Patria, august 1919 (Anul 1, nr. 134-154)

1919-08-01 / nr. 134

Anul L Nr. 134. DIRECTOR: ION AGIARBICEANU REDACŢIA SI ADMINISTRAŢIA SIBIIU, STR. CISNADIEI Nr. 23 ANUNŢURI DUPĂ ÎNVOIALA NUMĂRUL TELEFONULUI 343 ORGAN AL PARTIDULUI NATIONAL ROMÂN Vineri, 1 August 1919. APARE IN FIECARE ZI DE LUCRU DIMINEATA ABONAMENTUL, PE UN AN 75 LEI - 150 COR PE V, AN 40 LEI — 80 COR. PE V* AN 20 LEI - 40 COR. NUMĂRUL 25 BANI - 60 FIL Botezul sângelui ardelian In marea ofensivă care se desfăşură la Tisa, de aproape 2 săptămâni, cu inten­si­tatea pe alocurea, a lup­elor memorabile din Moldova,­­ tinerele regimente arde­lene şi-au dat tributul lor de jertfă, cu pri­sosinţă. Soldaţi şi ofiţeri din nouile regi­mente, au umplut spitalele din oraşele Tran­silvaniei. S’au bătut toţi de o potrivă aşa cum ştie naţia noastră să se bată şi unele ezu­ri dela început au fost repede şterse de avântul eroic cu care s’au aruncat la atac şi cu care atacă conţinu şi acum. Ast­fel armata ardelenească s’a identificat cu to­iul armatei din vechiul regat. La lisa ea a şters rămăşiţele şi urmele colţuroase cu care ieşise din armata internaţională a Austriei şi a dovedit minunea aceea, de care numai naţia românească este capabilă, de a de­veni o armată eminamente naţională, în mai puţin de­ o jumătate de an. Instinctele istorice şi impulsivitatea im­perativului naţional, nu au putut fi anihi­late în sufletul ardelean, sub robia milio­­nară a Ungariei. Ele au dormitat în adân­curile sufleteşti. Manifestarea râsboinică a Ardelenilor pe fronturile ruseşti şi italie □eşti, era numai un prisos din energia et­nică de care dispuneau. In dosul acestei manifestări, zăcea o rezervă de energie, care nu putea fi consumată din cauză că se opunea revărsărei ei în afară, conştiinţa naţională a datoriei. Astăzi a venit timpul ca această energie să fie consumată. Şi iat-o ţâşnind în afară, sub forma celor mai impetuoase atacuri, celor mai repezi asal­turi şi a celor mai nesocotite oboseli. La Tisa forţele militare ardeleneşti con­sfinţesc cu sângele lor jurământul pe care l-au depus de curând, spală ruşinea milio­­nară a Ardealului, de petele robiei şi con­solidează cu moartea, unirea pe vecie a Transilvaniei cu patria-mamă. Ardealul avea nevoie de un răsboiu. Chiar dacă nu era, trebuia provocat, pen­­tru că numai în clocotul luptei, în fierberea morţei şi în bubuitul tunului se putea sanc­ţiona­ deapururi desrobirea lui şi unirea cu întreg neamul românesc. Fără răsboiu nu ar fi putut Ardealul să şi ia revanşa morală dela asupritorul milionar; fără răsboiu, nu ar fi putut dovedi Ardealul, lumei civilizate, că a vrut din răsputeri, să se elibereze; fără răsboiu, nu ar fi dovedit până la cât devotament se poate ridica pentru Ţară şi Rege. A ce moment sublim este răsboiul dela Tisa! In două săptămâni se poate răsbuna Ardealul de toate umilinţele secu­lare, poate să-şi ia revanşa cavalereşte, — robul dela stăpân — şi tot în două săptă­mâni se poate incimenta unirea, pe câtă vreme va sta Soarele pe ctr. Pentru aceea, flăcăi ai Ardealului, tot înainte ! Cu voi este istoria celor o mie de ani şi cu voi sunt morţii care supravieţuesc în noi. Nu veţi putea simţi niciodată frica sau oboseala, pentrucă în fiecare dintre voi, s’a adunat curajul şi neodihna, acelora care au murit cu un dor neîmplinit. Gândiţi vă câţi dintre înaintaşii voştri nu ar fi vrut ei să poarte o armă românească pe umărul drept, şi câţi nu ar fi vrut să aibe un Rege care să fie al lor Dacă soarta v’a rezervat vouă această misiune istorică, f­ii mai de­parte la înălţimea acestui mare moment, când Regele Ferdinand, ca nici unul dintre Domnitorii Românilor din trecut, întregeşte, nu numai România, dar întregeşte Dacia, aşa cum s’a întins ca altădată, în grani­ţele geografice