Patria, februarie 1920 (Anul 2, nr. 21-45)

1920-02-01 / nr. 21

*\ Duminecă 1 Februarie 1920 DIRECTOR: ION AGÂRBICI: redacția și * . cluj sra re ANUNȚURI CI PRIMEȘTE AD­MINI­­AȚIA ȘI agențiile de publicitate T?$J? ORGAN AL PARTIDULUI NAȚIONAL ROMÂN tes­s4› «essi » Zilele în priguî afrora na afirm «a vor j «lit?! totdeauna printre alteia mari pa cari i a fost dat să sa vadă ponorului rom­ânesa de dincoace da Carpați La festivitățile d la lungumea Universitâții și a Teatrului Na­­țion­al nu participă numai aceste dină ?n«ista instituții da colinia,­ti întreg poporul „care era în­ ta întunerec și în u­mbra morții*, și care a tuet învrednicit oă vădi­­ ta mina mare*. Ch­iar, orașul suferințelor noastre din trecut, s­a îmbrăcat­­ o haină de sărbătoare pentruo» ta primea»ta după vrednici« pe Ba­ VMAt­ii României-mari, pe M. 8» Ragele Fer­­dinand, banul, dreptul și nobilul su­pânitor al tuturor Roroâilor, pa M 8* R’gina Maria d­’ve di o neîntrecută splendoarea Dinastiei di care «cutam pe dreptate stă­, de mândri, pe Af. Sf. Regală princepele Moștenitor Carol care e su­pân pe inimile noastre, și pe Dom­niței» Țarii românești. Pentru în­âi» o ari vino într’un oraș al Ardealului și prenidezi o solemnitate de im­portanța celei de a UniversitaU» M. La Ra­gele, pentru Întâia oară vine întreaga­­ Fa­milie Regală într’un oraș al sta, într’om din răpi­ alele eonilor provincii românești unite pe vecie cu pa­ria mamă. Ardealul e cunoscut pe MM. Lor din vizita făcută la primăvara anului trecut. I-a iubt și­­ a proslăvit și înainte de a avea a­­dânca fericire sa-I vadă: în visurile noastre în nădejdile noastre­i am văzut mereu. Dar la primăvară, a fost un chiot de nemăsurată bucurie și fericire, dala ua capăt al Ardea­lului 5» altul. Dragostea Ardealului față de Dinastia romană, evra a stat în fruntea des­­tinelor neamului nostru în cele mai mari vre­muri din istolia sa, a fost și a rămas și va fi­mânca pururea nesguda­tă. Na­el împlinește anul și MM. Lor vin pentru a treia oră in Ardeal, pentru că sa știe ei data vizita din primăvară, MM Lor eu mai venit in Ardául h» visar­a luptelor dela Tisa. Vin d * dita arta. r«mtig irangnistea Universitî­ții din Cluj și a Teatrului Național, vin pentru a nu arăt» în c e înalt grad pre­țuiesc și cultura națională, ale cărei focare sunt cele două institute. Cirj­al a îmbrăcat haină de șerbi­toare pentru a primi după vraiurile pa Suveranii, cari sunt pătrunși da lasexinitatea culturii naționale și țiu, cu înalta Lor prezență să ne sim­â: I­i aem­nci acesta va învinge Ro­mânia­ mare, întreg neamul româiesc de dincoace de Carpați va­d pe veci recunoscător Suverani­lor săi, el nu știa o­­stea în fruntea poporului nu numai când acesta e cu arma în mână, ci și -n vremea binecuvântată a păcii,*oare ta pregătește, a vremiior da muncii» spornică pentru bidtra patriei, care nu așteaptă pe viitor. C n toată inima Sv­eponera Lor și în­­trigei auguste Familii regale: Bine ați veniți Cu prilejul festivităților din Cluj Româ­nii desrob­ii ars adânca fer iiera «a saluta printre oaspeții iluștri pa representanții pu­­st­ril­or aliate, precum și pa reprezentanții ță­­rilor, cu care România a­ra relați­uni diplo­matice. Marile puteri din Apus, care