Patria, noiembrie 1920 (Anul 2, nr. 234-256)
1920-11-03 / nr. 234
I Evenimentele din Grecia Moartea Regelui tânăr al Greciei, alegerea noului regent ca şi lupta politică internă pe care o di Venizelos cu o opoziţie destul de impunătoare, au adus din nou Grecia, la discuţe publcă europeană, căci toate aceste evenimente depăşesc graniţele poporului eie şi devin de o importanţă politică generală. In ultima judecată două sunt problemele politice care agită Gresia: de o parte, dorinţa majoritară a poporului, de a se menţine regalitatea; iar de altă parte dornţa lui Venizalos şi partizanilor săi, de a menţine şi ei regalitatea, tisă cu restrângerea prerogativelor. Grecia este astăzi o putere politică de nerecunoscut în comparaţie cu Grecia de acum 20 de ani. Atunci, Grecia era o ţară de hârţuială balcanică, fără stabilitate în politica ei internă şi supusă tuturor umilinţelor din partea marilor puteri maritime: astăzi — Grecia este o ţară de împăciuire balcanică, cu ua regim fixat In lăuntru, iar in afară, coabwatoarea imediată a Atantsi, in ce«*ce priveşte ord nea şi normaIizarea politicei mariime în Dardande şi Marea Mtderanâ. Penru a vedea acest progres imens pe care l’a făcut Grecia, nu avem decât să comparăm raporturile ei de atunci și de atum cu România. Pe atunci, — Grecia era 0 provocare continui la adresa Statului nostru, mai ales prin purtarea antiumană cu Aromânii; acum, — Grecia este în bune raporturi cu noi ! ea va juca un rol important în ia Antanta. La această schimbare a contribuit într’o mare măsură, politica înţeleaptă pe care a dus-o România în conflitul din 1913, când prin înţelepciunea bătrânului Titulatorescu, Grecia, împreună cu celelaite popoare balcanie, a venit la noi în Bucureşti, reprezintă prin Venzelos, cu ceva ocazie, s’au vindecat atâtea răni din trecut şi s au încimentat raporturi, care am văzut cât ne-au folost în răsboiul european. Toată această schimbare, se datoreşte unui sigur om, lui Venizelos, care şi a mărit ţari, la conferinţa pacei, peste aşteptările chiar ale poporului elen. De aceea, cuvântul lui acum, când cere restrângerea prerogativelor regale, atârni cu foarte multă greutate, In conştiinţa poporului grecesc. Venizelos nu este un antiregalist sau un republican, dar orientându sa dela ţările cu regalitate democratică, ca Anglia şi de evenimentele din Grecia de sub domnia Regelui detronat, el crede că tocmai în interesul întăririi regalităţei, este bine ca Regele să nu mai aibe atribuţiuni politice de moment şi de guvernământ, ca dizolvarea Camerei sau numirea guvernelor, după bun plac. Regele, şi concepţia lui Venizelos, este o persoană impersonalizată, trecută într’atfita prin filtru constituţionalismului, până ce-şi pierde caracterul de persoană particulară, supusă influenţelor streine sau sentimentelor proprii, cum fusese influenţat regele George detronatul. Deci Venizelos nu este antiregalist, ci profund constituţional, da un constituţionalism britanic, intrasigent şi instituţional, nu personal. Regele este instituţie, nu persoană şi ca să devină institute permanentă, iar nu persoană schimbătoare, — trebuie scos de sub amestecul politic. — iată concepţia lui Venizelos Primul-ministru al Greciei întâmpină cum este şi firesc, o opoziţie puternică, destul de bine organizată, care pare însă, că nu de dragul prerogativelor regale, îl combate, ci din interesul puterei, veşnicul cântec în ţările balcanice, unde dinasticismul este făcut mijloc de parvenire la putere. Se poate ca Venizelos să biruie în Constituanta care se va deschide, însă se poate si cadă şi învins. Dacă în Grecia Venizelos va fi învins, nu va însemna că au fost salvate de la pericol, prerogativele regale; cică