Patria, iulie 1919 (Anul 1, nr. 108-132)
1919-07-02 / nr. 110
Pag. 2 Spre Cluj° Note cu creonul Cum treci cu trenul, dincolo de Aiud, trei patru gări sunt fără inscripţie. Va veni vremea, şi Ie va boteza şi pe aceste. La Răsboieni, trenurile se Încrucişează. Dintr'un tren de povară se coboară prizonieri unguri. Stau de vorbă cu pasagerii din trenul nostru; funcţionarii de gară se grupează în jurul lor. Schimbă câte-o vorbă cu ei, şi ar schimba mai multe, dar seniela le strigă : -- N’auziţi, mă, că nu e voie!... Ei se retrag pe linia lor, cu ţigările în gură. Femei trec cu fructe şi pâine — şi ei se prevăd. Când sentinela trece, unul spune, că nu s’a dat drumul să vină acasă. Li s’a dat drumul tuturor, cu excepţia soldaţilor „roşii“. (Pentru ce li s’a fi dat aşa repede drumul tu înţeleg?) Se înapoiază în Ungaria, dar nu cutează să treacă peste Ciucea. — Pentru ce? — întreabă un călător. — Ne bate publicul... „civilii...“ — Da, am auzit că şi româncele... —■ N’auziţi, mă, să nu vă mai spun odată, — se răsteşte sentinela. Soldaţii urcă în vagoane, bălăbămându şi picioarele în soare, îmbucând din burătăţile, ce cumpăraseră... Şi prin minte îmi trece imagina unui tren cu prizonieri români, ce s’a oprit — în vremea aceea — la gara din Crăciunel şi Blaj. Erau rupţi de foame, săracii... Femeile, prinzând de veste, au alergat să le ducă ceva hrană, dar jandarmii le-au împrăştiat, cu pslu puştii. Ei treceau palizi, abia îndrăznind să şi arunce privirea, prin zăbrelele vagoanelor încuiate. Etauş o distanţă de la 1916 până azi! Evoluăm...* In Cluj aspectul pare a fi tot cel vechiu. Lumea trece in goană pe străzi, cu aceeaş elegantă a unei capitale din provincie.. Un grup de soldaţi trece hăulind prin piajă. Vântul aduce fragmente cadenţate. Să învârtim hora frăţiei Pe pământul României.. La universitate reîncepe vieaţa. Elevi şieleve mişună pe coridoare. Profesori au sosit şi de la noi şi din vechiul Regat. Serbarea descinderii cursurilor a avut ac în Aulă. E o sală, ce ar face onoare şi universităţii din Berlin. Singur icoana urită a regelui Franz Iosif lipseşte. Cadrele goale ale ei, anunţă, că înainte de stăpânirea românească, ungurii republicani au delăturat chipul celui mai liberal regi ce au avut, despre care spunea poetul lor Vörösmarty: „Regele e cel dintâiu ungur...“ * Biblioteca universităţii e o splendoare. Directorul ne primeşte personal afabil, deşi e în concediu. Se întreţine cu noi, vorbind franţuzeşte cu profesorii din ţară. Intelege şi româneşte şi vorbeşte chiar, destul de acceptabil. Subdirectorul ne ia apoi în grije şi ne introduce pun labirintul bibliotecei, din camera registrelor, până sus pe terasă, de unde puteam contempla zidirea monumentală, în toată splendoarea ei. Registrele sunt aranjate după catalogul autorilor şi numai funcţionarii iniţiaţi se pot orienta in acest labirnt. Pretutindeni ordine şi curăţenie. In sala de lectură elevii îşi urmează studiile, aplecaţi asupra volumelor groase, făcându-şi notiţe, cu creionul. Funcţionarii sunt cu toţii la posturile lor, îşi văd de slujbă ca şi înainte, ridicând înspre noi câte o ochiadă furişă de bănuială. Sunt atâtea sale de lectură şi studiu. In afară de cea obişnuiă, alta pentru cetirea colecţiei de ziare, pentru reviste, pentru hărţi, cu mese din ce mai uriaşe. In sala din urmă, luăm, cu evlavie, în mână textul original al cronicei lui Şincai. Textul cu chirilice hieroglifice ne scapă... numai motto ne rămâne întipărit adânc î.Aminte: »Tantae molis erat romanam com dere genteml* Aceste