Patria, iulie 1919 (Anul 1, nr. 108-132)
1919-07-01 / nr. 108
orgaSI AL PARTIDULUI NATIONAL ROMAN Â.g»»**€î ÎJ£i fleoas?® asi «I© luosrot Director: ion Agârbiceanu Redacţia ţi Administraţia: Sibiiu, Str Cisnădiei Nr. 23 t: fanmva a via ip* m # m i ■ p® t,n an 75 Lfeu — 150 Cotv p® za ®m 4o Lei — e© cor., •« M8# BH « IBP m W« S$ ■ pe « an 20 Lei - 40 Cop., Numărul 30 Eiastii - 60 flier? Anul I. Marți 1 Iulie 1919 Nr. 108 Prim redactor: Dr. Sebastian Bomemisa Anunțuri după învoială Numărul telefonului 343 Mm âmmm iimâm ea* kiwwifiil Nu numai de dragul Ţârii, de dragul clădirii celei noui ce e acum în curs de zidire, suntem obligaţi să muncim şi să suferim, să stăm de pază, gata de a restrânge orice lovitură, ci şi de dragul nostru, a vechilor iobagi, liberi azi şi uniţi cu fraţii noştri cari au atâtea veacuri de libertate în urma lor. . Dacă din silă şi din poruncă potrivnică sufletului nostru am fost în stare, numai pentru a nu ne ieşi nume rău, să ţinem de atâtea-că cu străşnicie piept furtunilor ce se abateau asupra stăpânilor noştri, azi când oprim prin trezvia, priceperea şi vitejia noastră primejdiie de la noi înşine, virtutea noastră trebuie să fie neasemănat mai mare. Căci azi dragostea faţă de noi înşine, faţă de neamul nostru este şi trebuie să fie imboldul de căpetenie care vă di tăria răbdării, prin care se fac toate lucrurile mai şi bune . Dacă am apărat şi am păzit pe aceia dela cari nu ne puteam aştepta la nici un bine, să nu ne apărăm pe noi înşine? Nu suntem noi, neamul românesc, vrednici de această apărare? întrebarea aceasta îndeamnă: Nu suntem vrednici de o soartă mai bună? Nu suntem vrednici de lumină şi puere? Near plăcea mai bine s* rămânem veşnic slugi? Să nu ne schimbăm niciodată în vultur care spintecă nemărgenirea? Desigur că urîm întunerecul, urîm robia şi că sufletul nostru e însă oşat după o deplină libertate. Desig ur că nu i suflet de român, fie că an, f e intelectual, care s* nu se simtă sdaic umilit de câe ori se gândeşte la trecut şi să nu viseze cele mai mari înălţimi, gândindu se la viitor. • Dar libertatea acestei desvolă i sufleteşti nu se poate avea d cât la tine scasă, aceasta o şt im cu toţii din experienţa trecutului Acest „acasă* inbuie să ni-l zidim deci, nu numai pentru hodina trupului, ci mai ales pentru a n- puta înfrumseţa, după plac, sufletul nostru. Odată ziceam : Săm cu arma în mână, ne dânzolim pe toate câmpurile de baie pentru cei ce ne sugrum . Şi aveam dreptate. Alţii ostaşi din alte vremuri puteau să zică: ne resboim pentru pofta de câştig şi de mărire a mai marilor noştri. Şi aveau dreptate. Noi azi, dând tot ce ne cere iubirea de neam, nu putem zice decât: o fscefci pentru noi şi pentru copiii noştri. La noi nu se pot scorni nici minciunile pe cari duşmanii le aruncă cu gânduri rele. Noi nu luptăm, nu stăm de pază , rii noastre, nici pentru boierii nici pentru capitaliştii noştri, din simplul motiv că noi Românii nu avem nici boieri, nici capitalişti. Noi ne putem iubi şi trebuie săă ne iubim din adâncul inimii sprijinindu-ne pentru că avem cu toţii aceleaşi interese. La noi nu sunt clase de oameni, în poporul nostru n’au fost şi nu sunt slugi şi stăpâni; am fost şi suntem pe-o formă de săraci ţărani şi intelectuali. Şi când ne gândim la o soartă mai bună, când ne străduim să ne-o câştigăm, mergem pe un singur drum cu toţii. Noi