Patria, septembrie 1920 (Anul 2, nr. 187-209)
1920-09-01 / nr. 187
Mifttcuri 1 Saptamvri# 19£0 Numărul 2 Coroane Anul II. Numaru! 187 DIRECTOR: ION AIARBICEANu RSDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA CLUJ, Str 0i ANUNŢU PRIMEST ŞI AGENv CITATE :: Muzeul Asociaţiunei Sibiiu «SeIIn AL PARTIDULUI NAŢIONAL EOMilf ABONAMENTUL: PE UN AN 240 LEI - 480 COR PE V, AN 320 LEI — 240 COR PE VIAN 00 LEI-120 COR TELEFON?».* 1 ** Cuvântarea M. S. Regelui Cu prilejul aşezării capului lui Mihai Viteazul în mănăstirea Dealului însufleţit de aceiaşi patriotică pietate cu care m'am închinat la Puina umbre, Marelui şi Sfântului Ştefan, vin astăzi împreună cu dv. să aduc, ca Rege al României întregite, prinosul de recunoştinţă şi preaslăvire faţă de osemintele acestei mari figuri a Istoriei Românilor. Cu evlavie şi plini de admiraţie ne descoperim şi plecăm capetele noastre înaintea ta, Viteze Mihai, care ne-ai fost o stea lucitoare în timpuri de grea încercare şi un izvor nesecat de îmbărbătare pentru ostataşul nostru în toiul luptei, iar pentru întregul neam românesc ai fost încă mai mult decât atâta: simbolul viu şi glorios al unităţii naţionale. Lăsat-ai undeva, în Capitala unei mari împărăţii din vremi trecute, care s’a folosit mult de sabia ţi cuceritoare, dar drept răsplată ţi-a pregătit peirea, — aceste cuvinte scrise de însăşi mâna ta: „şi hotarul Ardealului, pohta ce am pohtit, Moldova şi Ţara Românească“. După trei veacuri de lupte şi Acea patriotică inimă româîndelungate suferinţe prin grele jertfenească prin stăruinţa căreia s’a înde sânge, izbutit-am a-ţi aduce la îndeplinire »pohta ce ai pohtit“. Ţara Românească, întreagă şi nedespărţită, şi-a dobândit neatârnarea în marginele hotarelor pentru care ţi-ai dat vieaţa. Dreptatea a învins, iar jertfa ta n’a foit în deşert. De aceia ţi se închină ca eroului lor naţional milioane de inimi româneşti, te salută din cer sufletele miilor de ostaşi cărora, jertfindu-şi ca şi tine vieaţa pentru măreaţa ideie a unirii, i-a fost dat să fie executorii testamentului tău. Cu noi toţi se bucură şi sufletele întâilor Voevozi Basarabi, ale căror rămăşiţe au fost descoperite de curând în străvechea Biserică Domnească din Curtea-de-Argeş, parcă li-a ajuns prea strâmtlăcaşul lor în zilele noastre, când atâta s’au întins hotarele ţării, ai cărei întemeietori au fost şi ei. Dea Domnul ca mărimea jertfei lui Mihai Viteazul şi amintirea pururea vie a suferinţelor seculare ale unui neam întreg, precum şi a marii răsplăţi prin izbânda noastră, să ne fie îndemn statornic spre înălţarea sufletelor către acea unire a tuturor, dela mic până la mare, în munca pentru binele obştesc, prin care să putem consolida ceia ce ne-a ajutat Dumnezeu să câştigăm, căci grea este răspunderea ce avem faţă de trecutul şi viitorul neamului ro- iubiţi şcolari. Nu ştim până când va mai ţine criza generală a producţiei. Azi, nu numai în uzine şi ateliere, nu numai in fabrici, se produce neasemănat mai puţin decât înainte de răsboi, ci în toate ramurile activităţii omeneşti. Caracteristica acestor doi ani de la In mijlocul necesităţii de azi din Gherla, terenul cultivat cu zarzavat, grădina cu pomi etc. sunt de toată frumuseţi. Statul ungar a făcut instalaţii modern , ţesătorie etc. şi a cheltuit sume mari cu institutul coracţional din Gherla. Dar la preluarea lui de către români, la încheierea armistiţiului este că deşi se mai rămas decât instalaţiile şi un edificiu munceşte foarte puţin, se realizează căşti- pustiu. Din personalul vechiu de eduguri enorme de către mulţi. Un câştigi patori, îngrijitori etc. n'a mai rămas nime, bolnav, care nu purcede din muncă, ei din Ij institutul a servit de loc de popas pentru speculări regimentele în trecere, şi a avut să sufere Azi aproape fiecare om, pe lângă mult ne urma lor. slujba ce o deţine, fără s’o împlinească Şi totuşi azi e aici o muncă