pagini sfinte au fost purtate în desagii lui Şincai, pe vremea când orice îndrăznia să scrie despre trecutul Românilor era vrednic de spânzurătoare: „Opus igne, auctor patribula dignus*. * Coborîm tăcuţi scările bibliotecei. Un profesor dela Iași observă: — îmi pare că acum sunt altul. Mis’a risipit toată ura ce le-o purtam... Acum mi-e milă de ei... Petronius. • Articolul ne-a sosit cu intâraiere. iw^wiwiwmsiunywinmi n Htitmm mt» litulii iilatiziili pitUn Faţă de unele nedumeriri exprimate pe cale ziaristică, în chestia salarizării prioţilor, ţinem că constatăm, că după informat uni e primite din isvor competent, pân acum s’dU luat hoţuri favorabile preoţimei desfirţându-se prie dispoziţiunile şi resuicţiunile jignioare aplicate în cursul anilor de răsboiu faţă de prioţimea românfi. Astfel adsusele famiiliare şi di veşminte s’au acordat după fiecare copil şi după soţie atât pe anul 1919, cât şi pe anul 1918, adausele familiare au fost urcate pentru anul 1919 la suma duplă Ltăi de cea din 1918, iar adsesele extraordinare de câte 300 cor. lunar li s’au încu- j viinţat şi preot' °rical tuturor celorlalte categorii de funcţionari, începând cu 1 Noemvrie 1918 şi până la 30 Iunie 1919 Pentru rrod'f carea art. de lege XIV din 1898 şi XXXVII din 1913 se cer însă date amănunţite cu privire la pregătirea şi situaţia fiecărui preţ. Conspectele cerute încă la sfârşitul anului 1918 nu le-au înaintat încă nici până în prezent toţi cei interesaţi. hm mi imuna Nr. 21 şi Nr. 25 (mc»d*flc»tă) 1 Vor fi com uraţi ca inpactor', a) Ace-- sia»* fără rea or edinţă prin localuri public« Odri, trenuri, pe »h & etc., vor a munica roborta, comunic orice chip, siri fie adevărate lui imaginare, «a« pdrtra r lative ia p«raţiuni t d« ranbovn, .iupţia şi dislocarea trupelor, di*po.ziţi«*n*le autorităţilor mi-itmre sa*1 orice chestiune privitoare la armata r* mână. 2. Acestă refracţune se va judeca $* condamna de pretori In prima sa ultimrinstanţă, cu inch*soa-e ănd la «ti am r 30 amendă până la 2000 Lei. Gând faptele de mai sus ** vor fi sâ * arsii mn scopul de a spiona, sa*« trafo.m apt ort pedepsei? prevtteuie de lege pe. Stei»' in eiomone in !**m «ft* ' Acţiuni la »Ardealuri, societatea anonimă penru înfiinţarea de tipografii şi librării, se pot semna c încă 10 zile, adecă până la 10 Iu p lie a. c. Pentru cei din Blaj şi jur [ s’a dep s un prospect la banca!! »Patrioti în Blaj, unde se vor pu- U ica semna acţiuni ! Toate ziarele sunt rugate a reproducer acest aviz. j f Pentru Banat — Moţiunea votată în adunarea de la Sighişoara: — Cetăţenii români din oraşul şi plasa Sighişoara constituiţi în adunare poporală azi în 22 iunie a. c. în piaţa oraşului Sighişoara în număr de peste 3000, stăpâniţi de flacăra curată a dragostei de neam şi ţară, cu o legitimă revoltă sufletească protestăm în potriva aspiraţilor şi a pretenţiunilor nedrepte sârbeşti asupra unor părţi din Banat, care atât prin hotarele lui naturale, cât şi prin unitatea strictă a popoarelor este indivizibil şi în puterea principiilor Wilsoniane şi cele stabilite de marea adunare naţională de la Alba-Iulia, formează incontestabil proprietatea României întregite. O jignire a acestor drepturi sfinte şi inviolabile ne va găsi uniţi în cugete şi simţiri, cu o voinţă nezdruncinată pentru a nu ceda nimic din drepturile noastre ce le avem la stabilirea graniţilor noastre din Apus; braţul nostru efe fier va şti — dacă e nevoie şi în aceasta sfântă cauză — să facă dreptate fie chiar cu jertfirea vieţei noastre! Asigurăm Consiliul