trebuie să însăpânim o dreptate pentru toţi, pentru că de subt jugul nedreptăţii am cşit cu toţii. Pentru ce ar putea avea mai mare interes preotul din sat, sau dascălul, sau notarul, sau medicul, şi cread că e nevoe de-o straşnică fazi în jurul ţării noastre, decât ţranul? E prevăzut sau se poate şi numai buni c- unii vor profita mai mult în România Mare decât alţii? Reforma agrară şi legea electorală ii priveşte pe intelectuali sau pe răni ? Şi dacă ei întreamnă şi fac propagand în interesul nostru al tuturor se poate spune de un om cuminte că ei ar umbla s duc în rătăcire pe cineva? In ce rătăcire? A ne p’zi a fi ga'a si ne ţinem ceea ce am gâştigat, ee râticire? Noi, noi trebuie *$ avem sinceritate, deplină încredere în noi, şi dragoste fr*tească Putem iubi acest neam în tota'itatea lui f ră gânduri tâlcuite. Ideile străine c ^domnii pot fi duşmanii popom u»«, la noi sunt absurde. Acolo unde subt numele de domn* se înțelege boeru’ sau marele capitalist se poate ca el r* fie dușmanul Dar la vot ce-a fost *i ce rste un domn de român ? Conduc torul intelecual al poporului, sau mai bine zis luminile cari s’au aprins din însuși mijlocul poporului pentru a arla tuturor cro rile. Iar dacă e vorba de traiul zilnic, nu ştiu ci cu care ţ ■ ran ar schimba cu un domn de azi. Se înelege sunt şi abateri de la reguli, dar nu numai între domni ci între ţărani. Cinstea nu-i legată de învălul ci de sufletul omului. Astfel noi şi de dragul nostru trebuie s s fim gata a ndura orice mizerie pentru închegarea României Mari. Nimenu ne-a avut dregi în trecut, s ne supun cel puţin noi acum când putem. Şi de dragul nostru, şi al viitorului nostru s fim gata a aduce orice jerîfft, pentrucă suntem vrednici. A. ului MM III III Belgrad, 30. Sîmbă a avut loc aici un foarte important, consiliu de miniştrii, în care s’au discutat ultimele ştiri, sosite dela conferinţa de pace precum şi în regim cu conflictul italian importanţa schimbărilor survenite n guvernul italian. Consiliul de miniştrii a discutat şi comunicarea primit de la cei 2 specialişti financiari sârbi din delegaţii de pace, conform căreia Iugoslavia ar urma sa asupra sa o mare parte din datoriile fostei monarhii Austro - Ungare. Dup aceste comunicări conferinţa de pace ar impune Sârbiei spi teasele din aceste datorii 3 miliarde coroane pentru teritoriile alipite din fosta monarhie propriu- zis iar 250 milioane pentru Bosnia. Şedinţa consiliului de miniştrii a ţinut toat ziua. Predominând convingerea că în această chestiune nu se poate t rata decât la conferina de pace, s’a ales o delegaţiune specială compusă din 5 miniştri, care a şi plecat ieri la Paris, spre a apăra acolo interesele Iugoslaviei. Este interesant faptul subliniat de cercurile guvernamentale din Belgrad ci datoria ce se pune în sarcina Sârbiei este mai mare decât despăgubirile de răsboiu ce ar urma a le primeasc. (Ag. Dacia). Belgrad, 20. Sliga neliniştitoare despre participarea în mare i sur şi a Sârbiei la achitarea datoriilor fostei monarhii Austro-Ungare a fost comunicată guvernului Sârb de fostul ministru Pencovici, actualmente delegat special financiar al Sârbiei la Paris. Dupind caiunile acestuia ar urma ca Sârbia să pliteasc o parte din datoriile fostului imperiu dinainte de rsboiu şi o parte din datoriile de rsboiu. Delegaţiunea speciali de miniştrii care este compusă din