Patria, iunie 1921 (Anul 3, nr. 116-139)

1921-06-01 / nr. 116

nini *­tiMt­v.m Hotărârile partidului naţional * Dintre hotărârile aduse Vineri cu unanimitate de comitetul central al­­ partidului naţional vom an aliza azi pe acele care privesc orientarea noastră politică. Aceasta cu atât mai vârtos cu cât presa partidelor care au în­cercat In timpul din urmă să vor­bească despre o nouă orientare poli­tică a noastră, nu vor întârzia să exploateze In folosul lor mai întâi faptul că partidul nostru n’a hotărât fuziunea cu nici un alt partid, ci îţi păstrează şi pe viitor independenţa de acţiune. Presa liberală şi averespani vor­­ interpreta hotărârea noastră in înţe­lesul că ne-am depărtat de partidele cu care am colaborat până acum, atât la guvern cât şi în opoziţie, şi se poate ca dintre prietenii noştri po­litici, aceia care se vor îndoi de sin­ceritatea democratismului nostru, să fie aplicaţi a vedea că ne-am păstrat independenţa de acţiune pentru a putea urma o politică ce nu ar fi­­ intru creşterea şi întărirea democra­tismului in ţara noastră. Dar după cum membrii partidului nostru care au adus cu unanimitate hotărârile de Vineri nu a au gândit un moment că ne-am putea depărta de programul naţional şi democrat­ al partidului nostru, tot astfel, prieteni şi duşmani, dacă sunt de bună cre­dinţă vor trebui să recunoască din­­ chiar punctele moţiunii votate cu unanimitate, că drumul nostru 11 ac­ţiunea politică viitoare a rămas ne­schimbat. In p. 9 al moţiunii se păstrează in întregime hotărârea congresrii partidului, ţinut primăvara trecută la Alba-lulia, cu­prinsă în p. 2 al rezo­­luţiunii de atunci, pe baza căreia am colaborat până acum cu partidele din opoziţia naţională, deşi ne-am păstrat independenţa de partid. Iată partea din hotărârea rămasă ca directivă politică şi pe viitor. »Partidul îşi susţine nealterată orga­nizaţia sa de partid fără a fuziona cu nici unul din partidele ţării, au­torizând comitetul său executiv ca pentru afirmarea şi validitatea prin­cipiilor sale în viaţa şi guvernarea ţării, să între atât în afară, cât ii parlament, în colaborare cu astfel de partide democratice, ale căror prin­cipii politice sunt în congruentă cu programul partidului national român, al căror plan de muncă și mod di­ a lucru corespund vederilor partidului și intereselor făr­ii și a căror con­duct re oferă garanfii suficientei că reprezintă cu devotament fi conin­­­gere acele principii In baza acestei hotărâri, chiar dacă n’ar cunoaște nime nici convingerii« conducerii de partid, nici programul nostru, este limpede pentru orice om I de bună credință că noi nu putem I face decât o politică de sincer şi con-I lins democratism şi că nu ne putem I n­a, nu putem colabora decât cu par I dele care mărturisesc ace­leşi con- I ageri politice şi dau garanţii sun- I mte despre sinceritatea acestor I ivingeri. I­ntr’o aşa măsură nu ne-am de­părtat de drumul care duce la trium­ful democraţiei române, încât, pen­tru întaia oară in hotărârile partidu­lui nostru s'a primit cu unanimitate acest punct: „Apreciază considera­­fiunile privitoare la un partid unic reguli clar pentru întreagă tară. Astfel că orice altă interpretare s’ar da hotărârilor noastre în legătură cu orientarea politică viitoare a partidu­lui, e de rea credinţă şi rugăm pe cititorii noştri ca ne mai aşteptaac nici o desminţire din partea noastră, să nu-i dea nici un crezumânt. Ne­vom colabora şi pe mai departe ei partidele democratice şi naţionale cu­noscute, şi când se vor convinge şi alte partide că e interesul superior al ţării să adopte un