Patria, iunie 1921 (Anul 3, nr. 116-139)
1921-06-01 / nr. 116
nini *tiMtv.m Hotărârile partidului naţional * Dintre hotărârile aduse Vineri cu unanimitate de comitetul central al partidului naţional vom an aliza azi pe acele care privesc orientarea noastră politică. Aceasta cu atât mai vârtos cu cât presa partidelor care au încercat In timpul din urmă să vorbească despre o nouă orientare politică a noastră, nu vor întârzia să exploateze In folosul lor mai întâi faptul că partidul nostru n’a hotărât fuziunea cu nici un alt partid, ci îţi păstrează şi pe viitor independenţa de acţiune. Presa liberală şi averespani vor interpreta hotărârea noastră in înţelesul că ne-am depărtat de partidele cu care am colaborat până acum, atât la guvern cât şi în opoziţie, şi se poate ca dintre prietenii noştri politici, aceia care se vor îndoi de sinceritatea democratismului nostru, să fie aplicaţi a vedea că ne-am păstrat independenţa de acţiune pentru a putea urma o politică ce nu ar fi intru creşterea şi întărirea democratismului in ţara noastră. Dar după cum membrii partidului nostru care au adus cu unanimitate hotărârile de Vineri nu a au gândit un moment că ne-am putea depărta de programul naţional şi democrat al partidului nostru, tot astfel, prieteni şi duşmani, dacă sunt de bună credinţă vor trebui să recunoască din chiar punctele moţiunii votate cu unanimitate, că drumul nostru 11 acţiunea politică viitoare a rămas neschimbat. In p. 9 al moţiunii se păstrează in întregime hotărârea congresrii partidului, ţinut primăvara trecută la Alba-lulia, cuprinsă în p. 2 al rezoluţiunii de atunci, pe baza căreia am colaborat până acum cu partidele din opoziţia naţională, deşi ne-am păstrat independenţa de partid. Iată partea din hotărârea rămasă ca directivă politică şi pe viitor. »Partidul îşi susţine nealterată organizaţia sa de partid fără a fuziona cu nici unul din partidele ţării, autorizând comitetul său executiv ca pentru afirmarea şi validitatea principiilor sale în viaţa şi guvernarea ţării, să între atât în afară, cât ii parlament, în colaborare cu astfel de partide democratice, ale căror principii politice sunt în congruentă cu programul partidului national român, al căror plan de muncă și mod di a lucru corespund vederilor partidului și intereselor fării și a căror conduct re oferă garanfii suficientei că reprezintă cu devotament fi coningere acele principii In baza acestei hotărâri, chiar dacă n’ar cunoaște nime nici convingerii« conducerii de partid, nici programul nostru, este limpede pentru orice om I de bună credință că noi nu putem I face decât o politică de sincer şi con-I lins democratism şi că nu ne putem I na, nu putem colabora decât cu par I dele care mărturisesc aceleşi con- I ageri politice şi dau garanţii sun- I mte despre sinceritatea acestor I ivingeri. Intr’o aşa măsură nu ne-am depărtat de drumul care duce la triumful democraţiei române, încât, pentru întaia oară in hotărârile partidului nostru s'a primit cu unanimitate acest punct: „Apreciază considerafiunile privitoare la un partid unic reguli clar pentru întreagă tară. Astfel că orice altă interpretare s’ar da hotărârilor noastre în legătură cu orientarea politică viitoare a partidului, e de rea credinţă şi rugăm pe cititorii noştri ca ne mai aşteptaac nici o desminţire din partea noastră, să nu-i dea nici un crezumânt. Nevom colabora şi pe mai departe ei partidele democratice şi naţionale cunoscute, şi când se vor convinge şi alte partide că e interesul superior al ţării să adopte