Patria, februarie 1920 (Anul 2, nr. 21-45)
1920-02-01 / nr. 21
*\ Duminecă 1 Februarie 1920 DIRECTOR: ION AGÂRBICI: redacția și * . cluj sra re ANUNȚURI CI PRIMEȘTE ADMINIAȚIA ȘI agențiile de publicitate T?$J? ORGAN AL PARTIDULUI NAȚIONAL ROMÂN tess4› «essi » Zilele în priguî afrora na afirm «a vor j «lit?! totdeauna printre alteia mari pa cari i a fost dat să sa vadă ponorului românesa de dincoace da Carpați La festivitățile d la lungumea Universitâții și a Teatrului Național nu participă numai aceste dină ?n«ista instituții da colinia,ti întreg poporul „care era în ta întunerec și în umbra morții*, și care a tuet învrednicit oă vădi ta mina mare*. Chiar, orașul suferințelor noastre din trecut, sa îmbrăcat o haină de sărbătoare pentruo» ta primea»ta după vrednici« pe Ba VMAtii României-mari, pe M. 8» Ragele Ferdinand, banul, dreptul și nobilul supânitor al tuturor Roroâilor, pa M 8* R’gina Maria d’ve di o neîntrecută splendoarea Dinastiei di care «cutam pe dreptate stă, de mândri, pe Af. Sf. Regală princepele Moștenitor Carol care e supân pe inimile noastre, și pe Domniței» Țarii românești. Pentru înâi» o ari vino într’un oraș al Ardealului și prenidezi o solemnitate de importanța celei de a UniversitaU» M. La Ragele, pentru Întâia oară vine întreaga Familie Regală într’un oraș al sta, într’om din răpi alele eonilor provincii românești unite pe vecie cu paria mamă. Ardealul e cunoscut pe MM. Lor din vizita făcută la primăvara anului trecut. I-a iubt și a proslăvit și înainte de a avea adânca fericire sa-I vadă: în visurile noastre în nădejdile noastrei am văzut mereu. Dar la primăvară, a fost un chiot de nemăsurată bucurie și fericire, dala ua capăt al Ardealului 5» altul. Dragostea Ardealului față de Dinastia romană, evra a stat în fruntea destinelor neamului nostru în cele mai mari vremuri din istolia sa, a fost și a rămas și va fimânca pururea nesgudată. Nael împlinește anul și MM. Lor vin pentru a treia oră in Ardeal, pentru că sa știe ei data vizita din primăvară, MM Lor eu mai venit in Ardául h» visara luptelor dela Tisa. Vin d * dita arta. r«mtig irangnistea Universitîții din Cluj și a Teatrului Național, vin pentru a nu arăt» în c e înalt grad prețuiesc și cultura națională, ale cărei focare sunt cele două institute. Cirjal a îmbrăcat haină de șerbitoare pentru a primi după vraiurile pa Suveranii, cari sunt pătrunși da lasexinitatea culturii naționale și țiu, cu înalta Lor prezență să ne simâ: Ii aemnci acesta va învinge România mare, întreg neamul româiesc de dincoace de Carpați vad pe veci recunoscător Suveranilor săi, el nu știa ostea în fruntea poporului nu numai când acesta e cu arma în mână, ci și -n vremea binecuvântată a păcii,*oare ta pregătește, a vremiior da muncii» spornică pentru bidtra patriei, care nu așteaptă pe viitor. C n toată inima Sveponera Lor și întrigei auguste Familii regale: Bine ați veniți Cu prilejul festivităților din Cluj Românii desrobii ars adânca fer iiera «a saluta printre oaspeții iluștri pa representanții pustrilor aliate, precum și pa reprezentanții țărilor, cu care România ara relațiuni diplomatice. Marile puteri din Apus, care prin maltaî lor sim de dreptate, pri autorul ca ni s au dat în cursul războiului și licenie ] ripța da pace, au contribuit într’o largi* mi ]sura La realizarea unității noastre politice, au prilejul, prin reprezentanții lor Legile, să se eprsvegi, nu numai că țara aceasta « româneasca și că poporul de aici e frate bat 1 cu cel dj peste Carpați, ci ca prilejul să 83 convingi că suntem un popor de cultură și civilizație, care împotriva tuturor legilor firii, am fost țină* atâtea veacuri ,la întuneric și în umbra morți*, înalți