Patria, septembrie 1920 (Anul 2, nr. 187-209)

1920-09-01 / nr. 187

Mifttcuri 1 Saptamvri# 19£0 Numărul 2 Coroane Anul II. Numaru! 187 DIRECTOR: ION AIARBICEANu RSDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA CLUJ, Str 0i ANUNŢU PRIMEST ŞI AGENv CITATE :­: Muzeul Asociaţiunei Sibiiu «SeIIn AL PARTIDULUI NAŢIONAL EOMilf ABONAMENTUL: PE UN AN 240 LEI - 480 COR PE V, AN 3­20 LEI — 240 COR PE VI­AN 00 LEI-120 COR TELEFON­­?».* 1 ** Cuvântarea M. S. Regelui Cu prilejul aşezării capului lui Mihai Viteazul în mă­năstirea Dealului însufleţit de aceiaşi patriotică pietate cu care m'am închinat la Puina umbre, Marelui şi Sfântului Ştefan, vin astăzi împreună cu dv. să aduc, ca Rege al României în­tregite, prinosul de recunoştinţă şi preaslăvire faţă de osemintele aces­tei mari figuri a Istoriei Românilor. Cu evlavie şi plini de admiraţie ne descoperim şi plecăm capetele noa­stre înaintea ta, Viteze Mihai, care ne-ai fost o stea lucitoare în tim­puri de grea încercare şi un izvor nesecat de îmbărbătare pentru osta­­taşul nostru în toiul luptei, iar pen­tru întregul neam românesc ai fost încă mai mult decât atâta: simbolul viu şi glorios al unităţii naţionale. Lăsat-ai undeva, în Capitala unei mari împărăţii din vremi tre­cute, care s’a folosit mult de sabia­ ţi cuceritoare, dar drept răsplată ţi-a pregătit peirea, — aceste cuvinte scrise de însăşi mâna ta: „şi hota­­rul Ardealului, pohta ce am pohtit, Moldova şi Ţara­ Românească“. După trei veacuri de lupte şi Acea patriotică inimă româ­îndelungate suferinţe prin grele jertfe­nească prin stăruinţa căreia s’a în­de sânge, izbutit-am a-ţi aduce la îndeplinire »pohta ce ai pohtit“. Ţara­ Românească, întreagă şi ne­despărţită, şi-a dobândit neatârnarea în marginele hotarelor pentru care ţi-ai dat vieaţa. Dreptatea a învins, iar jertfa ta n’a foit în deşert. De aceia ţi se închină ca erou­lui lor naţional milioane­ de inimi ro­mâne­şti, te salută din cer sufletele miilor de ostaşi cărora, jertfindu-şi ca şi tine vieaţa pentru măreaţa ideie a unirii, i-a fost dat să fie executorii testamentului tău. Cu noi toţi se bucură şi sufletele întâilor Voevozi Basarabi, ale căror rămă­şiţe au fost descoperite de curând în străvechea Biserică Domnească din Curtea-de-Argeş, parcă li-a a­­juns prea strâmt­­lăcaşul lor în zi­lele noastre, când atâta s’au întins hotarele ţării, ai cărei întemeietori au fost şi ei. Dea Domnul ca mărimea jertfei lui Mihai­ Viteazul şi amintirea pu­rurea vie a suferinţelor seculare ale unui neam întreg, precum şi a marii răsplăţi prin izbânda noastră, să ne fie îndemn statornic spre înălţarea sufletelor către acea unire a tuturor, dela mic până la mare, în munca pentru binele obştesc, prin care să putem consolida ceia ce ne-a ajutat Dumnezeu să câştigăm, căci grea este răspunderea ce avem faţă de trecutul şi viitorul neamului ro-­ iubiţi şcolari. Nu ştim până când va mai ţine criza generală a producţiei. Azi, nu numai în uzine şi ateliere, nu numai in fabrici, se produce neasemănat mai puţin decât înainte de răsboi, ci în toate ramurile activităţii o­­meneşti. Caracteristica acestor doi ani de la In mijlocul necesităţii de azi din Gherla, terenul cultivat cu zarzavat, grădina cu pomi etc. sunt de toată frumu­seţi. Statul ungar a făcut