Patria, septembrie 1920 (Anul 2, nr. 187-209)
1920-09-26 / nr. 207
Pagina 2 Aviz Avem onoare a aduce la cunoştinţa că am deschis Banca pentru circulaţia mărfurilor, Soc. Anonimă în Braşov, Strada Vămii Nr. 17. Primim spre cea mai solidă şi promtă executare afaceri de Banca, mărfuri si comision de tot felul. Pentru deposite simple bonificăm 4% şi pentru deposite cu termin 4V2°/0 Cu toată stimă Direcţiunea Băncei pentru circulaţia mărfurilor, Societate Anonimă Friedrich Cell m. p., Dr. Rudolf Cell m. p., preşedinte, director. 1188-2-2 Nr. 4952920. Cons. or. Concurs Pentru întregirea posturilor vacante la Primăria oraşului cu consiu Sighişoara şi anume: 1. Prim notar orăşenesc. 2. Două posturi de oficianţi de dare se pubtca concurs cu termen de 30 zile calculate de la apariţia în Gazeta Oficală a comisiunei regionale de unificare din Cluj. Reflectanţii îşi vor înainta cererile .Primăriei oraşului, prevăzându le cu actele de cvalificaţie descrise, cu certificat de naştere, document despre activitatea din trecut, document despre împlinirea datorinţelor militare, atestat despre starea familiară şi declaraţiunea despre limbile ce le vor cerse şi scriu. Rstribuţiunile acestor posturi sunt conform normelor în vigoare. Sighișoara, în 13 Septemvrie 1920. 1184 9 2 Consiliul Brăsânesc. Dela oficiul sanitar superior al județului Bihor. Publicaţiune de licitaţie In scop de arendarea minelor aparţinând fondului bisericesc ort. or. dn Bucovina ş. a.: A) a minei de mangan în Jacobeni, B) a minei de pirita în Fondul— Moldovei—Valea—Luizov, împreună cu toate privilegiile, terenuri, clădiri, instalaţiuni de maşini şi altele, ce le aparţin, pe termin de 25 ani, s'a escris licitaţie publica cu oferte închise pe ziua de 2 Octomvrie 1920 ora 12 ameazăzi. Terminal aceasta se amână pe ziua de 2 Ianuarie 1921 ora 12 ameazăzi. Condţiunile de arendare „A“ şi „B“ se află la Direcţia Generală unde amatorii pot lua cunoştinţă de dânsele şi pot fi obţinute de la acest oficiu prin trimiterea câte a 20 lei de fiecare. Informaţiuni asupra obiectului arendărei se dau la Direcţia Generală, sau la Administraţia minelor în Jacobeni. Direcţia Generală a bunurilor 1192 2 3 bisericeşti. Nr. 405-920. CONCURS Conform decret, lege XXI. § 134 public concrs pentru primirea dreptului de a deschide a II. famarie în Margitta (numărul locuitorilor 41197) judeţul Bhor, cu termen de 30 zile de la apariţia acestui comunicat în ziare. Cererii de instruate cu certificat de petiţienie, de lez, de sănătate, despre serviciul anterior, de moralitate şi diploma de farmacist, adresate: Ministerul de Interne Secretariatul General al Salubrităţii şi Asistenţei publice sunt a se trimite oficiului sanitar superior al judeţului Bihor Oradea Mare, Oradea-Mare, la 1 Sept. 1920. Dr. Nicolae Popovici, 1*P5 2—2 asdlic primar crndst. f „COROANA“ INSTITUT DE CREDIT ŞI ECONOMII S. P. A. Primeşte cu prodocoardă în potecare Finanţează deri cori mutându-şi sediul de la Bistriţă la CLUJ şi-a început activitatea în casa proprie din PIAŢA CUZA-VODA Nr. 9. epuneri spre fructificare snt urcatiprumuturi cambiale, hii, pe lombardele, şi ia parte la întreprimerdale şi industriale. BANCA CENTRALA PENTRU INDUSTRIE SI COMERŢ, s. p. a. CLUJ_____________ Convocare Domnii acţionari ai Băncii Centrale pentru industrie şi comerţ s. p. a. Cluj, sunt convocaţi în adunarea generală extraordinară în localul Camerei de Comerţ din Cluj pe ziua de doi în 14 octomvrie a. c. la ora 9 a. m. ORDINEA DE ZI: 1. Hotărâri asupra fuziunii cu institutul de credit şi economii „HAŢIEGANA“ din Haţieg şi cu institutul de credit şi economii „LUMINA“ din Sibiu. 