oaajeți trimiși de marile țări prietene sa vor convingă acum la fiii locului ce nedreptate strig doare la cer a fost crearea acestor centre de cultură strijin* —care a fost Clujul — în inima românismului dintre Carpați și Tisa, și cu statul român, luând în posesiune legiuiți Universitatea și Teatrul Național de aici n'a fâcut decât cel mai elementar act de dreptate, când aceste instituții de cultură poporului care formează imensa majoritate a Ardealului. Ambasadorii marilor puteri, participând la șerbirile deisi inaugurarea Universității din Cluj vestesei totodată acelora cari nici azi nu vor să vadă realitatea, că, în caune așezări din Europa, consacrate de Conferința păcii, suntem la fața unor hotărîri definitive, cerute de dreptul popoarelor la vieață independentă. Io represintanții marilor puteri salutăm din toată inima popoarele cari eu contribuit la așz*ria de azi a Europei pe baza principiului de naționalitate, și le epunera, convinși că neamul nostru nu va uita niciodată sprijinul lor. Bine ați veniți Moile popoare de cultură au ținut răpe represenate la serbările culturale din Cluj nu numai prin representanții diplomatici, ci și prin delegații universităților lor, pentru a arăta că în munca culturală solidaritatea amsnă va crește mereu, și că un triumf a!enlterii naționale e în aceeași vreme un triumf al cmanirei întregi. De mari depărtări, pe lângă toate greutățile extraordinare ale comunicației de azi, delegații universtaților din Apus au ținut să fie prezenți la această mare sărbătoare a Românilor eliberați. Cu adâncă recunoștință la spunem : Bine ați venit!# Dar Clujul și românii Ardealului sau zi fericirea să salute acasă întreaga Românie oficială și culturală. Din» guvernul Regal, dela prezinții Corpurilor legiuitoare, de a Academia română și Universtțțile românești până la diferitele soțietății culturiîa și naționele, toate au ținut să-și trimită delegii i la festivității!» pentru inangariraa Universitățții Daciei superioare. Senatori și dapetați din toate provinciile românești, din toate partidele românești au venit să asiste la inaugurarea înaltului fast stat de cultură românaaou. Am putea spâna ci pe două-trei zi!o capitala țârii n’a mutat în noi, pentru ca sa ne dim ci toții mai bias seams da trei sdeviruri. Că România e azi un* și nedespărțiți, că vidonul Răuți 1 zidește pa cultura national, și că opera ea din vidor trebuia s 4 fie o operă da civilzare. Le spunem tuturor: Bisa ați venit! Letopiseți După un recensământ, finnt de curând, în Elveția sunt actualmente 15 mii de automoóüa- tri*nari ș!. 2 asii d* automobil#.-?»- Ironi»*miorna, numărul lor fiind de două ori mai mare ca !n 1914.♦ Din» Elena Landry licentifață în drept și filosofic a fost numită In poetul de așerotară a ministrai marinei. Americanele sunt sapirate pe britrânul nistru continent deoarece nu mai puțin de 14000 soldați veniți la noi din America în decursul r»«boiului, au încheiat etsătorii cu femei din Europa.* Autoritățila ungare din Budapesta au ordonat în vederea grelelor condițiuni de pace, un doliu de 3 zile, în decursul căruia toate localurile de petrecere vor râmânta înthso. Guvernul bolșevic a reiaitat un rb’oret care fixează instructia în școlile poporale pentru vârsta de la 8—50 ani. mm M. S. Regele față de tinerimea noastră Telegraful ne-a adus, ieri, cel din urmă cuvânt al M. S Reglas, cu privire la serbările Universității din Cluj El se adresează tinerimii univeritare și exprimă, în chip luminos, înalta solicitudine a Majestății Sale pentru această tinerime. Studențimea din Cluj își are sărbătoarea sa în programul civităților universitare: știința solemnă din 2 Februarie, în Arta