Patria, noiembrie 1920 (Anul 2, nr. 234-256)

1920-11-03 / nr. 234

I Evenimentele din Grecia Moartea Regelui tânăr al Greciei, alegerea noului regent ca şi lupta po­litică internă pe care o di Venizelos cu o opoziţie destul de impunătoare, au adus din nou Grecia, la discuţ­e publ­că europeană, căci toate aceste evenimente depăşesc graniţele popo­rului ei­e şi devin de o importanţă politică generală. In ultima judecată două sunt pro­blemele politice care agită Gresia: de o parte, dorinţa majoritară a po­porului, de­ a se menţine regalitatea; iar de altă parte dor­nţa lui Veniza­­los şi partizanilor săi, de a menţine şi ei regalitatea, tisă cu restrângerea prerogativelor. Grecia este astăzi o putere politică de nerecunoscut în comparaţie cu Grecia de acum 20 de ani. Atunci, Grecia era o ţară de hârţuială bal­canică, fără stabilitate în politica ei internă şi supusă tuturor umilinţelor din partea marilor puteri maritime: astăzi — Grecia est­e o ţară de îm­păciuire balcanică, cu ua regim fixat In lăuntru, iar in afară, co­abwatoa­rea imediată a Atantsi, in ce«*ce priveşte ord nea şi normaIizarea po­liticei mariime în Dardande şi Ma­rea Mtd­­eranâ. Pen­ru a vedea acest progres imens pe care l’a făcut Gre­cia, nu avem decât să comparăm ra­porturile ei de atunci și de at­um cu România. Pe atunci, — Grecia era 0 provocare continui la adresa Sta­tului nostru, mai ales prin purtarea antiumană cu Aromânii; acum, — Grecia este în bune raporturi cu noi ! ea va juca un rol important în i­a Antanta. La această schimbare a contribuit într’o mare măsură, po­litica înţeleaptă pe care a dus-o Ro­mânia în confl­itul din 1913, când prin înţelepciunea bătrânului Titu­latorescu, Grecia, împreună cu cele­lai­te popoare balcanie, a venit la noi în Bucureşti, reprezint­­­ă prin Ven­zelos, cu ceva ocazie, s’au vinde­­cat atâtea răni din trecut şi s au în­­cimentat raporturi, care am văzut cât ne-au folost în răsboiul euro­pean. Toată această schimbare, se dato­­reşte unui s­igur om, lui Venizelos, care şi a mărit ţari, la conferinţa pa­cei, peste aşteptările chiar ale popo­rului elen. De aceea, cuvântul lui a­cum, când cere restrângerea prero­gativelor regale, atârni cu foarte multă greutate, In conştiinţa poporu­lui grecesc. Venizelos nu este un antiregalist sau un republican, dar orientându sa dela ţările cu regalitate democratică, ca Anglia şi de­ evenimentele din Grecia de sub domnia Regelui detro­nat, el crede că tocmai în interesul întăririi regalităţei, este bine ca Re­gele să nu mai aibe atribuţiuni poli­tice de moment şi de guvernământ, ca dizolvarea Camerei sau numire­a guvernelor, după bun plac. Regele, şi concepţia lui Venizelos, este o per­soană impersonalizată, trecută într’a­­tfita prin filtru constituţionalismului, până ce-şi pierde caracterul de per­soană particulară, supusă influenţelor streine sau sentimentelor proprii, cum fusese influenţat regele George detro­natul. Deci Venizelos nu este antiregalist, ci profund constituţional, da un consti­tuţionalism britanic, intrasigent şi in­stituţional, nu personal. Regele este instituţie, nu persoană şi ca să devină institute permanentă, iar nu persoană schimbătoare, — tre­buie scos de sub amestecul politic. — iată concepţia lui Venizelos Primul-ministru al Greciei întâm­­pină cum este şi firesc, o opoziţie pu­ternică, destul de bine organizată, care pare însă, că nu de dragul pre­rogativelor regale, îl combate, ci din interesul puterei, veşnicul cântec în ţările balcanice, unde dinasticismul este făcut mijloc de parvenire la pu­tere. Se poate ca Venizelos să biruie în Constituanta care se va deschide, însă se poate si cadă şi învins. Dacă în Grecia Venizelos va fi învins, nu va însemna că au fost salvate de la peri­col, prerogativele