instalaţii mo­dern , ţesătorie etc. şi a cheltuit sume mari cu institutul coracţional din Gherla. Dar la preluarea lui de către români, l­a încheierea armistiţiului este că deşi se­­ mai rămas decât instalaţiile şi un edificiu munceşte foarte puţin, se realizează căşti- pustiu. Din personalul vechiu de edu­­guri enorme de către mulţi. Un câştigi patori, îngrijitori etc. n'a mai rămas nime, bolnav, care nu purcede din muncă, ei din Ij institutul a servit de loc de popas pentru speculăr­i regimentele în trecere, şi a avut să sufere Azi aproape fiecare om, pe lângă mult ne urma lor.­ slujba ce o deţine, fără s’o împlinească Şi totuşi azi e aici o muncă încordată decât de mântuială, mai are o ocupaţie: e şi productivă al cărei contact îţi face aşa un mic samsar. De pe urma ocupaţiei lui laterala îi revine câştigul principal, şi ast­fel adevărata lui slujbă o uită şi o dispre­ţuieşte tot mai mult. De-aici urmează, sa înţelege, o imensă pierdere pentru vieaţa publică, iar ţările care au cevoe de-o adâncă şi fundamen­tală refacere, cum e ţara noastră, nu pot privi decât îngrijorare la viitorul ce­­ le aşteaptă. Clădirea României­ mari pretinde ca fiecare om să lucreze din răsputeri în slujba în care e pus, să producă ceva. Dar ln foarte multe oficii publice se vede tocmai contrari­: se munceşte foarte pu­ţin, nu se produce aproape nimic, şi, în loc de consolidare, desorganiizarea­ e tot mai mare. Intre astfel de împrejurări credem că e o datorie să fiu relevată munca organi­zată, dacă o mai întâlneşti la unele locuri şi asupra căreia sufletul se opreşte cu mul­ţumire îa debandada generală de azi. Ne-a fost dait să vedem­, deşi numai în treacăt, zi’ele trecute Insitutul corecţio­­nal din Gherla, care adăposteşte până azi 100 de băeţi şi 10 fetiţe. De c­âini treci pragul institutului ai impresia câ ai î drat într’o lume peste care n'a trecut rasboiul mondial: curăţenie, ordine exemplară în toate, ci o muncă sistematică, organizată şi condusă cu o energie pe care rar o în­­tâlneşti.­­ împărţiţi în grupuri, în clase, bâeţii între 12—18 ani, nu numai îşi învăţă în cadrele unei discipline de fer meseria lor: ferâria, tâmplaţia, brutăria, grăd­­ări­tul, ci prin munca lor produc spre ape atâ­t ca să se acopere cheltuitele întreţinerii Ioşi şi a institutului. In brutăriile institutului se coase pâinea pentru cale două regimente de bine. In institut au foc 500 elevi şi azi abia sunt 100. In fruntea lui, ca director, este dl Ion Haţeganu, care a lucrat la institutul corecţional din Casovia, cel mai bine organizat din toată Ungara, 20 de ani. Aşa cu priceperea omului de specialitate şi cu convingerea puţinilor români că orice om pus într’o slujbă, trebuie să arate un rezultat pozitiv, s’a străduit să dea vieaţă institutului părăsit. Aşa spune ca dacă ar avea atâția elevi câţi pot avea loc în in­stitut, ar putea să arate cele mai fru­moasa re­zolvate. In special ne-a pomenit­ de paguba imensă pe care o are Statul din motivul că nu se porneşte ţesâtoria de pe lângă­­ s­tut. Noi atragem atenţiunea factorilor competenţi — ni­ se pare că institutul re­ţine de ministerul justiţiei — asupra manei­ care se dăsfăţură aici şi care s’ar putea intensifica în mare măsură dasâ institutul ar avea sprijinul necesar. Cum se vor schimba