Universității. O deleații pornise la Bistrița, spre a ruga pe A S. Regală Principele Moștenitor să prezideze cea dintâi întrunire a tinerimii universitare din toate Ținuturile românești. Dir iată ca M. La Rey le vestește că sine si participe însuși la această ședinnță, de la care nu trebuie să lipsească nimeni dintre studenți. Dorința vie a Mijstății Sale e ca sorbirile dea CI j să fia mai cu seamă o strălucită serbatoare de bucurie și niița o a studențimii. Majestatea Sa hotară de a se amâna cu câteva ore plecarea trenului regal, pentru a putea da acestei manifestațiuni a tinerimii o deosebită măreție și o înaltă semnificație. Șiii delegațiunilor studențești trimise la Cluj, representanții studențimii loacole vor fi prezenți la toate festivitățile care umplu programul celor trei zile. Studenții vor trebui să rămână, după expresa dorință a Majestății Sale, cu o adâncă și neștearsă amintire a faptei culturale diin augurăm Gestul Majestății Sale a făut o parnică impresie Atențiunea aceasta, care se coboară, cu atâta interes, dspa treptele Tronului către tiristul universitar, este o chezășie sigură a viitorului nostru. Aula care a știut, cu prețul atâtor j *i*, 8a conducă poporul românesc la biruința ce ne-a dat înățatoarele zilei de o zi. A "da cere a ridicat țărănimea la rangul de factor predominant în vieți politică a noului R get, adaugă azi, prin această mare solicitudine tați de slujitorii române ai patriei, un nou titlu ia recunoștința poporului Tineretul universitar de pretutindeni. Românii adunați din toate părți, în aceste memorabile ste als neamului, vor ști să răspundă pe deplin nobilei afertunii regale pentru aceia cari întruchipează toată nădejdea tăriei și mândriei nostre viitoare. „Trăiască M 8 Regalei* va fi, în Cujul vechilor amintiri de durere, peste toate formele Rotocolului, strigătul spontan, din inimă, al unui popor care se simte sigur supt sceptrul marelui Rus și supt auspiciile celei mai iubită Dinastii. N. Băvescu, prof. universitar. Alarmării © ziarului „Viitorul“ * Zarul .Viitorul* continuă să alarmeze publicul cu fii de fel de știri pentru a discredit* actualul guvern .Din sursa cea mai bună* d esoc informat, că guvernul a primit din partea Aliaților somațiane*, că trupele turmelor și alta, române să se retragă pe linia Oieracncsad și 5 metenmai pozeii exclamă: Roadele politicei din Vaida-Voevod încep cu «o arâte tot mai clar și mai categoric. Nu evem nici o cunoștință de somsțîonea ácsáét*, eu rin din contră ele continuă a ocupa linî.* Ti?a, pa care o păzesc ea și mai înainte. Taprie române piterseza p* «fiess șt base a grupat lui T.kâ și caslement de d rioșta pentru bravii noștri soldați, căra au îndurat iernata igMe ale răsboiului, aufrogsm on admirsție și recunoștință, că patrularea o face. în ocniț«*, înfruntând încă od*tă greutățile ieriei, de data aceasta pe pusta ungară. Dr .Viitorul“ tind sa fie mai departe ediția a doua a presei, care se bapară da : iisc copaeli noastre la Conferința pici. Ce j deosebită este între acest ziar și presa, care alarmă publicul cu nereușitele dini Brâtianu la Paris ? Efemeridele zilei Mempshoza Vechii Inzi credeau la întruparea sufletului omenesc la corpuri și animale, în care sufletul Sns linat de nomolui păcataicr comisa în vieața traita I în lutul biped, trebueau sa spele de toata murdăria, ca astfel frumos și candid, să se poată întoarce la I Brahma, — la Infinitul de care s’a desprins la ziua ș zSmistirii. / Sta oare temeinică credința aceasta a lor? Lăsăm altora deslegarea problemei. Noi, care ne-am săturat începând de pe băncile școlii primare cu învățături despre trecerea sufletului prin lume, purgator, rai sau infern, — o