încordată decât de mântuială, mai are o ocupaţie: e şi productivă al cărei contact îţi face aşa un mic samsar. De pe urma ocupaţiei lui laterala îi revine câştigul principal, şi astfel adevărata lui slujbă o uită şi o dispreţuieşte tot mai mult. De-aici urmează, sa înţelege, o imensă pierdere pentru vieaţa publică, iar ţările care au cevoe de-o adâncă şi fundamentală refacere, cum e ţara noastră, nu pot privi decât îngrijorare la viitorul ce le aşteaptă. Clădirea României mari pretinde ca fiecare om să lucreze din răsputeri în slujba în care e pus, să producă ceva. Dar ln foarte multe oficii publice se vede tocmai contrari: se munceşte foarte puţin, nu se produce aproape nimic, şi, în loc de consolidare, desorganiizarea e tot mai mare. Intre astfel de împrejurări credem că e o datorie să fiu relevată munca organizată, dacă o mai întâlneşti la unele locuri şi asupra căreia sufletul se opreşte cu mulţumire îa debandada generală de azi. Ne-a fost dait să vedem, deşi numai în treacăt, zi’ele trecute Insitutul corecţional din Gherla, care adăposteşte până azi 100 de băeţi şi 10 fetiţe. De câini treci pragul institutului ai impresia câ ai î drat într’o lume peste care n'a trecut rasboiul mondial: curăţenie, ordine exemplară în toate, ci o muncă sistematică, organizată şi condusă cu o energie pe care rar o întâlneşti. împărţiţi în grupuri, în clase, bâeţii între 12—18 ani, nu numai îşi învăţă în cadrele unei discipline de fer meseria lor: ferâria, tâmplaţia, brutăria, grădăritul, ci prin munca lor produc spre ape atât ca să se acopere cheltuitele întreţinerii Ioşi şi a institutului. In brutăriile institutului se coase pâinea pentru cale două regimente de bine. In institut au foc 500 elevi şi azi abia sunt 100. In fruntea lui, ca director, este dl Ion Haţeganu, care a lucrat la institutul corecţional din Casovia, cel mai bine organizat din toată Ungara, 20 de ani. Aşa cu priceperea omului de specialitate şi cu convingerea puţinilor români că orice om pus într’o slujbă, trebuie să arate un rezultat pozitiv, s’a străduit să dea vieaţă institutului părăsit. Aşa spune ca dacă ar avea atâția elevi câţi pot avea loc în institut, ar putea să arate cele mai frumoasa rezolvate. In special ne-a pomenit de paguba imensă pe care o are Statul din motivul că nu se porneşte ţesâtoria de pe lângă stut. Noi atragem atenţiunea factorilor competenţi — ni se pare că institutul reţine de ministerul justiţiei — asupra manei care se dăsfăţură aici şi care s’ar putea intensifica în mare măsură dasâ institutul ar avea sprijinul necesar. Cum se vor schimba coroanele începând cu 1 Septemvrie schimbul coroanelor se va face astfel: Orice sumă se va schimba 1 Leu —2 coroane, reţinându-se 40°/0 pentru care se va da chitanţă plătibilă peste 3 luni. La sumele mai mari de 1 sută mii se va reţine 5% din chitanţe. Până la 1 sută Lei nu se va reţine cei 40°/1. Alegătorii şi ponegrirea fruntaşilor ardeleni Se ştie că la alegerile trecute calul de bătae al candidelor gogişti de la noi erau „abuzurile“ O. D. Nu a fost un singur candidat, un singur agent electoral averescan oara să nu se simtă îndreptăţit a arunca cu copita în dnii Manîu, Vaida etc. Era atunci dată lozinca nimicirii partidului naţional, pentru a face loc salvatorului „partidul poporului“, şi cum bărbaţii din fruntea O. D. erau şi conducătorii partidului naţional, gogiştii noştri credeau că îi vor putea discredita înaintea alegătorilor. Pilda lor a fost urmată şi de candidaţii din vechiul Regat cari au venit la noi cu program averescan. Fără să cunoască pe alegătorii noştri şi sentimentele lor faţă de fruntaşii partidului naţional, s’au năpustit asupra acestor fruntaşi cu gura plină de hulă împotriva lor. Ilegalităţile şi teroarea ce a stăpânit la alegerile trecute a făcut să biruiască candidiţii gogişti în multe locuri. Şi, pornind de la acest rezultat, ne-am trezit că şi în