prin m­altaî lor sim­­ de dreptate, pr­i a­utorul ca ni s au dat în cursul războiului și li­cenie­ ] ripța da pace, au contribuit într’o largi* mi­ ]­sura La realizarea unității noastre politice,­­ au prilejul, prin reprezentanții lor Legile, să­­ se eprsv­egi, nu numai că țara aceasta « ro­­­­mâneasca și că poporul d­e aici e frate ba­t 1 cu cel dj peste Carpați, ci ca prilejul să 83 convingi că suntem un popor de cultură și civilizație, care împotriva tuturor legilor firii, am fost țină* atâtea veacuri ,la întuneric și în umbra morți*, înalți oaajeți trimiși de marile țări prietene sa vor convingă acum la fi­ii lo­cului ce nedreptate strig doare la cer a fost crearea acestor centre de cultură strijin* —­­care a fost Clujul — în inima românismului dintre Carpați și Tisa, și cu statul român, luând în posesiune legiuiți Universitate­a și Teatrul Național de aici n'a fâcut decât cel mai elementar act de dreptate, când aceste instituții de cultură poporului care formează imensa majoritate a Ardealului. Ambasadorii marilor puteri, participând la șerbi­rile deisi inaugurarea Universității din Cluj vestesei totodată acelora cari nici azi nu vor să vadă realitatea, că, în caun­e așe­zări din Europa, consacrate de Conferința păcii, suntem la fața unor hotărîri definitive, cerute de dreptul popoarelor la vieață inde­pendentă. Io represi­ntanții marilor puteri salutăm din toată inima popoarele cari eu contribuit la aș­z*ria de azi a Europei pe baza prin­­cipiului de naționalitate, și le epunera, con­vinși că neamul nostru nu va uita nici­odată sprijinul lor. Bine ați veniți Moile popoare de cultură au ținut ră­pe represen­ate la serbările culturale di­n Cluj nu numai prin representanții diploma­tici, ci și prin delegații universităților lor, pentru a arăta că în munca culturală solida­ritatea am­snă va crește mereu, și că un tri­umf a!­enlterii naționale e în aceeași­ vreme un triumf al cmanirei întregi. D­e mari depărtări, pe lângă toate greu­tățile extraordinare ale comunicației de azi, delegații univers­taților din Apus au ținut să fie prezenți la această mare sărbătoare a Românilor eliberați. Cu adâncă recunoștință la spunem : Bine ați venit!# Dar Clujul și românii Ardealului sa­u zi fericirea să­ salute acasă întreaga Românie oficială și culturală. Din» guvernul Regal, dela prez­­inții Corpurilor legiuitoare, de a Academia română și Univers­tțțile românești până la diferitele soțietății culturiîa și na­­ționele, toate au ținut să-și trimită delegii i la festivității!» pentru inangariraa Universi­­tățții Daciei superioare. Senatori și dapetați din toate provinciile românești, din toate partidele românești au venit să asiste la inaugurarea înaltului fast stat de cultură ro­mân­aaou. Am putea spâna ci pe două-trei zi!o capitala țârii n’a mutat în noi, pentru ca sa ne dim ci toții mai bias seams da trei sdev­iruri. Că România e azi un* și nedes­­părțiți, că vidonul Rău­ți 1 zidește pa cultu­ra national, și că opera ea din vidor tre­buia s 4 fie o operă da civilzare. Le spunem tuturor: Bisa ați venit! Letopiseți După un recensământ, finnt de curând, în Elveția sunt actualmente 15 mii de auto­moóüa- tri*nari ș!. 2 asii d* automobil#.-?»