Patria, februarie 1921 (Anul 3, nr. 24-43)

1921-02-05 / nr. 24

5 Sâmbătă Februarie1921 50 bani Constituţionalitatea reformelor Intr’un interview «cordat ziarului nostru, ssful conserTftVtjuijor.pjog,r8_ j si şti — vorbind despre min^ştri din actualul guvern piintre altele că, poporu/ ardelenesc trebue si ne surprin«» de „transfiguguraţiile* ad-hog ale unora dintre Mraţii politici din vechiul Regat, djipă cum sunt la putere sau în opo- Ziya. Este o afirmaţie dreaptă, şi dacă ,surprinderea“ ardelenilor nu este în măsura bănuiţi de dl Marghiloman, părerea dsale, însă în ceea ce priveşte „transfiguraţiile“ politicianilor muribundei oligarhii este, netăgăduit, reală. Dovada ne- o dă Insuş dl Prezident al consiliului de miniştri, a cărui întreagă activitate dein venirea la guvern este o continui schimbare la faţă, o transfiguraţie permanentă, faţă da tot ceea ce spunea, tot ceea ce făcea şi tot ceea ce credea înainte de a i se încredinţa puterea. Revoluţionărul general Avere* *ai antidinasticul şi republicanul domn Argetoianu, cari în 1917—918—919 ta,tau cu socialiştii alungarea Dinastiei, revoluţia maselor şi instituirea republicei, sunt astăzi cei maisupuşi şi prea plecaţi servitori* ai M. D. Regelui, fac justiţie intrangîgentă soliitiştilor revoluţionari şi înăbuşise orice mişcare democrată prin silnicie, oare şi "brutalitas. Este desigur mggfâ'b.tra «figi «t.» Mioare IUI 'odil Mail Ave • resu oare a refuas • Tu' aie-] gerile de *i.b .mu văitoianu pentru ca erau făc te sub cenzură şi ^. stare de asediu, a a tronat alegeri — fâc&ndu-şi majoritateu care se poate guverna „in extremis“ — sub cel mai monstruos regim al cenzurii si ___’ .a. .------------------------------Toate silniciile, toate ingerinţele, abuzurile şi corupţiile utilizate în epoca de aur a oligarhiei noastre de până în 1916, par astăzi inocenţe puerile faţă de sistemul inaugurat de actualul guvern atât în alegerile generale, cât şi In cele parţiale. Şi am putea înşira o serie întreagă de asemenea transfiguraţii. Ne vom opri Insă la ultima şi cea m«i importantă, care lesa din cadrul obişnuit al interesului trecător şi care i produs o legitimă îngrijorare In întreaga ţară. Este vorba de tentativa guvernului în chestia celor două mari reforme, agrară şi electorală, cari înscriu în istoria noastră politică un început de epocă, aceea a democraţiei şi de a căror soluţionare dreaptă şi cinstită depinde liniştea internă şi triumful adevăratei democraţi. Acţiunea guvernului în acest sens este iarăşi o evidentă transfigurare, căci daci ne reamintim protestănle violente făcute în numele Constanţiei de dnii general Averescu şi Argetoianu alături de dl Tache Ionescu sub guvernul Văitoianu, vom desluşi uşor făţărnicia, cu care încearcă astăzi să comită înşişi ilegalităţile împotriva cărora protestau în opoziţie. Cu prilejul depunerii celor două proeete de lege, dl Argetoianu a făcut o afirmaţie stranie, a cărei înfăptuire în dispreţul Constituţiei ar fi un abuz. Fiind vorba de caracterul constituţional al celor două reforme, la cererea opoziţiei naţionale ca ele să fie votate cu două treimi — considerându-se ca vot de Constituantă — dl ministru de interne —recunoscând exactitatea acestui procedeu constituţional — a afirmat totuşi că se vor vota în mod obişnuit ca parlament ordinar, rămânând ca principiul să fie înscris ulterior în Constituţie. Acest abuz, de a se vota o lege împotriva Constituţiei, în afară de consecinţele lui imediate în ceea ce priveşte însuşi cazul special, ar constitui un precedent pericuos pentru viitor. Noi înţelegem neputinţa guvernu- lui de a urma calea legală şi singură dreaptă, din cauza majorităţii insuficiente pentru votul de două treimi, dar nu putem admite, ca din dorinţa lui de a păstra puterea, să comită ce mai