Grecia va aluneca din nou într’o politică periculoasă, politica de luptă internă, a’e cărei roade, noi le cunoaştem de pe vremea când VenizeÎ03 debuta în vieaţa publică. In angst fel s’ar sacrifica o personalitate uriaşă în folosul micilor cotarii politice şi Grecia iarăşi ar întră în făgaşul ei vechiu. De aceea, nu pentru biruinţa lui Venizelos — care a avut destule şi destul de mari, în strălucita lui carieră politică, — ci pentru stabilitatea lăuntrică a Greciei Mari, primul-ministru elin este hotărât să facă toate sforţările spre a-şi traduce în lege, dezideratele lui anunţi la. In fa’uî acesta Venize’os îşi va încheia cariera politică cu aureola marelui om de stat şi — cine ştie — dacă n’ar fi o lecţie de virtute antică, în lumea noastră modernă. ( A P și tou juriu de publicitate «* fitt«*"- • ' |*U Miercuri 3 Noemvrie 1920 50 bani DIRECTOR: ION AGIARBICEANU nttqis row«»? OIIMAN ALPARTIDTJMI NAȚIONAL Anul II. Numărul 234 ABONAMENTUL: PE UN AN ... 120 LEI PE V, AN . . . . 60 LEI PE •/« AN .... 80 LEI TELEFON & 13—33 ■gSMiSiMfifeBBBHg?... I . 7"*Felal 3 Noemvrie 1918 — Tabloul final al tragediei europene — Era la 29 Octomvrie 1918. întreg frontul italo-austriac era ascuns în negura zilelor de toamnă. Se împlinea anul de când au fost bătuţi italienii aşa de grozav. Acum însă altfel stăteau lucrurile. Provedinţa pregâtia sfârşitul traţediei. Zela victorioase pentru itaieni urmau una după alta Împingând trupele spre Tirolul şi Istria italiană, întreg frontul era în agitsţie. Un singur punct era liniştit, mort: Val Lagarina. Acolo erau trupele oţelite in luptele de la Piave, după car parecă nici acum eu s’au recreat. Dimineaţa zilei de 29 Octomvrie a dat chiar acestui punct însemnătatea istorică care o meritau trupele din valea râuleţului Adige. Către ora 9 dimineaţa Comandamentul Corpului XXIX armată italian a primit Ştirea telefonică stranie şi neobişnuită, că spre linia de la Serravalle se apropie parlamentari aurtriaci cu drapel alb şi cu goarnă, îndată a plecat un ofiţer superior spre Serravalle să primească misterioasa delegaţie. A sosit însă prea târziu, căci parlamentarii au fost primiţi de ofiţerii liniei de foc şi legaţi la ochi au fost expediaţi spre Borghetto, unde era Comandamentul. In dimineaţa zilei următoare o nouă surpriză îi deştepta pe italieni Sunetul strident al unei gorme umplu valea Îngustă şi curând apăru din tranşeul austriac un nou drapel alb cu un parlamentar. Italienii — înainte de-a vedea drapelul alb — au răspuns sunetului de goarnă cu un foc de mitralieră, rănind in momentul, în care au apărut, pe stegar şi pe gornst. Parlamentarul austriac, căpitanul de stat major Roggera aducea scrisoarea generalului von Weber, în care cerea armistiţiu imediat. Roggera adaose, că învingerea italiană de la Piave şi situaţiunea internă critică a monarchiei cereau de urgenţi armistiţiu. Mai spus,*, el a şi sosit la Trento o comisie de plenipotenţiari, militari şi diplomatic, cari au să trateze cu Italia Comandamentul italian răspunse lui von Weber, că nu începe tratative până nu i-se specifică în numele cui lucrează generalul. Noaptea de 30 spre 31 fu fantastică, întuneric beznă şi linişte. După miezul nopţii apăru de pe o coastă o dâră de lumină orbitoare: era un reflector. Curând după aceea se aprinse al doilea, al treilea, al zecelea. Toate se împreunau pe stâncile dintre liniile de foc. Erau nişte comete a căror cozi erau legate de linia ferată de lângă Adige. In lumina aceasta fantasmagorică opru pe o stâncă o pată albă, un drapel şi sub el o figură neagră, care înainta ca o halucinaţie spre linia italiană: era von Weber, care venea în persoană să ceară pace şi indurare. Şi a stat falnicul