un program politic necesar democratizării acestei ţări, vom colabora şi cu aceste, fiind convinşi că,in acest caz ne vor urma aliaţii noştri politici de azi. Pe această concepţie se bazează hotărârea din p. 10 al rezoluţiunii, ln care se pretinde nun guvernde concentrare democratică a tuturor forţelor politice sănătoase“, hotărâre asupra căreia s’a stăruit foarte mult şi şedinţa celor două comitete ale partidului, care a fost aflată cu singura soluţie salvatoare pentru ţiară, şi care a fost primită cu însuflţire şi votată cu unanimitate. Ni-mi pare ca în faţa acestor hotărâri clare şi categorica nimi nu mai poite fi In drept să nu bănuiască de-a nu fi depărtat sau da-a avea intenţia şi ne depărtăm de la politica ce trebue să aducă biruinţa democraţiei naţionale. Nu vor bănui cei ce urmăresc interesa de partid, nu pe ale prii, acea cari nu cred In noi, aceia cari nu ştiu ci aflitul partidului naţional e chiar programul lui dea o oraţie, şi când l’ar părăsi ar înceta să mai trăiască. Suveranii la Alba-lulia In jurul pregătirilor pentru Tn- coronare Ab-Iulia. Sâmbătă dimineaţă la ora 10, cu un tren special, a sosit în localitate MM. U. R gele şi Regina dl general Averescu precum şi suita Regală. La Predeal a aşteptat trenul Regal, inspectorul general al Siguranţei din Ardeal, dr Eugen Bianu, care a condus până la Albalulia trenul Regal. Gara din Alba-lulia era frumos pavoazată cu gilande de stejar şi tricolor Suveranii au fost întâmpinaţi la gară de reprezentanţii autorităţilor civile şi militare, prefect, primar, comandantul garnizoanei, notabilităţile oraşului din Cluj era subinspectorul siguranţei generale. De la gară Suveranii şi suita lor au plecat cu automobile înspre cetate, unde au vizitat lucrările de construcţiune ale catedralei şi alte clădiri în vederea serbărilor de încoronare. Au studiat nouile planuri de construcţiune ale arhitectului Ştefănescu, apoi au vizitat catedala romano catolică. Masa au luat-o în trenul Regal. După amiază, au făcut o excursiune cu automobilele pe drumul ce duce către Abrud. La ora 7 s-au întors la Alba-lulia şi peste jumătate de ceas au plecat iarăşi cu trenul spre Bucureşti. Populaţia din Alba-lulia a făcut o caldă primire Regelui şi Reginei. Din loc competent corespondentul nostru din Alba-lulia află că M. S. Regina, în mod foarte deschis s’a arătat nemulţumită de lucrările de construcţiune a Catedralei — precum şi de întreg planul de construcţiuni comemorative — a încoronărei. Pro - ’iectul este lipsit de o concepţie mare şi nici ca grandoare şi nici ca înfăţişare, nu poate să placă. (A. T. R.) EFEMERIDE Baia Japonezului Sa zice cu multă drept»ta că patima japonezului e apa F.e.are japonezii o el boţit ori sărac, maia sau mio, ia cel puţi o o baie fierbinte la z', la acel grad de temperatură la oaie uul începe a fierbe. ţi 1» oare europeanul ar fi expus periodului s£-;i ftsdă pielea sau si capete un atai de Apoplexie. Particularitatea climei japoneza reclamă aceste băi fierbinţi din motive igienice. Detoriti lor japonezii foarte rar sunt a a ou şi răcelii, de-parate pielea lor, inima băilor fierbinţi, se întăreşte înşă fel încât îmbracă corpul ca o panţura scutindu-l împotriva schimbărilor vremii. La confort nu ţine prea mult japonecu'. La oraşele mai mici şi la sate unde nu sunt stabilimente de baie poţi vedea şi taivane de lemn cu apă fierbinte înajetea porţii, în care se scaldă pe rând, folosind aceeaş apă ‘ntreiga familie la ordinea următoare: bărbatul, femeia, copi, servitoarea etc. Regula aceasta — adecă scăldata după rasg — sa resectă strict. Japonezul nu sa săpunește în baie niciodată, ci numai după aceea. lata de ce nu trebue să ne scandalizăm prea tare de faptul că se face economie cu apă în Japonia. După baia urmesz*, masajul de oare nici un japonez nu se lipseşte In stabilimentele de băi unde sunt încăperi speciala pentru aceasta, masajul de obiceiu 11 săvârşesc orbii, cari înzestraţi fiind dala natură cu simţ de pipăire ager şi fin s’au dovedit foarta destoinici pentru îndeletnicirea aceasta Pentru Îngrijirea fizică în Japonia se apesează foarte puțin. O baie cu masaj cu tot, în stabilimentele publice, nu costă după valuta noastră decât 40—50 bani ARISTARO &00 UP. ‘ Prețul 50 bani. JAMI III. # Numărul 116 Rectificarea graniţei maramureşene — Declaraţie P. S. S. Episcopului Gherlei dr luliu Hossu — Bucuraţi — După o sudienţă oa a avut-o la M S. Ragale P S. S. Episcopul Gherlei, dr luliu Ibaşu, a dat directorului Agenţiei telegrafice române câteva lămuri interesante, printre cari a spus: — Mă bucur de o faptă bună şi de mare însemnătate pentru noi şi voase să o împărţişesc şi presei, ca să se bucure naţia noastră toată. E vorba de 7.000 suflate româneşti cari au revenit iară la sânul patriei mame din ţinutul Maramureşului. Au stat o vreme sub stăpânirea cehoslovacă. Atunci în presa noastră s’a dat mereu alarmă. Am pierdut Maramureşul. Acum am căpătat îndărăt un şir întreg de mândre comune româneşti din comitatul Ugocea. E vorba de comunele Tărnamare, Tărnamică, Batarciu, Comlăuşa, Bocicoeiu, Valea Seacă, etc. care până mai deunăzi au fost despărţite de trupele României mari. In urma tratativelor dintre ministrul nostru I de externe şi ministrul de externe I cehoslovac, continuate de comisiujrila mixte s’a făcut ratificarea de granit* la Maramurăş, in favoarea I noastră. Au mai rămas sub stăpânirea slo-j vacă câteva comune româneşti, ca Biserica-Albă, Apsa-de-jos, Apsa-demijloc. Dar, cum aceste sate să află , dincolo de râul Tisa, şi cum acest râu a fost ales ca graniţă naturală Intre, România şi Cehoslovacia, nu s’a putut altfel. Am intervenit la ministerul de externe să facă demersuri pe lângă guvernul Cehoslovac să pot vizita la toamnă aceste comune românești rămase sub stăpânirea cehoslovacă, ca ai dau mângâiere credincioşilor mei. Mî s’au dat asigurări că lucru acesta se va putea face. (A. T. R.) ramuni« Ziarele anunţă că liberalii nu vor mai candida în Transilvania. Măsura aceasta vine după ce ei au căzut în toate alegerile parţiale şi după ce s’au convins că nouile ţinuturi resping ofertele lor băneşti. Dar vorba adagiului, mai bine mai târziu decât niciodată. i Politica lui Briand Paris. — (Damian). Cercurile politice frandeze susţin, că Briand voieşte să Introducă o nouă direcţie în polica franceză şi anume împretinirea tuturor Statelor europene. Probabil că la conferinţa de la Boulogne va ceda din punctul său de vedere, referitor la Silezia Superioară. Regimul afacerilor i din paşi. jaful făcut în averea publică sub privirile binevoitoare ale actualului guvern venit la putere îi numele ordtpdl, cinstei şl legalitâţd sunt In deajuns de cunoscute de întreaga opinie publică. Astfel, atât In Cameră cât şl în Staat, reprezentanţii opoziţiei naţio-, nale au arătat în repetate rânduri dansul miioanelor care se joacă de către oamenii de afaceri, în special la ministerul de industrie şi comerţ, secătuind veniturile Statului şi foicând viaţa aproape imposibilă printro scumpire mai mult decât exagerată. Afacerea permiselor care a