grav abuz, nesocotind legea fundamentală a ţârii. Articolul 128 din Constituţie este precis în ceea ce priveşte revizuirea şi, în sensul că ,nici o schimbare nu se va putea adopta, dacă nu va întruni cel puţin două treimi ale voturilor, iar votarea unei legi, care să fie în contradicţie cu prevederile Constituţiei este o aberaţie. Da altfel ce autoritate pot avea aceste legi, Introduse în dispreţul Constituţiei şi votată din disciplină de Patid de o majoritate, care nu reprezitj nici voinţa ţării, nici democraţia, în favoarea căreia se fac cele două refolu.,? X Această chestm.q jaaă mai are 0 latură specială pentru 4^*1 şi care nji poate fi nesocotită, EL, chiar folosindu-se de această jastnaare hizară ce încearcă să o facă gu*xr„ui Rezoluţia dela Alba-Iulia a Anării Naţionale, relativ la unirea Tran- silvaniei cu România, are înscrise în punctul III al. 6 şi 3 reforma agrară radicală şi votul universal cari sunt ,un principiu fundamental la alcătuirea noului Stat român", în legătură cu cele prevăzute (punctul II) relativ laautonomia provizorie până la întrunirea Constituantei pe baza votului universal*. Votarea celor două reforme trebue făcută deci de o Constituantă sau un Parlament cu caracter de constituantă, după normele speciale prevăzute în Comataţie-Tentativa guvernului de a ignora aceasta, contrit de o încălcare inutilă a voinţei pe douhii ardelenesc, care a înţeles să-şi îmbrăţişeze sora mai mare cu aceste garanţii democratice. Ar putea guvernul să treacă prin Parlament, cu ajutorul unei majorităţi subordonate Jifti, aceste două reforme, nu numai împotriva dorinţei exprese a poporului irudalenesc din Adunarea Naţională de la Alba-Iulia, dar şi fără ca reprezentanţii lui în Filamentul ţării să ia parte la înfăptuirea lor ? Credem, că ar fi un abuz inutil şi sperăm, că va renunţa la această îndoită încălcare, a Constituției și a aiaüid___Unirii, - SU- j-ÍüLaÜ cată decât de doricia lui desfrânată de a se putea menține acolo unde s’a dovedit neputincios. Altfel faptul ar constitui o nouă conspirație — de data aceasta împotriva poporului. mp. * Alegerile parţiale Teroarea liberală Sub acest titlu ziarul „Adevărul", scrie: „La Romanaţi, liberalii s’au dedat la acte oribile de salbftificie. Dnul Georoceanu şi Căpaţineanu au fost crunt bătuţi de agenţii electorali liberali: unul din cel de mai sus are o mană complect fracturată, celălalt o gravă leziune la cap. In momentul în care partidul poporului din Romanaţi, telegrafia fiul general Averescu cerând arestarea bătăuşilor, conţinutul acestei telegrame fiind aflat de liberali, dl Vintilă Brătianu s’adus imediat la Palat, unde a protestat pe lăngă Rege împotriva primului-ministru care „arestează lumea în timpul alegerilor*. Exasperarea liberalilor nu cunoaşte limite, în opoziţie fiind teroarea electorală se deslănţueşte ca în timpurile vechi*. Statistica I Regională Importul şi exportul — Sămânsturile — Un nou recensământ După datele statistice primite dela dl Martinovici, şeful statisticei regionale din Cluj, în 1919 s’au importat în România întreagă 393.522 tone de mărfuri în preţ de 3.622.945 lei. Faţă de acest import, s’a exportat numai 108.879 tone de mărfuri. Din mărfurile importate 55% sunt cereale şi derivate, deşi România este o ţară agrară. Importurile de cereale se explică prin faptul că până în anul trecut nam avut la dispoziţie nici măcar cereale pentru sămânţă, pentru că în cea mai mare parte •au fost luate de trupele germane de ocu- Pare, iar în nouile teritorii au fost prădate ocazia revoluţiei. Exporturile s’au făcut mai mult sub forma de schimb. In anul 1920 s’au' importat cu mult mai puţine cereale. Aceasta se explică prin faptul că s’a sămânat, mai intensiv, deşi nu ca în timpul normal, pentru că prin reforma agrară ţăranii