Dirigent şi Guvernul român de devotamentul şi dragostea noastră în veci neclintită şi unanim ne exprimăm dorinţa şi pretindem hotărît şi neşovăitor întreg Banatul, unirea tuturor Românilor într’un singur stat sub înţeleaptă domnie a Maiestăţi Sale Regelui Ferdinand I. GerssEla ccGleda Uiatuitr itmpastsrea tiiii [aeae. Paris, 30 Iunie. Nauen spune că von Haniel a trimis ’ preşedintelui conferinţei în legătură cu căzut Scheuermann o noă ară ând că s’a garantat din partea puterilor afiate şi asociate imunitatea întregei" delegaţi germane cerându-i' aceleşi să se asigure turor membrilor delegaţiunei germane prezenţi şi cari vor veni, exteorialitatea cuvenită şi mai cu seamă bilet d liberă trecere. Ministrul von Hannel a mai trimis preşedintelui conferinţei două note. Prima notă vizează anumite concepuni cuprinse în memoria aliaţior din 16 Maiu şi care n’are prevăzute în siituaţie trataului. In a două roiă guvernul german diclară că nu se crede obligat să recunoască ca obligator acordul redactat de puterile aliate şi asociate asupra ţării renane. PATRIA Dl Dumani la laşi •» Unul dintre membrii misiunei universare franceze, marele geograf De Martonne, a vizitat în săptămâna trecută Basarabia, fiind însoţit de d-l Murgoci. Sâmbătă, venind de la Chişinău, s-a oprit în Iaşi, unde a vizitat Universitatea şi alte instituţiuni culturale. La agapa care s’a dat în onoarea sa de către Universitate, au luat parte, rectorul, decanii şi profesorii Universitari. Studenţimea a fost reprezentată prin câte un delegat din fiecare provincie. Au salut pe marele oaspete, d-nii profesori Iulian Teodorescu, dr. Bogdan, Borcea şi studenţii Lăboacă, din partea ieşenilor, iar din partea Basarabiei, Cazaclia. I. A. C. Cuza relevă dragostea poporului român pentru Franţa, dragoste ce nu datează de acum şi s’a manifestat categoric înainte încă de 1848. Spune că Franţa poate conta, pe vecie în simpatia românească, iar România contează în sprijinul Franţei. Di De Martonne răspunzând spune Că misiunea franceză a rămas entuziastă de cele văzute în România, şi se credeau cu adevărat ca în Franţa. Membrii misiunei au admirat multe din organizaţiile din România, de progresele uimitoare realizate de tânăra ţară. Vorbeşte cu entuziasm de vizita ce a făcut-o în Basarabia, unde a dovezi palpabile şi că nu pot fi confesate drepturile şi face parte integrantă a, ţarei româneşti, de lângă care nu poate fi deslipită. In chestia social politică dl de Martonne, spune că misiunea lui, care are un caracter pur ştiinţific, nu poate merge prea departe, însă nu trebue uitat că legăturile de simpatie între Franţa şi România sunt mari, şi românii pot conta în sprijinul poporului francez. D. de Martonne tepmima zicând: „— Universitatea din Iaşi, cea mai veche Universitate din vechiul regat, nu şi-a terminat menirea*. Munca rodnică pe care o depun profesorii săi, dragostei studenţimei sale, va aduce negreşit rezultatul dorit, acela ca Universitatea din Iaşi să fie cea mai mândră dintre universităţii® României Mari.“ Rechiziţia nete ar Se aduce la cunoştinţa generală mătoarele: 1. Bonurile de rechiziţii şi chitanţele ce s’au eliberat pentru rechiziţiile făcute de diferitele comisiuuni sau Trupe ale Serviciului organizării VI—Vil, vor fi achitate complect imediat ce banii vor fi trimişi de ministerul de răsboiu din Bucureşti. Sumele pentru achitarea acestor bunaţii au şi fos aprobate de comsiliul de minierit, dar nu au putut fi trimise, deoarece cormisiunile şi birourile de rechizţii nu au terminat încă lucrările pentru a le putea înainta la minister. Aceste lucrări terminându-se în curând se va r.d ca să aduce banii dela Bucureşti şi atunci dupăce copurile de trupă vor primi banii, au să trimită de îndată comisiuni în păşite unde au rechiziţionat cai cari vor rescumpina bonurile de sechiziţie. 