regale; cică Grecia va aluneca din nou într’o politică pe­riculoasă, politica de luptă internă, a’e cărei roade, noi le cunoaştem de pe vremea când VenizeÎ03 debuta în vieaţa publică. In angst fel s’ar sacrifica o perso­nalitate uriaşă în folosul micilor co­tarii politice şi Grecia iarăşi ar întră în făgaşul ei vechiu. De aceea, nu pentru biruinţa lui Venizelos — care a avut destule şi destul de mari, în strălucita lui ca­rieră politică, — ci pentru stabilitatea lăuntrică a Greciei­ Mari, primul-mi­nistru elin este hotărât să facă toate sforţările spre a-şi traduce în lege, dezideratele lui anunţi la. In fa’uî acesta Venize’os îşi va în­cheia cariera politică cu aureola ma­relui om de stat şi — cine ştie­­ — dacă n’ar fi o lecţie de virtute antică, în lumea noastră modernă. ( A P și tou juriu de publi­citate «* fitt«*"- • ' |*U Miercuri 3 Noemvrie 1920 50 bani DIRECTOR: ION AGIARBICEANU nttqis row«»? OIIMAN ALPARTIDTJMI NAȚIONAL Anul II. Numărul 234 ABONAMENTUL: PE UN AN ... 120 LEI PE V, AN . . . . 60 LEI PE •/« AN .... 80 LEI TELEFON & 13—33 ■gSMiSiMfifeBBBHg?... I . 7"*F­elal 3 Noemvrie 1918 — Tabloul final al tragediei europene — Era la 29 Octomvrie 1918. întreg frontul italo-austriac era ascuns în negura zilelor de toamnă. Se împli­nea anul de când au fost bătuţi ita­lienii aşa de grozav. Acum însă alt­fel stăteau lucrurile. Provedinţa pregâtia sfârşitul tra­­ţediei. Z­­ela victorioase pentru ita­­ieni urmau una după alta Împingând trupele spre Tirolul şi Istria italiană, întreg frontul era în agitsţie. Un singur punct era liniştit, mort: Val Lagarina. Acolo erau trupele oţelite in luptele de la Piave, după car­ pa­recă nici acum eu s’au recreat. Dimineaţa zilei de 29 Octomvrie a dat chiar acestui punct însemnă­tatea istorică care­ o meritau trupele din valea râuleţului Adige. Către ora 9 dimineaţa Comandamentul Cor­pului XXIX armată italian a primit Ştirea telefonică stranie şi neobiş­nuită, că spre linia de la Serravalle se apropie parlamentari aurtriaci cu drapel alb şi cu goarnă, îndată a plecat un ofiţer superior spre Serra­valle să primească misterioasa dele­gaţie. A sosit însă prea târziu, căci parlamentarii au fost primiţi de ofi­ţerii liniei de foc şi legaţi la ochi au fost expediaţi spre Borghetto, unde era Comandamentul. In dimineaţa zilei următoare o nouă surpriză îi deştepta pe italieni Sunetul strident al unei­ gorm­e umplu valea Îngustă şi curând apăru din tranşeul austriac un nou drapel alb cu un parlamentar. Italienii — înainte de-a vedea drapelul alb — au răspuns sunetului de goarnă cu un foc de mitralieră, rănind in mo­mentul, în care au apărut, pe stegar şi pe gorn­st. Parlamentarul austriac, căpitanul de stat major Roggera aducea scrisoarea generalului von Weber, în care cerea armistiţiu ime­diat. Roggera adaose, că învingerea italiană de la Piave şi situaţiunea in­ternă critică a monarchiei cereau de urgenţi armistiţiu. Mai spus,*, el a şi sosit la Trento o comisie de pleni­potenţiari, militari şi diplomatic, cari au să trateze cu Italia­ Comandamentul italian răspunse lui von Weber, că nu începe trata­tive până nu i-se specifică în numele cui lucrează generalul. Noaptea de 30 spre 31 fu fantas­tică, întuneric beznă şi linişte. După miezul nopţii apăru de pe o coastă o dâră de lumină orbitoare: era un reflector. Curând după aceea se aprinse al doilea, al treilea, al ze­celea. Toate se împreunau pe stân­cile dintre liniile de foc. Erau nişte comete a căror cozi erau legate de linia ferată de lângă Adige. In lumina aceasta fantasmagorică op­ru pe­ o stâncă o pată albă, un drapel şi sub el o figură neagră, care înainta ca o halucinaţie spre linia italiană: era von Weber, care venea în persoană să ceară pace şi indurare. Şi a stat