avut ca consecinţă luarea din guvern a ministrului vinovat, dl Tăslăuanu, i-a urmat afacerea bonurilor de tezaur date de dl Argetoianu Iul Schuller, despre care a spus în Cameră că este un excroc care l-a indus în eroare. A urmat apoi panamaua de la Aprovizionare, din care Statul iese păgubit cu miliarde, în timp ce titularul cere însuşi desfiinţarea departamentului In ajunul dezastrului sacotelelor. Acum s’a relevat în Cameră o nouă afacere Sholler, căruia i s’a acordat exportul a 3 mii vagoane de porumb, arată taxe vamale, pentru a aduce în schimb 5 mii tone tuburi de sondaj. Schuller nu a respectat contractul şi Statul a fost păgubit cu peste 20 de mii tone de la taxele vamale neplăţite. Guvernul nu a luat nici o măsură pentru a apăra averea Statului, a ped psi pe vinovati şi a da satisfacţia ■ cuvenită opiniei publice adânc jicnită de risipa şi jafurile făcute în banii Statului, mai ales acum când se cer sacrificii materiale foarte mari fiecărui cetăţean. Opera dr dezigregare morală continuă, in disorttal a lor mai elementare principii de cinste, fiind singura girie a unui regim venit la guvern printr’o tovtară a oligarhiei coaiîive. Bugetul Angliei Un buget bine echilibrat şi soldat cu excedent — Consolidarea economică şi financiară ! Anglia este singura ţară din Europa în care războiul a lăsat mai puţineurme din punct de vedere economic. Teritorul ei nu a fost devastat, industria nu numai că nu a fost distrusă, ci a fost desvoltat, şicomerţul, prin distrugerea celui german, a luat o desvoltare necunoscută până acum. Cheltuelile de război ale Angliei au fost acoperite aproape în întregime chiar în cursul războiului, aşa că impozitele de azi se resimt prea puţin. Ca o dovadă a excelentei stări economice în care se află astăzi Anglia, este bugetul depus în Camera comunelor de dl Camberlain, ministru de finanţe şi care nu se simte influenţat de loc de ultima criză provocată de marea grevă a minerilor. Cu toate că această grevă a făcut ca producţia şi exportul să sufere mai mult ca întotdeauna, bogăţia extraordinară a imperiului este tot atât de mare. Contribuţiile nu ..sunt îngreuiate din cauza datoriilor, mai ales că datoria externă a Angliei este în Statele Unite, care ca şi , pentru celelalte ţări datoare, este unui creditor îngăduitor. Bugetul Angliei a fost în anul 1920— 21 soldat cu un excedent de 259 milioane lire sterline, având la cheltueli 1,195.428,000 lire sterline şi la venituri 1,425.985,000. Excedentul avut a fost în întregime destinat la acoperirea unei părţi din datoria publică Pentru anul financiarîn curs, Aprilie 1921— Aprilie 1922, bugetul se prezintă cu un nou excedent de 76.922.000 lire sterline, având la cheltueli , 1,039.728,000 lire sterline și la venituri 1,216.650,000. Astfel noul buget este mai mic decât cel precedent cu 200 de milioane lire la venituri și 150 milioane lachel■ rueli. , Prin noul buget nu au mai fost puse nici un fel de impozite noui, rămânând însă în vigoare toate celelalte de până acum. Pentru o orientare asupra noului buget englez, dăm câteva amănunte nu fără puţină însemnătate . Veniturile ordinare se prezintă astfel: vămi şi acciz 323 milioane de lire, impozitul pe venit 410.5 milioane lire, posta 60 milioane lire, alte impozite 230.5 milioane lire, diverse 34.15 milioane lire. Cheltuelile ordinare se prezintă astfel: armata şi flota 193.37 milioane lire/serviciul, civil 327.50 milioane lire, vămi și percepere 14.70 milioane de lire, posta 67.16 milioane lire, datoria consolidată 371.25 milioane