Patria, iulie 1919 (Anul 1, nr. 108-132)

1919-07-18 / nr. 122

ORGARI AL PARTIDULUI NATIONAL ROMANI Director. lan A. g â I b î« e » B « Redacţia şi Administraţia Sibiiu, Str. Cisnădiei Nr. 23 Ajpcupe fia fiecare aci die luem _ H - p® o® TS Lei —• ISO Cwss. p® Vi ®® 40 kw! ■ ®© 0®i*». ® H $$ II <B iîl O ii “ RX 11 pS 1jt an sg Lei — 40 C»r.. Num Aral *® hwat — 40 fllwl Anul L Iff Vineri 18 Iulie 1919 Nr. 122 Primredactor: Df Sebastian Boraemisa Anunțuri după învoială Numărul telefonului 348 Inftarrarî Am ravasiîm lllVVIVHil , ww IWIVSl^WB tfilniii In timpul din urmă s’au produs câteva fapte în viata Europei, înregistrate şi de presă, dar în măsură şi mei mare înregistrate de conştiinţa noastră, fapte menite să ne arate încă odată adevărul vechiului dicton: »Non datur saltus in natura«. Căci putem pomeni această »natură« şi când e vorba de vieaţa indivizilor sau a popoarelor, sau chiar şi numai de un anumit metod în conducerea acestora. Mentalitatea cuiva, fie el singuratic sau popor încă îşi are mentalitatea sa în care schimbarea refentină şi radicală, nu se poate produce. Chiar şi sistemele de guvernare internă sau de diplomare internaţională sunt supuse acestei legi atât de oneroase propăşirei omeneşti, şi care indică imperfecţiunile inerente firii noastre. Multe din hotărîrile luate în ultima fază a conferenţei de pace arată o întoarcere vădită către imperativul categoric al celor mari, chiar către practica absolutismului, în mijlocul democratismului ce e aproape deplin stăpân în straturile largi ale tuturor popoarelor. Opnia publică europeană se ridică cu tot mai mare energie împotriva acestei reveniri spre trecut, prin faptul că se aduc hotârîri care privesc vieaţa popoarelor şi a întregii omeniri de câţiva oameni fără consultarea prealabilă a maselor. Nici odată n’au fost mai multe ţări şi popoare interesate într’un tratat de pace, şi nici odată hotărîrile nu s’au adus de mai puţini Inşi, înzestraţi cu puteri aproape nelimitate ca la Conferenţa de acum. De unde la începutul conferenţei se admisese principiul publicităţii pentru toate hotârârile ce se vor lua, ca ele să fie imediat cunoscute în lumea întreagă, în practică lucrurile au ajuns acolo încât chiar în Franţa, afară de dl Clemenceau, puţini din chiar membrii guvernului sunt iniţiaţi în lucrările Conferenţei. Astfel nu e mirare că opinia publică franceză, acum când se vede în faţa faptelor împlinite, începe să-şi arate nemulţumirea prin scrisul ziarelor franceze. Se credea, la început, că stăm în faţa unei nouă diplomaţii, care să rupă pentru totdeauna cu trecutul de mister al acesteia. Dar iată că »saltus in natura non datur«. Prea înrădăcinată a fost tradiţia ca dintr’odată să se poată produce o inovaţie atât de capitală. Noi am avut prilej să medităm asupra adevărului acestui, dicton, de îndată ce s’a proclamat »republica maghiară«. Mulţi ne încudinţau dintre străini mai ales, şi chiar dintre ungurii care urmăreau, se înţelege, alte scopuri, că unguri au încetat să mai constituie pentru noi o primejdie, că, odată cu căderea regimului monarhic şi imperialist, a căzut şi idealul urmărit de acest razim; că deci, noi în viitorul cel mai apropiat, putem trăi cu ei în deplină prietinie, ba poate chiar în alianţă de stat. Noi simţeam şi ştiam de la început că o mentalitate hrănită atâta vreme cu himere arzătoare ca cea ungurească nu poate dispare aşa dintr’odată, că chiar dacă principiile democratice ale nouei republici ar fi sincere, ele trăiesc încă numai în idee, şi că, pentru a se coborî şi în suflet şi a-l schimba radical, va trebui să curgă încă multă apă pe Tisa. Şi, în consecinţă, deşi nu am fost , nu vom fi străini de idea unei bune vecinătăţi cu Ungaria aşa cât va rămânea