Patria, iunie 1921 (Anul 3, nr. 116-139)

1921-06-10 / nr. 124

Nerespenarea tratatului de la Trianon — Guvernul român are datoria să sesizeze Consiliul Suprem — După informaţîile noai pe cai® le avem, Ungaria şi-a format 8 drezii , cu 60.000 oameni efectiv şi ea mai­ are încă 30.000 oameni sub arne,­ jandarmi, grăniceri şi poliţie m­ic-­ tară.­­ Ungaria se reorganizează şi se­ înarmează.... Specialiştii militari spun că Un­garia îşi reorganizează în aşa fel ar­­­mata, că chemând cela 22 contin­gente sub drapel,­poate să o ridice la 320 mii de oameni.­­ După cum sa ştie, tratatul Jeli­ Trianon, încheiat intre Aliaţi şi Un­garia, nu­­ îngădue să ţină sub erfl derât 30000 de oameni, pentru pfl interni, pa care. conferinţa păseM| previz­it-o și la celelalte popoaraiB vicse. 'Astfel, Ungaria trecând prevăzută, ca că tratatul d» pa« ochui Ah ap ■’or .n mai alea în :■ ^orB'aou'i, JA /■/.tata', t.g,t{i jfl pista. A N­.5 }­•■ tr­ ru fată M A A A ■ A A A I WF 1 Br I wr}­­ A Hr esz și britan acestea,' nu pentru adu^^^la îndeplinire­a trata­tului de cu Germania1? Căci în afară df^Blema plebiscitului,­ ceeace a ridic­at vie discuţie şi o preocupare încă în jurul Sileziei- Superioere, a fst invazia celor câ­teva unităţi germane, pe teritoriul în litigiu. Fapt »l că Germania,­contrar shpulaţiui.Iar tratatului de pace, în­tr’o burd zi, şi-a aruncat trupei» te ritorâie, in Silezia-Superioari, a con­stituit cea urai gravă abatere dela obligaţiunile luate, — înarmarea şi folosirea da armate, în chestiunile politice, pe cara numai Consiliul su­prem, pe cale de deliberare, poate să le rezolve. Şi chestiunea Su­eziei n’a luat sfârşit; între Franţa, Anglia şi Italia, urmează un viu schimb da păreri. De­ ca atâta preocupare numai de respectarea tratatului dela Versailles şi nu şi de a celui de la Trianon ? Tra­tatul cu Ungaria, nu este opera co­­mună a aceloraşi puteri ? Da unde atâta uitare a executării lui, nu nu­mai în Consiliul suprem, dar până şi în presa Aliaţilor, care consacră pă­gâni întregi, Su­eziei-Superioara ? Şi oare Consiliul suprem, care a moşte­nit conferinţa păcei, nu are însărci­narea de a supraveghea la executa­rea complectă a păcei. Dacă răsfoim istoria activităţii Consiliului suprem, în curs de un an, avem ne vedem că­ preocuparea lui a fost mai mult de executarea păcei în apus şi că la mai toate conferinţele pe care le-a ţinut anul trecut şi anul acesta, problema păcei cu Ungaria, l-a preocupat foarte puţin. Poate că la abandonarea problemelor orientu­lui apropiat, să fi contribuit şi Mica­ Antantă a Clor Tache Ionescu şi Be­­nss, preconizat de Venizelos încă din anul 1919, la Paris. Poate că in urma zarvei pe care a facut-o dl Tache Ionescu prin străinătate, cu strânge­rea la un loc, a popoarelor moşteni­toare ale fostei împărăţii hab­­our­gice, Consiliului suprem şi, deci, mi­rilor Aliaţi, să le fi părut că sunt de­­sărcinaţi într’o mare măsură, de supravegherea executărei păcei, în orientul apropiat. Insă nei până astăzi nu ştim în ce stadiu de corn invers se­­fii Mica Antantă. Ştim însă că Ungaria calci flagrant, tra­tatul de pase şi nu se semnalează nici-o observaţie, nici din partea Micei Antante a dlor Beneş şi Tache Ionescu. In curând, Consiliul Suprem se va întruni de data aceasta şi cu repre­zentantul Statelor­ Unite, pentru a delibera, bun înţeles, asupra chestiei Sileziene, asupra executării­­tratatului de la Versailles. Ce măsuri a luat Mica Antanta, pentru a