2. Schimbarea articolelor următori din statute: 1, 4, 5, 0, 7, 8, 9, 10, 11, 14, 15,, 16, 17, 18, 19, 20, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 33, 34, 36, 38. 3. Votarea statutelor fondului de pensiune al funcţionarilor. Domnii acţionari cari doresc a lua parte la aceasta adunare generală, sunt rugaţi a se prezenta deja la 8 ore, spre a se înscrie și legitima Cluj, la 26 Septemvrie 1920. 1216—1 —3 CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE. „PATRIA“ Sfatul negustoresc — O nouă platformă maghiară în lupta economică — Văzând noua direcţie a luptei economice a elementului românesc, condusă cu vigurozitate şi conştiinţă, deşi cu o totală lipsă de concurs din partea acelora cari erau datori să-l dea, elementele streina încearcă să reacţioneze cu dibăcie. In urma câtorva consfătuiri elementele streine au hotărât, să se organizeze pentru a-şi salvgarda interesele, înlăturând prin toate mijloacele elementul economic românesc. Mijlocul principal a fost găsit în formarea unui stat negustoresc, care să se sprijine pe organizaţia solidă a celui din vechiul Regat, de care să se servească împotriva elementului economic românesc de aici. Majoritatea elementelor streine, în special şoviniştii maghiari s’au opus cu tărie în contra conlucrărei cu vechiul Regat, deci cu vieaţa economică românească. După lungi tratative, şi în urma explicaţiilor foarte convingătoare date de directorul Camerei de comerţ, din această acţiune fiind implicată întreaga cameră de comerţ, care e formată aproape în întregime din streini, — au primit ca să se servească de români pentru a lovi în români. Primul act făcut, a fost o listă a celor tari au primit ordin de evacuare, apoi alcătuirea unui comitet provizoriu. In acest comitet, pentru a induce în eroare organizaţia centrală a statului negustoresc din Bucureşti, a fost strecurat şi dl Al. Anca, librar, singurul şi cel dintâi negustor român favorizat de autorităţi, căruia i s’a dat două localuri în centru: unul pentru librărie şi altul pentru tipografie. Ultima consfătuire a avut loc la 29 August, pentru care nu s’a făcut nici o publicaţie, avându-se grije însă ca să fie chemaţi toţi negustorii streini şi acei români cari din eroare primiseră ordin de evacuare. In ziua de 5 Septemvrie au şi inaugurat acest sfat negustoresc, chemând dela Bucureşti pe preşedinte, dl Gheorghiu, neanunţând aceasta decât într’un ziar maghiar chiar în ziua inaugurărei, pentru a nu lua cunoştinţă şi negustorii români, cari ar fi protestat. La adunare, au luat parte şi trei negustori români invitaţi personal de dl preşedinte al Camerei de comerţ, ca o simplă politeţă, din cauza relaţiilor personale ce le are cu dnii Anca, Florea şi Anton Pop. Cursa întinsă celor din Bucureşti reuşise. Dl Gheorghiu, care este şi omul guvernului, s’a găsit la un moment dat numai între streini, fiind vinovat de opera înfăptuită deoarece nu este nici organizator şi nici cunoscător al vieţii economice româneşti de aci. Altfel, ar fi ştiut că în Cluj există de peste 30 ani o Reuniune a comercianţilor şi şi industriaşilor români, care niciodată nu a avut sprijinul Statului românesc. Dar, lovitura pusă la cale a fost demascată de comitetul Reuniunei care, găsindu-se adunat la o consfătuire, a fost anunţat şi s’a dus in corpore ca să protesteze împotriva modului cum streinii, cu ajutorul a doui-trei români şi a dlui Gheorghiu voiau să lovească de moarte vieaţa economică românească. Consfătuirea a fost prezidată de preşedintele Camerei de comerţ, iar dl Dandea făcea pe tâlmaciul, ceea ce dovedeşte că era mai mult un sfat maghiar decât unul negustoresc. După ce a ţinut un scurt discurs, preşedintele a citit lista