program politic necesar democratizării acestei ţări, vom colabora şi cu aceste, fiind con­vinşi că,­in acest caz ne vor urma­­ aliaţii noştri politici de azi. Pe această concepţie se bazează hotărârea din p. 10 al rezoluţiunii, ln care se pretinde nun guvern­­de con­centrare democratică a tuturor forţe­lor politice sănătoase“, hotărâre asu­pra căreia s’a stăruit foarte mult şi şedinţa celor două comitete ale par­tidului, care a fost aflată cu sin­gura soluţie salvatoare pentru ţiară, şi care a fost primită cu însuflţire şi votată cu unanimitate. Ni-mi pare ca în faţa acestor ho­tărâri clare şi categorica nim­i nu mai p­oite fi In drept să nu bănuiască de-a nu fi depărtat sau da-a avea in­tenţia şi ne depărtăm de la politica ce trebue să aducă biruinţa democra­­ţiei naţionale. Nu vor bănui cei ce urmăresc interesa de partid, nu pe ale prii, ace­a cari nu cred In noi, aceia cari nu ştiu ci­ a­flitul parti­dului naţional e­ chiar programul lui dea o oraţie, şi când l’ar părăsi ar în­ceta să mai trăiască. Suveranii la Alba-lulia In jurul pregătirilor pentru Tn-­ coronare Ab­­-Iul­ia.­­ Sâmbătă dimineaţă la ora 10, cu un tren special, a sosit în localitate MM. U­. R gele şi Re­gina dl general Averescu precum şi suita Regală. La Predeal a aşteptat trenul Regal, inspectorul general al Siguranţei din Ardeal, dr Eugen Bianu, care a condus până la Alba­­lulia trenul Regal. Gara din Alba-lulia era frumos pa­voazată cu­ gilande de stejar şi tr­i­color Suveranii au fost întâmpinaţi la gară de reprezentanţii autorităţilor civile şi militare, prefect, primar, co­mandantul garnizoanei, notabilităţile oraşului­ din Cluj era subinspecto­­rul siguranţei generale. De la gară Suveranii şi suita lor au plecat cu automobile în­spre cetate, unde au vizitat lucrările de construc­­ţiune ale catedralei şi alte clădiri în vederea serbărilor de încoronare. Au studiat nouile planuri de construcţiune ale arhitectului Ştefănescu, apoi au vizitat cated­ala romano catolică.­­ Masa au­ luat-o în trenul Regal. După amiază, au făcut o excursiune cu automobilele pe drumul ce duce către Abrud. La ora 7 s-au întors la Alba-lulia şi peste jumătate de ceas au plecat iarăşi cu trenul spre Bu­­cureşti.­­ Populaţia din Alba-lulia a făcut o caldă primire Regelui şi Reginei. Din loc competent corespondentul nostru din Alba-lulia află că M. S. Regina, în mod foarte deschis s’a a­­rătat nemulţumită de lucrările de construcţiune a Catedralei — precum şi de întreg planul de construcţiuni­­ comemorative — a încoronărei. Pro - ’­iectul este lipsit de o concepţie mare şi nici ca grandoare şi nici ca înfă­ţişare, nu poate să placă. (A. T. R.) EFEMERIDE Baia Japonezului Sa zice cu multă drept»ta că patima ja­ponezului e apa F.e.are japonez­ii o el boţit ori sărac, maia sau mio, ia cel puţi o o baie fierbinte la z', la acel grad de tem­peratură la oaie uul începe a fierbe. ţi 1» oare europeanul ar fi expus periodului s£-;i ftsdă pielea sau si capete un atai de Apo­plexie. Particularitatea climei japoneza reclamă aceste băi fier­bin­­ţi din motive igienice. De­­toriti lor japonezii foarte rar sunt a a ou şi răcelii, de-parate pielea lor, in­i­ma băilor fierbinţi, se întăreşte în­­şă fel încât îm­bracă corpul ca o panţura scutindu-l împo­triva schimbărilor vremii. La confort nu ţine prea mult japon­ecu'. La oraşele mai mici şi la sate unde nu­ sunt stabilimente de baie poţi vedea şi tai­vane de lemn cu apă fierbinte înajetea porţii, în care se scaldă pe rând, folosind aceeaş apă ‘ntrei­ga familie la ordinea următoare: bărbatul, femeia, cop­i, servitoarea