proveni pe mă­rii Aliaţi, de nerespectarea tratatului de pace cu Ungara ? Şi dacă Mica Antantă incă eu este o valitate poli­tic, dacă este încă un deziderat al ţărilor care învecineau Ungarie, ne întrebăm: gu­vernul "român, o**e s freat atâtea greşeli în politica externă, ca cedarea m­al­ikiureşului dela Nord, — nu crede că l ■■ îvue să profite da ocazie și să sesizeze Consiliul Suprem, asupra ee­­■t oare se petrece în Ungaria? . ■Ut . U­garia să se înarmrze în .Hh ’.o.i­ ti?, cuni tratatul da paca •'VKjjtrf*-1' *' vigoare, nu sa poate ■ . D.Ui guvtr n Av.?c ... I.JJ ..i, e.. . i; ;m Zonale, cu respec­Cu prilejul aniversării a 50 ani a dlui N. Horga La 18 iunie, dl Nicolae Iorga, pre­şedintele Liga Culturale, împlineşte 30 ani. Pentru marea şi Intensa acti­vitate depuş şi în timp de 35 ani de muncă, pentru uriaşa operă , istorica, literară, ştiinţifică şî d’a­­tristicâ pe care a dat-o până astăzi, pentru imensul serviciu ce­­ a adus culturii româneşti, şi­­mai ales pentru b­runca fără de preget cu care a condus şi îndru­mat Liga Culturală în timpul ultimilor 15 ani, Comitetul cen­tral al acestei instituţiuni cultu­rale se simte dator să str­­bătorească această aniversare prin întemeierea unei opere de cultură, de care să rămână legat numele preşedintelui său. Următor hotărârilor congresului Ligei Culturale din R.­Văieta, de anul trecut, comitetul central de­schidă o listă de subscripţie pentru strângerea unui­ fond „Nicolae Iorga“ care să servească la înfiinţarea unei Universităţi populare, sau al unui in­stitut cultural superior la Vălenii de Munte. Toate sumele de bani se vor înainta pe adresa dlui G. D. Scraba, Bucureşti, str. Domniţa Anastasia Nr. 11, casierul central al Ligei Culturale, sau la ziar, iar numele tuturor subscriitorilor se vor publica. Cererile de liste de subscripţie se vor adresa­­Ligei Culturale“, str. Banul Mărăcine Nr 1, Bucureşti. Elena dr I. Cantaouzîno, I. Al. Brătescu- Voineşti, Z. Florian, Şt. Lambro, general Leonte, Simion M­aiîreanu, colonel I. Mano­­leacu, S. MociorniţS, D. Mucteami-FUmmc, dr Al. Obregia, Stefan Pop, pr. N. M. Po­­peacu, Aurel Scurtu, G. D. Scraba.­t’";ce m i- v.-Pv.-J ■ f ssSiS BL ■L. R­­ai ai Ligii culturale EFEMERIDE Mărgăritare cari mor Administraţia Louvre-lui din Paris a­li­ant psşii necesari pentru a pune la licitaţia un preţiea portot de mărginit­­e donat mu­zeului Ole dna Tiers, văduva fostului bărbat de Stat francez. Deja de 20 de ani, de când a intrat în posesiunea muzeului, preţioasele mărgăritare au fost atinse de o boală miste­rioasă pe care spacialiştii o arată ca un fel de oftici. Contactul cu corpul omenesc,­ere — după cum , se ştie — o înrâurire bine­făcătoare asupra mărg­ă­tarelor şi din mo­tivul acesta giuvaergii dau sfaturi ca măr­găritarele să fie purtate totdeauna pe piele. Colierul donat muzeului de dna Tiers şi-a pierdut aproape cu totul strălucirea şi albeaţa, brazda negre şi vineţii încep a fi vizite în ele şi an de an să observă cum nemiloasa borfă face progrese ameninţând să le distrugă cu totul. Do­i câţiva ani deja constatându-se acest lucru, administraţia­ Louvre-lui a venit cu propunerea ca salba de mărgăritare să fie împrumutată unei dame oarecare cu obligaţia de a le purta regulat pentru ca frumoasele perne atinse de boală să se restaureze. ARISTARO A COMP. I­I Sib­iu ia 5' «vez­i —--------Ungariei' i . . .......... . î nesiaratuie d­ui iscna ionescu Ziarul popular „Primăvara■ din Sânnicolaul­ Mare publică declaraţiile pe care i le-a făcut dl Tache Ionescu, probabil în trecerea sa spre Belgrad. Ia privinţa Ungariei a declarat: Noi nu­ mai avem nici o reven­dicare de formulat în contra Unga­riei, şi, considerăm tratatul, de la Trianon, ca o operă dreaptă şi defi­nitivă. Raporturi de bună vecinătate şi de rscaţiuni economice, suntem întotdea­una gata să stabilim ca Ungaria, cu condiţia, 09Ungaria să înţeleagă dreapta paie care a pus capăt răz­boiului — pe care dânşii, iar nu noi 1 am provocat. Nu primim să fie ştirbită nici o palmă de pământ. Pentru noi, cea mai depărtată co­mună dinspre frontiera ungurească, face parte din acest Regat, ca şi sa­tele de lângă Bucureşti. In aceastiă privinţă, este bine, ca poporul ungu­resc să ştie, că cei cere-i cântă de­spre restabilirea fostelor graniţe, se ts­plă amar. Suntem solidari cu Cehoslovacia şi cu Iugoslavia, ca să menţinem tratatul de la Trianon în toată între­­gitatea lui. Şi reprezintăm împreună: 45 milioane locuitori, aproape cât fosta monarhie austro-ungară De asemenea nu vom primi nici o re­staurare a oricărui Habsburg, — fără excepţie, — pe tronul Ungariei Avem dreptul şi puterea să îm­­­piedea­m o revenire a Habsburgilor, care ar însemna violarea bazei înseşi acordate Ungariei. Asuţa, tratatul de­ Trianon a fost ratificat în Anglia şî va fi peste câ­teva zile şi în Franţ», vom cere a­­liaţiior sâ defăimeze .Ungaria, cum desarmează Germania. Declar­atmn­­diul Beneş „Ungaria va sfârşi — de asta sunt convins — prin a adopta o politică cuminte; ea va căuta să tragă maxi­mum de folosise din colaborarea cu toţi vecinii ei. “Nu vrem să brutalizăm pe ni­meni. Dar tî bine să sa ştie lămurit că oridecâte ori va interca cineva să iasă din limitele tratatului de pace, vom şti să ne apărăm. Pentru ungu­rii cari au rămas în Cehoslovia de pildă, noi am lăsat în Ungaria un număr foarte mare de slovaci. Ma­ghiarii ar trebui să aplice mai întâi la dânşii acasă regimul pa cam îl­­ aplicăm noi minorităţilor noastre na- Şiţionala ca să aibă dreptul să protes­teze. 3_______________,_________ Sărbătoarea Eroilor Zua de mâine, înălţarea Dom­nului, a fost aleasă în chp of­­al ca săi fi mtoare pen­tru glorificarea morţilor căzuţi în război.* Ede pentru noi o fericită ocazie de reculegere sufle­tească. Cu această ocaziune, prin înălţarea gândului la sufletele celor ce sau jertfit pentru ţară, ne putem contopi cu d­in contemplarea aceleiaşi toarte: Patria, ţelul sacri­fi­cilor lor şi scapu co nobil al vieţii noaste. JPentr ea s’au jertfit ei, pentru ea trăim noi. Istoria anlor de sacrificiu pentru înfăptuirea Românii Mari trăeşte în inimile noastre prin imagina celor morţi în război. Evocând amintirea celor morţi înfăptuim un­ cult şi tot­odată ne aducem aminte de cel mai măreţ moment istoric al vieţii popo­rului nostru. Legăm prin acest fapt trecutul de­ viitor. Dăm răsplată trecutului şi spe­ranță viitorului. Cei ve­zi ardeau focul sacru pentru sufletele înaintaşilor noştri, adorân­­du-i, invocându-l într’ajutor Se cuvine ca şi noi, în adunări, în procesiuni, în faţa altarului ca şi în Intimitatea căminului să comunicăm­­ sacramentul cu sufletele eroilor noştri­i morţi intr'o ridicare comună şi marti­ră sufletele noastre să se întreacă pe de visile, să le înţeleagă nobila lor jertfă, să o iubească. Cuprinzând­­ într’o dragoste caldă şi recunoscătoare acela ce d­ au iubit mal presus de orice, Ţara, să jurăm lor şi nouă înşine că, acela ce