ale iliro Tracilor. Regele Ferdinand la Sibiiu, acum câ­teva săptămâni, a toastat pentru tânăra ar­mată ardeleană, căreia i-a dorit să se facă una cu armata din vechiul regat. Cuvântul regal a fost auzit și ca o dovadă că el s’a coborît în faptă, este eroismul trupelor ar­delene­ne Tisa. — Cu Regele Ferdinand înainte, flăcăi ai Ardealului! Viaţa politică peste hotare gera o linie de conduită pentru a contra­balansa curentele defavorebile. In Spania, Spania a început să mărturisească re­gretul că în timpul răsboiului a aflat într’o neutralitate indiferentă. Oamenii politici de­nunţă cu incl­onare izolarea în care se gă­seşte şi astăzi. Spania are tendinţa unei vieţe nouă. Fostul ministru Perez Caballero a pronunţat în Senat un discurs în care arată cum ar putea ieşi Spania din som­nolenţa cu care se învălue. El precizează o epropi­­e cu ţările Antante­ şi zice: »Dacă noi voim să rezolvăm chestia Marocului, dacă noi voim să obţinem în­lesniţi în tratatele de Comerţ, trebuie de la început şi odată pentru totdeauna, să ne unim cu naţiunile aliate şi asociate. In sfârşit, dacă noi voim să scoatem Spania din decăderea unde a dus-o neutralitatea în timpul rfisboiului, este necesar şi eu cer ca imediat guvernul să pună iscălitura Spa­niei alături de a Angliei şi Statelor Unite pe tratatul de garanţie făcut pentru Franţa­. In Anglia«____ Ministrul Roberts a declarat ziariştilor londonezi măsurile pe care le-a luat pentru oftinirea traiului. El a spus că va exersa un control asupra vânzării atât de riguros ca şi pe timpul răsboiului. A vorbit cu în­credere de situaţia alimentară pentru iarna viit­oare. Ori­câte greutăţi actuale ar fi, situaţia alimentară a M­rei­ Britanii, nu se poate compara cu a Franţei, a Italiei sau a altor ţări continentale. Graţie stabilirei unui con­trol eficace asupra vânzării produselor ali­mentare, Anglia a putut­­evita o criză a vieţii care continui a se manifesta în toate ţările aliate. Pe când se produce o scădere considerabilă a preţurilor în comerţul nord­­american, în Europa continentală continuă a rămâne preţul la acelaşi nivel ridicat. « In Camera Comunelor Cecil fiarms­­worth sub secretarul de stat al afacerilor străine, a anunţat că Anglia a fixat stabi­lirea în cele mai importante ţări străine, Franţa, Elveţia, Italia, Spania, Portugalia, Belgia, Olanda, Rusia, Statele Un­te şi în ţările scandinave, de reprezentanţi speciali în­sărcinaţi de a atrage atenţia reprezentan­ţilor oficiali ai Angliei, asupra curentelor opiniei publice din aceste ţări şi a­ le sug­Camera Lorzilor a adoptat, de acord cu Guvernul, o moţiune declarând că este de cea mai mare importanţă ca gu­vernul să-şi facă cunoscută, înainte de închiderea sesiunei, politica sa faţă de Irlanda. In Ceho-Slovacia. Scrisorile pe care le-a adresat­ Ma­saryk noului minister, sunt un adevărat program politic al nouei republice. Pre­şedintele atrage atenţia lui Tusar asupra necesităţii unei colaborări foarte strânse cu presa. El zice: «Democraţia cere o orientare exactă a opiniei publice, şi în interior şi în exterior.» In privinţa admi­nistraţiei pe care o consideră baza de­mocraţiei, Masaryk scrie: «Văzând marea importanţă ce are administraţia într-o republică adevărat de­mocratică, aşi vrea să subliniez necesi­tatea imperioasă a reformelor adminis­trative. Trebuie să se numească o comi­sie care să se ocupe cu organizarea ge­nerală a tuturor departamentelor.» Masaryk preconzează un s­stem­ de socializare prin controlul Statului şi el recomandă minist­ului de finanţe organi­zarea cu ajutorul altor ministere a unui consiliu economic care să reprezinte toate branşele producţiei şi ale economiei na­ţionale. In Germania, Ziarul socialist «Freiheit» publică un articol cu ocazia victoriilor Franţei în care scrie: «Revoluţia mondială a prole­tariatului va transforma pe învingătorii de astăzi în învinşii de mâine.