etc. Re­gula aceasta — adecă scăldata­ după rasg —­ sa res­ectă strict. Japonezul nu sa să­punește în baie niciodată, ci numai după aceea. lata de ce nu trebue să ne scanda­lizăm prea tare de faptul că se face eco­nomie cu apă în Japonia. După baia urmesz*, masajul de oare nici un japonez nu se lipseşte­ In stabilimentele de băi unde sunt încăperi speciala pentru aceasta, masajul de obiceiu 11 săvârşesc orbii, cari înzestraţi fiind dala natură cu simţ de pipăire ager şi fin s’au dovedit foarta destoinici pentru în­deletnicirea aceasta Pentru Îngrijirea fizică în Japonia se ape­sea­ză foarte puțin. O baie cu masaj cu tot, în stabilimentele publice, nu costă după valuta noastră decât 40—50 bani ARISTARO &­00 UP. ‘ Prețul 50 bani. JAMI III. # Numărul 116 Rectificarea graniţei maramureşene­ ­ — Declaraţie P. S. S. Episcopului Gherlei dr luliu Hossu —­­ Bucuraţi — După o sudienţă oa a avut-o la M S. R­agale P S. S. Epi­scopul Gherlei, dr luliu Ibaşu, a dat directorului Agenţiei telegrafice ro­mâne câteva lămuri interesante, printre cari a spus: — Mă bucur de o faptă bună şi de mare însemnătate pentru noi şi voase să o împărţi­şesc şi presei, ca să se bucure naţia noa­stră toată. E vorba de 7.000 suflate ro­mâneşti cari au revenit iară la sânul patriei mame din ţinutul Maramure­şului. Au stat o vreme sub stăpâ­nirea cehoslovacă. Atunci în presa noastră s’a dat mereu alarmă. Am pierdut Maramureşul. Acum am că­pătat îndărăt un şir întreg de mândre comune româneşti din comitatul Ugocea. E vorba de comunele Tărna­­mare, Tărna­mică, Batarciu, Comlăuşa, Bocicoeiu, Valea Seacă, etc. care până mai deunăzi au fost despărţite de trupele României­ mari. In urma tratativelor dintre ministrul nostru I de externe şi ministrul de externe I cehoslovac, continuate de comisiu­­jr­ila mixte s’a făcut ratificarea de gra­nit* la Maramurăş, in favoarea­­ I noastră. Au mai rămas sub stăpânirea slo-j vacă câteva comune româneşti, ca Biserica-Albă, Apsa-de-jos, Apsa-de­­mijloc. Dar, cum aceste sate să află , dincolo de râul Tisa, şi cum acest râu a fost ales ca graniţă naturală Intre, România şi Cehoslovacia, nu s’a pu­tut altfel. Am intervenit la ministerul de ex­terne să facă demersuri pe lângă guvernul Cehoslovac să pot vizita la toamnă aceste comune românești ră­mase sub stăpânirea cehoslovacă, ca ai dau mângâiere credincioşilor mei. Mî s’au dat asigurări că lucru acesta se va putea face. (A. T. R.) ram­u­ni« Ziarele anunţă că liberalii nu vor mai candida în Transilvania. Măsura aceasta vine după ce ei au căzut în toate alegerile parţiale şi după ce s’au convins că nouile ţinuturi resping ofer­tele lor băneşti. Dar vorba adagiului, mai bine mai târziu decât niciodată. ­i Politica lui Briand Paris. — (Damian). Cercurile poli­tice frandeze susţin, că Briand voieşte să Introducă o nouă direcţie în poli­­ca franceză şi anume împretinirea tu­turor Statelor europene. Probabil că la conferinţa de la Boulogne va ceda din punctul său de vedere, referitor la Silezia Superioară. Regimul afacerilor i din pa­şi. jaful făcut în averea pu­blică sub privirile binevoitoare ale ac­tualului guvern venit la putere îi­ nu­mele ordtpdl, cinstei şl legalitâţd sunt In deajuns de cunoscute de întreaga opinie publică. Astfel, atât In Cameră cât şl în Staat, reprezentanţii opoziţiei naţio-, nale au arătat în repetate rânduri dansul mi­ioanelor care se­ joacă de către oamenii de afaceri, în special la ministerul de industrie şi comerţ, secătuind veniturile Statului şi foicând viaţa aproape imposibilă printro scum­­pire mai mult decât exagerată. Afacerea