atunci când ne vor da ei posibilitatea aceasta, am stat în gardă pentru moment şi vom tebui să mai stăm, preîntâmplând erupţiile spiritului unguresc, aşa cum îl cunoaştem destul de bine din trecutul nostru. Se faţeiege nu noi am fost aceia care ne-am înşelat. Ba dimpotrivă, convingerea noastră a fost confrmată prin două fapte: invazia trupelor roşii în Cehoslovacia şi rezultatul nul ce au avut tratativele dintre aliaţi şi guvernul lui Kan Bela. * Aceeaşi revenire la trecut,—sau şi numai încercare de revenire cum sunt şi celelalte două pomenite mai sus, pentru că împotriva lor se ridcă voinţa »naturii« celei noui şi din cât poate nu le lasă să se realiteze — o înregistrează în timpul din urmă conştiinţa noastră şi în ceea ce priveşte Rusia cea veche. Cea mai cumplită furtună a revoluţiei sociale bântite de doi ani şi jumătate fostul imperiu absolutist al Ţarilor. Cea mai completă răsturnare a întregei ordie sociale şi politice s’a produs. Toate idealele de vieaţă ale poporului păreau schimbate, toate valorile create din nou... Desigur în continuă revoluţie, în continuu răsboiu civil nu poate trăi un popor. O revenire la realitate, o aşezare a vieţii ruseşti putea fi prevăzută de oricine, pe mai curând sau pe mai târziu. Dar câţi dintre democraţii zilei de azi, câţi mai ales dintre cei ce se înflăcărează de utopii, au putut crede că, încercându-se aceasta aşezare a vieţii ruseşti, se vor arăta drumurile cari duc în vechea Rusie ţaristă? Şi iată acum Kolceag şi Denikin aceia care s’au putut validita mai mult faţă de bolşevismul rusesc, arată cu mâna spre vechea Rusie în care singură văd mântuirea, nu spre o Rusie, cel puţin democratică din temelii, care să nu mai admită în corpul său provincii neruseşti, răpite de politica de cucerire a Ţarilor. Intr’adevâr „non datur saltus". Şi ce e mai semnificativ revoluţionarul Burtel scoate la Paris un ziar cu tendinţe mperialiste ruseşti, pe când un ziar republican rus a fost sistat din motivul că s’a publicat în el un articol în care se spunea că adevăratul popor rus nu-l vrea nici pe Colceag nici pe Lenin. In aceeaşi vreme în capitala regatului ugoslaviei reapare vestitul Bobrinski, vechiu anexonist şi panslavist, şi aptă, între aplausele fraţilor sârbi ideia Rusiei mari şi unite. Se poate că şi prezenţa lui acolo şi a altor emisari ruşi contribue ca aliaţii noştri sârbi să ne arete atâta... înstrăinare. Ei au început să uite că Rusia a părăsit, a tradat, că pe aceşti ruşi i-au dispreţuit din adâncul sufletului în cursul răsboiului, au uitat că i-au salvat aliaţii şi, în rândul întâi corăbiile italienilor, şi din obidă faţă de noi se împacă cu cei ce vreau să învie tocmai ceea?ce-i primejdios pentru neamul românesc. * Da »non datur saltus In natura«. Dar nici revenire pe de a'ntregul la ceea ce a fost, nu-i cu putinţă în natură. Forţele noui, conştiinţele noui, această menire o au. Adevărul rămâne, ca totdeauna, la mijloc: evoluţia se face cu greu. Nu trebuie să ne sperie nici tendinţele de revenire oricât de puternice ar fi, nici nu trebuie să ne încânte tot ce presimte sufletul, şi să ne muţumim cu atât. Liniştiţi şi hotărîţi noi trebuie să muncim necurmat, pentru ca să putem realiza un pas înainte în evoluţia vieţii. A. lifti din Wm şi Bita (Pentru ce nu au participat la adunare). Cu privire la adunarea poporală pentru Banat ţinută la Sighişoara în 23 iunie a. c. comunicăm în cele mai jos informaţiile autentice primite de la o persoană oficioasă din Sighşoara, înainte de a fi convocată adunarea prefectul judeţului a ţinut de bine să comunice şi saşilor intenţia de a aranja o întrunire pentru Bănat şi a î ivita şi compatrioţi saşi să ia parte. Totodată le-a comu- nicat textul moţiuni care urma să