Patria, iunie 1920 (Anul 2, nr. 116-139)

1920-06-11 / nr. 123

DIRECTOR: ION AGARBIC1 0 HgD ACŢIA SI ADUI »IS CLUJ, 8tr. REGINAM ANUNŢURI DUPA TARIF PRIMEŞTE ADMINISTRAŢIA ŞI AGENŢIILE DE PUBLI -I­­*­ CITATE­­:­­Alu,teul A 'o0ci*UuDei Sib,•nuTRIAr­«MM AL PARTIDULUI NAŢIONAL WMAM PKttt-REDACtOR: RADU DRAGNEA ADAMAiiin^rpiy * miwnn^riiun­a * FE UN AN 240 LEI - 480 COR PE v. an. 120 LEI-240 COR PE V# AN 60 LEI — 129 COR TELEFON {Sg&Sfc* » Ţărănismul Un nou curent politic este astăzi pe cale de a se afirma, ţărănismul, care de la un parlament la altul, nu a vrut să moară, cum se credea, ca un curent care ar fi fost înâscut din uzurparea titlurilor poli­tice ale dlui general Averescu, ci, ca lu­jerii cruzi ai iederei, se agaţă de stâlpii vieţei politice, cu tendinţa da a-i îmbrăţişa din toate laturile. Ţărănismul ţine să facă dovada unei existenţe necrezute, şi ce este mai greu decât să convingi pe cineva de existenţa ta atunci când îţi este contestată, căci din clipa când ai fost negat ţi-a fost contestat şi dreptul la desminţire. Şi to­tuşi ţărănismul se află în faza acea a luptei de a convinge societatea de exis­tenţa lui, în faza de a i se recunoaşte dreptul, cel puţin, la existenţă. O mişcare politică, cum este ţără­nismul, care implică în noţiunea ei gene­rală, majoritatea populaţiei româneşti de la noi, pare că ar fi cea mai fecundă în suc­cese politice, că ar fi scutită de obstaco­lele de care se lovesc partidele orăşăneşti, în întinderea lor teritorială. Pare, aşa­dar, ei este suficient să zici ţărănism, ca în­treaga ta ţară de ţărani să fie cu tine, mai ales dacă la cuvântul de partid, se soved celelalte cuvinte de însuşiri morale. Şi totuşi ţărănismul este oprit în mers, tocmai de ţărani, pentru că printre cele dintâi obstacole ale ţărănismului sunt ţă­ranii, mai distanţiaţi de ţărănism, chiar decât acei orăşeni cari i l’au declarat protivnici Câci noi am văzut elemente intelec­tuale care să ajungă la acceptarea unei idei politice prin a o combate, dar nu am văzut o clasă întreagă, cu psihologia şi concepţia ei rudimentară de vieaţă, să re­nunţe ne­ o dată la felul ei de a recepta vieaţa politică şi să şi însuşească altă ve­dere asupra oamenilor şi lucrurilor. Ori, ţăranii puşi in epatari, cu ideea de ţără­nism, sunt aduşi tocmai în sit­uaţia aceea de a renunţa într'o zi la convingerea pe care au avut-o sută de ani, că ei sunt im­proprii la conducerea politică a ţării, că accesul la vieaţa politică îl au numai ele­mentele orăşăneşti, acei „domni“ de care nu mai auzim, dar niciodată nu trebuie să-i vedem la faţă, că, în sfârşit, clasa ţă­rănească este predestinată numai să asculte, dar nu să şi vorbească, numai să fie co­mandată, dar nu şi să comande. Dintr’o soartă istorică trecătoare, ţă­ranii au făcut o regulă de vieaţă şi fata­­lişti cum sânt aproape în faţa tuturor fe­nomenelor şi morale şi materiale, au îm­brăcat ţinerea lor depar­te de vieaţa publică, în credinţa că sunt făcuţi inferiori faţă de celelalte clase sociale, pe care Ie-a îmbră­cat in mitul unei superiorităţei mintale. Aceea ce ţăranul înţelege prin boie­rie, prin deşteptăciune de clasă şi prin su­perioritate de neam cu vază, a fost ereat, ce e dreptul, pe cale naturală; dar jumă­tate a fost ereiat şi mărit peste proporţiile reale, de imaginaţia diformată a ţăranului, care din cauza micimei lui sociale, a îm­prumutat celorlalte clase de sus, şi cali­tăţi intelectuale pe cari nu le au. Ţăranul român, odată cu pierderea libertăţei eco­­nomice in trecut, a pierdut şi dreptul la superiortatea interioruală şi în clipa când şi-a înstrăinat proprietatea, căzând în şer­­bie, şi-a înstrăinat şi