metempsicoza la urma nu ne îndoim despre exitența metempsihozei indice. Cum n’ar și putea altfel, când ne e dar, că naratâm la atâtea schimbări chhar și pe lumea asta? Un exemplu: Am asistat în prăbușirea țarismului rusesc, la sugrumarea cerbiciei bulgare, în sfârșit la metemjmcoza multicoloră a statului mgic. Am văzut, cum sau perindat sub ochii noi Itttrabled pa un ofițer «upstrior, onest« 1 știr între Dunăre și Tisa, revoluția din 19:8, dicaoeoeta știre, ni e’a răspuns, că nu era ta^Karolyl, cei cu mâț» ’n sac, bolșevismul _ . . / . . . lui Nun Belt, și în sfârșit conyulsiunile de des 0 «naostmis de ut»gma impvlor Și păcreerat ale statului ungar, sub pintenii de dretatori ai lui Friedrich și Horthy. Un singur lucru ne surprinde, întrucât e In contaut tu concepția metempsioozei indice: Ne- Indestiiirea celor de peste. T.sa fați de hotăririle metempshcozei ale Moirei. Dar la urma urmelor, ne-o explică și asta. Oricât ne pare de rea veața ce-o trăim, ni-e oroare de ceea ce o să vină, așa, că la sfârșitul ei, am dori s’o începem din nou. Așa și Horthy! Noi șt m, că nu-i prea vine la socoteală atât JLtiui, cât și supușilor dsale, noua stare de lucruri, dar riare ce face! In fața judecății supreme a Sarți trebue să ta supui, și odată și odata va vedea și dumnealui, că metampsnoza e necesară la vieața, mai ales bând ți e sufletul atât de întinat de păcate, cum e sufletul ciopârțitei Ungarii. ARISTANC & COMP. Prim ministrul Vaida-Voevod la Londra Bonea. — Prim-minîstru al Românie!, ril Or Vaida Voevod a sosit la Londra, fiind osspel ® guvernului englez. S’a dat un mir ® bandist în onoarea sa. DS Vaida-Voevod a discutat importanta chestiuni cu Haig ți Beaty. Pe ani e vorba să ia primit 1 de primarul Londrei* i Anul Ii. NuMărul 21 PRIM-REDACTOR: RADU DRAGNEA ABONAMENTUL: P«C UN AN 90 LEI — 180 COR. VI AN 45 LEI — 90 COR PE »/, AN 23 LEI — 45 COR fTUTTT?!?nSJ / REDACȚIA IA—81 IPIUIKI AIN [ tipografia 1»-«» Pacea Ungară „Journal des Debats“ din 17 ianuarie 1920 Consiliul suprem a remis delegației ungare, prezdita da contele Apponyi, condițiile de pat impuse Ungariei. Ee nu conțin nimic, cari s â nu fie cunoscut. In ceea ce privește teritoriile, ele compara ced.ri stipulate de tratatele precedente în profitul Cehoslovaciei, Jugoslaviei, României și Republicei Austriace Clauzele ecnnomice sunt redicata după ane Da (••) tratatalui din Ssint Geman. Clauzele financiare sunt redactate, se pare, un atelaj spirit, dar sa abține a ne di preciziam în această privință și nu se va putea ridica, dacât cipr publicarea lor, Ia ceea ce privește arcazia ea nu va trebui să depășească 85 000 decimani. Dilegația ungară aa 15 zile pentru a di răspunsul. Dar contele Apponyi eate autorizat să prezinde, chiar astăzi, conarului suprem, un expozeu al injuiției ungare. Judecând după atitudinea lui precedentă, magnatul ungur va desfâșura o apărare îndârjită. El încarmează maghiarismul șovinist, intoleranța națională și regimul în acelaș timp feudal și demagogic, care a domnit, suversnicește, în aUbara de sub coroana lui Steliat până catastrofa finali Franța începe să fiu cu desăvârșire cd,Ceată de politii’» tiranice din Europa centrală auxilari născuți ai germanismnului. Dar razumiîe, în ceesae-i privesc na s’antitipriștist ds tot în Anglia nada saobiamui monden ș, amintirile cynegetice și sportiva sunt paterni?«. Propaginda unsumistă, care a căutat până la rastamini 1918 rudenia tarantă ea Balgarii și Tar oii aglebrâni nargirm*nu mai ca o dogmă neatinsă, este obligată acum «s-și schimb« fața. Dar ea întreprindă geampanie dacă un plan no;» fi o trei txaomție întâlnește bunăvoințăa« lams» oamenilor, ori sub pretext ci împedică „idisnzarea* Europei centrale, favorizezi inconștient reconstituirea, puterei grinisice. 