domnii, Tripcovici, Marincovici, Gluhici şi Kramar este condus de însuşi primul ministru Protici. In cercurile politice precum şi în masele adânci ale poporului ştirea , a produs o adevrat?» consternare. (Ag. Dacia). Belgrad, 30. In faţa palatului ministerului de externe, unde s’a unut importantul consiliu de miniştrii, se adunase o mare mulţime de oameni, care în urmă aflând de grelele condiţiuni financiare, impuse de la Paris, şi-a manifestat sgomotos consternarea. (Ag. Dacia). Steinsfeisal kauen, 29 iunie. Se anunţă din Berlin că guvernul german a găsit în casa meseriilor din Berlin o jumătate de milion foi volante prin care liga spartachistă îndeamnă la restinnarea guvernului. Guvernul a mai prins şi convorbirile telefonice dintre răsvrătiţii din Hamburg şi comuniştii din sfatul popular al Berlinului privitor la o nouă revoluţie. In toată Germania se agită pentru înlăturarea adunării naţionale şi întemeierea unei republici sovietiste. Comuniştii organizează greva generală de la căile ferate guvernul, însă crede că va înlocui imediat ce greva se va declara o bună parte din grevişti prin grupuri tehnice din armata de apărare a ţărei. Uniunea subofiţerilor germani a declarat ministrului apărărei ţărei Noske că lăsând la o parte convingerile lor politice vor da necondiţionat concursul lor guvernului și se vor supune ordinului lui. Comunismul în Hamburg Lyon, 29 iunie. Comuniştii sunt încă în putere. Trupele Guvernamentale n’au putut până acum restabili liniştea. Spartachiştii dispun de multe lumuii. Oraşul este condus de 12 bărbaţi aleşi din muncitorime. Guvernul a luat măsuri pentru restabilirea ordinei limitând noui trupe. 1. Bavaria nu se deslipeşte de Germania München, 29 iunie. Guvernul bavarez a lansat un manifest de credinţă cătră Germania, spunând că oricare va fi sfârşitul păcii, oricum va ieşi de la Conferinţă, nu ne va deslipi de ea. * . Milaiei Ultimile tărăgănări ale Germaniei Paris, 29 iunie. Detasta, secretarul conferinţei a fost însărcinat de cei 4 să meargă la Versailles pentru a întreba pe von Haniel când soseşte delegaţia germană însărcinată cu semnarea păcii. Von Haniel a răspuns că nu are nici o ştire de la guvernul său, care s-a mutat din Weimar la Berlin unde a sosit Miercuri seara. Germania a semnat tratatul de pace Paris, 30 iunie. Sămbătă după amiază la ora 3 în palatul Galeria Oglinzilor din Versailles, a fost semnat tratatul cu Germania. Reluarea lucrărilor cu Austria Paris, 66 Iunie. Luni se reia tratatul cu Austria și se prepară tratatul cu Bulgaria și Turcia. Matul pil inat era Cotoroi si Can franceză Paris, 30 Iunie. Lloyd George va vorbi în Camera Comunelor supra făcei, iar Clemenceau în Camera franceză, unde va depune tratatul pe biroul Camerei. Camera franceză a ales o comisie pentru studierea tratatului de pace. Au fost aleşi toţi reprezentanţii grupărilor politice, între cari şi 9 socialişti. . J . : — Presa enguenft si România — «Niciodată n’am avut nici o îndoială că soldatul român îşi va face datoria până la ultima limită a capacităţii sale morale şi fizice" Cu aceste cuvinte îşi Introduce corespondentul din Bucureşti al lui »„Times" scrisoarea ce i o adresează ziarului sa. Când toate oştirile din Europa slăbesc în faţa bandelor bolşevice, când toţi oştenii Europei se lasă, mai mult sau mai puţin, ademeniţi de ideile anarhismului roşu, singur soldatul