intelectul, aşteptând să gândească pentru el, aceleaşi clase, cari îi agoniseau munca Nu a fost aşadar, în trecutul ţărilor româneşti, numai o şerbie materială; a fost şi o şerbie morală, o a­­lienabilitate a intelectului românesc, inte­lectului boieresc. Din această psihologie specifică ţăra­nilor, ca o rezultantă a materialismului e­­conomic, a condiţiunilor de vieaţă în cari au trăit secoli întregi, a rezultat concepţia lor politică aristocrată, acel aristocratism mistico-popular, care se traduce prin neîn­crederea In elementele ieşite din straturile ţărăneşti, în elementele apropiate ca ori­gine şi situaţia de ţărani, prin încrederea nelimitată în tot ce este străin, în tot ce este necunoscut, în tot ce are o situaţie materială superioară, „boiereştei", clasei ţă­răneşti. In sufletul ţăranului noţiunea de conducător a fost egală cu a fi avut, şi cu a descinde dintr’o familie cu vază. Astfel ţărănimea a avut un spirit de discernământ aristocratic, in ceeace priveşte oamenii, cărora le aplică o riguroasă selecţiune a­­ristocrată. La crearea acestui spint aristo­crat-popular, a contribuit elementul de misticism, după care providenţa a făcut din ţărani o clasă de servi, de fatalism, după care trebuie să trăieşti în rău, ca în elementul tău, fără a te putea împotrivi destinului şi fără a-i putea schimba cursul; de stoicism, cu resemnarea în faţa vieţii, — toate acele elemente psihologice, cari şi-au dat întâlnire în sufletul ţăranului ro­mân şi cari au reuşit să facă din el un pasiv, care chiar atunci, când acţionează el, are iluzia, că nu contribuţia lui activă măreşte patria, sporeşte avuţia ţării şi ered­iază prestigiul neamului, ci numai co­manda generalului, înţelepciunea omului politic, prezenţa oroşanului îmbrăcat în straie negre. Ar­­tocratismul ţăranului român se vede perfect de bine în tendinţa pe care o a­u de-a individualiza faptele colective, aplicând marca unei in­dividualităţi, acolo unde faptul poartă pecetea a­­nimatului, specificând clar acţiunele cu nume proprii, fie că în răsboiu va zice Averescu-Mărăşti, fie că în politică va zice Averescu-impro­­prietarire, nesocotindu-se pe sine, nevo­­luând şi partea lui de muncă la efectuarea faptului.­­ Cu un astfel de suflet, cu o astfel de concepţie, cum poate el să fie ţăranul ţă­rănist­? Cum poate să se ridice pe el în­suşi la rangul de om politic, la rangul de făcător de minuni, când calitatea aceasta a împrumutat-o omului providenţial? Cu un astfel de suflet, cu o astfel de concepţia, poţi fo­rte bine să fii asigurat de disciplină în armată, poţi foarte bine să fi asigurat că de tine nu­ se prinde bolşevismul, dar nu poţi să creezi dintr’o dată un curent politic, care presupune libertate sufletească, desgrădire de prejudiţii de clasă, convin­gerea că nu numai colaborarea tuturor for­ţelor latente ale societăţei face minuni,­­ înlăturarea ori­cărei constrângeri supersti­ţioase,­­ toate acele componente în vir­tutea cărora se mişcă cineva fără frica călcării unor norme seculare de vieaţă. Ei bine, ca ţărănismul să fie o miş­care politică a ţă­ranilor, trebuie ca inte­lectualii să revizuiască mai întâia sufletul ţăranilor. Şi nici când nu s a văzut o mai mare tragedie în politică decât de data a­­ceasta, când intelectualii ţărănişti, au avut de luptat şi eu adversitatea orăşenilor şi t aui indiferentismul ţăranilor, faţă de ţără­­­nieni. Ţăranii, după instinctul lor politic făurit la para ştrbiei, selecţionau un om, care întrunea calităţile uma aristocrat în raport cu masa ; ţărăniştii făceau din masă forţa aceia a­ribuită numai unui om şi conflictul acesta al apelului în pustiu, se va mai repeta, căci nimic