coroanele începând cu 1 Septemvrie schim­bul coroanelor se va face astfel: Orice sumă se va schimba 1 Leu —2 coroane, reţinându-se 40°/0 pentru care se va da chitanţă plătibilă peste 3 luni. La sumele mai mari de 1 sută mii se va reţine 5% din chitanţe. Până la 1 sută Lei nu se va re­ţine cei 40°/1. Alegătorii şi ponegrirea fruntaşilor ardeleni Se ştie că la alegerile trecute calul de bătae al candidelor gogişti de la noi erau „abuzurile“ O. D. Nu a fost un sin­gur candidat, un singur agent electoral averescan oara să nu se simtă îndreptăţit a arunca cu copita în dnii Manîu, Vaida etc. Era atunci d­ată lozinca nimicirii par­tidului naţional, pentru a face loc salva­torului „partidul poporului“, şi cum băr­baţii din fruntea O. D. erau şi conducătorii partidului naţional, gogiştii noştri credeau că îi vor putea discredita înaintea ale­gătorilor. Pilda lor a fost urmată şi de candi­daţii din vechiul Regat cari au venit la noi cu program averescan. Fără să cu­noască pe alegătorii noştri şi sentimentele lor faţă de fruntaşii partidului naţional, s’au năpustit asupra acestor fruntaşi cu gura plină de hulă împotriva lor. Ilegalităţile şi teroarea ce a stăpânit la alegerile trecute a făcut să biruiască candidi­ţii gogişti în multe locuri. Şi, por­nind de la acest rezultat, ne-am trezit că şi în alegerile parţiale de acum agenţii averescani vin în mijlocul poporului cu aceleşi atacuri împotriva fruntaşilor par­tidului nostru. Dar nici atunci, nici azi,­­ponegrirea fruntaşilor noştri nu a avut nici un răsu­net în inima alegătorilor. Ţăranii noştri le au luat în nume de rău că, cu astfel de metode, cearcă să ajungi la un man­dat de deputat. Deunăzi, într-o comună din circum­scripţia Gherla, venire dl Patrulius, candi­datul averescan, şi după ce a mărturisit că şi dsa e fecior de ţăran, şi că fiinţat şcoala voastră Ungă locul de părinţilor Sâi de!» Bucure,« a fost instalat odihnă al lui Mihai­ Viteazul s’a gân- măreţe cartier bulgar, „ciudat ţăran care cu­ cu drept cuvânt că tinerele voa- a.r.e a§a oasă ’a Bucureşti“ ziceau alegâtor stre suflete se vor încălzi de faima ii1’I““** Rfen^i Băi ?{ aff0lt,aC;eAtU,î TMarl D_^i^ostru, pe dnfi Maniu sT^da.^entu! şi că învăţămintele vieţii sale atât de bogate în fapte de vitejie se vor sădi mai adânc în inimile viitorilor conducători ai iubitei noastre armate. Voi sunteţi bucuria pururea înoită a măreţei umbre care vă ocroteşte. Vouă vă este dată credincioasa pază a acestei sfinte rămăşiţi, fiţi vred­nici de această mare ciniste, era ardelean. Alegătorii au rămas revoltaţi, şi pre­otul din sat i-a spus agentului că nu-i lucru frumos, nici cinstit, nici românesc, să vie să batjocorească în faţa lor pe aceia cari au luptat cu atâta vrednicie pentru neamul lor. Am fost şi noi între acei alegători, şi ne-au mărturisit că sunt adânc scârbiţi de felul cum s’a vorbit înaintea lor de dl Maniu şi Vaida. Şi, unul dintre alegători ne-a spus cu adâncă revoltă: „Cum cutează un vântură­­ţară, un om de care n’am auzit de când suntem, să vină să ne batjocorească la noi acasă pe fruntaşii noştri? Crede că noi suntem căzuţi din stele, sau proşti de tot, ca să nu ştim ce se petrece în ţară? Ce­tim şi noi gazete, şi pe conducătorii noştri naţionali nu-i cunoaştem de ieri, de azi. N­oi suntem oameni