român stă neclintit împotriva valurilor cari caută să distrugă tot ce generaţii nenumărate au cucerit în veacuri lungi prin muncă biruitoare şi isbânditoare. Niciodată presa streină n’a scris cu mai multă căduă despre soldatul român, nici chiar in vremea sforarilor supraomeneşti pentru a opri trupele lui Mackensen, decât acum când au ajuns la Tisa, cu arma la picior, stă paza neînfricată, cum stă pază neînfricată şi pe Nistru. „Ofiţeri ai misiunilor militare aliate, — continuă corespondentul lui „Times", — au vizitat frontul românesc din Transilvania şi mi-au comunicat impresiunile lor. Eie se pot rezuma în câteva cuvinte. L-am găsit pe soldatul român „clothed in rags and in courage" — „îmbrăcat în sdirenţe şi fltraj." Va fi aşa, nu ştiu. Va fi şi azi îmbrăcat în sdirenţe, nu ştiu... Dar că este îmbrăcat şi azi „în curaj" nu mă îndoiesc nici o clipă, cum nu se mai îndoieşte nimeni Azi, în zadar caută radiogramele roşii să impresioneze lumea cu pretinsele victorii bolșeviste asupra oștirilor române. Ele sunt înregistrate cel mult cu titlu de simpli curiositate. (Și radiogramele curg fâră contenire, câă vreme comunicatele noastre sosesc rar de tot, târziu de tot. Dacă n’ar fi birou! nostru de presă din Berna, am fi reduşi la telegramele lui Kuhn şi Lenin). Cu toată admira ia aceasta pentru soldatul român, căreia mai ales presa engleză ii dă expresiune atât de deasă, cu toată simpatia vădită pentru poporul român care se reflectează din scrisul tuturor celor cari au avut prilejul să cunoască acest popor, în jurul chestiunei româneşti, în jurul revendcărilornoastre plutele par’că e umbla de îndoială. Pe de-o parte admiraţie şi simpatie pentru fapte, de-aia parte neînţelegere, aproape duşmănie, j pentru revendicările lui cele mai juste., Nu este nevoie să precizăm această duşmănie care se desprinde din tot ce se hotăreşte şi mai ales din ce nu se hotăreşe la Paris Fârâ îndoială este o contradicţiune în aceste atitdini, dar o contradicţiune ce se explică foarte uşor: admiraţia şi simpatia sunt sentimentul general, ele reprezintă opiniunea publică recunoscătoare a serviciilor ce le aduce soldatul român în lupă împotriva bolşevismului; neînţelegerea şi duşmănia reprezintă numai interesele şi procupările unor anumite grupuri şi grupări internaţionale cari şi-au întins aripile asupra a tot ce se numeşte Conferenţa de la Paris. Este semnificativă sub acest raport simpatia cu care a fost salutată de presa engleză hotărârea Românilor de a pune capăt uneltirilor bolşeviste ungureşti în ţinuturile locuie de Români şi a începe desarmarea bandelor roşii fără a mai aştepta o autorizaţiune care cu siguranţă ar fi întârziat. Câteva zile numai cuvinte de încurajare şi de laudă, pentru energia românească superioară, apoi deodată din nou un diapazon mai coborît şi pe urmă nimic. Contradicţiunea aceasta este o fidelă reoglindire a conflictului ce frămâmă azi întreaga via « politică» din Apusul Europei. Este conflictul între cei ce au primit pentru ţara şi au adus sacrificii pentru victorie, şi între cei ce au stat la o parte când a fost vorba de sacrificii şi cauţi să-şi impuie acum voinţa când este vorba de roadele victoriilor. Un lucru este cert: din acest confict biruitoare va eşi opiniunea publici care tot mai slăruitoare se ridică împotriva grupăilor internaţionale întemeiate numai pe interese financiare