- I­roni»*­mior­na, numărul lor fiind de două ori mai­­ mare ca !n 1914.♦ Din» Elena Landry licentifață în drept și filosofic a fost numită In poetul de așero­­tară­­ a minis­trai marinei. Americanele sunt sapi­rate pe britrânul nistru continent de­oarece nu mai puțin de 14000 soldați veniți la noi din America în decursul r»«boiului, au încheiat etsătorii cu femei di­n Europa.* Autoritățila ungare din Budapesta au ordonat în vederea grelelor condițiuni de pace, un doliu de 3 zile, în decursul căruia toate localurile de petrecere vor râmânta în­­th­so.­ Guvernul bolșevic a reiaitat un rb’oret care fixează instructia în școlile poporale pentru vârsta de la 8—50 ani. mm M. S. Regele față de tinerimea noastră Telegraful ne-a adus, ieri, cel din ur­mă cuvânt al M. S Reglas, cu privire la serbările Universității din Cluj El se adre­sează tinerimii univerit­are și exprimă, în chip luminos, înalta solicitudine a Majestății Sale pentru această tinerime. Studențimea din Cluj își are sărbă­toarea sa în programul c­ivităților univer­sitare: ș­tiința solemnă d­in 2 Februarie, în Arta Universității. O delea­­ții pornise la Bistrița, spre a ruga pe A S. Regală Prin­cipele Moștenitor să prezideze cea dintâi în­trunire a tinerimii universitare din toate Ți­nuturile românești. Dir iată ca M. La Rey le vestește că sine si participe însuși la această ședinnță, de la care nu trebuie să lipsească nimeni din­tre studenți. Dorința vie a Mij­stății Sale e ca sorbirile de­a CI j să fia mai cu seamă o strălucită serbatoare de bucurie și­­ niița o a studențimii. Majestatea Sa hotar­ă de a se amâna cu câteva ore plecarea trenului regal, pentru a putea da acestei manifestațiuni a tinerimii o deosebită măreție și o înaltă sem­nificație. Ș­ii­i delegațiunilor studențești tri­mise la Cluj, representanții studențim­ii loa­cole vor fi prezenți la toate festivitățile care umplu programul celor trei zile. Studenții vor trebui să rămână, după expresa dorință a Majestății Sale, cu o adâncă și neștearsă amintire a faptei culturale di­in augurăm Gestul Majestății Sale a fă­ut o pa­­rnică impresie Atențiunea aceasta, care se coboară, cu atâta interes, ds­pa treptele Tro­nului către tir­­istul universitar, este o che­zășie sigură a viitorului nostru. Aula care a știut, cu prețul atâtor j *i­*, 8a conducă poporul românesc la biru­ința ce ne-a dat înă­ța­t­oarele zilei de o zi. A "da cere a ridicat țărănimea la rangul de factor predominant în vieți politică a noului R get, adaugă azi, prin această mare soli­­citudine tați de slujitorii ro­mâne ai pa­triei, un nou titlu ia recunoștința poporului Tineretul universitar de pretutindeni. Românii adunați din toate părți­, în aceste memorabile st­e als neamului, vor ști să răs­pundă pe deplin nobilei afe­­r­tunii regale pen­tru aceia cari întruchipează toată nădejdea tăriei și mândriei no­­stre viitoare. „Trăiască M 8 Regalei* va fi, în C­ujul vechilor amintiri de durere, peste toate formele Rotocolului, strigătul spontan, din inimă, al unui popor care se simte si­gur supt sceptrul marelui R­us și supt aus­­­piciile celei mai iubită Dinastii. N. Băvescu, prof. universitar. Alarmării © ziarului „Viitorul“ * Z­arul .Viitorul* continuă să alarmeze publicul cu fii de fel de știri pentru a dis­credit* actualul guvern .Din sursa cea mai bună* d esoc informat, că guvernul a primit din partea Aliaților somați­ane*, că trupele t­urmelor și alta, române să se retragă pe linia Oieracncsad și 5 metenmai pozei­i exclamă: Roadele politicei din­ Vaida-Voevod încep cu «o arâte tot mai clar și mai ca­tegoric. Nu evem nici o cunoștință de soms­­țîonea ácsáét*, eu rin din contră ele continuă a ocupa linî.