nu este mai greu decât să lupţi cu sub­ conştienţa mis­tică a colectivităţilor şi să pui în locul a­­ristocrati­cului popular care de sus îa jos îmbracă haina democraţiei, să pui în loc democratismul raţional. Procesul va fi greu şi va trebui multă vreme până când ţă­ranii vor fi prefăcuţi în ţărănişti. Cui i se va părea că am susţinut un paradox când am spus că ţăranii nu sunt ţărănişti, îi recomand ca metodă, studiul sociologie dlui Emile Faguet „Pentru ce Francezii nu sunt liberali“, publicat în a­­dânca operă a marelui cugetător francez, ,Le Liberalism.* R. Drag­nea. Rezultatul alegerilor din circumscripţia Colocna 1. Mârzescu, Part. Poporului 348 voturi. 2. Petroviciu, ţărănist 320 vot. 3. Şomlea, liberal independent 378 vot. 4. Dr . Nsmeş, Part. Naţional 1483 vot. 5. Dr. S­tan, când, of al Partidului Na­ţional 1253 vot Drolo rându-se balotaj alegerea se fi­­xează pe ziua de 13 Iunie 1920. Puneri la panel Ziarul „ Renaşterea Română“ se ocupă de câteva timp consecutiv de nerăuşita dlui Iorga la Sălişte. In schimb tace asupra căderii dlui general Averescu în câte şi trele locurile unde a candidat, în Ardeal, Bihor şi Banat, declarându-se contra d-sale, nu un cero, ci trei provincii. * Dl T. Mihályi prin ziarul „România“ se plânge „de terorismul popilor" în cer­cul Ileanda-Mare, unde a strigat la o în­trunire: jos popii! Dl Mihályi confundă clasa nobilă a preoţimei cu pasta oligar­hică a ciocoilor, care numai ei sunt spe­cialişti în terorism. De ce tace dl Mihályi asupra arestării părintelui Bilţ, care dove­deşte până la evidenţă, terorismul cio­­roilor ?* Sub titlul Dreptatea între Aliaţi, zia­rul „ Viitorul“ mai continuă şi acum să a­­dune de prin ziarele franceze probe con­tra politicei Aliaţilor şi să dea a înţelege că singuri în Europa cari ştiau pe ce drum trebuia vârâtă politica Aliaţilor, au fost şi sunt liberalii. Liberalii se luptă cu Aliaţii, cum Don Quijoto se lupta ca mo­rile de vânt. D1 luliu Maniu despre activitatea din trecut a „Astrei“... In marea revistă a „ Asociaţiei“ Tran­silvania, dl luliu Maniu a scris următoa­rele rânduri: Activitatea din trecut a „Astrei“ în­seamnă lupta conştientă şi stăruitoare pen­tru emanciparea culturală a neamului ro­mânesc şi pentru ridicarea culturei româ­neşti prin o muncă purtată din iniţiativă socială şi particulară. Kam avut în trecut nimic de la stat, şi oricât de modeste le-ar crede cineva re­zultatele, pe care le-am obţinut noi Româ­nii de dincoace de Carpaţi pe tărâmul cul­tural, ele au netăgăduit merit că au fost exclusiv roadele iniţiativei şi energiei par­ticulare a poporului românesc. De aici trăinicia şi soliditatea acestui rezultat. Sunt convins că şi în viitor poporul românesc trebuie să meargă pe aceeaş că­rare a muncei sociale şi particulare bine organizate. El să nu aştepte totul de la stat. Sta­tul să dea posibilitatea şi ajutorul,, că or­ganizarea forţelor particulare şi sociale să se poată întâmpla cu deplină libertate şi mai ales bine îndrumată. Din această muncă a însăş societăţii româneşti, independente de vieaţa politică a statului, va resări şi va creşte adevărata forţă a neamului românesc. Reluarea firului activităţii „ Astrei“ şi a revistei sale literare, scăpată din mână din pricina răsboiului, Înseamnă înţelegerea acestui lucru şi hotărîrea de a conduce această activitate socială şi particulară pen­tru înaintarea noastră culturală. Hotărîre pe care o salut din toată inima și cu de­plină încredere. Iuliu Maniu. Dl luliu Maniu despre rezultatul alegerilor întrebat fiind de un ziarist, dl luliu Maniu, despre părerea ei o­are privitor la rezultatul alegerilor, d-sa a răspuns: — Sunt