2. Toţi aceia, cărora li s’au făcut rechiziţii şi nu au primit bonuri, se vor adresa birourilor de rechiziii nspertive cari vor examina reclamaţiunile şi elibera bonurile fără de care tiu se poate faca nici o piață. 3 One.® evaluări de peţuri ce s’at, făcut de comisiunile de rechizite, rămân bune şi definitive, nu mai putându-se acorda alte preţuri noui. 4. Nici un animal sau vehicul ce s’a rechiziţionat nu se poate da înapoi pentru un momim, restituirea lor făcându se numai la demobilizarea armatei. 5. Orice reclaimţiuni asupra celor arătate la punctele 3 şi 4 nu vor avea nici un curs nepuându se rezolvi astfel decât după curm se arată în prezenta publicațiune,, P. șeful SO. VI—VII. General DdowiatSniant. Artistice Concertul soţii Mărcuş-Crîşii dat în 14 Iunie n. 1919 cu mare succes în Sibiiu, armând ceirei mai multor centre romanneşti, şi primind dl Mărcuş permisul forurilor militare, va fi repetat în 6 Iulie n. 1919 la Cluj şi la mijlocul, lunei iulie laBraşov, cu acelaşi program. Teatru românesc în Sibiiu. Anunţărm cu plăcere că artiştii Teatrului Naţional din Craiova sub conducerea dlui Mşu Folino vor da în oreşul nostru 5 repregnaţii şi anume în serile de 5 6, 7, 8 şi 9 Iulie a. c. Reprezentaţiile vor avea foc în Teatrul orăşenesc. Sâmbăt în 5 Iulie se va juca piesa „Institutorii“, comedie la 3 acte de Otto Ernst- Spectacolul se începe cu admirabilul poem .Pe aici nu se trece. Celelalte spectacole vor urma consecutiv şi se vor anunţa. Bilete pentru toate reprezentaţiile se află de vânzare la magazinul Ioan Gruia vis a-visde împăratul Roman, strada Cisnădiei. l m ministru Vaida Voevod la Reims Paris. Una din zilele neuitate din decursul conferinţei de pace de la Paris va fi — desigur — pentru comisia transilvăneană, ziua în care a vizitat ruinele oraşului Reims şi întăriturile fortului de la Pompeiie. Dl ministru Vaida Voevod, după ce vizirase ca delegat plenipotenţiar regiunile devastate din nordul Franţei (Lens, Arras şi Denain) a ţinut să vadă şi Reimsu, ca să se convingă în persoană de ororile răsboiului. O ocazie foarte bine venită a fost escursia aranjată din partea jurnalului parizian »Petit journal", într’o zi de Duminecă în 18 Mai. La vestea că o societate de români vrea să viziteze Reimsul a pus redacţia jurnalului la dispoziţia românilor un vagon special. Societatea românească din Paris în frunte cu dna şi dl Vaida Voevod, dl Pelivan, ministrul român din Basarabia, cu dna, dl şi dla Ion Pilat şi dl Dr. Caius Brediceanu, cu sora şi alţi români aflători la Paris. Pornind de la gara de Est, dimineaţa, la 7.45, a ajuns trenul special, tixit de excursionişti de toate neamurile, după ce a trecut Marna, unde s’au dat memorabilele lupte din Iulie 1918, la ora 11, la gara dărăpănată de la Reims. Incunoştinţiîte autorităţile de veture a noastră, un reprezentant al primarului oraşului a dorit românilor bun sosit in *oraşul-martir* şi a pus la inimă să nu lăsăm să ni se şteargă din memorie impresiile, pe cari le vom avea, ci să le dăm mai departe, ca să se pătrundă generaţiile viitoare de grozăviile unui război modern. A răspuns în numele românilor dl ministru Vaida, accentuând prietenia franco-română şi bucuria, pe care o simte când vede că oraşul Reims a fost