* Ti?a, pa care o păzesc ea și mai înainte. T­aprie­­ române piterseza p* «fiess șt base a grupa­­t lui T.kâ și ca­slement de d rioșta pentr­u bravii noștri soldați, căra au îndurat iernata i­gMe ale răsboiului, aufrogsm on admirsție și­­ recunoștință, că patrularea o face. în ocniț«*,­­ înfruntând încă od*tă greutățile ieri­ei, de­­ data aceasta pe pusta ungară.­­ D­r .Viitorul“ tind sa fie mai departe­­ ediția a doua a presei, care se bapară da : iisc copaeli noastre la Conferința pic­i. Ce j deosebită este între acest ziar și presa, care­­ alarmă publicul cu nereușitele dini Brâtianu la Paris ? Efemeridele zilei M­empsh­oza Vechii Inzi credeau la întruparea sufletului­­ omenesc la corpuri și animale, în care sufletul Sn­­s linat de nomolui păcataicr comisa în vieața traita I în lutul biped, trebue­au­ sa spele de toata murdăria,­­ ca astfel frumos și candid, să se poată întoarce la I Brahma, — la Infinitul d­e care s’a desprins la ziua ș zSmistirii. / S­t­­a oare temeinică credința aceasta a lor? Lăsăm altora deslegarea problemei. Noi, care ne-am săturat începând de pe băncile școlii primare cu învățături despre trecerea sufletului prin lume, purgator, rai sau infern, — o metem­psicoza la urma nu ne îndoim despre ex­itența metempsihozei indice. Cum n’ar și putea altfel, când ne e dar, că naratâm la atâtea schimbări chh­ar și pe lumea asta? Un exemplu: Am asistat în prăbușirea ța­rismului rusesc, la sugrumarea cerbiciei bulgare, în sfârșit la metemjmcoza multicoloră a statului mg­ic. Am văzut, cum s­au perindat sub ochii no­i Itttrabled pa un ofițer «upstrior, onest« 1 știr în­tre Dunăre și Tisa, revoluția din 19:8, dic­­aoeoeta știre, ni e’a răspuns, că nu era ta^Karolyl, cei cu mâț» ’n sac, bolșevismul _ . . / . . .­­ lui Nun Bel­t, și în sfârșit conyulsiunile de des­ 0 «naostmis de ut­»gma impvlor Și pă­­­creerat ale statului ungar, sub pintenii de dretatori ai lui Friedrich și Horthy. Un singur lucru ne surprinde, întrucât e In contaut tu concepția metempsioozei indice: Ne- Indestiiirea celor de peste. T.sa fați de hotăririle metempshcozei ale Moirei. Dar la urma urme­lor, ne-o explică și asta. Oricât ne pare d­e rea v­eața ce-o trăim, ni-e oroare de ceea ce o să vină, așa, că la sfârșitul ei, am dori s’o începem­ din nou. Așa și Horthy! Noi șt m, că nu-i prea vine la so­coteală atât JLtiui, cât și supușilor dsale, noua stare de lucruri, dar riare ce face! In fața judecății su­preme a Sarț­i trebue să ta supui, și odată și odata va vedea și dumnealui, că metampsn­oza e necesară la vieața, mai ales bând ți­ e sufletul atât de întinat de păcate, cum e sufletul ciopârțitei Un­garii. ARISTAN­C & COMP. Prim ministrul Vaida-Voevod la Londra Bonea. — Prim-minîstru­ al Româ­nie!, ril Or Vaida Voevod a sosit la Londra, fiind osspel ® guvernulu­i en­­glez. S’a dat un mir ® bandist în o­­noarea sa. DS Vaida-Voevod a discu­tat importanta chestiuni cu Haig ți­­ Beaty. Pe ani e vorba să­­ ia primit 1 de primarul Londrei* i Anul Ii. NuMărul 21 PRIM-RED­ACTOR: RADU DRAGNEA ABONAMENTUL: P«C UN AN 90 LEI — 180 COR. VI AN 45 LEI — 90 COR PE »/, AN 23 LEI — 45 COR fTUTT­T­­?!?n­SJ / REDACȚIA IA—81 IPIUIKI AIN [ tipografia 1»-«» Pacea Ungară „Journal des Debats“ din 17 ianuarie 1920 Consiliul suprem a remis delegației ungare, prez­d­ita da contele Apponyi, con­­dițiile de pa­t impuse Ungariei. E­e nu conțin nimic, cari s â nu fie cunoscut. In ceea ce privește terito­riile, ele comp­ara ced.ri stipulate de trata­tele precedente în profitul Cehoslovaciei, Jugoslaviei, României și Republicei Austriace Clauzele ecnnomice sunt redicata după ane­ Da (­•­•) tratatalui din Ssint Gem­an. Clauzele financiare sunt redactate, se pare, un atelaj spirit, dar sa abține a ne di preciziam­ în această privință și nu se va putea r­idica, dacât cipr publicarea lor, Ia ceea ce privește arcazia ea nu va trebui să depășească 85 000 de­cimani. Di­­legația ungară aa 15 zile pentru a di răs­punsul. Dar contele Apponyi eate autorizat să prezinde, chiar astăzi, conar­u­lui suprem, un expozeu al injuiției ungare. Judecând după atitudinea lui prece­dentă, magnatul ungur va desfâșura o apă­rare îndârjită. El încarmează maghiarismul șovinist, intoleranța națională și regimul în acelaș timp feudal și demagogic, care a domnit, suversnicește, în aUbara de sub co­roana lui St­e­lia­t până­­ catastrofa finali Franța începe să fiu cu desăvârșire cd,Ceată de politii’» tiranice din Europa centrală auxi­lari născuți ai germanismnului. Dar r­azum­iîe, în ceesae-i privesc na s’an­titipriștist ds tot în­ Anglia nada sao­­biamui monden ș, amintirile cynegetice și sportiva sunt paterni?«. Propaginda unsumistă, care a căutat până la ra­stam­­ini 1918 rudenia taran­tă ea Balga­rii și Tar oii aglebrâni nargirm*­­n­u mai ca o dogmă neatinsă, este obligată acum «s-și s­chimb« fața. Dar ea întreprindă g­eampanie dacă un plan no;» fi o trei txaomție întâlnește bună­voință­a« lams» oamenilor, o­ri sub pretext ci împedică „idisn­zarea* Europei centrale, favoriz­ezi inconștient reconstituirea, puterei grini­sice. 8. pretinde­am ’•»prezid­a șa Ucgui­ ca un popor cu civilizație superb­arp, pe cari nu e permis a-i da a membra in pro­fitai popoarelor iefarioare, ca Jogoslavii, Ro­m­­â «i și Cehoslovacii. Această teză eâte ab­­to ot cerrgh­easi pentru «el ce cunoaște personal popoarele »Iin chestiune. Ungaria propriu zisă oferea, până la acest secol, spectacolul unei țări evident mai puțin civilizat, de ăi celelalte părți a mo­narhiei habsburgice. Ea găsea într’a levir, castele mărețe pline de bogății artistice unde se primea o ospitalitate opulentă. Dar, până la 1867, cele mai m­ari orașe aveau aparențe du eate mari. Nu s’a reușit a se d­a Budapestei o fir tanóraié de Capitală, decât cangnatiormal acest oraș la dauna celoralalte. Printr’o serie de legi de căi ferate, se fonda la Budapoeta industrii, cari primeau materiile prime din regiunile de astăzi cedate națiunilor vecine și cari trimiteau în urmă produsele lor fa­bricate la însuși aceste