e g­orioc: agti un rege; ram«ni, nu-ţi porni se*'te fi n meni nu te atinghs-ț regte. Robinson a ennociat sentimentul j secata ti la exp­imat D&r revemul me-’ daliei este prea aspra. E o atotputernicie­, prea greu de purtat. G*eva generală ti seva care, ar.b pretextul de a nu fa e ni-1 mis, te va f*ea să muncești ca zece vite­ de povară. E o trândăvie prea ocupată. | In tisa în sare acest nou sietem a?;' fi pus In practică, fiecare ar zise: »Ah!,1 dasă sgi avea măcar atât» odihnă ea nnji ziua când munceam! Îmi par» asum să atunci când munceam nu făceam nimic« j lată limpede: diviziunea mancei, ©•' ! manea redusă pentru fiecare la minimum |­a ceea ce poate 6. Greva generală nu va­ putra fi niciodată an mijloc eficace da progres . 1 M*i nigtea pe vremuri idei surâ­zătoare. Azi e, ca şi vremea, vănturos şi paai puţin primăvăratec în asprimea lui. Fantasio. 1 ~0!*V»4**** • - ^ ,. v ‘ ' , înaintarea spre Tisa COMUNICAT OFICIAL dla 20 Aprilie 1019. . Frontul de JEst: Nimic nou Frontul de Vest: înaintarea trupelor noastre continuă pe tot frontul. Inamicul, primind iatării, rezistă cu îndârjire în regiunea mlăștinoasă la Est de Szolnok în lungul canalului Hirtobágy-Csatorna. In seara de 284 captele noastre de coloană au ajuns pe linia Mun­kács—Gwp, malul stâng al Tisei până în apropiere de Tokaj, Balmaz­újvá­­s, Canalul Hot­obágy Csatomn* (vest Püspökladány, vest Gyoma, vest Ciorna (Szarvas - Orosházi). Lupte destul de serioase la Bereg­szász și Hortobágy Csitorna-Trofee: 463 prisonieri, 7 tunuri, 2 obuziere de 100 mm., 26 mitraliere, 1250 arma, 250 baionete şi mari cantităţi de materiale şi m­uniţiuni. Pierderi: Morţi: Locot. Tiviu Dumitru, S.Vocot. Daăoc şi 21 soldaţi. Răniţi: Maior Baseli Ştefan, Căpitan Biianu, Locot. Co­­pos­cu, Sablopo, Cruiin­­graat și Ciochia și 37 s­odați. Marele Cartier Gem­ral. Sărbătoarea muncii Munca e sfântă şi nrmţeşte pe om. Dictonul »era et labors«, roagă te şi munceşte, e la definitiv, deprmarea­­ mei pe c­are trebue să o primărească omul aici pe pământ. întrebuinţarea raţională a forţelor sufleteşti şi tru­peşti e ab gura cale pe care mergând n’ai trăit zadarnic în viaţă, nu ai fost «a balast pentru societate, şi n’ai fost o buturugă in cale sau o boală molipsitoare.­­ De multe ori e acelaşi lucru a te ruga sau a muncii. Dacă prin rugă­­ciune ce Înţelegem elevarea suflstească din care cresc forţele noastre into­rieste, ea este o condiţia indisnen^a-f bili pentru a putea muncii. Nu mun­ceşte nime dacă nu are un ideal I în via­ţă Şi acest Idaai nu se poate J avea fă o o « legaţie a sufltului. In schimb muncind cinstit şi cu tragere de febră, da cele ma! multe­­ori, nu faci altceva decât să te rogi, p ntrncă contribui ca munca ta 1* ar­monizarea vieţii. Insă toate areite consideraţii sunt adevărate mimai în cazul c& d munca cinstită e cinstit răsplătită, când nu e esploatată de nime, ested e conside­rată după adevărul ce-l cuprinde: c ă e factorul cel mai puternic al vieţii, omeneşti, şi astfel nu poate fi nicio-j dată degradată ci lăustă să-şi valori­fice liber toată puterea «a edifica­toare. Munca, şi cea