au căutat să-şi asigure mai întâi păşunea pentru vite. După ultimele date statistice s-a sămânat 521.714 H« grâu, 75.370 H» săcară şi 5252 H° rapiţă. In privinţa statisticei populaţiei, dl Martinovici declară, că este falsă. Astfel, s’au urmărit diferite intenţii, încât este necesar un recensământ oficios.. .Acest recensămârri-j40.'M «uu.w dispoziţii^ se va face m*curând, din partea oficiului de statistică, prin funcţionari şi nu prin particulari. Funcţionarii vor avea datoria să controleze datele primite, ca să se poată evita orice abuzuri, prin cari s’ar încerca să se inducă în eroare autorităţile, în favoarea vreunei naţionalităţi. In prezent se centralizează datele de pe anul 1921,pentru statistica întreprinderilor ind‘'5ni"ale şi comerciale şi pentru statists^l învăţământului din Transilvania. \ aa«-x. in ^ceias.liiup si datelejica*tru statistical demografică, referitoare la mişcarea populaţiei în 1920. La statistica regională, de altfel, se lucrează conştiincios. In ce priveşte însă localul biurului, sunt oarecari nemulţumiri. Dl Martinovici declară că numai cu mari greutăţi pot lucra, pentru că funcţionarii oficiului care are câteva secţii, sunt îngrămădiţi în trei camere mici, încât abea se pot mişca. M EFEMERIDE Ghiocei şi crizanteme Câteva zile calde primăvăratice în mijlocul iernei şi naturii i-a fost de ajuns să te scuture de greutatea comaului şi si-şi deschidă ochii privind la soarele amăgitor pita miile de muguri de răchita, de ajun, prin colţişorul ierbii ce iese efticica de sub covorul umed al frunzelor căzute. Calendarul e e soarele şi adierea vântului, calendar probat de mii şi mii de ani, dar care totuşi o înşeală uneori şi acuma când îi urmează şi i-ee încrede orbiş. Dovadă şi acum că peste colţul ierbii timpurii şi peste mugurii de atunca şi peste borbocii nerăbdători ce s’au lăsat ademeniţi de-o rază caldă şi de-o alintare domoală da vânt sclipeşte astz: bruma groasă argintie şi îngheţul şi-a aşezat podoaba lui de diamante, pentru ca acei boboci să nu mai înflorească niciodată. Am văzut şi ghiocei. Era pe la începutul lui Ianuarie. I-am întâlnit în geamul unei fierarii; modeşti şi drăguţi zimveau tuturora cu zimbetul lor primăvaratic. Alături de ei, inti’o vaza, se afileau câteva crizanteme albe. Nici când nu mi-a fost dat să văd ghiocelul lângă crizanteme: floarea cea din urmă a anului lângă cea dintâi. ~ Eu cred că și florile între ele se vor fi mirat de întâlnirea asta şi de-ar fi ştiut sa-şi vorbească ar fi vorbit cu drag ca de o minune ce n’o să se mai întâmple curând, poate n ciodatâ. ARISTARO & COMP PÎÎHERI LA PUNCT In ultimul moment ni se confirmă rezultatul alegerei pentru un loc de sena- tor la Ilfov. Regretăm ca nu mai avem loc in numărul de astăzi să publicăm necrologul cuvenit morţii politice a dlui Vintilă Brătianu. Il vom publica mâine. * Candidatul funcţionar dl Prie a reuşit să se aleagă la Diciosânmărtin doar cu câteva zeci de voturi în plus, graţie teroarei exercitată de funcţionarii administraţiei transformaţi în agenţi electorali şi a tuturor „Carapancilor“ poliţieneşti. Succesul acesta este o înfrângere veritabilă. Rezultatul alegerei din Bucureşti Succesul Federaţiei Din Bucureşti ni se comunică rezultatul alegerei pentru un loc fie senator la Ilfov, care a avut vic în zilele de 30 şi 31 Ianuarie. Candidatul Federaţiei, dl Dimitrie Dobrescu, decanul Baroului Ilfov a fost proclamat ales, trăi când pe u’ ViRtjiu 3^5*1—• *, '**' uat liberal și pe dl Pompei, trescan. * Numărul voturilor eeîo» trei* cap didati, neconfirmate ofîcial,' sunt: di Dobrescu 15.700, dl V*jfrat,aFIU 14.000 și di Pompei i^,000‘ $ Partidele ia no^ N meni na mai puf^t °J$°J$aJlllelTMle, s’au desfiinţatZ ' rfe a celor ce trecuseră la averts- P.:nt au mai făcut o schimbare de f‘i intrând' în partidul liberal, unii n‘ faţă, alţii numai ca atitudine de expectatiăâ. Sunt mulţi, dintre cei de Aîyidf credtrţi, cari dăndu şi seama de l^sul greşit, pe care leau făcut, ăe- C.