permiselor care a avut ca consecinţă l­uarea din guvern a mi­nistrului vinovat, dl Tăslăuanu, i-a urmat afacerea bonurilor de tezaur date de dl Argetoianu Iul Schuller, despre care a spus în Cameră că este un excroc care l-a indus în eroare. A urmat apoi panamaua de la Apro­vizionare, din care Statul iese păgubit cu miliarde, în timp ce titularul cere însuşi desfiinţarea departamentului In ajunul dezastrului sacotelelor. Acum s’a relevat în Cameră o nouă afacere S­holler, căruia i­ s’a acordat­­ exportul a 3 mii vagoane de porumb, arată taxe vamale, pentru a aduce în schimb 5 mii tone tuburi de sondaj. Schuller nu a respectat contractul şi Statul a fost păgubit cu peste 20 de mii to­ne de la taxele vamale ne­­plăţite. Guvernul nu a luat nici o măsură pentru a apăra averea Statului, a pe­­d psi pe vinovati şi a da satisfacţia ■ cuvenită opiniei publice adânc jicnită de risipa şi jafurile făcute în banii Statului, mai ales acum când se cer sacrificii materiale foarte mari fie­cărui cetăţean. Opera dr dezigreg­are morală con­tinuă, in di­sorttal a lor mai elemen­tare principii de cinste, fiind singura gir­­ie a unui regim venit la guvern printr’o tov­tară a oligarhiei coaiî­ive. Bugetul Angliei Un buget bine echilibrat şi soldat cu excedent — Consoli­darea economică şi financiară ! Anglia este singura ţară din Europa în care războiul a lăsat mai puţine­­urme din punct de vedere economic. Teritorul ei nu a fost devastat, in­dustria nu numai că nu a fost distrusă, ci a fost desvoltat, şi­­comerţul, prin distrugerea celui german, a luat o des­­voltare necunoscută până acum. Cheltuelile de război ale Angliei au fost acoperite aproape în întregime chiar în cursul războiului, aşa că im­pozitele de azi se resimt prea puţin. Ca o dovadă a excelentei stări eco­nomice în care se află astăzi Anglia, este bugetul depus în Camera comu­nelor de dl Camberlain, ministru de finanţe şi care nu se simte influenţat de loc de ultima criză provocată de marea grevă a minerilor. Cu toate că această grevă a făcut ca producţia şi exportul să sufere mai mult ca întotdeauna, bogăţia extraordi­nară a imperiului este tot atât de mare. Contribuţiile nu ..sunt îngreuiate din cauza datoriilor, mai ales că datoria externă a Angliei este în­ Statele­ Unite, care ca şi , pentru celelalte ţări datoare, este unui creditor îngăduitor. Bugetul Angliei a fost în anul 1920— 21 soldat cu un excedent de 259 milioane lire sterline, având la cheltueli 1,195.428,000 lire sterline şi la venituri 1,425.985,000. Excedentul avut a fost în întregime destinat la acoperirea unei părţi din­ datoria pu­blică­ Pentru anul financiar­­în curs, Aprilie 1921— Aprilie 1922, bugetul se pre­zintă cu un nou excedent de 76.922.000 lire sterline, având la cheltueli , 1,039.728,000 lire sterline și la venituri 1,216.650,000. Astfel noul buget este mai mic de­cât cel precedent cu 200 de milioane­­ lire la venituri și 150 milioane lachel­­■ rueli. , Prin noul buget nu au mai fost puse nici un fel de impozite noui, rămânând însă în vigoare toate celelalte de până acum. Pentru o orientare asupra noului buget englez, dăm câteva amănunte nu fără puţină însemnătate . Veniturile ordinare se prezintă ast­fel: vămi şi acciz 323 milioane de lire, impozitul pe venit 410.5 milioane lire, posta 60 milioane lire, alte impozite 230.5 milioane lire, diverse 34.15 mi­lioane lire. Cheltuelile ordinare se prezintă ast­fel: armata şi flota 193.37 milioane lire/serviciul, civil 327.50 milioane lire, vămi și percepere 14.70 milioane de lire, posta 67.16 milioane lire, datoria consolidată 