s’a realizat cu preţul vieţii lor, vom pă­stra, vom creste mai depare­­?! vom înflori spre binele neamului și al Ro­mâniei noastre. Sen. Badoglio despre România Roma. — Ziarul italian „Cosa­­publica*, publici interviewul s­cot dat de generalul Bedoglio după întoarce­rea sa din România. Dsa îşi exprimă simpatia vie ca este o are pentru poporul român. Dsa arată în acel interview bogăţiile mari pe cari le po­sedă ţara noastră, care totuşi sufere încă de pe urma războiului. Dsa îşi exprimă speranţa că legăturile poli­tice şi comerciale care există de mult intre Italia şi România vor deveni cu timpul şi mai stânse. Generalul Bsdoglio făgăd­ueşte să intereseze pe oamenii politici italieni la strângerea legăturilor frăţeşti cu ţara noastră. (A. T. R.) Convenţiunea comercială român­o-cehoslovacă înlesnirea tranzacţiunilor de comerţ — Regimul mărfurilor şi supuşilor celor două ţări — Acordul de tranzit pe C. F. şi vamal . Convenţiunea comercială încheiată­ de curând între România şi Cehoslo-­­cia stabileşte o apropiere a relaţiilor­ comerciale şi politice dintre aceste două ţări vecine. In afară de intere­sele pur comerciale, atât România cât şi Cehoslovacia au aceleaşi interese politice, pentru menţinerea integrală a tratateor de pace din Paris şi Tria­non. Această convenţiune prevede oare­­cari dispoziţiunii cari constituiesc avan­­ta­ji reciproce pentru înlesnirea tranz­­acţiunilor de comerţ între ambele ţări. Astfel toate vapoarele, mărfurile şi­­ supuşii fiecăreia din , părţile contrac­r­­ante,se vor bucura — potrivit acestei convenţiuni — de toate privilegiile a­­cordate naţiunei celei mai favorizate. De asemenea toate obiectele şi pro­dusele industriale sau ale solului,­ cari vor fi exportate dîntr’o ţară în alta, se vor bucura pe tot timpul cât va dura această convenţiune de tratamentul a­­cordat naţiunei celei mai­­favorizate. In ceea ce priveşte supuşii fiecărui Stat, —­ pe teritoriul celeilalte părţi contractante — vor fi scutiţi de ser­viciul militar sau vreo contribuţie ca compensaţie, putând însă să-şi îndepli­nească îndatoririle lor militare în pro­pria lor ţară. Ei vor fi deasemenea scutiţi de orice muncă obligatorie. Pentru tranzitul pe C. F. —­ până la încheierea unui regim internaţional, — : - -V • ■ • ■ * • icele două ţări îşi acordă reciproc cea­­ mai largă libertate, pe căile cele mai­­ prielnice. Tranzitul nu va fi supus altor restric­­ţiuni decât celor dictate de nevoile teh­nice în legătură cu situaţiunea gene­rală a traficului. Cât ’priveşte relaţiurfele poştale, te­legrafice şi telefonice, ele sunt stipulate într’o convenţiune specială. Pentru întreprinderile particulare, con­venţia acordă deplină libertate tuturor societăţilor de industrie, comerţ sau bancă, din ambele, ţări să se stabilească , pe teritorul oricăreia dintre cele două părţi contractante, şi să exercite co­­■merţul sau industria cu toate privi­legiile acordate întreprinderilor naţio-­ nale. *­­ De asemenea toţi negustorii, fabri-J can­ii şi industriaşii celor două ţări,­­ cari vor dovedi că sunt autorizaţi să-şi­ exercite comerţul lor, vor avea dreptul să facă cumpărături pe teritoriul am­belor părţi contractante, fără a fi­­obli­­gat să plătească vreo taxă specială. Regimul vamal este asemenea pre­văzut în convenţiune. In acest scop toate punctele de vamă la frontieră vor reuni birourile ambelor ţări, lucrând de comun acord. Pentru toate mărfurile importante ca eşantioane se dă scutire de