şi îngămfatul de odinioară general von Weber la Intrarea tranşaului. A aşteptat acolo umilit sub privirea dispreţiutoare a alpinilor până i-au permis şi între legat la ochi. Von Weber a prezentat lista plenipotenţiarilor, cari au sosit de la Viena şi Budapesta să trateze in numele monarchiei. Comandamentul a declarat, că priţeşte comisiunea a doua zi dimineaţa In dimineaţa zilei de 31 comisiunea Ispîru. Fură legaţi la ochi şi conduşi spe tranşeele italiene. Nu mergeau pe lângă linia ferată ei pe drumul de alături. Erau cinci In frunte cu von Weber. Părea un cortej funebru spre groapa gloriei Austro-Germaniei. Unii in uniforma neagră de marinar cu epoleţi şi nasturi de aur erau atât de nepotriviţi în ansamblul sur al peisajului de toamnă. Soldaţii italieni îl conduceau de mână, ca pe nişte orbi. Tabloul ţi-ar fi inspirat — pe lângă mândria învingerii dreptăţii — şi mă. Arei, cari încă ieri călcau la sute de mii de capete; acei, cam încâ ieri erau atotputernici, acm verea umili, părăsiţi de ai lor, să sărute picioarele ţăranului italian. Trecea unul câte unul portiţa mică, prin care au ieşit la moarte timp de patruzeci de luni patrulele italiene. Au mers în automobil până la comandament, unde au hotărât amretiţia începând la 4 Noivrie ora 15. în acelaş timp o rouă mişcare se ivi în tranşeele austriee. Sunet de goarnă, drapel alb şi apă cu o mutră mai grozavâ, decât toate: un colonel german. Aducea o scrisoare de la însus Hindenburg, care auzise, că Austria începa tratative separate cu Aliaţii. Trimtea pe colonelul său, ca să apere interesele germane. Pienipotenţiaţii austrieci nu mai voiau să recunoască nici un ordin şi nu mai primiau nici un sfat de la Germania şi au rugat pe italieni să restituie scrisoarea colonelului german şi să-l poftească la drum spre Hindenburg. Un căpitan italian i-a redat politicos scrisoarea neamţului şi i-a rugat să i scuze pe austrieci, daar sunt ocupaţi cu salvarea alor câtorva milioane de oameni. Câteva minute în urmă neamţul sbura în automobil spre Germania. Aşa a fost »finis Austrias", pante la puternice, cari susţineau monarchia s’au rupt. In tranşeele austriece a fost afişată proclamaţiunea împăratului Carol, că răsboiul s’a sfârşit, că soldaţii se pot reîntoarce la oasele lor. Soldaţii austrieci începeau să afla veşti, că In ţară ar fi revoluţie. Sa pngătisit cu toţii şi plece spre casă. Momentul armistiţiului încă nu a sosit. Trupele italiene încă tot neîncrezătoare au început avansurile pe întreg frontul. Le-au început chiar în ziua morţilor la ora trei după amiazi. Şi in timp ce atâtea mame rămase fără copii, soţi ramase fără bărbat, copii rămaşi fără tată, îmbrăcaţi în negru mergeau spre cimitir sau spre biserică să plângă pe aceşti eroi, cari zăceau necunoscuţi în cimitirele de Marga Lugna, de Passo Buole, din Marna», drapelele italiene înaintau spre Trento Trieste şi Fiume italian. Provedinţa a voit, ca chiar în ziua morţilor si înceapă aceasta înaintare triumfalii ca să fie o explicare vădită a morţii lor şi o mângâiere naţională pentru cei de-acasă. Atunci au început capturarea cele 10 jumătate de milion de oameni. Ziu următoare a fost ocupat Trento. Ziua de 3 Noemvrie 1918 rămâne o de glorie nu numai pentru Italia, dar pentru lumea întreagă. E ziua Invingerii dreptăţii, e ziua desrobirii miioanelor de subjugaţi. In ziua aceasta, sguduindu-se din temelii, prăbuşit stâlpii pe cari zăcea monarhia austro-ungară din praful, fumul şi ruinele căreia au răsărit tricolorul italian la Tirol şi Istria, tricolorul românesc în Ardeal şi Bucovina şi tri- coliul etnoslovac in Boemia şi Slovacia. Dacă cutrierând acum tranşeele pi-] rîs’te din Serravalle, am afla o hirtiuţă