falnicul şi în­­gămfatul de odinioară general von Weber la Intrarea tranşaului. A aşteptat acolo umilit sub privirea dispreţiuto­are a alpinilor până i-au permis şi între legat la ochi. Von Weber a prezentat lista pleni­potenţiarilor, cari au sosit de la Viena şi Budapesta să trateze in numele monarchiei. Comandamentul a declarat, că pri­ţ­­eşte comisiunea a doua zi dimineaţa In dimineaţa zilei de 31 comisiunea I­spîru. Fură legaţi la ochi şi conduşi­ sp­e tranşeele italiene. Nu mergeau pe lângă linia ferată ei pe drumul de alături. Erau cinci In frunte cu von Weber. Părea un cortej funebru spre groapa gloriei Austro-Germaniei. Unii in uniforma neagră de marinar cu epoleţi şi nasturi de aur erau atât de nepotriviţi în ansamblul sur al peisa­jului de toamnă. Soldaţii italieni îl conduceau de mână, ca pe nişte orbi. Tabloul ţi-ar fi inspirat — pe lângă mândria învingerii dreptăţii — şi m­­ă. Arei, cari încă ieri călcau la sute de mii de capete; acei, cam­ încâ ieri erau atotputernici, ac­m verea umili, părăsiţi de ai lor, să sărute pi­cioarele ţăranului italian. Trecea unul câte unul portiţa mică, prin care au ieşit la moarte timp de patruzeci de luni patrulele italiene. Au mers în automobil până la co­mandament, unde au hotărât am­r­­etiţia începând la 4 No­ivrie ora 15. în acelaş timp o rouă mişcare se ivi în tranşeele austrie­e. Sunet de goarnă, dr­apel alb şi apă cu o mutră mai grozavâ, decât toate: un colonel german. Aducea o scrisoare de la în­­sus Hindenburg, care auzise, că Au­stria începa tratative separate cu Aliaţii. Trim­tea pe colonelul său, ca să apere interesele germane. Pieni­potenţiaţii austrieci nu mai voiau să recunoască nici un ordin şi nu mai primiau nici un sfat de la Germania şi au rugat pe italieni să restituie scrisoarea colonelului german şi să-l poftească la drum spre Hindenburg. Un căpitan italian i-a redat politicos s­crisoarea neamţului şi i-a rugat să i scuze pe austrieci, daar sunt ocupaţi cu salvarea alor câtorva milioane de oameni. Câteva minute în urmă neam­ţul sbura în automobil spre Germania. Aşa a fost »finis Austrias", pan­te la puternice, cari susţineau monar­chia s’au rupt. In tranşeele austriece a fost afişată proclamaţiunea împăratului Carol, că răsboiul s’a sfârşit, că soldaţii se pot reîntoarce la oasele lor. Soldaţii au­strieci începeau să afla veşti, că In ţară ar fi revoluţie. Sa pngătisit cu toţii şi plece spre casă. Momentul armistiţiului încă nu a sosit. Trupele italiene încă tot neîncrezătoare au în­ceput avansurile pe întreg frontul. Le-au început chiar în ziua morţilor la ora trei după amiazi. Şi in timp ce atâtea mame rămase fără copii, soţ­i ramase fără bărbat, copii rămaşi fără tată, îmbrăcaţi în negru mergeau spre cimitir sau spre biserică să plângă pe aceşti eroi, cari zăceau ne­cunoscuţi în cimitirele de Marga Lugna, d­e Passo Buole, din Marna», drapelele italiene înaintau spre Trento Trieste şi Fiume italian. Provedinţa a voit, ca chiar în ziua morţilor si înceapă aceasta înaintare triumfalii ca să fie o explicare vădită a morţii lor şi o mângâiere naţională pentru cei de-acasă.­­ Atunci au început capturarea cele 1­0 jumătate de milion de oameni. Ziu următoare a fost ocupat Trento. Ziua de 3 Noemvrie 1918 rămâne o­­ de glorie nu numai pentru Italia, dar pentru lumea întreagă. E ziua Invin­­gerii dreptăţii, e ziua desrobirii mi­i­­­oanelor de subjugaţi. In ziua acea­­sta, sguduindu-se din temelii, prăbuşit stâlpii pe cari zăcea monar­hia austro-ungară din praful, fumul şi ruinele căreia au răsărit tricolorul italian la Tirol şi Istria, tricolorul r­o­mânesc în Ardeal şi Bucovina şi tri-­ coliul etnoslovac in Boemia şi Slo­vacia. Dacă cutrierând acum tranşeele pi-] rîs’te din Serravalle, am afla o hir­tiuţă