vamă cu restricţia reexportării lor în termenul regulamentar, *­ Cluj la Iunn­e 1921-UN LFU EXEMPLARUL Anul III. # Numărul 124 Răspuns liberalilor Mistificarea „Viitorului“ în chestia însurățeilor — Dovada istorică cum Ion Brăi­anu s’a opus la împroprietărirea lor -- Judecata lui Kogâlniceanu asupra Iul loan Brătianu — Z'stui „Viitorul“, reprezentând sa­­pirsrea partidului liberal pe noi, că i’am­ divulgat cât pământ a dat tira­nilor într’o jumătate de veac, iar ne unde, dar da data aceasta, ce ia cifrele noa-rtre, le utilizează ,şi mai adaogă la partida liberală.. . câteva sute de mii de heatare. De ce n'ar adăoga? Libertatea tiparului, este ga­­rentată de Constituţie. Dar aceleşi ziar, de unde în unul de Sâmbătă zicea despre noi că eu cunoaştem „istoria politică a vechiului Regat“, de data aceasta scrie că Patria „ştie adevarul“. Varieţiunile trădează slă­biciunea !... . * Să întrâm îa fond, pe scurt. Cifra noastră că liberalii au dat în 50 de ani numai 31 298 ha., o con­firmă şi organul liberal, ceea ce în­seamnă că am spus adevărul Adaogă ,însă, că ei au mai dat însurăţeilor [250 000 ] Să fie adevăraţi! însurăţeii era, după legea lui Ko­­gălniceanu din 1864 (art. 3­6) ne­­dăraşii care aveau numai casă şi grădină. Ei puteau să fie aşezaţi ,pe moşiile Statului. Când a venit­­ chestia in discuţia Adm­irei din 1866, Ilor Brah­­mu sa opus categoric la­­ împroprietărirea lor şi a declarat că­­dacă le ar vinde pământuri: „nu ar fi altceva decât spolierea bunu­rilor ţârii’’. Iată mai departe cum vorbea Ion Brătianu despre însu­răţei, cu care se laudă astăzi „ Vilaţ tarar că au fost împroprietăriţi de liberali, fDar ca să primesc eu a rts­pecta greşe­ile luţilor de candela, greşelile i de calcul ale acelui legiuitor arbi­trar Kogălniceanu, nu voi face nici­­odată.”­­ Aşadar după Ion Brătianu, ma­rele Kogălniceanu, care prevăzuse împroprietărirea însurăţeilor, era un arbitrar, un greşit, un iute la con­­deiu. Şi foile liberale de azi, în frunte cu dl Duca, mai au cutezanţa să spună că cei doi oameni politici au lucrat împreună la împroprietărirea ţăranilor şi să ne desmintă pe noi, care susţinem adevărul istoric! .. Suma de 250.000 h.f inventată de Viitorul, ca date însurăţeilor de libe­rali, este o sumă, făcută la întâmplare, din pământurile pe care le-au dat guvernele liberale, la ne­ţirani, în anii 1868, 1873 şi 1885, însuşi Ion Brătianu, care am văzut cum com­­bursa pe Însurăţei la 1866, la 1886 mărturiseşte singur că însurăţeii din 1864, până sî le vie rândul la îm­proprietărire: „unii au murit, alţii s’au strămutat“. Dar iată şi judecata lui Mihail Kogălniceanu, în şedinţa dela 1 Mar­tie 1889, asupra lui Ion Brătianu: „Toate legile cari s’au fă­cut sub dl Brătianu sunt legi de fiscalitate şi de răzbu­nare".A* * Acesta este adevărul istoric şi ştiinţific, pe care trebue sî-l afle şi „Viitorul* şi să şi-l însuşească, cum şi-a însuşit cifrele celelalte dela noi. Ion Brătianu s’a împotrivit la împroprietărirea Instiraţilior. Guvernate liberale au dat pămănt, nu tiranilor, ci chiaburilor dela sate, pe care şi-au întemeiat par­­­tidul. Singur Mihail Kogălniceanu a avut grijă de însurăţel şi el a dat pămănt ţăranilor după cum am ară­tat în „Patria", într’un an, de 64 de ori mai mult decât au dat li­berali­ în 50 de ani şi a realizat această operă în luptă cu Ion Brătianu. Iată pentru ce a pedepsit vechiul Re­gat, aşa de tare, partidul liberal. Reorganizarea serviciului silvic Paplan­tarea pădurilor devastate — Intensificarea exploatărei pădurilor — Comerţul lemnelor — Nouile directorate — Uni­ficarea administraţiei silvice , ’ ‘ —*o După alipirea Transilvaniei şi în special în decursul revoluţiei, pădu­rile au ajuns într’o situaţie foarte grea, întrucât erau mereu devastate. Personalul necesat pentru îngr­­irea pădurilor nu era complect, pentru că diu prilejul revoluţiei din 1918 foarte mulţi şi au părăsit posturi!