alegerile parţiale de acum agenţii averescani vin în mijlocul poporului cu aceleşi atacuri împotriva fruntaşilor partidului nostru. Dar nici atunci, nici azi,ponegrirea fruntaşilor noştri nu a avut nici un răsunet în inima alegătorilor. Ţăranii noştri le au luat în nume de rău că, cu astfel de metode, cearcă să ajungi la un mandat de deputat. Deunăzi, într-o comună din circumscripţia Gherla, venire dl Patrulius, candidatul averescan, şi după ce a mărturisit că şi dsa e fecior de ţăran, şi că fiinţat şcoala voastră Ungă locul de părinţilor Sâi de!» Bucure,« a fost instalat odihnă al lui Mihai Viteazul s’a gân- măreţe cartier bulgar, „ciudat ţăran care cu cu drept cuvânt că tinerele voa- a.r.e a§a oasă ’a Bucureşti“ ziceau alegâtor stre suflete se vor încălzi de faima ii1’I““** Rfen^i Băi ?{ aff0lt,aC;eAtU,î TMarl D_^i^ostru, pe dnfi Maniu sT^da.^entu! şi că învăţămintele vieţii sale atât de bogate în fapte de vitejie se vor sădi mai adânc în inimile viitorilor conducători ai iubitei noastre armate. Voi sunteţi bucuria pururea înoită a măreţei umbre care vă ocroteşte. Vouă vă este dată credincioasa pază a acestei sfinte rămăşiţi, fiţi vrednici de această mare ciniste, era ardelean. Alegătorii au rămas revoltaţi, şi preotul din sat i-a spus agentului că nu-i lucru frumos, nici cinstit, nici românesc, să vie să batjocorească în faţa lor pe aceia cari au luptat cu atâta vrednicie pentru neamul lor. Am fost şi noi între acei alegători, şi ne-au mărturisit că sunt adânc scârbiţi de felul cum s’a vorbit înaintea lor de dl Maniu şi Vaida. Şi, unul dintre alegători ne-a spus cu adâncă revoltă: „Cum cutează un vânturăţară, un om de care n’am auzit de când suntem, să vină să ne batjocorească la noi acasă pe fruntaşii noştri? Crede că noi suntem căzuţi din stele, sau proşti de tot, ca să nu ştim ce se petrece în ţară? Cetim şi noi gazete, şi pe conducătorii noştri naţionali nu-i cunoaştem de ieri, de azi. Noi suntem oameni de omenie, şi o doine vine la, noi în sat îl ţinem de oaspe, şi-l ascultăm cum lel cuvine. Că de nu ne-am gândi aşa, s’ar fi întors cum nu le-ar fi făcut domnii aceia necunoscuţi, cari vin să ponegrească oamenii noştri“. Şi, pretutindenea, s’a văzut că bârfirea nu mai prinde deloc; s’au convins despre aceasta, cu multă părere de râu şi candidaţii averescani dela alegerile parţiale. Generalul roşu al comunei mondiale Cu prilejul închiderii congresului internaţionalei a 111-a Trotzky a fost proetemat de „generalul roşu al comunei mondiale“. După ziarul „Soluska Dagdla“ din Stockholm, nota dominantă a discursului lui Trotzky de la închiderea congresului a fost arătarea necesităţii de a desfiinţa tratatul de pace de la Versailles pe care l-a numit „labirint burghez din care nimic bun nu poate eşi.“ Ca recunoştinţă tovarăşii prezenţi la congres l-au declarat general al,, comunismului mondial. Congresul se ţinea în atmosfera creată de biruinţele armatelor roşii, cari pătrundeau în Polonia. Şi astfel tovarăşii da la congres, ca şi generalul lor, vedeau apropiată revoluţia universală cara avea să ducă la întronarea dictaturei proletare şi a comunismului. Trotzky, imperialist ca orice tiran care s9 menţine la putere prin teroare, a putut declara, visând nouă succese ale armatei roşii, că „răsboiul revoluţionar va continua câtă vreme burghezia va păstra puterea“, şi că Moscova este „pumnul blindat“ care va doborî capitalismul. Ce va zice azi „generalul roşu“, în faţa dezastrului armatelor ruseşti, în faţa norocului atât de schimbător al răsboiului ? Desigur marele pontifice din Moscova va avea prilej să mediteze asupra adevărului că popoarele adunate între graniţele etnice, în state naţionale, se vor opune încă multă vreme — cu o rezistenţa despre care habotnicii teoriilor umanitare nu-şi pot face o idea, la toate atacurile îndreptate împotriva existenţei lor ca ţări naţionale. Sentinţa Istoriei şia