* De curând i s’a luat lui Erzberger un interview în care este foarte optimi asupra situaţiei ţarei sale în afară, nu speră într’o amiciţie foarte apropiată în­tre Germania şi Italia şi în «relaţii tole­rabile cu America». In privinţa Austriei, a declarat: «Până acum Germania n’a putut face cine ştie ce pentru Austria germană. Dar după ratificarea tratatului de pace, va fi timp pentru cele douâ ţări de a proceda serios la împlinirea visului lor secular.» Te­ran Mil sil In articolul prim din „Tribuna So­cialistă“, se opune, în faţa reformei agrare pe care o va desbate Marele Sf. N.: »După proiectul de lege se ştie că pă­mântul va fi împă­ţit şi vândut pe un preţ mic ţăranilor, trecâţi­ în proprietatea lor. Socialiştii noştri spun: tot pământul­­ se exproprieze şi trecând la stat să fie ■­r­oprietatea statului, să nu se vândă ci să se arondeze obştiilor săteşti“. Ţăranii noştri între care partidul so­­cialist face o atât de vie propagandă, să-şi însemneze acest lucru. Socialiştii nu vor ca ţăran­i să ajungă proprietari de pământ, ci numai arondatorii lui. Noi ştim că ţărănimea noastră doreşte tocmai proprietatea individuală. După cum se vede socialiştii noştri St­nt comunişti... * Amilii! misii im'o is Tisa Drspl Iliik I lliii Comunic»! oficial din 29 Iulie 1919.0 Frontul de Est: Schimb de focuri de ai»măj mitra­lieră $i tain. Frontul de Vest: Trupele noastre au ocupat pe dreata Tisei localităţile Tardos, Csobai,Takta-Sz­idavTakta- Harkany, Tisza-Lucs $i Orökic. Oraşul Szolnok este în flăcări. Operaţiunile sunt In curs. Pierderi. Răniţi: Maior Grecescu Ion, Maior Marinescu Victor, Că­pitan Leményi Nicolae, Locot. Nistor Gh., Locot. Barca Al., Locot. Fol­­bert Carol, Locot. Anitei Vasile, Locot. Pasarisa­ni, Subit. Traian Haneş. Dispăruți: Subit. Pop Cornelia Marele Cartier-General. Enervarea Ale Omilia Io­­rma "• îdn­ăcel Viena, 30 iulie.­­ Ştiri sosite din Budapesta anunţă că în urma­ înaintării trupelor româneşti pe întreg frontul situa lunea guvernului so­vietelor din Budapesta a devenit critică şi desperată. Béla Kun a dat ordin să se ia toate măsurile pentru far­ă. Radiogra­­me interceptate din Budapesta anunţă că în şedinţa de eri guvernul sovietelor a hotărit ca u­nul din membrii guver­nului va fi lăsat la Budapesta în cazul când ar­mata român­ă va ocupa Budapesta să pre­dea depui­ntele militare. Din Viena se a­­nunţă că Béla Kun făcuse propunerea în consiliu de miniştrii ca Budapesta să fie apărată cu deosebită energie. La urmă insă Béla Kun a renunţat la propunerea sa şi a preferat să organizeze fuga. Ra­diograme transmise de la Budapesta la Moscova şi interceptate de staţiunea ra­­diografică de aici anunţă guvernului­­so­­v­etelor din Rusia înfrângerea gărzilor roşii maghiare, precum şi situaţia lupte­lor de astă, cerând un grabnic ajutor. Béla Kun declară la urmă­ că dacă guver­nul sovietelor ruseşti nu începe o întinsă operaţiune mițială împotriva Galiţiei şi Basarabiei atunci cauza bolşevismului în Ungaria şi tărie din prejur este pierdută Ziarul »Az Est« a anunţat eri în ediţie specială ocuparea oraşului Szolnok de că­­tre trupele româneşti. Ziarul spune că populaţiunea a primit în linişte intrarea trupelor româneşti ajutându-se de bună voie în diferite împrejurări. »Ab Est« mai înregistrează faptul că bucuria nop­taţiu­­nei maghiare, care se vede sa’v­ă­­ de bol­şevism prin armatele române es­te plină de bucurie. Din Budapesta şi din alte o­­raşe din Ungaria sosesc zilnic mii de re­fugiaţ’. Guvernul din Viena a dispus ca toţi aceşti refugiaţi să fie izolaţi spre a fi internaţi apoi­n­tr'un lagăr de internaţi.