murdară, plină de tină, care a fost înainte cu doi ani o ilustrată îm­părţită soldaţilor italieni, am înţele­ge o foarte bine. Pe ea e un copili care stă nedumerit înaintea hartei'­ noui a Europei și întreabă pe tată­­său­ .Tată« unde er» Austria. PUNERI LA PUNCT O telegramă ne-a adus ieri vestea arderei teatrului din Timişoara, după trei săptămâni de la incendiul, care a distrus complect teatrul modern din Bucureşti al companiei dramatice »Excelsior*. Până acum Jocul artei■ făcea ra­vagii numai în inimile artiştilor, azi şi în buzunarele lor. * Suntem informaţi că de Octav. Tăs- tău anu plecat din minister — după ce i-a apus steaua, va face să reapară »Luceafărul*. Vorba lui Eminescu: Era pe când nu s’a zărit Azi îl (?) vedem și nu e... Italia şi Dacia Traiană Voci din lumea intelectuala ita­­liană despre România-Mare latină Cunoscutul publicist şi membru în delegaţia italiană da pace la R­ris, Oscar Raneli, publici sub titlul Re­­construirea Daciei Traiano In Ras­­segna Italiana următoarele considera­­ţiuni multiple, de o deosebită impor­tanţi. Aspiraţii şî revendicări poliico-naţîonale In vălmăşagul da aspiraţii şi raven­­dicări politico-naţionale, s­ârnite de răsf­oi şi discutate de conferiii­ţa pen­tru Pace, naţiunea română a adoptat un program precis bazat pe argu­mente istorice, geografice și econo­mice, — cu alte cuvinte reconstru­irea Daciei Traiane. România mare ar trebui prin ur­mare să cuprindă aceea ce Dacia Tra­iană cuprindea, adică: *' Valshia, Dobrogea, Ba- Trebuie să avem toate mijloacele m­atul sl.B.f de apropiere Intre Italia și România o«* Bvea “argindejean, sunt aşa de apropiate prin ori-18t°riQ:^mă, limbă, literatură şi cultură, In­ trră ii Nifltrnl dlk n Marea Nea-jfesnicd plecarea din Italia rentru Ro­d­o mânia a multor artişti, technieiani şi im fî E Upenor a T^i;| experţi, vom atrage In schimb la Roma iar la Vest lisa. Studioşi din România, nara studioşi din România, care vor veni să cunoască limba şi cuminţenia eternă la umbra seculară a columnei lui Traian. Formaţiunea geografică O examinare atentă te su­eşte să recunoşti că naţiunea română posedă în masivul Transilvanei o inimă de nedistrus. Acest masiv înconjurat de cele trei câmpii ale Banatului, Vala­­chiei şi Moldovei, prezintă în mare acea formaţiune geografică ideală de dezvoltare economică şi de apărare sigură, care a împins până in anti­chitate popoarele să ateagă, — atunci 4._... A_____.*__ ** Avem astăzi în ţară o curioasă si­tua pe mon­tată, care nu se poate jus­tifica decât în două feluri. Este vorba de lipsa de monetă mă­iiuită, ce se resimte azi in special pe când dispuneau de teren, câmpia pen c5/ffe/^ , .021 m special pe tru existența eco­omică în timp de r f c?r? nJ* Poate fi p8C9, dar protejată da munţi pentru cauza sa decât de insuficienţa reală în refugiu în osz de pericol. Din arest­ rator* cu nevoile populaţiei sau de rmmt da vedsr« miinfiî Traneiitranioi acapararea ei in scopul de a fi spe­ punct da vedere, munţii Transilvaniei sunt, privind câmpia D­unării cu eflu­­enţii săi Tisa, Siret şi Prut, o acro­­pole, un arc colosal de binefacere pe care natura n’o putea mai bine crea — graţ­e soistai acropole providen­ţiale tranulvnine, romanitatea Daciei a putut să reziste în decursul deselor invazii barbare. S­igurul punct vulnerabil ar fi partea de jos dintre Carpaţi şi mare care este poarta deschisă a Europei Orien­tale. Basarabia ar fi deci Alsacia- Lorena de totdeauna a României­­uunt, pe care însă Românii o vor putea-o apăra cu ajutorul masivului de munţi în caz de pericol. Vedem în acest masiv o superioritate asupra vecinilor: Bulgari, Sârbi, Unguri şi mai ales Slavi care nu au margini muntoase pentru refugiu în caz de pericol. Omogenitatea etnică Dinsprezece secole