comitetului, care a fost ales prin aclamaţii. Pe această listă pe lângă dl Anca, au mai fost trecuţi încă două comercianţi români, fără a fi întrebaţi şi cari veniseră la şedinţă întâmplător. Preşedintel Etuniunei comercianţilor a luat cuvântul şi cu toată energia a arătat că această constituire a sfatului negustoresc s’a făcut in urma unor convocări dela om la om în ziua adunării şi s’a publicat numai într’o singură gazetă maghiară, aşa că aceia cari nu ştiau ungureşte, negustorii români, nu puteau lua parte. D-sa a declarat că se desolidarizează, împreună cu toţi comercianţii români, de alcătuirea statului negustoresc, aşa cum s’a făcut. Dl Gheorghiu a căutat să justifice opera antiromânească pe care a prezidat-o şi de care este răspunzător, făcând afirmaţia că: „Negoţul este internaţional, nu are patrie“. Sfatul negustoresc a rămas aşa cum a fost constituit, adică o nouă platformă maghiară în lupta economică, în care se vor servi de o instituţie românească pentru a înghenunchia şi distruge comerţul şi industria română din Cluj. Dl preşedinte al Reuniunei comercianţilor şi industriaşilor români din Cluj, protestând împotriva celor făcute şi luptând pentru românizarea economică a Clujului, va arăta dlui Gheorghiu că , dacă marfa inertă este internaţională, indivizii cari o fac să circule au o naţionalitate şi o patrie. Deocamdată însă noi, învăţătorii, să fim gata odihnă şi linişte pentru noi nu poate fi, până când această ruşine ce ni s’a aruncat pe cap nu va fi înlăturată. Aşa ceva nu putem suferi, pentru că în urma serviciilor ce le am făcut în trecut, în interesul neamului nostru, trebuie să fim ascultaţi. Trebuie să facem totul, ca cei mari §1 §§ convingă, că legi pentru noi nu i bine să se facă fără noi ! G. Almăşianu, învăţător. Motive forţate —■ In chestia reformei şcoalei normale — Un alt motiv invocat de Secretariatul instrucţiei întru sprijinirea ord. prin care se reduce şcoala normală la 6 clase, est lipsa de profesori. Dacă este aşa Ministerul! se contrazice imediat, intr’un alineat din punctul al 6 lea al acelui ordin, când spune că, pe lângă şcolile normale existente se vor mai înfiinţa din nou încă 6 şcoale cu câte VI clase. Admirabilă chivernisire. Şcolile normale ce au funcţionat în anul trecut abia au avut câţiva elevi. Astfel a putut să fie şcoală normală la care a existat clasă numai cu 3 elevi. Profesori au fost foarte puţini. Şi iată-ne asuma dintr’odată ajunşi în faţa necesităţii de amai deschide din nou 5 şcoli şi a se prevedea şi pe acele cu profesori. Oare nu ar fi fost mai bine, dacă nu s’a putut face ceva mai bun, în loc să se facă mai rău, să se lase ceea ce a fost încă câţiva,vreme aşa? N’ar fi fost lucru mai cuminte, ca prin singurul mijloc ducător la scop — şi pe care i-am spus mai sus — să fi fost populate măcar acele şcoli normale pe cari le-am avut? In ceea ce priveşte corpul profesoral, suntem convinşi că a fost şi va fi întotdeauna la înălţimea chemării sale. Precum în anul trecut, fiind foarte puţini profesori la număr, au ştiut să facă ore în plus şi să conducă toate opt clasele, in anul acesta, — mai adăogându-i şi pa aceia pe cari dl ministru şi dl secretar au avut de gând să numească la cela 5 şcoli normale din nou înfiinţate, se făcea lucru foarte bun. Dacă în Germania simplii lucrători recunosc necesitatea de a lucra în plus pentru ţară, nu crede di ministru al instrucţiei, că noi, oamenii şcolilor şi în general inteligenţa poporului român, nu putem fi mai pe jos decât acei lucrători germani. In tot cazul, era lucru mu logic să avem mai puţine şcoale normale pline de elevi, decât mai mult, însă, când intri în vreo clasă, să fi