cu rădăcini în toate statele cari s’au prăbuşit sau sunt aproape să se prîbuşească. Cheia conradicţiunîi este censura care începe să fie singura armă în mâna celor cari ieri erau stăpâni necontestaţi pe unanimitatea naţiunilor. Censura poate să supărite manifestarea unor simpatii, dar ea nu poate să suprime aceste simpatii însăşi şi ele, în Anglia ca şi aiurea, sunt de partea soldatului român „îmbrbat în screie şi în curaj" — care el va resolvi chestiunea aspiraţiunilor noastre naţionale, şi nu reprezentanţii capitalului internaţional. Simpatiile generale îi sunt de pe acum asigurate. Coresp. Hi ie mmm a stai şi misiilor inmii — începerea lucrărilor — Cuvântul de deschidere a d lui Haţegan — Comisiunea de examinare a advocaţilor şi magistraţilor şi-a început lucrările la Cluj în sala apelatorică de la palatul curţii de apel, indicând prin acest act o fază nouă şi importantă în munca grea de organizare a noului stat român. In prezenţa ministrului de justiţie Dr. Aurel Lazar şi a tuturor judecătorilor dela tribunal şi dela curtea de apel, a advocaţilor precum şi a altor persoane marcante a vieţii publice româneşti din Cluj, într’oatmosferă sărbătorească, potrivită însemnătăţii momentului, cu o voce clară, tre- murată de mândria naţională dl primpreşedinte Dr. Emil Haţiegan deschide prima sesiune a comisiunei de examinare cu următoarea vorbire plină de conţinut: Cuvântul de deschidere al d-lui Haţegan. • Noi încă nu umblăm pe căile uşoare pregătite de munca secolilor de cultură. Noi astăzi facem munca grea şi istovitoare a spargerei de drum. Credinţa naivă, că la rezultatul ajuns de alte naţiuni, în decurs de veacuri cu lupte grele, noi vom ajunge în câteva decenii cu o nizuinţă serioasă, ori cu o imitare isteaţă — nu e altceva decât o interpretare şi pricepere falsă a desvoltării organice a ştiinţei. Valoarea adevărată — a instituţiunilor nu se poate transplanta aşa uşor ca formele exterioare ale acelora. Valoarea adevărată, conţinutul variat şi bogat al instituţiunilor dn franciul unei munci tenace şi neobosite. Sfărâmându-se toate din fostul stat astăzi legiferarea, refacerea justiţiei pretinde mâni dextere. Umblăm printre ruine, a trebuit să răsturnăm multe instituţii, ca să putem crea altele noui, cari să oglindească sufletul românesc. Şi »dreptul« — ca atare — nu e tezaurul unei lumi de ştiinţă, făr’ a vieţii ce palpită şi să sbate încontinu. Valoarea dreptului trebuie măsurat nu ca valoarea teoriei, — ci cu aceea a vieţii practice. E adevărat, că pregătirea aprofundată juridică — e condiţiunea sine qua non a unei justiţii conştienţioasă, unitară şi că iscusinţă în legi — de multe greşeli şi falsităţi apără chiar şi pe omul laic; dară în contra răpirei drepturilor, în contra eluberării legilor — singur ce ne poate apăra e tăria ce zace în simţul de drept al poporului. Datoria magistraţilor şi a advocaţilor este de a întări acest simţ de drept, de a-l apăra în contra tuturor uneltirilor păcătoase. Pentru că ştiut este, că acest simţ e cel mai puternic apărător al legii,mai puternic, ca organele puterii statului şi ale justiţiei. Când astăzi prima dată dăm examenul de magistraţi şi advocaţi — sub dominaţiunea românească — * simţim o adâncă satisfacţie, fiind noi întâii părtaşi ai acestei zile însemnate şi să mulţumimcelui atotputernic, că ne-a învrednicit să ajungem şi aceasta zi.