mulțumit. Când a condus Tisza alegerile au reusit numai 6 de­putat­ al Partidului National Roman. De data aceasta sub presiunea unei te­rori ne­mai­pomenite şi a unei de­magogii tara seaman săvârşită de can­­didaţii şi funcţionarii guvernului, am reuşit pana acuma in 26 cercuri. Sunt­ multumit! Calomniatorii Imediat după intrarea transfugilor în partidul dlui general Averescu şi desfiinţa­rea Consiliului Dirigent pentru a fi înlo­cuit cu un altul, deghizat şi compus din oameni cărora li s'au dat puteri depline pentru a asigura, prin orice mijloace, o ma­joritate parlamentară fostului cântăreţ ajuns ministru, gazetele guvernului şi în special ale fraţilor Goga, în frunte ca „Renaşterea Română“ au început o campanie de pone­grire a activităţii fostului Consiliu Dirigent şi de atacuri pe chestiuni de corectitudine personală a membrilor săi. Şi deoarece printre acei membri erau oameni cu o atât de mare personalitate po­litică şi mai ales morală, de cari nu în­­drăsneau să se atingă, s’au năpustit asupra celui mai tinăr, asupra dlui dr Romul Boilă. • Credeau că, lovind în dsa, vor putea lovi indirect în toţi ceilalţi şi de­ aceia, in­sinuând şi calomniind, fără a aduce vre­o dovadă şi fără a preciza o singură acuzare, cu perseverenţa unor răufăcători, îşi făcu­seră o specialitate din a-l ataca pe chestia cinstei şi corectitudinei personale. Pentru a pune capăt acestei îndrăsneţe şi incalificabile opere de defăimare, pe care o alimentau şi o susţineau dnii fraţi Goga prin ziarul lor, dl dr Romul Boilă a pro­pus în scris, print’o declaraţie publică a­­părută în ziarul nostru, ca­ un juriu de 5 persoane, numit chiar de dlor să-i cerceteze întreaga situaţie materială şi mai mult încă, oferind cercetărei şi pe a fraţilor săi. Ca singură satisfacţie şi pentru că o­­pinia publică să poată fi edificată cine sunt calomniatorii, dl dl Boilă cerea ca tot un juriu de 5 membri să cerceteze şi situaţia materială a fraţilor Goga. Deşi au trecut 20 de zile de atunci, atât ziarele calomniatoare, cât şi patronii lor nu au răspuns nici un cuvânt la pro­punerea dlui dr Boită. Această tăcere nu poate fi calificată altfel decât ca o teamă de cercetările cari li s’ar fi făcut şi dlor şi ca o recunoaştere a insinuărilor şi calom­niilor pe cari le-au exploatat în ajunul cam­paniei electorale. Opinia publică cinstită este în drept să judece acest proces, care sa desfăşurat în faţa ei şi să-şi dea verdictul, faţă de aceia cari fac de dreptate nevoind să se facă lumină, numindu-i aşa cum merită, calomniatori. Declaraţiile dlui Alexandru Vaida asupra situaţiei politice — Din cine se compun parlamentara arnelent averescant — Colabo­rarea opoziţiei cu guvernul — Partidul socialist dupâ alegeri — Reuşita Partidului Naţional Român Profitând de prilejul trecerei dlui Alexandru Vaida prin Cluj, am rugat pe fostul prim-ministru al României şi alesul de astăzi al circumscripţiilor Ilighiu şi Şomcuta-Mare, să ne spună ce crede drsa despre situaţia politică, care s’a schimbat atât de mult în urma alegerilor. — Ce credeţi despre reuşita Partidu­lui Naţional In actualele alegeri? — Partidul Naţional a ieşit întărit din actualele alegeri şi acest fapt se va dovedi prin statistica voturilor care s’au dat şi a voturilor cari s’au abţinut. Tot ce este element bun, cinstit, muncitor şi con­ştiincios dincoace de munţi, s'a solidarizat în alegeri cu Partidul Naţional Român. Faptul că numărul deputaţilor nu este în proporţie cu aderenţii partidului,­­dove­deşte numai că guvernul Averescu a­ ştiut cu mijloacele şi metodele asiatice moştenite de la oligarhia maghiară de-o parte, pe de­ altă parte dela oligarhia ciocoilor bal­­cano-bizantini din vechiul Regat, să-şi facă o colecţie de deputaţi compuşi din elemen­tele, din punct de vedere moral, cele mai pestriţe. — Comparaţi ca primi parlamentari ardeleni, ce deosebire va fi între acela şi parlamentarii ardeleni averescani?