8. pretindeam ’•»prezida șa Ucgui ca un popor cu civilizație superbarp, pe cari nu e permis a-i da a membra in profitai popoarelor iefarioare, ca Jogoslavii, Româ «i și Cehoslovacii. Această teză eâte abto ot cerrgheasi pentru «el ce cunoaște personal popoarele »Iin chestiune. Ungaria propriu zisă oferea, până la acest secol, spectacolul unei țări evident mai puțin civilizat, de ăi celelalte părți a monarhiei habsburgice. Ea găsea într’a levir, castele mărețe pline de bogății artistice unde se primea o ospitalitate opulentă. Dar, până la 1867, cele mai mari orașe aveau aparențe du eate mari. Nu s’a reușit a se da Budapestei o fir tanóraié de Capitală, decât cangnatiormal acest oraș la dauna celoralalte. Printr’o serie de legi de căi ferate, se fonda la Budapoeta industrii, cari primeau materiile prime din regiunile de astăzi cedate națiunilor vecine și cari trimiteau în urmă produsele lor fabricate la însuși aceste regiuni. Industria maghiară este tot atât de artificială ca și civilizația maghiară. Ea avea, ca și aceasta, ca scop de a menține în folme popoare cu un trecut mult mai strălucit. Dacă ungarii par atât de uimiți astfel, ea te oă constată că sistemul lor atât de artificial se va prăbuși, și vor trebui, cum este și drept, să înceteze de-a trăi din substanța foștilor lor vasali. Budapesta este un oraș mai hipertrofiat ca Viena. Va fi minunant, ca să fie adusă la o stare normală. Trebuie cî mergi în Croația, Transilvania, în Slovacia, pentru a găsi orașe purtând caracterul unei vechi civilizații, care nu datorează nimic ungurilor Nu e voia de Boemia; este prea protesc de-a compara acest stat vechi, unde au abri lucit dinastii glorioase până la bătâlia fatală de la Muntele Alb, cu pusta ungară putreerată de ar*tele turcești până la sfârșitul sec. XVII-lea. Popoarele linguiști din Ungaria au dat totdeauna exemplu de toleranță; au lăsat mai alea să exista bisericile de am si ce rit. Dn contră, de când deveniseră stâpâni. In 1867, în urma unei abrrațiuni a lui Francisa lori I, ungurii au făcut cu furie o politică de oprimare metodică; ei ar fi continuat dacă se comitei impradanța de-a la lăsa mijloacea. Ei merită, cu desăvârșire pedeapsa pe der acum sunt condamnați a o încerca. Liniștea lumii cere ca maghiarismul să fie distrus din rădâcinele sale. E este, moralicește și politicește, anexa germanismului. Coaliția germano-turanici de la 1914—1918 era perfect logică. Dacă ținem, în adevăr, su ferim lumea și pe noi de o nouă catastrofă, trebuie ca fie c*ra din cele patru elemente ale acestei coaliții să nu impon blitatea de a mai ta ie râu. Si nu ne inducă în promra alianțele din aristocrația cosmopolită asupra tend.nțelor marilor seniori unguri. Arestor domui le prac in capitalele oocidontale; ei posedau relații și au putut lăsa amintiri personale simpatice. Dar, politicește, sunt adversarii ireductibili ai sistemului care a sfârșit să triumfe, după câte pierderi și starifiaii, in Niemvre 1918. Pentru ca aceste pierderi și sacrificii să nu fie în zădar, trebuie ca Consiliul Suprem să mun ținâ în întregime condițiațiile comanicate Delegației Ungare, Augustz Gancatie. repartiția vaselor de răsboi germane Lyon. — Conforma arcbasatorilor a aprobat repartiția vasalor tip râsboi germane. Prina catogoia di vasa trebuiește distrus , alt,le păstrată și anuma cota atribuita Franței și Italiei, a 3 a categorie destinate funcționării poliției și repartizate Poloniei, României și altor puteri. Să fim la locul nostru 1920. Porten noi ori ca de speranțe ele pe tema naționalismului, ftanoându-și ani mari, na an, drin care așteptăm realisarea , alții, săgeți înveninate, cere înveninează și nefrire, realizare, pacetitorii, ar trebui să se țină lumea în cuvant dst’o ritmai în parte, definitivă » visărilor «are soul 1919 ni a OM ceases ni a dat enui trecut, nu joace fi pentru noi ultimul ideal, la care tindem. 