^rn, dkgustaţi, că nu mai face po 1 ÎVim- Demoralizarea în rândurile averehtQniior dela noi nu se mal poate ascursdf, şi cei mal mulţi îşi dau seama, că poliPfarmata de partidul naţional t narura care trebuia sprijinită de to£ ardelenii. Contacțtea partidului nostru a crezut, ci tribue să urmeze un restimp titre Mgevile din primăvară șl Intre chajari mal Intensiv cu masele aleintrucă aceștia singuri, sa și '^SSsf.ama de urnirile »faste ate i jAStmft pfnjigrjote */ ?otmL\ f, bunăvara trecută, și pentfjjca poprui să se convingă din proprie ex «nfrf de blncfauriii mai %meni, [a cel de azi. f j Dolosindu-se. de această sjtare de 'Wtitivă, part.dul libpar constiu de'^^^^^^^^^nsmnlui la noi, I I B știe cu ce rezultate. Imensa WS^riote a intelectualilor noștri ca șT întreg poporul, au lrămas streini neîncrezători, faţă de această acţiune. Oamenii, cei de bună tendinţă, s’au sărbatat încercări cu un partid sau cu altul, şi sunt dornicide o directivă stabilă şi hotărâtă în orientarea politică, pe care nu o află , decât în cadrele partidului naţional De aceia, cu toată propaganda vechilor partide, lumea de la noi, în covârşitoare majoritate, a rămas aderentă a partidului nostru, şi aşteaptă numai prilejul pentru a se dovedi aşa şi în fante. De aceea din tot mai multe părţi, ni se exprimă dorinţa ca să se înceapă o puternică acţiune pentru reorganizarea partidului, ţinerea de adunări poporale, etc. Credem, că nu Peste mult această acţune va începe. ! .------! Anu-V!!!. Numărul 24 ABONAMENTUL: PE UN AN ... 120 LEI PE V, AN ... . 60 LEI PE AN ... 30 LEI TFIFFON 'Mdactia îs-ai ! 1.LCIU1N 'TIPOGRAFIA ISM Conferinţa Interaliată Acordul aliaţilor eat« complect — 0 nouă notă către Germania — Pt»«*r«?a delegaţiei engleze Punis. — Conferinţa a stabilit un îteoriu complect între membrii săi asupra^celor două chestiuni principale, care * -irează la ordinea zilei: dezar-"Oders a dW.t ■*,!»— PTMot *• »rol*.. exptuţi militari, şi aerieni de a cere Germaniei o compietă execuţie a angajamentelor, care rezultă pentru ea atât din tratatul de pace, cât şi din notele din Boulogne şi din protocolul dala Spaa. Din punctul de vedere al reparaţiunilor aranjamentul preparat de către experţi a fost aprobat în unanimitate Aliaţii au şi căzut de acord în privinţa măsurilor eventuala de aplicat în cazul, când Germania va refuza să execute integral şi în chip loial obligaţiunile sale, precum şi în ceia ce priveşte reparaţiunile şi dezarmarea. In speranţa, că Germania, ea însăşi, îşi va îndeplini obligaţiunile sale. Ajiatii au judecat, că nu este cazul, Î^Berlin?' să sancţiunile Poldhu. Aliaţii au la Berlin o nota destul de a». rioasîi in care se arată cererile -AUaptor -metoda intenţionată -jpxw ~■»'** perceperea ttfOCei- (If- /A*la sută. Alte trei conferinţe urmează să se ţină in curând la Londra, Bruxelles şi Trieste. ♦ Lafayette. — Primul ministru englez, Lloyd George şi membrii delegaţiunii britanice la Conferinţa de la Paris, au părăsit Parisul Duminecă dimineaţă la ora 9'50 cu un tren special. Alţii doi membri ai delegaţiunii britanice, lordul Curzon şi mareşalul Wilson, au părăsit Parcul Sâmbătă seara pentru a se duce, unul la Niza, altul la Biaritz. .Ardealul fără Ardeleni“ — O reconstituire istorică, răspuns „Infrăţirel" — Sub acest titlu — cuvinte rostita de Ion Brătianu — a apărut un articol în ziarul nostru, după care am fost somaţi de ziarul „înfrăţirea“ să răspundem când au fost roste. Nu am luat în serios somaţia onoratului confrate, deoarece nu bănuiam că o face din ignoranţă, ci spre a putea înlătura puţin atmosfera grea oh ee