murdară, plină de tină, care a fost înainte cu doi ani o ilustrată împărţită soldaţilor italieni, am înţelege o foarte bine. Pe ea e un copili care stă nedumerit înaintea hartei' noui a Europei și întreabă pe tatăsău .Tată« unde er» Austria. PUNERI LA PUNCT O telegramă ne-a adus ieri vestea arderei teatrului din Timişoara, după trei săptămâni de la incendiul, care a distrus complect teatrul modern din Bucureşti al companiei dramatice »Excelsior*. Până acum Jocul artei■ făcea ravagii numai în inimile artiştilor, azi şi în buzunarele lor. * Suntem informaţi că de Octav. Tăs- tău anu plecat din minister — după ce i-a apus steaua, va face să reapară »Luceafărul*. Vorba lui Eminescu: Era pe când nu s’a zărit Azi îl (?) vedem și nu e... Italia şi Dacia Traiană Voci din lumea intelectuala italiană despre România-Mare latină Cunoscutul publicist şi membru în delegaţia italiană da pace la Rris, Oscar Raneli, publici sub titlul Reconstruirea Daciei Traiano In Rassegna Italiana următoarele consideraţiuni multiple, de o deosebită importanţi. Aspiraţii şî revendicări poliico-naţîonale In vălmăşagul da aspiraţii şi ravendicări politico-naţionale, sârnite de răsfoi şi discutate de conferiiiţa pentru Pace, naţiunea română a adoptat un program precis bazat pe argumente istorice, geografice și economice, — cu alte cuvinte reconstruirea Daciei Traiane. România mare ar trebui prin urmare să cuprindă aceea ce Dacia Traiană cuprindea, adică: *' Valshia, Dobrogea, Ba- Trebuie să avem toate mijloacele matul sl.B.f de apropiere Intre Italia și România o«* Bvea “argindejean, sunt aşa de apropiate prin ori-18t°riQ:^mă, limbă, literatură şi cultură, In trră ii Nifltrnl dlk n Marea Nea-jfesnicd plecarea din Italia rentru Rodo mânia a multor artişti, technieiani şi im fî E Upenor a T^i;| experţi, vom atrage In schimb la Roma iar la Vest lisa. Studioşi din România, nara studioşi din România, care vor veni să cunoască limba şi cuminţenia eternă la umbra seculară a columnei lui Traian. Formaţiunea geografică O examinare atentă te sueşte să recunoşti că naţiunea română posedă în masivul Transilvanei o inimă de nedistrus. Acest masiv înconjurat de cele trei câmpii ale Banatului, Valachiei şi Moldovei, prezintă în mare acea formaţiune geografică ideală de dezvoltare economică şi de apărare sigură, care a împins până in antichitate popoarele să ateagă, — atunci 4._... A_____.*__ ** Avem astăzi în ţară o curioasă situa pe montată, care nu se poate justifica decât în două feluri. Este vorba de lipsa de monetă măiiuită, ce se resimte azi in special pe când dispuneau de teren, câmpia pen c5/ffe/^ , .021 m special pe tru existența ecoomică în timp de r f c?r? nJ* Poate fi p8C9, dar protejată da munţi pentru cauza sa decât de insuficienţa reală în refugiu în osz de pericol. Din arest rator* cu nevoile populaţiei sau de rmmt da vedsr« miinfiî Traneiitranioi acapararea ei in scopul de a fi spe punct da vedere, munţii Transilvaniei sunt, privind câmpia Dunării cu efluenţii săi Tisa, Siret şi Prut, o acropole, un arc colosal de binefacere pe care natura n’o putea mai bine crea — graţe soistai acropole providenţiale tranulvnine, romanitatea Daciei a putut să reziste în decursul deselor invazii barbare. Sigurul punct vulnerabil ar fi partea de jos dintre Carpaţi şi mare care este poarta deschisă a Europei Orientale. Basarabia ar fi deci Alsacia- Lorena de totdeauna a Românieiuunt, pe care însă Românii o vor putea-o apăra cu ajutorul masivului de munţi în caz de pericol. Vedem în acest masiv o superioritate asupra vecinilor: Bulgari, Sârbi, Unguri şi mai ales Slavi care nu au margini muntoase pentru refugiu în caz de pericol. Omogenitatea etnică Dinsprezece secole