de conservare în condiţiuni precare de sclăvie politică, ne autoriză să judecăm că poporul român este inalterabil şi infrangib­­ sub raportul etnic. Acest fapt îndrep­tăţeşte proverbul: roma­nul nu piere Dacă toate migraţiunile barbarilor şi apoi invaziunile­­şi prădăciunile Mongolilor şi Turcilor n’au putut să desrâdăcineze latinitatea Daciei ro­manizate cu atât mai puţin concu­­renţa împingă chiar până la duşmă­nie a Ungurilor, Bulgarilor şi Sârbi­lor, popoare mai mici ca număr, mai slabe ca forţă economică, inferioare în civilizaţie, ar putea sufoca noul stat din­spre apus şi sud. Un eventual pericol dela «?*­ n’ar putea decât să raînoiasci într’o zi re­zistenţa afirmată a Românilor şi aju­torul latinităţii occidentale — pentru consolidarea latinităţii din Orient. Infiltraţiunile streine care au încer­cat să atace veacuri dearândul omo­genitatea etniei, vor fi absorbite foarte repede la hotarele R­omâniei­ mari, de­oarece sunt divizate teritorialmente şi se împart în 7 fracţiuni naţionale : Maghiari, Germani, Sâ­bi, Slavi, Bul­gări, Tătari şi ceva Greci. Relaţiunile româno Italiene Lipsa de moneta măruntă acapararea ei în scopul de a fi spe­culată. Inflaţia exagerată a monetei de hâr­tie cu care s’a încărcat tezaurul nostru în ultimul timp, nu ar justifica lipsa monetei mărunte. Acapararea monetei mărunte nu se poate face cu scopul de a fi păstrat cum s’a întâmplat cu moneta de argint şi nichel, cari având o valoare intrin­secă, depăşise cu mult cursul de schimb normal faţă de cursul aceleaşi valori în monetă de hârtie. Cu ocazia schimbului coroanelor ştim, că s’a trimis în Ardeal mari sume în monetă mică. Cu toate acestea azi nu poţi schimba o bancnotă de 1000 lei decât cu un procent de schimb, până la 10°/0. Credem, că adevăratul motiv al a­cestei lipse este dorinţa de câştig a câtorva speculanţi lipsiţi de scrupule. Ministrul de finanţe a hotărât să facă o nouă emisiune de monetă de 25 şi 50 bani, a cărei utilitate n’o în­ţelegem ţinând seamă că astăzi cu 50 bani nu poţi cumpăra nimic decât un ziar, iar cu 25 bani ofensezi un cer­­şitor dacă îi dai milă. Este prea multă hârtie de 500 şi 1000 lei şi ar fi mare nevoie să se retragă o parte, înlocuind-o cu hârtie măruntă de la 100 lei în jos, spre a facilita schimbul şi a împiedeca pe speculatori să realizeze bogăţii nemun­cite pe spinarea populaţiei nevoiaşe. După conferinţa pace Londra. — Textul tratatului de pace cu Turcia şi învoiala făcută latre Anglia, Franţa şi Italia de a respecta Anatolia, semnat la Scores în 10 August a fost publicat noaptea tre­cută. Această învoială se spune că a fost întocmită în aşa fel spre a evita orice rivalitate internaţionali, care în trecut a împiedecat desfăşurarea re­­surselor. Prevede da asemenea pro­­tecţiunea minorităţilor. In compune­rea comisiunilor internaţionale, însăr­­cinate cu reorganizarea serviciilor publice în Turcia va fi complectă e­­galitate între puterile contractante, iar cetăţenii puterilor contractante se vor bucura de drepturi egale în toate chestiunile privitoare la comerţ şi na­vigaţie. Calea ferată din Anatolia, calea ferată din Mersina, Tarsus şi Alina şi parte din calea ferată a Bagdadului, de pe teritoriul turc, vor fi construite de o societate a cărui capital va fi subscris de grupuri fi­­nanciare engleze, franceze şi italiene Lloyd George şi Liga naţiunilor Lyon . Raportul recent din Bru­xelles după care Lloyd George vor să asiste la meeliagul întrunit Ligei naţiunilor, care va avea loc N­emvrie la Genova, ca reprezenta englez şi că ar dori ca primii n niştrii din celelalte ţări să asiste asemenea ca reprezentanţi ai guvi­nelor lor, — se da aminte din sui autoritari. Cuvintele despre cari presupune că le-ar fi spus Llo, George au fost interpretate