eliberat de duşman, ca să renască în viitorul apropiat. Ce s’a ales pe urma bombardării din minunata catedrală, podoaba Franţei şi a urnii întregi? Statui ciungărite, bobtituri svelte, pline de horbote de piatră, căzute la pământ — Statuia doamnei D’Arc dispărută de pe solnul din faţa catredralei, iar în jurul templului acestuia, în care se ungeau regii Franţei şi unde se păstrau odotrele regatului, îţi rânjeau pereţii caselor deteriorat. Ce s’a ales de Bulevardul Republicei şi de Strada Enric al IV-lea, de primăria oraşului, de teatru, de zecile de străzi şi pieţe, pe unde pulsa vieaţa odinioară, şi unde astăzi se văd sârme ghimpate, rămăşiţe de mobile şi de case, claie pe grămadă ? ! O parte a societăţii a întreprins cu automobilul o excursie la fortul care a ţinut oraşul Reims, la Pompelle. Căzut în mânile germanilor, fortul Pompelle a fost recucerit din partea francezilor în 25 Sept. 1914 şi — după cum spune inscripţia dela faţa locului — »n’a căzut de atunci nici o singură dată în mâna duşmanului«. In mijlocul ruinelor, deasupra unor catacombe, erau câteva morminte de ale ostaşilor îngropaţi după lupta din 23—26 Sept. 1914. Au căzut pentru Franţa, luptând cu glorie, spune inscripţia dela capul lui Guinaud, Tallade, Innaud şi a unui soldat necunoscut. înaintea mormântului celui necunoscut şi-au descoperit capul românii şi s’au gândit la cei necunoscuţi ai noştri, la sacrificiile mari şi dureroase, aduse de noi în răsboiul mondial, şi par’că mormântul celui necunoscut s’a preschimbat într’un simbol... Dela Pompeile — unde se putea să lipsească automobilele americane, cu strângătorii de rămăşiţe istorice?! — a vizitat societatea românească localurile subterane ale firmei de şampanie Mumm. In localurile acestea s’a ţinut în decursul răsboiului şcoală cu elevii oraşului Reims. Cu felinare în mână, trecând prin nişte coridoare reci şi întunecoase, tăiate în stâncă de cretă — am ajuns în câteva încăperi scunde şi nesănătoase. Pretutindeni lume curioasă, care vrea să vadă Reimsul în ruine şi cetăţeni ai Reimsului, reîntorşi, hotărîţi să reînceapă munca, să-şi reclădească casele şi gospodăriile devastate. Dintre ruine începea să ţâşnească vieaţa nouă. Trecând pe lângă catedrală societatea românească a mai aruncat ochii odată la casa Domnului şi a cetit inscripţia de sub roseta cea mare, de la intrare: »Deo optimo maximo, sub iive Beate Mariae Virginis Dei Parae«... Corespondent. Omenirea întreagă, bea extraordinar de mult. Peste tot, în ţările calde şi reci, la nord şi la ecuator, toţi beau beuturi alcoolice, toţi, toţi şi-au făcut un obicei, şi poate chiar o nevoie, să bea. La masă, după masă, ziua, seara, noaptea, să bea, în case, în cafenele, în birturi, să bea. Dacă nu te-ai văzut de multă vreme cu un prieten, când te întâlneşti cu el, intri într’un local, la un păhar oare care: — te duci la o vizită ţi se oferă o băutură. Alcoolul acesta care se consumă pe o scară aşa de întinsă, este sau nu este folositororganismului nostru? Serveşte el la ceva? Strică? Savanţii din trecut, dăduseră hotărârea că alcoolul este numai dăunător organismului şi nu aduce nici un folos. De aci au pornit toate Ugele acelea antialcoolice, cari nu au combătut numai alcoolismul, dar au propovăduit în mod îndârjit o abstinenţă strictă. Mai încoace, în zilele noastre, cercetările ştiinţifice făcute prin mijloace mai înaintate, au dat o soluţie definitivă acestei probleme, probând că alcoolul, luat în doze moderate, înlocueşte amidonul şi zahărul. Alcoolul deci, este un aliment, numai