regiuni. Industria maghiară este tot atât de ar­tificială ca și civilizația maghiară. Ea avea, ca și aceasta, ca scop de­ a menține în folm­­­­e popoare cu un trecut mult mai strălucit. Dacă ungarii par atât de uimiți astfel, ea te oă constată că sistemul lor atât de artificial se va prăbuși, și vor trebui, cum este și drept, să înceteze de-a trăi din substanța foștilor lor vasali. Budapesta este un oraș mai hipertrofiat ca Viena. Va fi minunant, ca să fie adusă la o stare normală. Trebuie cî mergi în Croația, Transil­vania, în Slovacia, pentru a găsi orașe pur­tând caracterul unei vechi civilizații, care nu datorează nimic ungurilor Nu e vo­ia de Boemia; este prea protesc de-a compara a­­cest stat vechi, unde au abri lucit dinastii glorioase până la bătâlia fatală de la Muntele Alb, cu pusta ungară putreerată de ar­*tele turcești până la sfârșitul sec. XVII-lea. Po­poarele linguiști din Ungaria au dat tot­deauna exemplu de toleranță; au lăsat mai alea să exista bisericile de am­ si ce rit. D­n contră, de când deveniseră stâpâni. In 1867, în urma unei abrrațiuni a lui Franci­sa lori­ I, ungurii au făcut cu furie o politică de oprimare metodică; ei ar fi continuat dacă se com­itei impradanța de-a la lăsa mijloace­a. Ei merită, cu desăvârșire pedeapsa pe­­ der acum sunt condamnați a o încerca. Liniștea lumii cere ca maghiarismul să fie distrus din rădâcinele sale. E este, moralicește și politicește, anexa ge­rm­anismului. Coaliția germano-turanici de la 1914—1918 era perfect logică. Dacă ținem, în adevăr, su ferim lumea și pe noi de o nouă catastrofă, trebuie ca fie c*ra din cele patru elemente ale acestei coaliții să nu impon b­litatea de a mai ta ie râu. Si nu ne inducă în promra alianțele din aristocrația cosmopolită asupra ten­d.nțelor marilor seniori unguri. Arestor domui le prac in capitalele ooci­­d­ontale; ei posedau relații și au putut lăsa amintiri personale simpatice. Dar, politicește, sunt adversarii ireduc­tibili ai sistemului care a sfârșit să triumfe, după câte pierderi și starifiaii, in Niemvre 1918. Pentru ca a­ceste pierderi și sacrificii să nu fie în zădar, trebuie ca Consiliul­­ Suprem să mun ținâ în întregime condițiațiile coma­­­nicate Delegației Ungare, Augu­stz Gancatie. repartiția vaselor de răsboi germane Lyon. — Confor­m­­a arcbasatorilor a aprobat repartiția vasalor tip râsboi germane. Prina catogoia di vasa trebuiește distrus , alt,le păstrată și anuma cota atribuita Fran­ței și Italiei, a 3 a categorie destinate func­­ționării poliției și repartizate Poloniei, Ro­mânie­i și altor puteri. Să fim la locul nostru 1920. Porten noi o­r­i ca de speranțe ele pe tema naționalismului, ftanoându-și ani mari, na an, drin care așteptăm realis­area , alții, săgeți înveninate, cere înveninează și nefrire, realizare, pa­­­cetitorii, ar trebui să se țină lumea în cuvant dst’o ritmai în parte, definitivă » visărilor «are soul 1919 ni­ a OM ceases ni a dat enui trecut, nu joace fi pentru noi ultimul ideal, la care tindem. 