371.25 milioane lire. Pe lângă acest buget de cheltueli și venituri ordinare, s-a mai făcut un al­tul, extraordinar, la care veniturile sunt trecute cu 158.5 milioane de lire la venituri şi 65,2 milioane de lire la cheltueli, cari sunt afectate în întregime plăţei datoriilor de război. Datoria pe care o are Anglia de în­casat din totalul despăgubirilor ger­mane, nu este trecută deloc în­­buget, care se bazează în întregime pe puterea de contribuţie a poporului englez. Astfel, în afară de ţările care nu au luat parte la războiul mondial, An­­glia este singura ţară care, cu toate enormele cheltueli făcute, are un bu­get echilibrat, bazat pe date juste şi aproape complet consolidată din punct de vedere financiar şi economic. liberalii si chestia agrară — Mai ales pentru cel dela fard, din sate — de O. BOGDAN-DUICA (Sfârşit) . XII Dovada statistica Cu consimţământul statistic al li­beralilor, exprimat de dr­.D. Crean­gă, aşadar, au dat ţăranilor: 1. M­hail Kogălniceanu, ha 1994517 2 Petre P. Carp, . 546594 3 Uberalii . 81295 Cina mai poate avea, acum, în­drăsneala să mai afirme că liberalii au întemeiat proprietatea ţărănime­ ? Pentru ca cetitorul să fie deplin li­niştit în faţa acestei concluzii, voiu confirma acest rezultat statistic al dr-ului Creangă prin alt izvor, pe care îl citez după V. M. Cogălnicea­­nu, Legile agricole. Anume: cifrele dlui dr. Creangă re confirmă (cu mici variaţiuni) fos­tul ministru liberal— V. Mu­sir. După el, până la 1864, răzeşii (240 615) aveau 1.460.000 ha. Insă acesstea n’au a face cu legea agrară. M. Cogălniceanu La 1864 s’au împroprietărit: Liberalii La 1881, adecă pe bszi legei din 1881: Săteni: 1.717 pe hectare 8.128 „ și cf. mo­dificare« for din 1884 și 1886 . . .4958 28.870 6676­­119­ P. P. Carp I Cu legea dela 1889: I Cu câte 10 și *1 h ha- - • 1 547 însi pe/in 20.441 Cu câte 6 Ao: 102.887 „ 613.564 104 384 634 906 Intre Missir şi Creangă deosebirile sunt mici de tot: la Kogălniceanu de 23.405 ha, la P. P. Corp de 12.689 ha. şi la liberali de 100 ha. Dar aici nu sunt toate hectarele date. Sunt şi altele, dar acestea s’au dat la ne-ţărani, sau dat chiaburilor, târgoveţilor, cârciumarilor, boerilor, etc. etc., despre care mai sus s’a po­menit adeseori. După V. M. Kogăl­­niceanu s’au dat la ne-ţărani, prin li­citaţie, prin regime liberale şi conser­­vatoare de la 1868, 1873 şi 1885 74 634 hectare 625 16 944 „ Total: 91 203 hectare. Dat­ă pământul s’ar fi dat ţăranilor, cu minimul de 5 hectare, e’ar fi pro­copsit ţărani : 18 240, şi a ar fi hrănit suficient suflete ţărăneşti, circa: 109.440! Dela 1881 până la 1889, în total, solstă în corpuri întregi şi parcelate s'au mai vândut la ne ţărani 61 096 hectare. Adunăm: 91.203 61.096________ 152.299 hectare. Concurentul ne-ţăran merge me­rau alături cu mişcarea. Eu, însă, pe ne-ţiran nu-l mai urmăresc, deoarece nu rau interesează.1) Afară da ne-pruni pâinea din gura ţăranilor o mai luau străinii, aren­daşii, cari nici azi nu s’au stârpit încă. Bu cur arc un arendaş îa o mo­şie lângă Bucureşti, care plăteşte 50—60 lei pa pagon şi rea, în sub­­arând­, dela ţărani câte 500. Aren­daşii erau foarte des străini: Greci, Bulgari, Jidani; ei sunt una din cau­zele mişcărilor agrare c’ela 1888 şi 1907. Văzând că fosul se aprinde, s’au trezit, fireşte şi liberalii. Şi iată ce s’a făcut: Sub presiunea stărilor care au pro­vocat revoluţiunea din 1907 dl I. I.­­) (Vezi ţi Kagilniceanu, tu .Archiv für Soci»l Wissenschaft“, 1911, Heft 8 fi p­ar­te* „Legile agricole) C. Brătianu a întrebat în Cameră şi dl A. Sturza în Senat ce se va face cu trusturile arandăşeşti, care răpiseră ţăranilor prilejul de-a lucra şi „sute de mii de hectare.