­­ (Ag. Dacia.) Interview cu dl Rattigan însărcinatul afacerilor Angliei la Bucureşti — Impresiile d-sale din Transilvania — D nul Rattigan însărcinatul de afaceri al Angliei la Buc­ueşti a fost dimpreună cu doamna Rattigan timp de vre-o zece zile la noi în Ardeal vizitând localităţile Sibiiu, Sălişte, Ocna-Sibiiului, Alba-Iulia, Cluj, Abrud şi Brad reîntorcându se apoi prin Sibiiu iarăşi la Bucureşti. Dl Rattigan, un mare prietin al nostru, a avut amabilitatea să primească pe unul din redactorii noştri care întrebându-l despre pm­oresiile sale din Ardeal , sa a răspuns următoarele: Impresiile mele din Transilvania se pot rezuma astfel: Ţară de o bogăţie extraordinară, po­por simplu, harnic şi plin de vieaţă şi de o ospitalitate fără margini Cu o astfel de armonie între ţară şi popor poţi avea în­credere deplină într’un viitor strălucit mai ales, dacă diferitele elemente ale populaţiei se înţeleg bine între ele şi conlucrează în mod loial la consolidarea şi prosperarea ţării. De prezent este foarte de înţeles că sentimentele anumitor elemente sunt puţin cam deprimate, rănile sunt încă prea re­cente şi poate este cam greu pentru cei cari mai ieri erau stăpâni ca azi să se im­pace cu gândul că nu mai sunt. Dar cu timpul şi sub regimul înţelept de libertate şi egalitate pentru toţi şi de o vieaţă publică nepătată, astfel cum arată a fi regimul d-lui Maniu, eu am încredere că toate elementele diferite ale populaţiei ,se vor­ reconcilia devenind cetăţeni loiali ai României­ Mari. România va avea importantul rol în interesul civilizaţiei, pe care îl dă şi situa­ţia ei geografică de a servi ca zid de apă­rare împotriva bolşevismului. În ceea ce pri­veşte pericolul bolşevismului în Ardeal, eu cred, că Transilvania va fi ultima ţară în care va izbucni această boală. Cu toate su­ferinţele din acest răsboiu, Românii au ră­mas intacţi de infecţia bolşevismului. Este de necrezut cu ce putere de rezignaţie au îndurat ei aceste suferinţe. — «Cum vă explicaţi acest fapt«? «Mie îmi pare că explicaţia lipsei ori­cărei urme de bolşevism şi de anarhie se găsim în civilizaţia tradiţională a Românului. El are în sânge instinctul ordinei şi civili­zaţiei moştenit de la strămoşii săi din Roma. Toate aceste lucurui mă fac să cred, că România Mare va fi demnă de rolul im­portant, care o aşteaptă şi care va fi mult mai mart în viitor decât a fost în trecut­. Rugat fiind apoi ca să dea unele lă­muriri despre sentimentele, pe cari le nu­treşte Anglia faţă de­­ noi, d -sa a răspuns următoarele: — „Români, în împlinirea chemării sale înalte poate t­uta cu toata siguranţa la sprijinul Marei­ Britanii, care e gata de a conlucra la desvoltarea acestui ţări. O mi­siune compusă dintr’un membru al parla­mentului englez şi din doi experţi ce­­bri a fost trimisă de către guvernul englez, ca răspuns la Invitaţia autorităţilor transilvă­nene, pentru a examina condiţiile locale şi a studia chestia formelor sub care conlu­crarea tehnică şi financiară a Marei Britanii în Transilvania va fi mai acceptabilă. Acea­stă misiune va sosi în curând în Ardeal". — „Ce părere aveţi despre deciziunile Conferenţei din Paris“. — „Bine­înţeles că deciziunile ei au cauzat uneori decepţiuni. S’ar putea spune, că nici o ţară, nici cele mari nici cele mici nu este mulţumită pe deplin cu satisfacerea dorinţelor sale îndreptăţite la Conferenţa de­­ pace. Dar trebuie să ne gândim, că până când toate partidele sunt nemulţămite, ar­bitrajul totuşi este un principiu just. Este un fenomen psihologic cunoscut, că durerea lasă mai multe impresii, decât bucuria. Astfel omul se gândeşte mult mai mult la ceea ce a pierdut decât la ceea ce a câşti­gat. Eu îmi permit de a vă sfătui sistemul contrar. In cazul României-Mari, acest sistem nu poate fi greu având in vedere că Ro- • mănia-Mare şi-a realizat cea mai mare parte din aspiraţiunile sale". — „Când vom mai avea fericirea de a vă vedea la noi?" — „Drept rămas bun vă declar că atât eu cât şi soţia mea n’am părăsit nici odată o ţară cu mai mult regret în suflet, dar ne consolăm cu gândul, că noi ne vom reîntoarce în curând în această ţară atât de frumoasă, de încântătoare şi de o ospitalitate atât de fabuloasă.