Poporului dată partidului liberal Interesantele declaraţii al dlui dr N. Lupu Aflând de trecerea prin localitate, dlui dr N. Lupu, fost ministru de interne, care se află în campanie doctorală în Ardeal şi Banat, am profitat de această ocazie pentru a avea o convorbire cu d-sa, putând astfel transmite cititorilor noştri părerile unuia dintre fruntaşii federaţiei naţional democratice, relativ la chestiunile la ordinea zilei. SESIUNEA PARLAMENTARA TRECUTA — Ce credeţi despre sesiunea parlamentară trecută, despre parlament şi opera lul? Cel mai prost parlament pe care a avut România de când există nu putea să se încheie decât cu o legislaţie inferioară ca concepţie şi reacţionară ca tendinţă. Cele două legi pe care a trecut, a conflictelor de muncă şi a islazurilor, sunt dovadă vie a celor ce spun. De altfel, aceste legi vor exista numai pe hârtie aici, in momentul când se va încerca aplicarea lor, se va vedea ca ele sunt neaplicabile. Când se va încerca a se opri prima grevă legitimă — și pot să vă afirm, ca unul ce cunoaște legea, că cele mai multe greve cu caracter economic sunt legitime se va ajunge, nu la potolirea ei, ci la greva generală, cu tot geniul dlui Tranculaşi. ■ • - -la ce priveşte legea ialazurilor, votată în condiţiunile ştiute,, cu suprimarea dreptului da discuţie a majoritaţei, singura care ar fi adus luminile necesare, va da iarăş fiasco. Ţăranii vor fi nemulţumiţi şi cu întinderea de islaz şi cu preţurile ce se vor pune. De altfel, ei aşteaptă şi aşteaptă de mult rezolvirea integrală a problemului agrar, şi vor privi cu neîncredere justificată această jumntate de măsură. Acţiunea de control a opoziţiei ar fi putut să aibă un rezultat mai mare decât a majorităţii. Pentru aceasta însă, trebuia ca simţul de onestitate al generalului şi al copărtaşilor săi să fie mai afinat decât al falitului Schuller, protectorul lor al tuturora, minus Matei Cantacuzino, care s’a retras la timp. ŢARANIMIA DIN TRANSILVANIA — Ce impresii aveţi despre ţărănimea din Transilvania ? — Ţărănimea de aici, este lucru curios de a o constata, e mai puţin vărsată în materie politică decât cea din vechiul regat. Ar fi prea lung ca să înşir aici motivele cari au provocat aceasta. Fapt este că, ţăranii de aici au un fond de naivitate şi de bună credinţă care poate să fia pentru un moment o inferioritate politică; dar, pentru clipa următoare, însăşi această naivitate şi onestitate poate deveni resortul unei mişcări politice salvatoare în rezultatele ei. Dacă ţăranul de dincolo, deseori înşelat, a putut deveni sceptic, rebustitatea primitivă a celuia de aici nu-i îngăduie aceasta. .Barem să nu ne fi făgăduit pământul — îmi spunea unul dintre ei — că atunci ştieam să nu ne aşteptăm la nimic Dar aşa, făgăduiala făcută de ce mai mari şi mai de sus ai ţarei, cată să fie îndeplinită. Căci, de nu s -ar ţine-o el, o împlinim noi singuri. „Astă primăvară — îmi spunea un altul — oamenii generalului ne spuneau că dacă în două luni nu se va împărţi pământul, să intrăm noi ca plugul. S’au împlinit patru şi ei nu au împărţit pământul Mai aşteptăm ce vom mai aştepta şi pe urmă le urmăm sfatul. Să poftească să ne oprească. In tonul acesta şi încă şi maiaspru sunt răspunsurile acestor ţărani primitivi, robuşti, drepţi şi cinstiţi. Cu o organizare care trebuie cât mai repede începută, ţărănimea Ardealului şi a Banatului va forma zidul de fier al democraţiei române. Conducătorii intelectuali fireşti ai poporului de aici ar trebui să înţeleagă aceasta cu o clipă mai devreme, pentru ca să-şi păstreze prestigiul pe care lau avut în deceniile trecute. In mocirla de afaceri necurate în care mulţi se bălăcesc, ei trebuie să se ferească de a fi atinşi măcar de stropi. In faţa unei intelectualităţi străine superioare celei a noastre, ei trebuie sa formeze un front unic şi, printre nenumăratele crime făptuite de generalul Averescu şi oamenii