intelectuală şi cea fizică, în ă n’a ajuns să fie conside­rată şi apreciată după forţa uriaşă ce ne fi*prezintă la diferitele epoci ale Istoriei s’au aflat totdeauna tovarăşii omeneşti cari au cercat să espioateze munca, cercând să scoată din ea un maximum­ de câştig pentru ele, şi un trai amărât, o soartă jalnică pentr­u muncitori. Da aceea s’a simţit totdeauna ne­cesitatea ca muncitorii de orice cate­gorie să-şi strângă rândurile,­­ şi prin solidaritatea dintre ei, sâ silească pe cei ce nu vor să înţeleagă o dreaptă aranjare între muncitor, şi patron, să-şi schimbe mentalitatea şi atitu­dinea. .­Trebue să mărturisim că în pri­vinţa aceasta au fost mai solidari muncitorii cu braţele decât cei cu ere­,, erai Cel întâi, prin resist­en­ţa ce au opus-o tendinţelor capitaliste, au ajuns să-şi realizeze unele dintre dreptele lor dorinţe, deşi sunt departe încă şi ei de biruinţă \ V f • V , : «•.*.» subl.4 ■—«t ... rr«* . . .V..-- • a . ’'.'St: Cei mai extremişti dintre şefii muncitori mici, de^nădăjduiad că vor mai putea ajunge la un rezultat fa­vorabil prin mijloacele întrebuinţa te până acum, s’au lă­sat să cadă într’o p­ra pasti­e din care munca şi munci­torii nu vor profita nimic. Bolşevîă­­mii lor nu e o cre...ţ e ci o dis­truger­e. Din prilejul zLel pe 1 M­­ia, noi mărturîsim creiiaţa că toate po­poarele sănătoase, vrednice de viitor, vor face să trio«« feze Sa e e acssâ dreptatea muncii şi a muncitorilor de orice categoria. Şi sceat triumf nu va urma da asotfaraa muncitorilor dio toată Ic­mi­a, după lozinca »pro­­lutad uniţi-vâ«, ci din mentalitatea nouă stăpânitoare azi în lume, că fie­care popor îa ce*surile grele nu se poate bizui decât pe a ne însuşi, după cum s’a vtz­it In războiul încheiat ieri şi In greutăţile prin care mal trec popoarele azi. Şl d*că «zi simte fiecare adevă­rul ci ori­ce fiu al vesmuiui, fiu care munceşte şi în csaz de nevoie, luptă, —­e o piatră de temelie pentru po­porul întreg, din care face parte, nu mai poate dăinui nedreptatea in răs­plătirea tuturor după munca ce-o in­­depDnesc. In special la noî Rossâdl, — nu­­drst­tatea aceasta a şi început sa se prăbuşească Rtformat agrară şi dec­­toralâ, în toate pro­vi­nd. Io României mari vor aduca dreptatea meritată pentru pătura smirnă a muncitorului român, pentru plugarul nostru. Dar sunt In pregătire si toata legile prin care va triumfa dreptatea ceiorlalţi muncitori români, de ori­ce categorie. Noi sur­t*ra cu totii ce! mal con­vinşi democraţi, şi prin m­jloacu le­­gale vom face să biruie dreptatea muncii. Peste p­otecile ce le-ar mai putea pune In cale cutare clasă, vom trece cu uşurinţă. Pentru că imensa majoritate Care va legifera Ii Româ* n*a m?r« va reprezenta pSturie largi ale poporului nostru, case toate sunt păturile Iui muncitoare. A. Administraţia ziarului „Patria“ caută un bun încassator, care tot­odată să adune şi abonamente şi inserţii pentru ziar. Reflectanţii să fie oameni price­puţi, cu spirit comercial şi să pre­zinte garanţii serioase. Condiţiile de angajare favorabile. Informaţii la Administraţia ziarului Sibiiu, Str. Cisnodiei 23.

Next