de conservare în condiţiuni precare de sclăvie politică, ne autoriză să judecăm că poporul român este inalterabil şi infrangib sub raportul etnic. Acest fapt îndreptăţeşte proverbul: romanul nu piere Dacă toate migraţiunile barbarilor şi apoi invaziunileşi prădăciunile Mongolilor şi Turcilor n’au putut să desrâdăcineze latinitatea Daciei romanizate cu atât mai puţin concurenţa împingă chiar până la duşmănie a Ungurilor, Bulgarilor şi Sârbilor, popoare mai mici ca număr, mai slabe ca forţă economică, inferioare în civilizaţie, ar putea sufoca noul stat dinspre apus şi sud. Un eventual pericol dela «?* n’ar putea decât să raînoiasci într’o zi rezistenţa afirmată a Românilor şi ajutorul latinităţii occidentale — pentru consolidarea latinităţii din Orient. Infiltraţiunile streine care au încercat să atace veacuri dearândul omogenitatea etniei, vor fi absorbite foarte repede la hotarele României mari, deoarece sunt divizate teritorialmente şi se împart în 7 fracţiuni naţionale : Maghiari, Germani, Sâbi, Slavi, Bulgări, Tătari şi ceva Greci. Relaţiunile româno Italiene Lipsa de moneta măruntă acapararea ei în scopul de a fi speculată. Inflaţia exagerată a monetei de hârtie cu care s’a încărcat tezaurul nostru în ultimul timp, nu ar justifica lipsa monetei mărunte. Acapararea monetei mărunte nu se poate face cu scopul de a fi păstrat cum s’a întâmplat cu moneta de argint şi nichel, cari având o valoare intrinsecă, depăşise cu mult cursul de schimb normal faţă de cursul aceleaşi valori în monetă de hârtie. Cu ocazia schimbului coroanelor ştim, că s’a trimis în Ardeal mari sume în monetă mică. Cu toate acestea azi nu poţi schimba o bancnotă de 1000 lei decât cu un procent de schimb, până la 10°/0. Credem, că adevăratul motiv al acestei lipse este dorinţa de câştig a câtorva speculanţi lipsiţi de scrupule. Ministrul de finanţe a hotărât să facă o nouă emisiune de monetă de 25 şi 50 bani, a cărei utilitate n’o înţelegem ţinând seamă că astăzi cu 50 bani nu poţi cumpăra nimic decât un ziar, iar cu 25 bani ofensezi un cerşitor dacă îi dai milă. Este prea multă hârtie de 500 şi 1000 lei şi ar fi mare nevoie să se retragă o parte, înlocuind-o cu hârtie măruntă de la 100 lei în jos, spre a facilita schimbul şi a împiedeca pe speculatori să realizeze bogăţii nemuncite pe spinarea populaţiei nevoiaşe. După conferinţa pace Londra. — Textul tratatului de pace cu Turcia şi învoiala făcută latre Anglia, Franţa şi Italia de a respecta Anatolia, semnat la Scores în 10 August a fost publicat noaptea trecută. Această învoială se spune că a fost întocmită în aşa fel spre a evita orice rivalitate internaţionali, care în trecut a împiedecat desfăşurarea resurselor. Prevede da asemenea protecţiunea minorităţilor. In compunerea comisiunilor internaţionale, însărcinate cu reorganizarea serviciilor publice în Turcia va fi complectă egalitate între puterile contractante, iar cetăţenii puterilor contractante se vor bucura de drepturi egale în toate chestiunile privitoare la comerţ şi navigaţie. Calea ferată din Anatolia, calea ferată din Mersina, Tarsus şi Alina şi parte din calea ferată a Bagdadului, de pe teritoriul turc, vor fi construite de o societate a cărui capital va fi subscris de grupuri financiare engleze, franceze şi italiene Lloyd George şi Liga naţiunilor Lyon . Raportul recent din Bruxelles după care Lloyd George vor să asiste la meeliagul întrunit Ligei naţiunilor, care va avea loc Nemvrie la Genova, ca reprezenta englez şi că ar dori ca primii n niştrii din celelalte ţări să asiste asemenea ca reprezentanţi ai guvinelor lor, — se da aminte din sui autoritari. Cuvintele despre cari presupune că le-ar fi spus Llo, George au fost