­­­ ■I Cinstiţi sfetnici Cinst­ţi consilieri ai celui dintâi în­ceput de parlament tiber al Ardealului, sfat menit să trăiască abia câteva zile pentru a se contopi în marea constituantă a tuturor românilor, atât de mult dorită, vă daţi cu toţii seama în aceste clipe cine v-a lăsat să veniţi liberi la şedinţele marelui sfat, cine susţine pe umerii săi siguranţa noastră a tuturor, ca o uriaşă cupolă de biserică asupra noastră? Să daţi seama de sfinţenia ce trebuie să stă­pânească subt această cupolă, când sân­gele soldatului român curge din nou? Pricepeţi cine sunt stăpânii voştri? Al cui e duhul care trebuie să vă stăpâ­nească în lucrările voastre de azi? De sigur nu se poate să nu-1 price­peţi, să nu-1 simţiţi. . . In 1916, după retragerea în Moldova, aceia cari erau reprezentanţii poporului românesc şi cari simţiră că-i datoria lor să urmeze pe Rege şi steagurile Ţării, s’au întrunit în Iaşi în parlamentul ro­mânesc. Multe patimi mici vor fi purtat în suflet aceşti deputaţi, ca orice oameni, multe patimi,­intre alte împrejurări, ar fi răsuflat în şedinţele parlamentului. Dar sufletul românesc, atât de nobil şi mare în esenţa lui, a triumfat, atunci, şi în faţa tragediei ţării, în faţa durerilor fără de nume ale neamului, sa uitat tot ce e josnic şi rău în noi, pentru a vărsa lacrimi curate, şi a sfătui cuminte şi aşe­zat pentru mântuirea Ţării. Şi când un membru al Parlamentului, marele suflet românesc N. Iorga şi a ţinut discursul care însemna începutul refacerii rezistenţei noastre naţionale, chipul­ Patr­ei, al Neamului, a apărut aproape vizibil mnatr­îca ochilor înpăingeniţi de lacrimi ai membrilor din parlament şi ai ascultăto­rilor.„ Atunci ne-am dat bine seama de co­moara ce zace în sufletul neamului no­stru, chiar şi când e vorba de unii care s’ar părea prea uşuratici în vieaţa de toate zilele, în relaţiile lor cu lumea externă. Atunci oştirile noastre făceau paza la Oituz, pe Siret, cea mai mare parte din soldaţi abii ajunseră la capătul drumuri­lor acelei retrageri pe care nu vom uita-o nici­odată, ca şi pe Germanii care ni-o pricinuiseră cu enorma loc putere mili­tară. Azi, consfătuirile noastre se fac sub bubuitul tunului. Nu cred că va­ fi unul dinte noi care să uite cui să datoreşte faptul că tunul bubue departe azi. Şi ori câte patimi ar fi şi la noi, ori câte mici mizerii ar întră şi în vieaţa noa­stră, credem că nu vom putea trece nici­­unul cu vederea mem­ntul istoric ce ne stăpâneşte. Soldatul român ridică sus în zare, la Tisa şi peste Tisa, icoana Patriei şi a Neamului, cum o ridică şi la Nistru, de­­când a început să se adune Întâia mlă­­diţă la trupul din care a fost smulsă. De atunci acest soldat ţine vecinie sus această icoană şi în Basarabia şi în Ardeal, şi în Bucovina şi în Banat, şi să ştim că n’o înalţă aşa de sus în zadar. Trebuie să- o vedem cu toţii! E porunca lui, e aireninţarea lui! Să o cunoaştem, să o simţim adânc şi noi care n’am avut până acum p­­a­a­trie, şi să cunoaştem, care ni-e­­ datoria acum când ne-am adunat în numele Pa­triei ! Cine nu se poate înălţa pe culmile de unde se vede Icoana Patriei şi a Nea­mului, acela va fi osândit cu siguranţă de acest neam, şi îi va peri pomenirea cu sunet mult, ori­cât ar crede că azi îl are toată lumea pe buze. Să ştim că purtarea noastră nu-i subt peceţi: tot ce făcem simte neamul în­treg. Aşa sunt vremile azi, şi, mai ales, aşa vor fi mâne.

Next