cu condiţie să fie luat în doze moderate; căci numai astfel, poate să dea căldura de care organismul are nevoie; iar experienţa a arătat că dintr’o cantitate mai mare de alcool luată, numai o parte se consumă pentru nevoile organismului, iar cealaltă se eliminează prin rinichi, fără să fie transformată în organism, şi aceasta cantitate de alcool, nutritivă, este până la un litru de vin pe zi, şi numai pentru persoane cari duc o vieaţă activă, iar nu pentru cele cu viaţa sidentară. Da, alcoolul, în doze mici, este hrănitor, dar cu condiţie să nu fie luat singur, ci împreună cu alimentele. El este un excitant al sistemului nervos, ca şi ceaiul şi cafeaua; face să dispară oboseala nervilor produsă prin muncă; dă organismului, într’un timp mult mai scurt, energia pe care ar recăpăta-o fără el, într’un timp mult mai lung. Acest rol de hrănitor al sistemului nervos, face ca alcoolul să fie întrebuinţat cu mult succes ca medicament. El lucrează ca un excitant, ca un tonic (întăritor) al sistemului nervos, şi se întrebuinţează ca atare, tot în doze mici, ca să uşureze travaliul cerebral, să mărească energia musculară, să susţie inima, şi să micşoreze oboseala. Din aceste motive, alcoolul se întrebuinţează cu mult succes în boalele infecţioase. Alcoolul ajută şi digestia gastrică, ajutând secreţia sucului gastric, şihiar în foarte mică măsură înainte de masă ca aperitiv sau după masă, ca digestiv, serveşte foarte bine, luat în mai mare cantitate, strică digestia, căci opresc materiile albuminoide de a fi digerate. Experienţele au arătat că alcoolul este şi antiseptic; aşa, microbul febrei tifoide, moare în apă cu vin, după un timp mai lung. In rezumat, alcoolul este un aliment şi un medicament, dar mai are o parte, dăunătoare şi o parte foarte periculoasă: alcoolismul. Mai întâi alcoolul este un aliment care costă foarte scump, mai scump decât oricare alt aliment de azi, astfel că nu prezintă nici un avantaj pentru săraci. Apoi, nu este un aliment indispensabil, şi oricât a fost şi este de răspândit in toate ţările şi în toate timpurile, o mulţime de exemple arată că abstinenţii potsă se lipsească de el, fără nici o supărare. Dar mai ales, alcoolul, luat în doze mari, este foarte periculos. Nu vom vorbi în această cronică de acest flagel, de alcoolism, ci vom arăta numai daunele pe care alcoolul le aduce organismului. Băuturile alcoolice conţin alcool obişnuit, sau etilic, conţin alcooluri superioare, esenţe etc., şi toate acestea sunt otrăvicioase sau cum zicem noi medicii, toxice. Şi alcoolul etilic este toxic, dar mai puţin decât alcoolurile superioare. Esenţele cari se pun în beuturi ca să le dea mirosul dorit, sunt foarte otrăvicioase, şi au influenţă mai cu deosebire asupra sistemului nervos. Asupra organelor digestive au o influenţa foarte dăunătoare materiile eslorante şi cele antiseptice cari se pun mai ales în vinuri ca să se conserve. In rezumat, alcoolul sub orce formă ar fi, este dăunător, şi nu foloseşte decât numai dacă este luat în doză foarte mică. Pe nemâncate, neamestecat cu alimentele, sau cu alte lichide nealcoolice, alcoolul este o otravă, care strică nu numai stomacul asupra căruia lucrează mai întâi, dar şi celelalte organe interne, şi chiar sistemul nervos. Alcoolurile tari dăunează în special stomacului, alcoolurile slabe, ca vinul şi berea, dăunează în special ficatului şi creierului. Sibiiu, 1919 Iunie. Dr. Pompiliu Robescu. Cronică muzicală Alcoolul — Alcoolul alsmeist — Alcoolul medicament — Pericolul alcoolului - 2 iulie 1919