lire. Pe lângă acest buget de cheltueli și venituri ordinare, s-a mai făcut un altul, extraordinar, la care veniturile sunt trecute cu 158.5 milioane de lire la venituri şi 65,2 milioane de lire la cheltueli, cari sunt afectate în întregime plăţei datoriilor de război. Datoria pe care o are Anglia de încasat din totalul despăgubirilor germane, nu este trecută deloc înbuget, care se bazează în întregime pe puterea de contribuţie a poporului englez. Astfel, în afară de ţările care nu au luat parte la războiul mondial, Anglia este singura ţară care, cu toate enormele cheltueli făcute, are un buget echilibrat, bazat pe date juste şi aproape complet consolidată din punct de vedere financiar şi economic. liberalii si chestia agrară — Mai ales pentru cel dela fard, din sate — de O. BOGDAN-DUICA (Sfârşit) . XII Dovada statistica Cu consimţământul statistic al liberalilor, exprimat de dr.D. Creangă, aşadar, au dat ţăranilor: 1. Mhail Kogălniceanu, ha 1994517 2 Petre P. Carp, . 546594 3 Uberalii . 81295 Cina mai poate avea, acum, îndrăsneala să mai afirme că liberalii au întemeiat proprietatea ţărănime ? Pentru ca cetitorul să fie deplin liniştit în faţa acestei concluzii, voiu confirma acest rezultat statistic al dr-ului Creangă prin alt izvor, pe care îl citez după V. M. Cogălniceanu, Legile agricole. Anume: cifrele dlui dr. Creangă re confirmă (cu mici variaţiuni) fostul ministru liberal— V. Musir. După el, până la 1864, răzeşii (240 615) aveau 1.460.000 ha. Insă acesstea n’au a face cu legea agrară. M. Cogălniceanu La 1864 s’au împroprietărit: Liberalii La 1881, adecă pe bszi legei din 1881: Săteni: 1.717 pe hectare 8.128 „ și cf. modificare« for din 1884 și 1886 . . .4958 28.870 6676119 P. P. Carp I Cu legea dela 1889: I Cu câte 10 și *1 h ha- - • 1 547 însi pe/in 20.441 Cu câte 6 Ao: 102.887 „ 613.564 104 384 634 906 Intre Missir şi Creangă deosebirile sunt mici de tot: la Kogălniceanu de 23.405 ha, la P. P. Corp de 12.689 ha. şi la liberali de 100 ha. Dar aici nu sunt toate hectarele date. Sunt şi altele, dar acestea s’au dat la ne-ţărani, sau dat chiaburilor, târgoveţilor, cârciumarilor, boerilor, etc. etc., despre care mai sus s’a pomenit adeseori. După V. M. Kogălniceanu s’au dat la ne-ţărani, prin licitaţie, prin regime liberale şi conservatoare de la 1868, 1873 şi 1885 74 634 hectare 625 16 944 „ Total: 91 203 hectare. Dată pământul s’ar fi dat ţăranilor, cu minimul de 5 hectare, e’ar fi procopsit ţărani : 18 240, şi a ar fi hrănit suficient suflete ţărăneşti, circa: 109.440! Dela 1881 până la 1889, în total, solstă în corpuri întregi şi parcelate s'au mai vândut la ne ţărani 61 096 hectare. Adunăm: 91.203 61.096________ 152.299 hectare. Concurentul ne-ţăran merge merau alături cu mişcarea. Eu, însă, pe ne-ţiran nu-l mai urmăresc, deoarece nu rau interesează.1) Afară da ne-pruni pâinea din gura ţăranilor o mai luau străinii, arendaşii, cari nici azi nu s’au stârpit încă. Bu cur arc un arendaş îa o moşie lângă Bucureşti, care plăteşte 50—60 lei pa pagon şi rea, în subarând, dela ţărani câte 500. Arendaşii erau foarte des străini: Greci, Bulgari, Jidani; ei sunt una din cauzele mişcărilor agrare c’ela 1888 şi 1907. Văzând că fosul se aprinde, s’au trezit, fireşte şi liberalii. Şi iată ce s’a făcut: Sub presiunea stărilor care au provocat revoluţiunea din 1907 dl I. I.) (Vezi ţi Kagilniceanu, tu .Archiv für Soci»l Wissenschaft“, 1911, Heft 8 fi parte* „Legile agricole) C. Brătianu a întrebat în Cameră şi dl A. Sturza în Senat ce se va face cu trusturile arandăşeşti, care răpiseră ţăranilor prilejul de-a lucra şi „sute de mii de hectare.