ca vis­când intenţiunea sa de­ a transfe­rigei naţiunilor dreptul de-a inti­preta tratatul. Această ipoteză ei natural lipsită de orice temei. Dela conferinţa ambasadorii Lyon. — Conferinţa ambasadori s’a întrunit Sâmbătă dimineaţa Quai d'Orsay sub preşidenţia dl Jules Cambon. Mareşalul Fooh generalul Weygand au asistat. Co­ferinţa s’a ocupat cu anumite cazi de aplicare a tratatului de pace. sa va întruni Marţi pentru a se cupa de chestiunea Danzigului Reorganizarea Ia legătură cu unificarea justiţiei din vechiul Regat şi ţinuturile alipite, în rari­­ona­itatea leg­lor uzuale şi mai ales procedura atât în penal, cât şi în civil­ se diferenţiază mult, o altă chestiune, care este de o importanţi tot de atât de mare, este aceea a justiţiei militare. Ia timp de pace judecarea tuturor infracţiunilor militarilor, In afară de consiliul de disciplină, se face de­­către Consiliile de răsboi, constituite de corpuri da armată, ca instanţă de fond şî de către Consiliul de revizie ca instanţă de formă. Competinţa acestor consilii de răs­boi este foarte restrânsă şi numai pentru infracţiunile militarilor activi. In timp da răsboi Insă Consiliile de răsboi transformându-se In Curţi Marţiale, aceasta din urmă au o com­peting cu mult mai largă, judecând toate delictele, crimele şi contraven­­ţ­­uia In legătură cu armata, cu si­­guranţa Statului şi cu diferitele ordo­nanţe şi măsuri pur militare sau ad­ministrative, indiferent dacă delicven­ţii sau infractorii sunt militari sau In serviciul armatei. O altă instanţă militară, care func­ţionează in timp de răsboi este aceea a Pretoratului, a cărui competinţă este foarte restrânsă şi se referă numai la contravenţiuni de tot felul. Este interesant de ştiut că In justiţia mi­­litară nu există decât o singură in­stanţă de fond, în deosebire de justi­ţia civică unde sunt două, intre cari una in apel. Organizarea justiţiei militare este prevăz­ută de codul justiţiei militare şi Titlul II, adiţional (acesta făcut In 1916, In care se lărgeşte competinţa Curţior Marţiale şi se Introduc oare­cari sancţiuni pentru crime şi deb­aj mai grave în legătură cu armata siguranţa Statului). Ca instanţă de formă In timp risboi este Curtea Superioară de jus­tifie militară din Bucureşti cu don secţiuni, care judecă numai recursuri­ şi care poate casa cu sau fără tril tere orice sentinţă a unei Curţi Ma ţiate. In ceeace priveşte judecata Curţile Ma­ţiale, se face de o caz­i­une compusă dintr’un preşedinte 4 membrii, cari sunt ofiţeri activi­­ şi de rezer­vă (nu mai mult de doi] iar Curtea Superioară de justiţie unit­­ară este formată de un preşedinţi general în activitate şi 4 membrii m­int de cari doi generali activi şi doi consilieri dela înalta Curte de Ca­ste şi Justiţie. Sentinţa la Cărţile Militare a dat membrii curţii ca şi juraţii cu majo­ritate de voturi In ceea ce priveşte culpab­litatea, iar pedeapsa o aplic tot Curtea pe baza rechiziţiilor coz­sarului­ regal. Este deci tot o justiţie populară felul Curţilor cu juraţi cu do­sebirea că la acestea din urmi deapsa o pronunţi Curtea format! trei magistraţi de carieră. Dia informaţiile ce avem justiţii militară se va modifica aproape roi întregime, reorganizându-se latr’uti sens mult mai practic şi Intr’un spi­­rit mult mai juridic. Dintr’o convorbire avută cu dl lt colonel Străjescu, şeful secţiei a III justiţiei din ministerul de răsboi,­­ lucrează la această reorganizare, In­tocmindu-se un proeet de lege­­ acest sens, care va fi poate prezer (Urmează pe pag. II.J justiţiei militar Convorbire cu şeful Justiţiei din Ministerul de rǎsboiu Desfiinţarea Curţilor Marţiale şi a Consiliilor de răsboi — Tr­bunale militare permanente cu judecători titraţi — Modi­­carea codului de justiţie militară

Next