împedecat în predare de ecoul glasului teu reflectat de păreţi, care are numai 2—8 şcoali. Motivul al prulea este răsturnat prin înţelegerea celor spuse la contra motivului al treilea. Cum poate dl ministru să vorbească de lipsa edificiilor încăpătoare, când aceste edificii la şcolile normale din anul trecut n’au avut ce cuprinde îa ele şi într’o vreme din cauza marei lipse de elevi şcoala normală din Deva era să fie contopită cu cea din Zilau şi numai în nădejdea, că măcar în anul acesta se vor în- I serie ia ele elevi intri un număr corespunzător au rămas separate? Şi iată că până nici nu s’a început anul şcolar, vine dl secretar şi motivează ord. diui ministru cu lipsa da edificii încăpătoare, care lipsă a redus şcoala normală la 6 clase. Lăsăm să judece oricine şi să vadă întru cât poţi să primeşti de bune şi bazate ordinele mai marilor noştri cari dirijează instrucţia ţarei. Prin motivul al cincelea amar Secretariatul General din Cluj recunoaşte implicit netemeinicia ordinului său şia ministeriului din Bucureşti. Din felul cum a fost stilizat acest aliniat ai impresia omului, care cu greu se desparte de o lume existentă mai bună, ca să facă iarăş proba vieţii unei lumi trăită de demult, unei lumi părăsite tocmai din cauza incapacităţii ei de al ferici. Cu greu te poţi despărţi de scule mai bune, mai perfecte, pentru a adopta din nou instrumentele ruginite şi de un format vechi, cu cari nu te-i putut ajuta nici atunci în lumea de mai înainte şi ai fost silit a ţi căuta altele. In acest alinat, care cuprinde în sine motivul al cincelea se arată printre site, cum trebuie să fie şi ce se aşteaptă de la învăţătorul de astăzi. In aliniatul ce cuprinde motivul al şaselea, — se recunoaşte pe faţă că şcolile normale cu 6 clase, — pe lângă tot învăţământul restrâns, — sunt cu mult inferioare celor cu opt. Şi când vor permite împrejurările se vor introduce iarăş îmbnătăţiri, pe cari noi din Ardeal le-am avut, însă domniile-voastra acum în mod necugetat ni le-aţi luat. Astfel văzând motivele aduse pentm susţinerea Ord. Circ. nr. 21091—920 al Ministerului Instrucţiei din Bucureşti. Secretariatul General Cluj, dându ne seamă de ele, cu drept cuvânt puteai numi acele motive, motive forţate. Scopul lor nu este altul decât să acopere o intenţia întunecată, care dacă ar fi arătată pe faţă aşa cum este, ar produce o indignare de nedescris în întreagă ţară. Dacă însă în intenţia ministerului din Bucureşti şi a Secretariatului General din Cluj nu era tendinţa de a opri evoluţia firească şi ordinul respectiv a fost dat fără să se cunoască stările faptice ale instrucţiei şi scalei noastre poporale din Ardeal atunci motivele mai sus arătate sunt motive inconștient. Avem toată încrederea că cei în drept, dându-și seamă de ceea ce au făcut vor reveni asupra acelui ordin și în interesul bune priceput al progresului general îl vor antoa. 26 Septemvrie 1920 Lucienne Caravillot la noi Celebra dansatoare franceză, dna Lucienne Caravillot, care de prezent petrece în Bucureşti va vizita în curând Ardealul dând câteva reprezentaţii. Eşită din academia de dana a Izadorei Duncan din Paris, doamna Caravillot e propagatoarea unei arte noui şi în acelaş tmp antica, prin faptul că se împrospătează din izvorul sacru al artei vechi greceşti şi egiptene. Dna Caragillot , dansatoare impresionistă, marele său talent simplicitatea şi uşurinţa cu cari interpretează operele autorilor clasici i-au făcut faimă europeană. Dansul impresionist nu se rezumă la mişcări meşteşugite, cari fascinează ochiul, dar lasă rece sufletul. Aci danatoarea trăieşte dansând toate senzaţiile: iubirea, patima, durerea, tot ceea ce cuprinde