fie ausă la această adunare. Saşii au consimţit să ia parte şi au aderat la moţiune, după ce s’au făcut unele modificări cerute de ei In preziua adunărei s’au prezentat însă reprezentanţi ai consiliului naţional săsesc la prefect şi au înaintat o moţiune deosebită, declarând că ei numai pe aceasta o pot vota şi primi. Prefectul Ie-a declarat că moţiunea lor nu poate fi trimisă fiindcă adunarea să ţine numai pentru Bănat şi nu se ocupă cu alte chestiuni. In urma acestora saşii rai renunţat de a lua parte la adunare. Moţiunea publicată de noi în zilele trecute era de fapt cea compusă de consiliul săsesc şi pe care ar fi dorit saşii să o voteze. In măsura ce se apropie clipa decisivă pentru fixarea graniţelor Bulgarei, „Prusacii Balcanilor" dau semne de tot mai mare nervositate. O nervositate aşa cum o înţeleg vecinii noştri de peste Dunăre, să dea la mii Ziarele au înregistrat săptămâni dea răndul atacurile pe care bande bulgare le comit asupra posturilor noastre de grăniceri din sudul Dobrogei■ Posturile noastre au fost atacate tâlhăreşte de indivizi cari purtau uniforma armatei bulgare şi despre cari oficialitatea, din Sofia declară că sunt bolşevici de-ai lor, pe care, regretă, dar ni au mijloace să-i ţină în frâu. Mai ştiam bine că aceşti bolşevici sunt susţinuţi de însăşi oficialitatea bulgărească, numai aşa mai puteau demonstra pentru imperialismul bulgar, pe care-l vedeau ameninţat de Conferinţa Păcii şi de trupele de ocupaţie. Cu cât se apropia clipa hotărârii de la Paris bolşevismul, neorănduielile din Bulgaria creştea mereu, urmăndu-se şi aici aceeaşi tactică de-a intimita prin neorânduieli interne susţinute intenţionat, pe cei ce hotărăsc la Conferinţa păcii. După cele petrecute în Ungaria, Austria şi Germania, veni rândul Bulgariei ca să urmărească aceeaşi tactică. Nu în zadar au purtat împreună răsboiul celui mai nebun imperialism. Azi, când Conferenţa păcii e pe punctul să-şi spună cuvântul in chestia Bulgariei, nervositatea bulgărească a crescut atât de mult încât, după ce au măcelărit soldaţi de-ai aliaţilor, din armata de ocupaţie din Bulgaria, au lovit „la glava« şi pe doi publicişti francezi, cari se duseseră la Rusciuk să ancheteze la faţa locului neorănduielile şi crimele. Bulgarii vreau să demonstreze cât mai evident că nemulţumirile lor, în aşteptarea judecăţii ce le va face-o Conferenţa, au ajuns atât de departe, încât nu mai sunt răspunzători de nimic, şi că nu-şi pot lua sarcina să execute hotărîrile ce se vor aduce. Alt înţeles nu putem afla în atitudinea lor faţă de trupele aliate din Bulgaria Cetim că un regiment francez a plecat să facă ordine, să desarmeze pe Bulgari. Dar de căte ori n- am cetit şi până acum că Bulgarii au fost desarmaţi! Faţă de nişte oameni cari n’au respectat condiţiile armistiţiului. Aliaţii aveau tot dreptul să se folosească de această măsură, ca şi faţă de Unguri Dar Aliaţii noştri i-au tratat cu mănuşi, pentru că azi „prusacul Balcanilor" nu îndrăsnească a linşa publicişti francezi cari merg la ei să ancheteze. Credem că atât din păţăriile din Ungaria cât şi din cele de peste Dunăre, Aliaţii se vor convinge, cel puţin acum, că sunt popoare cari pe cei ce-i tratează cu mănuşi îi cred... lipsiţi de energie şi putere. Erai caii vor fi intrali In afară de Kaiser vor mai fi judecate şi alte persoane din Germania, care s’au făcut vinovate în timpul răsboiului. Printre vinovaţi sunt: Prinţul Ruprecht de Bavaria. E! este acuzat de deportările din Lille, Roubaix şi alte oraşe. Mackensen — Furturi, incendii şi execuţii în România. Baronul Van der Lauchen, şeful departamentului politic în Regia şi în alte părţi. Amestecat în câteva omoruri. Von Manteuffel. — Incendiarea oraşului Louvain. Mai sunt şi