1919 ci-a dat realizare definitiva a aspirațiilor prevăzute la Adunarea de la Alba Iani», ni a rezervat zilei? de înălțare eufiet^ssca & cwnosiki Unguiti întregi, și ni-a dat pacea cu Austria, ban?, rea, cum e. In sfârșit anul ce a trecut, ni-a dat România mare, așa cum o a era szi Altceva cerem noi dela anul, în care suntam Dela 1920 nu cerem pacea pe hârtie, cum ni s'a front la Paris. Dela 1925 ravem încetarea zavistiei dintre concest fonii aceleași Românu miri, cerem încetarea calomniilor dintre partide, cerem în sfârșit pace», sds vâra în pace, așa cum «« cere sceasta pentru a se putea consolid», un stat sau de încercat, cum a fost România în acești ani trecuți. Cerem această pre internă» fiindcă, viitorul ne ascund» rispă marte și e bine, or ziua fie mâine să ne afle acasă. Nu știm, care va fi evoluția anului, în care sra Intrat. Noi n’o traîera deduce din mpr«jurările de faț . Pentruo« în acelaș timp, când în occident se ratifică din gran tratatele da pace, Vrând să reîntrevedă perspectiva unui «urs naturai »1 în mii egudaie din temelie, în acelaș timp Oriental ne face o surpriză neplăcută: bolșevicii ruși înving și inaintatasi in toata direcțile: in Siberia, spre Caucsz, spre Nîaîra. Si nu ascundem lumina sub obroc! Primejdia este: — n’o putem nega. Ziarele din apus se întreabă tot mereu despre modalitatea de a indrepti cumva situația. Iar noi stăm cu mânile in sân ! ln timp ce bolșevicii înaintează spre Nistru, in timp ce Horthy sa pregătește și așteaptă momentul oportum la Tisa, iar Baigmi trec prin o fază analogă cu cea ungurească de prin Mirtie trecut, noi ne pierdem timpul cu ciorovăieli și frământări interne. Și am avea atâta de lucru I la 103 ca gazetele să se certe între cu ee să petrage afară de noi, și ni se spună cum stau lucrurile, și să țină totdeaună vie ?n suflete credința față de țară . Rege și nu acela? timp drepetul față de bolșevism și de propagatorii acestuia. Astfel am putea ținea piept propagandiștilor ce ne inund» atât da peste Tisa cât și de peste Nistru. Iar cel mai bun miloc da apărare ar fi, ca gazetele nu«trei?» aducă totdeauna pe tapet chestia acestor agitatori, ca forurile competente să-i facă deja din vreme «i-și ia ca’abdatul Să sperăm, că anul acest» va calma si toația orientală. Dar să punem cazul, că fata morg.nă ce se arată în zara, va dovedi odată, că nu e o înșelare optică. Sil ne dăm dur seama și că le pregătim din vreme, înderorebi să ne pregătim poporul talpa, țării, pentru ca ziua de mâine să ne sfii la locul nostru. Ishi Tolan- Clujul înveșmântat în trei color... In așteptarea unor zile mari, de care arareori are norocul a tăi un popor, când sa va sfinți cel mai scump altar al culturii și al știință, când cel mai înțelept și iubit Rege al Românilor ține să sfințească acest altar în persoană, asistând mult adorata Sa Familie Regală. Clujul, acest martor superb, «Iaialor sufariați și subjug$i» românești este inarborat în îricolorul romanesc. Pregătirile pentru marile serbări continuă. Dl comisar general Minovici a apeotiaza în persoană toate disposițiile și aranjamentele. Poate orașul Cluj și peste munții din împrejur se scoboară un văl mârdra de Rurală a srbirilor mari, grandioase. Mâine va sosi în oraș, între sapetele goarnelor românești și a scoparilor înălțătoare ale Imnului Regal, Regele tututuror Românilor Să-l primim așa cum se cuvine unui împărat, 7