­­— Se găsesc între aceşti domni, de ex. tipuri de foşti manglişti, maghiaroni, de oameni care pe tot timpul guvernelor maghiare au ştiut să-şi facă afacerile prin denunţarea românilor de bine.­­Ajutaţi de autorităţi şi abuzând de toate mijloacele forţei publice, şi folosindu-se de fon­durile secrete ce le-au fost puse la dispo­ziţie de guvernul central, de sine se înţe­lege, că au putut obţine un număr de deputaţi totuşi destul de modest in pro­porţie cu mijloacele şi cu teroare exercitata. Tot ce este de regretat e că în­tr’această adunătură s’au rătăcit şi câţiva oameni de bună credinţă dintre ardeleni, oa­meni, de a căror naivitate s'a abuzat. Despre aceia cari şi-au pus candidatura guvernamentală numai de dragul unui ciolan făgăduit, nici numai vreau să vor­besc. Sper că majoritatea guvernului aleasă în vechiul Regat să fie compusă din ele­mente de alte calităţi, decât tabăra sa ar­delenească. Pentru că oricât de necruţătoare a fost lupta prin care guvernul şi orga­nele sale au încercat să nimicească Parti­dul Naţional Român, totuşi ar fi de dorit ca sprijinitorii guvernului român, măcar în vechiul Regat, să fie în majoritatea lor oameni cari să se poată prezenta în faţa ţării şi a străinătăţii fără a face de soară Camerele Române. Partidul Naţional Român a fost, este şi va rămânea şi pe viitor, întruparea şi organizarea a întreg neamului românesc de dincoace de Carpaţi. Alegerile acestea au eliminat din corpul sănătos al neamului toate elemen­tele nesănătoase, oportuniste, zăpăcite, naive şi ticăloase. — S’a vorbit în ultimul timp de-o colaborare între opoziţia parlamentară şi guvern. — De sine se înţelege că o colabo­rare nu se poate închipui decât intre ele­mente omogene din punctul de vedere al intereselor, al mentalităţei, al aspira­­ţiunilor. Duhul eiocoeso care în vechiul Regat s’a forţat şi se forţează să susţină metodele comode, ale unui centralism feroce, balcano bizantin, încercând totodată să se introducă şi în provinciile nouă alipite, va determina acum şi în viitor, la o colabo­­rare, toate elementele­ sănătoase din în­treaga ţară pentru cari, convingerile şi programele politice, nu sunt marfă de vânzare, iar democrata, progresul, libertatea şi naţionalismul, nu sunt fraze goale, att reoglindirea unor adânci credinţe. — Ce credeţi de Partidul Socialist, care a luat parte în actualele alegeri? — In ce priveşte Partidul Social- Democrat, reprezentanţii lui, au dat dovada că şi ali să dea lupta pentru principii, re­zistând atât persecutărilor, căt şi corupţie. Se găseşte în aceeaşi situaţie ca şi parti­dele Federaţiei şi Partidul Naţional Român. Colaborările politice sunt impuse prin forţa majoră a situaţiilor. Cred, că guvernul Averescu precum în timpul scurt al vieţii Partidului P­oporului a ştiut că evoluez» de la ciocoism spre concesiuni principial« democratice, la direcţiunea programelor dlor Iorga, Mihaleche, Lupu, Nistor, In­­culeţ şi Maniu, în curând va trebui să facă concesiuni şi social-democraţiei. Atunci partidele democratice vor avea cu cine să stea de vorbă. Ele însă în nici un caz nu se vor mulţumi cu fraze şi vor avea pu­terea să-şi impună voința lor, atât de bine reprezentată în actualele Corpuri legiuitoare. Rep. Rezultatul­ ui. Politica grabei, care strică treaba, nu va reuși. Contra ei vom chema tot Ardea­lul, în adunări poporane, în care vom lă­muri poporului problemele la ordinea