alţi ofiţeri, în număr de zece, cari sunt daţi judecăţii, pentru cruzimi, distrugeri, execuţii, masacre în Armenia şi în alte ţări. După cum vedem în lista prescrişilor figurează şi Mackensen, satrapul grinan, care timp de doi ani, a ţinut sub copta lui călzărească, jumătate din România. Grrevele din Germania. Mauen 17 Iulie, Greva comunicaţiilor din Gossberlin nu a putut fi încă aplanată. Sâmbătă și Duminecă au avut loc diferite întruniri ale greviştilor. Un noi tiran Grevele din Franţa, Germania şi celelalte ţâri dovedesc în mod clar robia banului, carte domneşte azi mai mult decât oricând. Cu oricare nume îl vom numi, salar, plată, onorar nici odată un preţ cu care s’a plătit um serviciu n’a fost mai mult exploatat şi desbătut ca an. Abia a fost adusă o anumită cifră în discuţie imediat este tradusă în săptămâni, file, ore şi munte de lucru e pusă în comparaţie cu munca depusă şi este discutată cu toată pasiunea. Forţa pare a nu mai exista ori decât pentru a fi redusă îndată la o sumă de bani; fiecare tensiune a muşchilor este evaluată la preţul ei adevărat, fiecare vibraţiune a nervilor, fiecare picătură de sudoare este marcată cu cifre cunoscute. Atât la patron cât şi la amploiat există iizuinţa de a nu lăsa neproductiv în mod pecuniar nici cea mai mică parte a muncii. De la muncitorul cu braţele se pare, că a trecut această patimă şi la muncitorul intelectual, la funcţionar şi artist. Tratamente, producţii de artă sunt destitate, comparate şi evaluate până în cele mai mici amănunte. Totul la ceea ce se reduce valoarea oricărui lucru este suma de bani care trebuie plătită. Intr’adevăr cine îşi mai aduce aminte de epoca atât de apropiată, când tinărul îşi primea primul salar roşind de sfială, când el nu vorbia de salarul său, chiar fiind acela oficial decât cu anumită rezervă, când cea mai mare parte din noi eram cuprinşi de o pudoare invincibilă îndată ce era vorba de portmoneu? Banul era tot aşa de preţios ca şi astăzi, căştigarea lui poate mult mai grea şi totuşi eram puţin jenaţi şi puţin sfioşi în faţa lui. Era una din relaţiunde indispenzabile de care nu se vorbia niciodată cu multă insistenţă. Aveau faţă de o cifră o anumită repulsiune, ce în faţa unui cuvânt crud. Multe popoare mai inculte ne-ar putea reproşa această aviditate după argint. Ne punem acum întrebarea cum s’a putut produce în obiceiurile noastre o astfel de schimbare. Este mai mare tirănia banului decât altădată? A învins aceasta tirăne şi ultimul sentiment de pudoare? Banul nu ne mai impresionează ca mai înainte pentru că noi am început să-l judecăm după adevărata valoare a lui şi deci vorbim de el fără nici o nelinişte. Se pare că noi suntem absorbiţi de puterea lui şi totuşi în fond am scăpat de o parte din puterea vrajei argintului. Banul este un tiran a cărui putere sansonică o au descoperit şi ştim mijloacele cu cari le putem învinge de aceea nu ne mai impresionează. II discutăm îl căutăm pe toate căile, ne este cu un cuvânt singura preocupare, iar când îl avem îl aruncăm cu uşurinţă, îl despreţuim. Banul este tiranul, care ne-a răpus şi pe care ne răsbunăm discutândul fără cel mai mic simţ de pudoare Misiuni din alenlii Apel către toate institutele financiare, societăţi, însoţiri etc. româneşti şi către toţi particularii, antreprenorii, negustorii,industriaşii, proprietarii etc. Subscrisa Bancă centrală pentru industrie şi comerţ în Sibiiu, în scopul de a da un avânt mai mai mare exploatărilor şi comerţului de lemn în special în legătură cu statul, în înţelegere cu „Solidaritatea", „Albina" etc. şi mai mulţi reprezentanţi de a institutelor româneşti şi particulari, ne luăm voie a vă convoca pentru înfiinţarea unei mari societăţi româneşti pentru promovarea