1919 ci-a dat realizar­e definitiva a aspirațiilor pre­văzute la Adunarea de la Alba Iani», ni a re­zervat zilei? de înălțare eufiet^ssca & cwnos­­iki Ungu­iti între­gi, și ni-a dat pacea cu Austria, ban?, rea, cum e. In sfârșit anul ce a trecut, ni-a dat România­ mare, așa cum o a­ era szi Altceva cerem noi dela anul, în care suntam Dela 1920 nu cerem pacea pe hâr­tie, cum ni s'a fr­ont la Paris. Dela 1925 ra­vem încetarea zavistiei dintre concest fonii aceleași Românu­ miri, cerem încetarea calom­niilor dintre partide, cerem în sfârșit pace», sds vâra în pace, așa cum­ «« cere sceasta pentru a se putea consolid», un stat sau­ de încercat, cum a fost România în acești ani trecuți. Cerem această pr­e internă» fiindcă, viitorul ne ascund» rispă marte și e bine, or ziua fie mâine să ne afle acasă. N­u știm, care va fi evoluția anului, în care sra Intrat. N­oi n’o traîera deduce din­­ mpr«jurările de faț . Pentruo« în acelaș timp, când în occident se ratifică din gran tratatele da pace, Vrând să re­întrevedă perspectiva unui «urs nat­urai »1 în mii egudai­e din te­melie, în acelaș timp Oriental ne face o sur­­priză neplăcută: bolșevicii ruși înving și ina­­intatas­i in toata direcți­le: in Siberia, spre Caucsz, spre Nîaîra. Si nu ascundem lumina sub obroc! Primejdia este: — n’o putem nega. Ziarele din apus se întreabă tot mereu despre mo­dalitatea de a indrepti cumva situația. Iar noi stăm cu m­ânile in sân ! ln timp ce bol­șevicii înaintează spre Nistru, in timp ce Horthy sa pregătește și așteaptă momentul oportum la Tisa, iar Baigmi trec prin o fază analogă cu cea ungurească de prin Mirtie trecut, noi ne pierdem timpul cu ciorovăieli și frământări interne. Și am avea atâta de lucru I la 103 ca gazetele să se certe între cu ee să petrage afară de noi, și ni­ se spună cum stau lucrurile, și să țină totdeaună vie ?n suflete credința față de țară . Rege și nu acela? timp drep­etul față de bolșevism și de propagatorii acestuia. Astfel am putea ținea piept propagandiștilor ce ne inund» atât da peste Tisa cât și de peste Nistru. Iar cel mai bun m­iloc da apărare ar fi, ca gazetele nu«tre­i?» aducă totdeauna pe tapet chestia acestor agitatori, ca forurile competente să-i facă deja din vreme «i-și ia ca’abdatul Să sperăm, că anul acest» va calma si toația orientală. Dar să punem cazul, că fata morg­.nă ce se arată în zara, va dovedi odată, că nu e o înșelare optică. Sil ne dăm dur seama și că l­e pregă­tim din vreme, în­­derorebi să ne pregătim poporul talpa, țării, pentru ca ziua de mâine să ne sfii la locul nostru. Ish­i Tolan- Clujul înveșmântat în trei color... In așteptarea unor zile mari, de care arareori are norocul a t­­ăi un popor, când sa va­ sfinți cel mai scump altar al culturii și al știință, când cel mai înțelept și iubit Rege al Românilor ține să sfințească acest altar în persoană, asistând mult adorata Sa Familie Regală. Clujul, acest martor superb, «I­aialor sufariați și subj­ug$i» românești este inarborat în îricolorul romanesc. Pregătirile pentru marile serbări con­­tinuă. Dl comisar general Minovici a apeotiaza în persoană toate disposițiile și aranjamen­tele. Poate orașul Cluj și peste munții din împrejur se scoboară un văl mâr­dra de Ru­rală a s­rbirilor mari, grandioase. Mâine va sosi în oraș, între sapetele goarnelor românești și a scoparilor înălțătoare ale Imnului Regal, Regele tututuror Români­lor Să-l primim așa cum se cuvine unui împărat, 7

Next