săi, o socot ca pe cea mai mare diviziunea şi duşmănia pe care au întrodus-o între conducătorii Ardealului. Pe lângă toate acestea şi mai presus de ele încă, ei trebuie să se grăbească a se adapta siritului timpului şi să se grăbească a se moderniza in democrat» . Numai aşa îşi vor putea continua şi mai departe rolul lor firesc şi, având in vedere înţelepciunea lor din trecut, nu mă îndoesc că o vor face. PARTIDUL LIBERAL ESTE O ASOCIAŢIE PARAZITARA DE OAMENI DE AFACERI Ce credeţi despre infiltrarea liberalilor în Transilvania? — Liberalii contează tocmai pe naivitatea despre care v’am vorbit. Alungaţi ruşinos din vechiul Regat, unde prin destoinicia şefului lor au ajuns să fie reprezentaţi în parlamentul actual prin 7 inşi în raport cu 100 câţi au avut în cel trecut, ei speră, ca orice organism parazitar, că se vor putea dezvolta netulburaţi în mediul Ardealului. Odită reînoiţi şi refăcuţi aici, prin balsamul lui Al. Constantinescu şi Rusu Abrudeanul, plus Leonte Moldovanu, ei voesc să descalece din nou în vechiul Regat Decât, socoteala de acasă nu sa potriveşte cu cea din târg. Nu vor reuşi nici aici. Şi nu vor reuşi pentru că o asociaţiune de oameni de afaceri, oricât de dibaci ar fi ei nu pot să dea suflat unei mişcări şi unui partid politic. Pot să cumpere toate fabricele Ardealului, pot să puie mâna pe toate gazetele, pot să pună în capul băncilor pe toţi profesorii universitari, vor avea din fabrici clădirile şi câştigul, din presă maşinele şi tiparul, din bănci aur, singurul lor idol şi zeu, nu vor avea însă sufletul poporului. SENTINŢA DE MOARTE A PARTIDULUI LIBERAL Ei nu vor să înţeleagă, că sunt un partid, care şi-a încheiat vieaţa şi că sentinţa definitivă de moarte le-a fost dată în ultimele două alegeri din vechiul Regat de către judecători, cari i-au experimentat îndeajuns şi-i cunosc pe deplin. Individualităţi izolate dintre ei ar mai putea însemna ceva dacă, punându-şi cnume pe cap şi uitând trecutul, ar da sprijin nouilor curente. Dar, partidul, care dela 1914 încoace a introdus demoralizarea şi corupţia ca dogmă, înalţând la rangul de pontif moral pe Al. Constantinescu, vrednicul părinte al dlui Tăslăuanu, nu mai poate aspira la rolul de îndrumător în România întregită. Ei simt de altfel, cred, conştienţi de aceasta şi, în calculele lor politice nu contează atât pe propriile lor resurse, cât pe slăbiciunile guvernelor ce se succed şi pe o protecţie augustă, pe care o cred imuabilă. Se înşeală şi aici, căci dacă diferitele guverne nu s’ar arăta la înălţimea cerută, poporul, în desperare de cauză, nu va face apel la el, ci la el însuși. .. Ancheta dela Resortul Comunicaţiilor Rezultatul anchetei dela Resortul de Comunicaţie al desfiinţatul, Consiliu Dirigent publicat în mnii de ieri ai ziarului nostru, a produs pretutindenea mare senzaţie. Lovitura, pa care a primit-o avereabanii ardeleni, îndeosebi elica gogică, esia pe cât de grea, pe atât de amară. Singura armă, ce le-a mai rămas, a fost smulsă din mâni’e lor şi neaşteptata. Căci într’adevăr ei numai prin aceste calomnii au putut, pătrunde în graţia opiniei publice, egitate şi nemulţumite, sdruncinând într’u câtva, îa faţa celor naivi şi neîncrezători, autoritatea Consiliului Dirigent. Dl O. Tăslăuanu, faimosul ministru al comerţului, a dovedit p în repetite rânduri, cum înţeleg averesca şi a guverna ţara. Dl Goga, prin protejarea tuturor renegaţilor, a creat o atmosferă imposibilă pentru o vieaţă politică cinstită românească. Acum, când s’a produs verdictul comisiunii instituite de ei pentru a deeapacite pe membrii fostului Consiliu Dirigent şi în primul rând pe dl dr. Romul Boila, găsim, nu a sosit momentul pentru a-i întreba,ea ce cugetă, aceşti cavaleri de industrie politică, sosit-a oare vremea să-şi tragă consecinţele şi să dea celor atacaţi cu calomniile lor absurde satisfacţia cuveniţi ? ?! ! Dl Goga are cuvântul.