zilei. De grabă, așadar, nu ne temem serios. Până atunci sunt de discutat alte chestiuni. Efectul campaniei electorale asupra păturei ţărăneşti — asupra păturei, care va desvolta statul şi îl va păstra românesc — a fost nenorocit. S’a căutat ca şefii ei cei vechi, din Ardeal, să fie compromişi; in­divizi cu puţin rost în ordinea morală a desvoltării poporului i-au atacat pe şefi cu guri nespălate, pentrucă, bătut fiind păsto­rul, turma să se împrăştie sau se ajungă în staulele guvernamentale. Filosof a fi în luptă, este greu: cei bătuţi astfel au răspuns tot aşa de crud; şi s’au scris, atunci, fotografii triste, ca a prefectului Meteş, ca a prefectului Vasu, ca a revizorului şcolar de la Sighişoara ori Cohalm (?), ca a Dr-ului Creangă din Tăr­­lungeni, fiul cam egoist, dar altfel corect al unui onorabil croitor din acel sat, etc. etc. Fotografiiile acestea au rămas în fan­täzia naţiei, care se întreabă zăpăcită: Pe cine să mai credem? Pe cine-l mai putem crede . Răspunsul la această întrebare este o clătinare din cap. Intre pătura conducătoare și popor s’au deslănțuit, ca o furtună, sentimente de ordin inferior; omul inferior, al luptei, a dat în lături pe omul culturii, pe omul superior, de care-i legat ca umbra de lu­mină; omul inferior, care ar fi fost mai bine să tacă, a vorbit prea tare. A cui este vina? se ştie. Este a ace­lor inberbi cari îndată ce au descălicat în Cluj au început să ameninţe cu puşcă­rii (!?!?), a acelor spirite subalterne care au asmuţit chiar şi presa maghiară con­tra fostului C. D., care isbise în maghiarismul setos de răsbunare; vina este a acelor electori care credeau că ast­fel trebuie să facă drum votului ce se va da. Interesul electoral a fost originea cam­paniei ; legitimă a fost apărarea, dar —• aspră: Peccatur intra et extra muros In loc ca ucenicii unei anume prese din Regat şi ai cluburilor alpeconstanti­­nescoase-porcoase să înjure C. D., să «a­cuze rămânând datori cu dovada, se putea discuta. Ce vrea generalul ? («are-i om de bunăpredinţă, dar nu puţin talent politic) ,­ ce au voit Ardelenii ? în ce chestii s’ar putea întâlni? în ce chestii se deosebesc şi nu se pot uiti ? Dar nu s’a discutat, nu s’au lămurit problemele sociale, nu s'a înaintat educaţia politică a poporului; şi de-aceea acum, acesta priveşte desgustat la ce s’a petrecut. Printre cei ce au descălicat aici ca să învrăjbească, sunt unii salariaţi cari cred că vor putea continua ea până acum. Noi semnalăm hotărîrea lor de-a scandaliza şi mai departe lumea; noi ne facem datoria să le spunem clar: unde am ajuns, dar nu-i rugăm să nu facă ce cred e­i pot face. La urma urmelor, naţiile îşi merită totdeauna soarta. Noi suntem gata şi de pace şi de luptă. Ideile dreptăţii sociale nu le vom părăsi, şi pentru triumful lor vom primi orice lupte, vom înfrunta orice alte scandale Şi de-acum declinăm de la noi orice răspundere! Ministerul de răsboi din Bucureşti este informat că pe satele româneşti ale Ardealului a început să crească mişcări suspecte contra cărora se cere concursul intelectualilor. Dar creşterea lor este re­zultatul alegerilor, dar creşterea lor tre­buie să apese conştiinţa celor ce au co­mandat aceste alegeri Contra mişcărilor suspecte bună este orice contra-mişcare; dar, cam cum vor fi primiţi, colo pe la Arad, de ţărani, intelectualul avereşean şi naţional-român dacă s’ar prezenta de­odată! Nu li se va striga. Dar, par’d d-voastră eraţi cei ce spuneaţi anul despre altul, că ... Numai uitarea lentă poate face loc liniştei relative şi iarăşi priincioase discu­ţiilor ca între fraţi, potolitoare. Dacă gu­vernul are şi alte mijloace, practice­le. Dr. Juris

Next