“ Era în Martie ! Dl A. Sturza îşi rezervase motiva­rea, dată pe baza cifrelor ministeru­lui da finanţe, din 1905. Pământul cultivabil la Regat era de 7.826.796 hactare (fără vii şi pruni: 930.366 ha.) Dintre cela aproape 8 milioane haotare erau: ţărăneşti 3.153,645 (40,29*­*), aparţinând la 920.000 fa­milii cu 6 000.000 suflete. Proprieta­tea peste 10 ha. până la 100 ha. era de 862 000 ha. (11,02%), i­ar pro­­pietatea de peste 100 ha. avea 3 810,361 ha (48,69%/p). Din aceste din urmă, aproape patru milioane. In regie erau exploatate 1,516,390 ha. iar arendate erau: 2 293,961 ha.I (Regia cu 39,8#/o; arendliite cu 60,2°/»). Dintre arendaşi două treimi erau Ro­mâni şi o treime (37®/») străini Dl A. Sturza zicea: „Aş dori să mi se arate altă fără, în ceri o treime din pământul cultivabil e arendat de străini şi numai două treimi sunt în mările cetăţenilor “ Străinii erau: Greci, Bulgari, Ovrei şi alte neamuri. Două trusturi ovreeşti (Fischar şi Juster) arendaseră 189.551 ha.; alţi ovrei luaseră în arendă restul din 436.446 ha., adecă, 246.890 ha. A­­rend* plătit* de Fischer (in 1905) era 3.341.343 Iei; a lui Juster era 554.999 lei, la un loc 3.996.842 lei! Scandalul cel mai mare era, insă, că in 1906 celebrul Fischer luase în arendă, dela statu! rom­ân . . 16,574 ha. „ Casa şcoalelor . 1.285 „­ , Sf. Spiridon (Iaşi) 13.500 „ „ Societăţi de asigurare 3.906 „ „ particulari . . . 124.134" , Total 159.399 „ La moşiile arendate numai de Fi­scher ar fi putut trăi independent 31.880 ţărani, dacă le calculăm partea cu minimal de 5 hectare şi vre­o — 160 000 de suflete în total! Dar bieţii ţărani flămâoşi au, deşi, arenda urcându-se,» oferiau şi ei o arendă oricât de urcată ! Acest Congo evreo-românesc va rămânea, de veci, una din petele cele mai negre ale domniei acelor pături suprapuse care cad astăzi de unde nu meritau să ajungă. Rezultatul revoluţiei a fost: în voe- ile agricole ale legei din 23 Dec. 1907, care ar ar fi, după dl A. Sturza — „prima lega agrara a României“, prima!’) Legea da — ca măsură principală — izlaz cumpărat de bună voie dela proprietari [ceeace nici azi, (1920) încă nu s’a vout pretutindeni!]; însă până la 1914 proprietarii daseră pen­­tru izlaz, abia 26,05*­, din ce ar fi trebuit să dea «i slavă. Domnului, la putere liberalii fuseseră destulă vreme. Se repeţia, astfel, o veche farsă, — luminată, — de departe, de flă­cările dela 1907.­­Fireşte, aşa nu mai mergeai Expediţia în Bulgaria (1913) şi războiul de unitate, care a­u cerut jertfe noui, trebuia să provoace în mintea ţăranilor ideea că acum, după război, le-a sosit vremea. In mijlocul nenorocirilor din Moldova şi în aju­nul noului avânt care se m­egi­ia, s'a făgăduit, ca şi la 1877/78, pă­mânt. De aceea aa sa dă acum, nu se dă din bunăvoinţa nimenui, acum se dă din voinţa ţăranilor, îa gestul grav al­ acestora. Da aceea drept completarea s­temei de mai sus, adaog să fie zis Incfi odată: Ţăranii înşişi (Priiţ revoluţie) Ravoluţiunea dala 1907 a desco­perit ticăloşia trecută. De aici înainte pământul nu s’a nai dat de voie, ei de nevoie. De aici înainte nu mai trshue să căutam cine a fost la gu­vern când s’a dat; căci oricine a fost, a dat de frică, să nu se mai repe­. ’) Memoria asupra legilor agrare, Bucu­­rești, 1914, p. 141. (Urmare pe pag. 2-a) Clăcaşi Cu­heot. Pe moşii parti­culare. . . 316116 1.180.918 Pe moşii de stat 147.439 561.985 Cf. art. 5 şi 6 (înstraţei şi alţi săteni) ... 48 342 228.329 611.897 1971 182

Next