industriei şi comerţului de lemn la o consfătuire pe ziua de Sâmbătă, în 2 August st. n. a. c. la orele 9 a. m. în sala comitatului în Braşov. Un program mai detailat se va prezenta adunării, la data de mai sus. Având în vedere, că această adunare de consfătuire dintră desbaterea şi acceptarea programului ce i se va prezenta, mai ales ca urgenta constituire a societăţii este foarte necesară, se va transforma eventual imediat în adunarea constituantă, rugăm pe toţi participanţii a se prezenta astfel pregătiţi, ca la caz de lipsă să poată deja şi semna acţiuni. Pentru orientare dăm aci un extras din program, unele puncte: 1. Societatea se înfiinţează cu scop de a dezvolta şi moderniza cât mai mult şi raţional exploatarea, în prima linie a lemnului statului, astfel ca şi statul să fie cointeresat la roadele exploatării. 2. Una din primele preocupări ale acestei societăţi este creearea unei clase de Întreprinzători fie ca particulari, fie ca societăţi sau tovărăşii şi sprijinirea acestora cu toate mijloacele, şi mai ales de a le înlesni creditul numerar şi material, scutindu-i de uzura şi de desavantagiile comerţului cate-Natural, că aceşti intreprenori pot fi nai, şi persoane, şi societăţi sar tovărăşii de acelea, cari sunt cointeresate ca membre în societatea mare. 3. Societatea se înfiinţează deocamdată pentru întreg teritoriul de sub administraţia C. D. R. şi după informaţiile, ce le avem. Capitalul societar ar fi să ajungă cifra de una sută milioane coroane. 4. Societatea îşi va începe activitatea preluând de la stat deocamdată toate acele exploatări şi stabilimente pentru lucrarea de lemn, care au devenit, sau vor deveni scadente, iar care erau manipulate de vechiul regim în regie proprie. De încartirarea participanţilor se va îngriji o comisiune. Toţi participanţii se vor anunţa în scris, telegrafice sau verbal la „Banca centrală pentru industrie şi comerţ" în Sibiiu, cel mai târziu ISSlfia la 26 i. c. Sosind la Braşov, fiecare participant îşi va afla locuinţa în lista de încvartirare, care se găseşte la partierul Hotelului Coroana din strada Porţii. Banca generală pentru industrie şi comerţ S. P. A. Umilirii Sitii!tu itml a Iitratui» l»i«na la M. Mula Dl Maniu a primit următoarea telegramă : Slovacii din judeţul Bichiş şi Ganad în adunarea poporală ţinută la 13 Iulie în Bichiş-Ciaba cu unanimitate şi mare însufleţire dând expresie sentimentului de fraternitate faţă de neamul românesc au anunţat că voinţa lor nestrămutată este de a se alipi de România Mare. Vă asigurăm, dle Preşedinte, de încrederea şi iubirea noastră şi vă rugăm ca să binevoiţi a insista cu toată tăria ca voinţa decisă a poporului slovac să fie respectată şi de conferinţa de pace. Hotărîrea adunărei shtovăceşti o va preda D-voastă o delegaţiune sub conducerea dlui preşedinte al judeţului Bichiş. Din încredinţarea adunărei slovacilor, Ioan firusan proprietar. Dl colonel Betrik comandantul armatei franceze de ocupaţie din Lugoj a dorit ca cu prilejul marilor serbări de azi să se comunice uralele sale de bine pentru poporul român. Dl colonel a rostit la serbările de azi următoarea cuvântare :ţ Dre prefect, die episcop, domnilor în acest moment armatele aliate defilează sub arcul de triumf la Champs Elysées şi Parisul sărbătoreşte victoria, inima naţiunilor prietene tresaltă de glorie şi drapelele lor flutură la vântul triumfului, sper că aceasta zi va decide era de pace şi fericire pentru toată lumea. Doresc din toată inima ca România sora latină a Franţei să fie printre popoarele cele mai fericite. O merită pe deplin prin sângele vărsat prin frumosul trecut istoric. Ridic paharul meu pentru M. S. Regele României pentru preagraţoasa Regină şi pentru fericirea poporului român.