“ Era în Martie ! Dl A. Sturza îşi rezervase motivarea, dată pe baza cifrelor ministerului da finanţe, din 1905. Pământul cultivabil la Regat era de 7.826.796 hactare (fără vii şi pruni: 930.366 ha.) Dintre cela aproape 8 milioane haotare erau: ţărăneşti 3.153,645 (40,29**), aparţinând la 920.000 familii cu 6 000.000 suflete. Proprietatea peste 10 ha. până la 100 ha. era de 862 000 ha. (11,02%), iar propietatea de peste 100 ha. avea 3 810,361 ha (48,69%/p). Din aceste din urmă, aproape patru milioane. In regie erau exploatate 1,516,390 ha. iar arendate erau: 2 293,961 ha.I (Regia cu 39,8#/o; arendliite cu 60,2°/»). Dintre arendaşi două treimi erau Români şi o treime (37®/») străini Dl A. Sturza zicea: „Aş dori să mi se arate altă fără, în ceri o treime din pământul cultivabil e arendat de străini şi numai două treimi sunt în mările cetăţenilor “ Străinii erau: Greci, Bulgari, Ovrei şi alte neamuri. Două trusturi ovreeşti (Fischar şi Juster) arendaseră 189.551 ha.; alţi ovrei luaseră în arendă restul din 436.446 ha., adecă, 246.890 ha. Arend* plătit* de Fischer (in 1905) era 3.341.343 Iei; a lui Juster era 554.999 lei, la un loc 3.996.842 lei! Scandalul cel mai mare era, insă, că in 1906 celebrul Fischer luase în arendă, dela statu! român . . 16,574 ha. „ Casa şcoalelor . 1.285 „ , Sf. Spiridon (Iaşi) 13.500 „ „ Societăţi de asigurare 3.906 „ „ particulari . . . 124.134" , Total 159.399 „ La moşiile arendate numai de Fischer ar fi putut trăi independent 31.880 ţărani, dacă le calculăm partea cu minimal de 5 hectare şi vreo — 160 000 de suflete în total! Dar bieţii ţărani flămâoşi au, deşi, arenda urcându-se,» oferiau şi ei o arendă oricât de urcată ! Acest Congo evreo-românesc va rămânea, de veci, una din petele cele mai negre ale domniei acelor pături suprapuse care cad astăzi de unde nu meritau să ajungă. Rezultatul revoluţiei a fost: în voe- ile agricole ale legei din 23 Dec. 1907, care ar ar fi, după dl A. Sturza — „prima lega agrara a României“, prima!’) Legea da — ca măsură principală — izlaz cumpărat de bună voie dela proprietari [ceeace nici azi, (1920) încă nu s’a vout pretutindeni!]; însă până la 1914 proprietarii daseră pentru izlaz, abia 26,05*, din ce ar fi trebuit să dea «i slavă. Domnului, la putere liberalii fuseseră destulă vreme. Se repeţia, astfel, o veche farsă, — luminată, — de departe, de flăcările dela 1907.Fireşte, aşa nu mai mergeai Expediţia în Bulgaria (1913) şi războiul de unitate, care au cerut jertfe noui, trebuia să provoace în mintea ţăranilor ideea că acum, după război, le-a sosit vremea. In mijlocul nenorocirilor din Moldova şi în ajunul noului avânt care se megiia, s'a făgăduit, ca şi la 1877/78, pământ. De aceea aa sa dă acum, nu se dă din bunăvoinţa nimenui, acum se dă din voinţa ţăranilor, îa gestul grav al acestora. Da aceea drept completarea stemei de mai sus, adaog să fie zis Incfi odată: Ţăranii înşişi (Priiţ revoluţie) Ravoluţiunea dala 1907 a descoperit ticăloşia trecută. De aici înainte pământul nu s’a nai dat de voie, ei de nevoie. De aici înainte nu mai trshue să căutam cine a fost la guvern când s’a dat; căci oricine a fost, a dat de frică, să nu se mai repe. ’) Memoria asupra legilor agrare, București, 1914, p. 141. (Urmare pe pag. 2-a) Clăcaşi Cuheot. Pe moşii particulare. . . 316116 1.180.918 Pe moşii de stat 147.439 561.985 Cf. art. 5 şi 6 (înstraţei şi alţi săteni) ... 48 342 228.329 611.897 1971 182