de omenie, şi o doine vine la, noi în sat îl ţinem de oaspe, şi-l ascultăm cum lel cuvine. Că de nu ne-am gândi aşa, s’ar fi întors cum nu le-ar fi făcut domnii aceia necunoscuţi, cari vin să ponegrească oamenii noştri“. Şi, pretutindenea, s’a văzut că bârfi­­­rea nu mai prinde deloc; s’au convins de­spre aceasta, cu multă părere de râu şi candidaţii averescani dela alegerile par­ţiale. Generalul roşu al comunei mondiale Cu prilejul închiderii congresului in­ternaţionalei a 111-a Trotzky a fost proete­­mat de „generalul roşu al comunei mon­diale“. După ziarul „Soluska Dagdla“ din Stockholm, nota dominantă a discursului lui Trotzky de la închiderea congresului a fost arătarea necesităţii de­ a desfiinţa tratatul de pace de la Versailles pe care l-a numit „labirint burghez din care nimic bun nu poate eşi.“ Ca recunoştinţă tovarăşii pre­zenţi la congres l-au declarat general al,, comunismului mondial. Congresul se ţinea în atmosfera creată de biruinţele armatelor roşii, cari pătrun­deau în Polonia. Şi astfel tovarăşii da la congres, ca şi generalul lor, vedeau apro­piată revoluţia universală cara avea să ducă la întronarea dictaturei proletare şi a comunismului. Trotzky, imperialist ca orice tiran care s9 menţine la putere prin te­roare, a putut declara, visând nouă succese ale armatei roşii, că „răsboiul revoluţionar va continua câtă vreme burghezia va păstra puterea“, şi că Moscova este „pumnul blindat“ care va doborî capitalismul. Ce va zice azi „generalul roşu“, în faţa dezastrului armatelor ruseşti, în faţa norocului atât de schimbător al răsboiului ? De­sigur marele pontifice din Moscova va avea prilej să mediteze asupra adevărului că popoarele adunate între graniţele etnice, în state naţionale, se vor opune încă multă vreme — cu o rezistenţa despre care ha­botnicii teoriilor umanitare nu-şi pot face o idea, la toate atacurile îndreptate împo­triva existenţei lor ca ţări naţionale. Sentinţa Istoriei şi­­a Poporului dată partidului liberal Interesantele declaraţii al dlui d­r N. Lupu­­­ Aflând de trecerea prin localitate,­­ dlui dr N. Lupu, fost ministru de interne, care se află în campanie doctorală în Ar­deal şi Banat, am profitat de această o­ca­­zie pentru a avea o convorbire cu d-sa, putând astfel transmite cititorilor noştri părerile unuia dintre fruntaşii federaţiei naţional democratice, relativ la chestiunile la ordinea zilei. SESIUNEA PARLAMENTARA TRECUTA — Ce credeţi despre sesiunea parlamen­tară trecută, despre parlament şi opera lul? Cel mai prost parlament pe care­­ a avut România de când există nu putea să se încheie decât cu o legislaţie inferi­oară ca concepţie şi reacţionară ca tendinţă. Cele două legi pe car­­e a trecut, a conflictelor de muncă şi a islazurilor, sunt dovadă vie a celor ce spun. De altfel, aceste legi vor exista nu­mai pe hârtie aici, in momentul când se va încerca aplicarea lor, se va vedea ca ele sunt neaplicabile. Când­ se va încerca a se opri prima grevă legitimă — și pot să vă afirm, ca unul ce cunoaște legea, că cele mai multe greve cu caracter economic sunt legitime se va ajunge, nu la potolirea ei, ci la greva generală, cu tot geniul dlui Trancu­­laşi. ■ • - -la ce priveşte legea ialazurilor, votată în condiţiunile ştiute,, cu suprimarea drep­tului da