ereiasa In opinia publică a Ardealului prin reeditarea unui adevăr de domeniul isoric şi ne-am murjUJlU »31 invi'arn a CBS lauiuim „Viitorului*, care desigur îl va confirma. Răspunsul nostru — marcat de o atât de largă delicateţă profesionala — nu a satisfăcut Insă pe „înfrăţire»“, care repetă greşeala, somnându-ne din nou, în fraza următoare: 1Deci, întrebăm încă odată: pe ce s’a întemeiat „Patria“ scriind un arfcol întreg asupra formulei „Ardealul fără ardeleni“ când aceste vorbe, n’au fost rostite niciodată ? . Deci în ultima sa somație confratele liberal afirma categoric că aceste cuvinte „nu au fost rostite niciodată". Nu știam dacă această afirmaţie,ixactă provenea dintro complectă gaoranţă — etace nu ne ar fi surprins — sau diotr’o obşnuitâ rea credinţă, eamn constitue una din cele mai. .. invulnerabile arma de luptă ale presei liberale. Fapt este însă că înante ca noi să putem răspunde, însăşi „Tnfăţirea* revine şi publică îa foileton un articol intitulat „Vreau Ardealul, fără ardeleni*, în care dl T. V Paostian una stins și vechiu publicist ardahan făcând o expunere lator că a evenimentelor de la 1884, confirmă în mod categoric că acele cuvinte au fost rostite de Ion Botanu cu ocazia unei interpelări a lui Mhail Kogâlniceanu în Cameră. Prin urmare colaboratorul ocazional »l „infrăţirei* ii dă o desminţire In eleîat coloanele ei. Şi totuşi confratele liberal se face ca du înţelege, având aerul că reconstituirea acelui fapt istoric, ar fi o desminţire pentru noi, iar nu pentru ea. Văd ce am afirmat noi mai mult decât ceea ce confirmă chiar dl Păclţian? Rămâne deci stabit de comun acord cu „înfrăţirea* că Ion Brătianu a zis aceste cuvinte, că noi nu am făcut o afirmaţe inexactă reeditându-se şi că confratele liberal a dat o nouă dovadă de reacredinţă afirmând că ele nu au fost rostite niciodată. In ceea ce priveşte înţelesul cuvintelor rostite de Ion Brătianu, ne vom servi chiar de datele expuse de dl Păpâţîan, spre a face dovada complectă a afirmaţiei noastre adevărate, relativ la politica liberalilor faţă de ardeleni. In 1884 Ion Brătianu, care era prim-ministru, expulzează pe toţi ardelenii patrioţi veniţi acolo să lupte pentru cauza Ardealului, fapt, care provoacă o vehementă interpelare din partea lui Mihail Kogălniceanu. Răspunzând lui Kogălniceanu, Ion Brătianu emite acest faimos principiu că, doreşte Ardealul, dar fără ardeleni. Aceasta a fost fraza lui Ion Brăttianu, că va fi înţeles el ca ce crede dl Pirîţian, sau ceea ce credem noi, este o chestiune de discuţie. Un lucru rămâne bine precizat că, patriotismului lui Ion Brătianu, noi îl opunem pe cel al lui Mihail Kogâlniceanu. Şi totuşi admitem, că Ion Brătianu rostind această frază, a înţeles, că nu vrea pe ardelenii (patrioţi, pa cari îi expulzase), aşa cum afirmă dl Pacăţian, ci pe ceialalţi, pe cei cari făceau ochi dulci cu stăpânitorii. Ei bine, acaastă interpretare, desminte oare înţelesul, ca într’adevăr Ion Briz Nu, cel mult arată, că dânsul îi doria fără ardelenii patrioţi, cari au luptat şi au fost sacrificaţi de însuşi Ion Brătianu pentru sentimentele lor naţionale. Şi să ne ierte „Înfrăţirea , dar noi credem, că acei martii ai naţionalismului ardelenesc erau adeveraţii ardeleni, precum şi toţi aceia, cari au înfruntat asupririle stapânitorilor şi prigoana partidului liberal dela 1884. Aşa că interpretarea lui Păclţian, nu numai că nu ne dă nouă o desminţie, dar confirmă adevăratele suferinţe ale transilvănenilor. Cari au încercat să ducă lupta naţională pe lentorul României libere, fiind împiedicaţi de politica lui Ion Brătianu care dorea Ardealul fără aceşti bravi luptători ai cauzei naţionale. Ne pare rău că am fost siliţi să redesă dem o chesarie atât de dureroasă şi pentru cei din vechiul Regat şi pentru Ardeal, dar