interpretate ca viscând intenţiunea sa de a transferigei naţiunilor dreptul de-a intipreta tratatul. Această ipoteză ei natural lipsită de orice temei. Dela conferinţa ambasadorii Lyon. — Conferinţa ambasadori s’a întrunit Sâmbătă dimineaţa Quai d'Orsay sub preşidenţia dl Jules Cambon. Mareşalul Fooh generalul Weygand au asistat. Coferinţa s’a ocupat cu anumite cazi de aplicare a tratatului de pace. sa va întruni Marţi pentru a se cupa de chestiunea Danzigului Reorganizarea Ia legătură cu unificarea justiţiei din vechiul Regat şi ţinuturile alipite, în rarionaitatea leglor uzuale şi mai ales procedura atât în penal, cât şi în civil se diferenţiază mult, o altă chestiune, care este de o importanţi tot de atât de mare, este aceea a justiţiei militare. Ia timp de pace judecarea tuturor infracţiunilor militarilor, In afară de consiliul de disciplină, se face decătre Consiliile de răsboi, constituite de corpuri da armată, ca instanţă de fond şî de către Consiliul de revizie ca instanţă de formă. Competinţa acestor consilii de răsboi este foarte restrânsă şi numai pentru infracţiunile militarilor activi. In timp da răsboi Insă Consiliile de răsboi transformându-se In Curţi Marţiale, aceasta din urmă au o competing cu mult mai largă, judecând toate delictele, crimele şi contravenţuia In legătură cu armata, cu siguranţa Statului şi cu diferitele ordonanţe şi măsuri pur militare sau administrative, indiferent dacă delicvenţii sau infractorii sunt militari sau In serviciul armatei. O altă instanţă militară, care funcţionează in timp de răsboi este aceea a Pretoratului, a cărui competinţă este foarte restrânsă şi se referă numai la contravenţiuni de tot felul. Este interesant de ştiut că In justiţia militară nu există decât o singură instanţă de fond, în deosebire de justiţia civică unde sunt două, intre cari una in apel. Organizarea justiţiei militare este prevăzută de codul justiţiei militare şi Titlul II, adiţional (acesta făcut In 1916, In care se lărgeşte competinţa Curţior Marţiale şi se Introduc oarecari sancţiuni pentru crime şi debaj mai grave în legătură cu armata siguranţa Statului). Ca instanţă de formă In timp risboi este Curtea Superioară de justifie militară din Bucureşti cu don secţiuni, care judecă numai recursuri şi care poate casa cu sau fără tril tere orice sentinţă a unei Curţi Ma ţiate. In ceeace priveşte judecata Curţile Maţiale, se face de o caziune compusă dintr’un preşedinte 4 membrii, cari sunt ofiţeri activi şi de rezervă (nu mai mult de doi] iar Curtea Superioară de justiţie unitară este formată de un preşedinţi general în activitate şi 4 membrii mint de cari doi generali activi şi doi consilieri dela înalta Curte de Caste şi Justiţie. Sentinţa la Cărţile Militare a dat membrii curţii ca şi juraţii cu majoritate de voturi In ceea ce priveşte culpablitatea, iar pedeapsa o aplic tot Curtea pe baza rechiziţiilor cozsarului regal. Este deci tot o justiţie populară felul Curţilor cu juraţi cu dosebirea că la acestea din urmi deapsa o pronunţi Curtea format! trei magistraţi de carieră. Dia informaţiile ce avem justiţii militară se va modifica aproape roi întregime, reorganizându-se latr’uti sens mult mai practic şi Intr’un spirit mult mai juridic. Dintr’o convorbire avută cu dl lt colonel Străjescu, şeful secţiei a III justiţiei din ministerul de răsboi, lucrează la această reorganizare, Intocmindu-se un proeet de lege acest sens, care va fi poate prezer (Urmează pe pag. II.J justiţiei militar Convorbire cu şeful Justiţiei din Ministerul de rǎsboiu Desfiinţarea Curţilor Marţiale şi a Consiliilor de răsboi — Trbunale militare permanente cu judecători titraţi — Modicarea codului de justiţie militară