în sine exprimă melodia pe ritmul căreia îşi potriveşte mădierile trupeşti. Iar aceste senzaţii, cu ajutorul expresiei, gestului şi mişcărilor sate, artista dansând ni le transmite nouă Dansul ei e deci fotografa vie a suflatului celui care a creiat muzica, arată toate nuanţele acestui suflat subtilităţile, extazul tot de care a fost cuprins în clipa cea sfântă a inspiraţiei şi dă expresia operai lui, cum nici o artă pe lume — nici poezia, nici pictura nu-i poate da mai bine. Dansul impresionist e puţin cunoscut în părţile noastre. In unele oraşe din Ardeal a dat încă înainte de isbucnirea răsboiului câteva reprezentaţii de felul acesta dansatoarea italană Rita Sachetto. După cât se presupune, dna Lucianna Caravillet sa poartă cu gândul să înfiinţeze o şcoală de dans în Capitala României, după modelul celei din Paris. D-sa are simpatii pentru români, iar ceea ce o apropie de noi mai mult poate fi şi faptul că e măritată după un român basarabean. Mai zilele trecuta a dat o reprezentaţie de dans pe scena Teatrului Liric din Bucureşti, interpretând arii din operele lui Grieg, Wagner, Chopin şi alţii. S-a bucurat de o critică foarte favorabilă a presei din Capitală. Cetind elogiile aduse de ziare, ne place să credem că vizita doamnei Lusienne Caravillet îa noi va fi o revelaţie sufletească pentru toţi aceia ce se mai închină frumosului şi artei adevărate. Oligarhia şi partidei poporului Celui care s’a amestecat într’un mediu cu apucături despotice, nu-i poţi setemba firea. El face ceiace şi înaintaşii lui au făcut. Inşală şi asupreşte cum şi părinţii săi au înşelat şi asuprit, calomniază, jigneşte şi Atee tot ce îl îndeamnă putregaiul său sufletesc. Aceste consideraţii îţi vin în minte fără voie, ori de câte ori este vorba de politica vechilor partide, inclusiv partidul averesean. Nici un urmaş al oligarhiei nu desminte pe înaintaşul său. Fiecare cum păşeşte în societate sau în politică, trebuie să se dovedească in stare a reprezenta fidel pe înaintaşii săi. Să luăm spre pildă partidul poporului, partid nou, dar cu fond oligarhic, şi să-l examinăm. De la un capăt la celalalt al acestei asociaţii, găseşti aceiaşi oameni de afaceri, aceiaşi nărăviţi de domnie, aceiaşi asupritori. Ţara e sărăcită de pa urma răsboiului, ţara e sleită de puteri de pe urma groaznicului efort, totuşi, inşi bine ca la Ţara Românească nici într’o parte a lumii nu se trăeşte. Poate nega cineva? Toată lumea e luxoasă, toată lumea petrece, toată lumea mănâncă bine. Dar, în dosul acestei lumi geme o altă lume pe care noi nu o vedem, şi care stă prinsă în căngile mizeriei şi nu ştie că alţii răvăşesc rosturile şi munca ei amăgind-o şi speculând-o. Ce face însă partidul poporului? Dar cine nu ştie ce face ? Aceleaşi lucruri pa cari la-au făcut înaintaşii săi. Căci acest partid a avut înaintaşi cari se trag din fanar şi cari au bătut cu biciul la scară şi au râs când sângele de iobag a curs. Partidul poporului năimit de afaceri şi cointeresări, practică aceleaşi obiceiuri pe cari ciocoii cei lacomi din vremurile de urgiş care au bântuit această ţară le-au practicat apăsând şi schingiuiau poporul. Şi ce e mai trist e că chiar oameni din popor ai căror părinţi au fost iobagi, ajunşi astăzi împărţitori de dreptate în loc să se supună voinţei poporului ascultându-i nevoile, ei au împrumutat obiceiurile vechilor fanarioţi. Priviţi Tăslăuanu, vestitul şi memorab lui Tăslăuanu, înpărţitor de milioane şi prezidentul afacerilor de jăfuire. Mergem la faliment cu astfel de politică. Mergem la un inevitabil chiar. Partidul poporului dă foc dedesubtul cazanului şi face ca lichidat din năvală să preseze pereții de fier.