discuţie a majoritaţei, singura care ar fi adus luminile necesare, va da iarăş fiasco. Ţăranii vor fi nemulţumiţi şi cu în­tinderea de islaz şi cu preţurile ce se vor pune. De altfel, ei aşteaptă­­ şi aşteaptă de mult rezolvirea integrală a proble­m­ului agrar, şi vor privi cu neîncredere justificată această jum­ntate de măsură. Acţiunea de control a opoziţiei ar fi putut să aibă un rezultat mai mare decât a majorităţii. Pentru aceasta însă, trebuia ca simţul de onestitate al generalului şi al copărta­­şilor săi să fie mai afinat decât al falitu­lui Schuller, protectorul lor al tuturora, mi­nus Matei Cantacuzino, care s’a retras la timp. ŢAR­ANIMI­A DIN TRANSILVANIA — Ce impresii aveţi despre ţărănimea din Transilvania ? —­ Ţărănimea de aici, este lucru cu­rios de a o constata, e mai puţin vărsată în materie politică decât cea din vechiul regat. Ar fi prea lung ca să înşir aici mo­tivele cari au provocat aceasta. Fapt este că, ţăranii de aici au un fond de naivitate şi de bună credinţă care poate să fia pentru un moment o inferio­ritate politică; dar, pentru clipa următoare, însăşi această naivitate şi onestitate poate deveni resortul unei mişcări politice salva­­toare în rezultatele ei. Dacă ţăranul de dincolo, deseori în­şelat, a putut deveni sceptic, rebustitatea primitivă a celuia de aici nu-i îngăduie a­­ceasta. .Barem să nu ne fi făgăduit pămân­tul — îmi spunea unul dintre ei — că atunci ştieam să nu ne aşteptăm la nimic Dar aşa, făgăduiala făcută de ce mai mari şi mai de sus ai ţarei, cată să fie îndepli­nită. Căci, de nu s -ar ţine-o el, o îm­plinim noi singuri. „Astă primăvară — îmi spunea un al­tul — oamenii generalului ne spuneau că dacă în două luni nu se va împărţi pă­mântul, să intrăm noi ca plugul. S’au îm­plinit patru şi ei nu au împărţit pământul Mai aşteptăm ce vom mai aştepta şi pe urmă le urmăm sfatul. Să poftească să ne oprească.­ In tonul acesta şi încă şi mai­­aspru sunt răspunsurile acestor ţărani primitivi, robuşti, drepţi şi cinstiţi. Cu o organizare care trebuie cât mai repede începută, ţărănimea Ardealului şi a Banatului va forma zidul de fier al democraţiei române. Conducătorii intelectuali fireşti ai po­porului de aici ar trebui să înţeleagă aceasta cu o clipă mai de­vreme, pentru ca să-şi păstreze prestigiul pe care lau avut în deceniile trecute. In mocirla de afaceri necurate în care mulţi se bălăcesc, ei trebuie să se ferească de a fi atinşi măcar de stropi. In faţa unei intelectualităţi străine superioare celei a noastre, ei trebuie sa formeze un front unic şi, printre nenumă­ratele crime făptuite de generalul Averescu şi oamenii săi, o socot ca pe cea mai mare diviziunea şi duşmănia pe care au întro­dus-o între conducătorii Ardealului. Pe lângă toate acestea şi mai presus de ele încă, ei trebuie să se grăbească a se adapta s­iritului timpului şi să se gră­bească a se moderniza in democrat» . Numai aşa îşi vor putea continua şi mai departe rolul lor firesc şi, având in vedere înţelepciunea lor din trecut, nu mă îndoesc că o vor face. PARTIDUL LIBERAL ESTE O ASO­CIAŢIE PARAZITARA DE OAMENI DE AFACERI Ce credeţi despre infiltrarea liberalilor în Transilvania? — Liberalii contează tocmai pe nai­vitatea despre care v’am vorbit. Alungaţi ruşinos din vechiul Regat, unde prin