ca să se vadă că actul lui Ion Brătianu era purt şi atunci, aşa cum îi prezentam noi, vom reproduce după „Monitorul Oficial* un fragment dintr'un discurs lui Mihai Kogălniceanu, rostită la adresa lui Ion Bratianu tocmai pe chestia ardelenilor expulzaţi, după ce Ion Brătianu se pronunţase de la tibuna Camerei pentru Ardealul fără ardeleni. Credem că nici chiar în. raport cu Ion Brătianu nimeni nu va putea contesta patriot omul krijâcarat al mareei român Marian mogil:M' T ~ rtssjursul ii^u de -au. i exui b? c *! bine deeârt or.care interpretare sau reconstituire din memorie, principiul lui lor Brâtianu şi al tuturor liberalilor £Q politica ior faţă de Trasilvanip4’ lp»tă discursul lui Kogâlniceanu .Sunt câteva zile dt când a venit la mne femeia unata din distaraţi, cea mai săracă, cea mai nevoiaşă, ceii m nai simplă ardeleancă, spunăndu-l că bărbatul său este izgonit din pifă, fără să fi făcut altceva decol că a fost surprins la drumul de fer cetind o proclamaţiune; ea plângă cu patru şiruri de lacrimi... Acel râu de lacrimi care curgea pe faţa lifitei românce, mi-au adus aminte de lacrimile ce în 1848 mamele şi sucorile noastre văr sau pentru noi exilaţi. Ori dela 1848 (se adresează lui Ioh Brătianu), care totdeauna aminteşte faptele citate dela 1848 şi cu drept cuvânt, căci dela 1848 începe regeneraţiunea noastră la care ai luat parte, aduţi aminte de acele lacrimi şi şterge pe acele care astăzi se varsă în urma ordinului citare de expulzare! Și după ce m’am adresat * (Urmează pe pagina a 2-a) LIPSA DE LUCRU ---------—— Lipsa de lucru începe să se accentueze şi la noi — Cauza principală este lipsa de transporturi Criza şomajului care este generală în toate ţările cu valuta ridicată, mai ales în America şi în Anglia, unde a devenit aproape un pericol naţional, se accentuiază din ce în ce mai mult. Autorităţile,, în frunte cu guvernul şi de acord cu organizaţiile muncitoreşti avizează zilnic la mijloacele necesare pentru remedierea lipsei de lucru prin ajutorări, reducerea orelor de muncă sau creiarea de lucrări noui pentru lucrătorii rămaşi neocupaţi. Această criză se întinde şi la noi, deşisuntem o ţară a cărei industrie nu lucrează pentru export, ale cărei necesităţi I pentru refacere sunt atât de mari încât nu le I poate satisface, a cărei valută este atât de I scăzută şi care nu a cunoscut niciodată surplusul de producţie. Astfel, fără a mai vorbi de lipsa de lucru din vechiul Regat, care a început imediat după greva generală, sau de micşorarea numărului lucrătorilor în atelierele mai mici şi izolate, în industria ardeleană această criză se întinde tot mai mult devenind îngrijorătoare. Astfel, la Zârneşti, fabrica de celuloză , a încetat lucrul incă de la Crăciun, concediindu-se 50 de lucrători, iar restu munceşte numai 4 ore pe zi, bineînţeles cu salariul redus. Cauza pentru care această întreprindere a încetat lucrul este aglomerarea materialului lucrat care nu poate fi transportat din lipsa de vagoane. Puţin mai înainte au fost concediaţi de la întreprinderile industriale de pe valea Someşului 12 mii de lucrători. Pe valea Mureşului, din cele 6 fabrici cu aproape 1000 de lucrători, au fost concediaţi aproape 800, una din fabrici fiind a Statului. La minele de aur 12 Apostoli, de pe valea Jiului peste 700 de muncitori au rămas fără de lucru. La Târgul Mureşului aproape jumătate din lucrători sunt neocupaţi la fabrica de nitrogen din Sânmărtin la fel. La Oradea-Mare 600 de lucrători morali sunt ameninţaţi de aceiaşi soartă, la fel cu muncitorii de la alte întreprinderi. Toată această criză de lucru este cauzată aproape în întregime de lipsa transporturilor. Guvernul este dator să ia urgente măsuri pentru a împiedica întinderea răului şi pentru plasarea muncitorilor rămaşi fără lucru.