“. Noul per­sonal angajat apol nu era dună price­put în ce privea serviciul. Astfel în acesta timp şi chiar şi mai târziu, se ţineau lanţ devastă­rile, cari sirea au putut fi oprite In ultimul timp, însî nu complect. Acuma însă s'a început şi replantarea pădu­rilor devastate, în special ale Statu­lui. Particularii vor primi plante nu­mai pentru anul viitor. Din cauza imenselor devastări, ce a’au ficut, Direcţiune Silviculturei a luat dispoziţii, ca sa sa cruţe pădu­rile tinere şi să nu se exploateze, decât cele mai vechi, în special în regiunea Maramureşului. In această regiune au fost prăbuşite podurile da­nsici, încât a trebuit să se exploa­­teze urgent. Exploatări mai intensive de altfel nu s’au prea făcut, decât în anul ace­ria din lipsa de comunicaţie Exploatate cantitaţii mari de lemne stau depozitate fără a putea fi trans­portate. In ultimul timp s’a putut transporta foarta puţine. După restabilirea în parte a comu­nicaţiei, s’au transportat,,mai multe îns’ au fo­st în special înmagazinate, dini cauzi reglementarii exportului. Abia »coma în ultimul timp s’au­ luat disp­oziţii, ca să se mai m­-j lescească exportul lemnelor, care au contribuit la menţinerea preţului­ lemnelor. .­­ Pentru a intensifica silvicultura/ serviciul acesta se reorganizează uni­­ficându-se, pentrucă până acuma ad­ministraţia silvioa gra autonomă de or.» din vechiul Regat. Până­ la terminarea vaificirii, pentru silvicultura nouilor teritorii, dela 1 Iulie a. c. se va sfi uita la Ministerul Domeniilor o direcţiune specială. Aceasta va aranja chestiile silvice a nouilor teritorii. Pentru silvicultura Transilvaniei se ataşează la administraţia centrală a Ministerului Domeniilor 5 ingineri ardeleni, cari vor avea să lucreze di­rect cu Ministerul. Astfel se vor desfiinţa cele 15 re­giuni silvice existente, pentru a sim­plifica serviciul şi se vor înlocui cu 7, cari vor avea, fiecare, directorate dependente de Minister. Secretariatul , din Gluj devenind de prisos, îşi va suspenda activitatea. Unificarea însă va dura cel puţin până la finele anului 1922, pentru că lucrările merg încet, din cauza greutăţilor administrative, ce întâmpina. FUSERÎLA PO8CT Ziarul „Viitorul“ scrie: „Au sosit în ţară 14 milioane aur repartizat României de comisia de li­chidare a băncii austro-ungare. Suntem în măsură a anunţa că în curând se va înfiinţa două noui mini­stere“... Sub un regim liberal n’ar fi fost nevoe de alţi două miniştri pentru un bagatel de 14 milioane. Un singur ministru liberal era su­ficient pentru tot acest aur să între la apă.* Dl dr Mitlea (ügyvéd) este aprigul susţinător al intereselor dlui Tăzlăuanu în faţa Justiţiei din Cluj. . Nici nu se putea­­o mai potrivită împărechere. Şi în materie de clientelă (?) se poate aplica, deci, zicătoarea: „Cine se aseamănă, se-aduna ! “ * Dl C. Bucşan, ce ar putea îndeplini doar funcţia de subprefect, a ţinut în Cluj o conferinţă asupra reformei ad­ministrative după care s’a dus la Bu­cureşti cerând portofoliul internelor. V J 1

Next