des­toinicia şefului lor au ajuns să fie repre­zentaţi în parlamentul actual prin 7 inşi în raport cu 100 câţi au avut în cel trecut, ei speră, ca orice organism parazitar, că se vor putea dezvolta netulburaţi în mediul Ardealului. Odită reînoiţi şi refăcuţi aici, prin balsamul lui Al. Constantinescu şi Rusu­ Abrudeanul, plus Leonte Moldovanu, ei voesc să descalece din nou în vechiul Regat Decât, socoteala de acasă nu sa potriveşte cu cea din târg. Nu vor reuşi nici aici. Şi nu vor reuşi pentru că o aso­­ciaţiune de oameni de afaceri, oricât de dibaci ar fi ei nu pot să dea suflat unei mişcări şi unui partid politic. Pot să cumpere toate fabricele Ardea­lului, pot să puie mâna pe toate gazetele, pot să pună în capul băncilor pe toţi profesorii universitari, vor avea din fabrici clădirile şi câştigul, din presă ma­­şinele şi tiparul, din bănci aur, singurul lor idol şi zeu, nu vor avea însă sufletul poporului. SENTINŢA DE MOARTE A PARTIDU­LUI LIBERAL Ei nu vor să înţeleagă, că sunt un partid, care şi-a încheiat vieaţa şi că sen­tinţa definitivă de moarte le-a fost dată în ultimele două alegeri din vechiul Regat de către judecători, cari i-au experimentat în­deajuns şi-i cunosc pe deplin. Individualită­ţi izolate dintre ei ar mai putea însemna ceva dacă, punându-şi c­­­nume pe cap şi uitând trecutul, ar da spri­jin nouilor curente. Dar, partidul, care dela 1914 încoace a introdus demoralizarea şi corupţia ca dogmă, înalţând la rangul de pontif moral pe Al. Constantinescu, vrednicul pă­rinte al dlui Tăslăuanu, nu mai poate aspira la rolul de îndrumător în Ro­mânia întregită. Ei simt de altfel, cred, conştienţi de aceasta şi, în calculele lor politice nu con­tează atât pe propriile lor resurse, cât pe slăbiciunile guvernelor ce se succed şi pe o protecţie augustă, pe care o cred imuabilă. Se înşeală şi aici, că­ci dacă diferitele guverne nu s’ar arăta la înălţimea cerută, poporul, în desperare de cauză, nu va face apel la el, ci la el însuși. .. Ancheta dela Resortul Comunicaţiilor Rezultatul anchetei dela Resortul de Comunicaţie al desfiinţatul, Consiliu Di­rigent publicat în mnii de ieri ai ziarului nostru, a produs pretutindenea mare sen­zaţie. Lovitura, pa care a primit-o averea­­banii ardeleni, îndeosebi elica g­og­ică, esia pe cât de grea, pe atât de amară. Singura armă, ce le-a mai rămas, a fost smulsă din mâni’e lor şi neaşteptata. Căci într’adevăr ei numai prin aceste calomnii au putut, pă­trunde în graţia opiniei publice, egitate şi nemulţumite, sdruncinând într’u câtva, îa faţa celor naivi şi neîncrezători, autoritatea Consiliului Dirigent. Dl O. Tăslăuanu, faimosul ministru al comerţului, a dovedit p în repetite rân­duri, cum înţeleg averesca şi a guverna ţara. Dl Goga, prin protejarea tuturor re­negaţilor, a creat o atmosferă imposibilă pentru o vieaţă politică cinstită româ­nească. Acum, când s’a produs verdictul co­­misiunii instituite de ei pentru a deeapa­­cite pe membrii fostului Consiliu Dirigent şi în prim­ul rând pe dl dr. Romul Boila, găsim, nu a sosit momentul pentru a-i întreba,­ea ce cugetă, aceşti cavaleri de in­dustrie politică, sosit-a oare vremea să-şi tragă consecinţele şi să dea celor atacaţi cu calomniile lor absurde satisfacţia cuve­niţi ? ?! ! Dl Goga are cuvântul.

Next