Patria, iulie 1921 (Anul 3, nr. 140-167)

1921-07-01 / nr. 140

Cluj # Vineri 1 iulie 1921 UN LEU EXEMPLARUL Anul III. # Numărul 140 Intre Chemai şi Troţchi de N. IORGA Că existau vechi şi strînse le-­­­gături între Mustafa-Chemai, şeful naţionaliştilor turci învingători în Asia Mică, şi Troţchi, dictatorul sovietist al Moscovei, aceasta se ştia de mult. Şi se explica pe de­plin, dată fiind ura comună con­­­­tra înţelegerii, ceia ce înseamnă, natural, şi siguranţa oricărui sprijin posil din partea Germaniei, co­manditara de odinioară a societăţii Lenin-Troţchi. Acuma, după ce s’a vădit că Grecii nu pot recăpăta terenul pierdut acum cîteva luni, asociaţii au planuri mai mari. E vorba, nu numai de o conlucrare efectivă şi grăbită pentru a relua toată Asia Mică, dar şi de un marş­ spre Constantinopol, unde, cu ajutorul acelora din Turcii celeilalte forma­ţiuni politice, cari doar atîta a­­şteaptă, s’ar instala un Guvern al lui Enver-Paşa, hotărît să reiea lip­sa contra Franc­o-Englezilor, stăpînii de azi ai Strîmtorilor. Vor fi în stare aceştia a împie­deca lovitura, dacă totuşi ea se va produce în proporţiile, aşa de mari, care se anunţă? Oricum, alianţa între fanatismul, cu fondul tot aşa de barbar, al Turcilor de la Angola şi al Ruşilor de la Moscova, nu va avea decît rezultate trecă­toare şi ea va duca la un conflict, şi mai ascuţit între bunii prieteni, între „tovarăşii“ de astăzi. Oricum şi-ar zice, Turcul dela 1921, are în singe, pe lîngă ura creştinului şi epoismul de rasă, furia panislamismului şi credinţa că împărăţia osmană n’a trăit ceasul ei din urmă. Iar acestui imperialsm acut, care visează de India şi de Java, i se opune cea mai sălbatecă formă de imperia­lism pe care a putut o găsi până acuma firea cotropitoare a Mosco­vitului, în care trăeşte tradiţia de cuceriri fără sfîrşit a Mongolilor din vremea lui Ginghiz-Han, stă­pânii de odinioară ai Rusiei. Aceiaşi concepţie în capete, aceiaşi violenţă în mijloace — a­ceasta uneşte pe chemalişti şi so­­vietişti astăzi pentru a-i scoate la luptă crîncenă unii împotriva altora uini. Arama pe faţă! • \ ___■-*— - ___ ----------- —— Gimmnul dlui gintral A­vertsem vrea să treacă­­neschimbat prin Ca­meră profetul reformai agrare pen­tru vechiul rrgat, aşa cum i’a întoc­mit di Garoflid obiig»ţiuile pe care ie are faţă de d­igarhia română de toate nuanţele politice, care­­ a aju­tat să ia putere», 11 silesc astăzi să nu admită amendamentele opoziţiei, nici chiar ale elemenilor democra­tice din majoritate, şi să silit lasol voterea reformei agrare, suprimând, pur şi simplu, discuţia pe articole. Conştii da imensa importanţă a reformei agrare, deputaţii din opozi­­ie au declarat, la discuţia gineri­lă a proeotului de r­g», că iau în con­siderare proeotul, arătându-şi credinţa că la discuţia pe articole se vor primi amendamentele opoziţiei, şi staiâod­ghier în diclaraţia «elită de dl Mi­s­­tache la Csitră, că altfel nu vor fii în situaţia de a putea vota proestul. Această credinţă a opoziţiei părea confirmată şi de atitudinea guvernului, care, pentru a obţine luarea în con­siderare a proestului, părea dispus să primească amendamentele opoziţiei la discuţia pe articole. Dar de când această discuţie a în­ceput, şedinţele Camerei nu mai sânt altceva­­decât un lanţ ,nesfârşit de iamavoloion­, de înciloări a regu­lamentului, de ilegalităţi care duc la prăbuşire întreg parlamentarismul. Orice amendament face opoziţia saui chiar unii deputa­ţi din majoritate, nu e lăsat să ajungă nici in disecţia Camerei, şi guvernul, propunând în­chiderea unei discuţii care in cele mai re­cite cazuri, nu era nici înce­pută, aduce sentinţe da excludere pentru toţi deputaţii care protestează împotriva aotaror nemai­pomenite ea­, mavolnicii. Guvernul Avere­scu vrea si treacă­ proectul reformei agrare neschimbat,­ şi pentru acest scop terorizează pe­ membrii Corpurilor legiuitoare într’o măsură care nu mai poate fi suferită.­­ In orice parlament din lume, o lege admisă la discuţia generală, se desă­vârşeşte la discuţia pe articole, şi a încerca să faci imposibilă această dis­cuţie înseamnă să ţi baţi joc de toată viaţa parlamentară. Cu atât mai mult eşti obligat să laşi libertatea discuţiei când o mare parte din deputaţi, în cazul nostru peste o sută, au decla­rat, că votează luarea în considerare a legii sub rezerva de a-şi face amenda-­ mentele la discuţia pe articole, şi în­ credinţa, că aceste amendamente vor­ fi primite. Aspectul Camerei de când s’a în-­­ ceput discuţia pe articole la legea­ agrară arată limpede, că guvernul­ A­vereseu vrea — e* orice preţ —­­ să-şi treacă proeotul agrar neschim­bat. Luând în considerare faptul, că guvernul nu poate fi strein de im­presia desastruoasă, pe oara o lasă asupra ţării forţarea brutală a legii sale, zădărnicind or­ice amendament democratic, trebui să vedem în atitu­­d­nea lui confirmarea fardului, că el și-a luat angajamentul să aducă o ast­fel de lege agrara, care să favori­­zeze Interese­le oligarhiei române de toate nuanţele. Fără să vrea, guvernul Averescu este nevoit să şi dea acum, în ceasul decisiv, crama pe la fat Zidomie şi-a făcut un „partid al poporului“, gu­vernul Averescu a fost de la început un guvern al oligarhiei române, şi obligat să reprezinte interesele ace­steia. Dl Averescu a venit, într’adavăr, la putere pentru a scăpa ol­g-a rhia română de proectul agrar Miculache pe care l-ar fi votat m­jorităţile din parlamentul disolvat. D-sa a trebuit să facă figudueii formale cif­rei an­­­garhice române, în dips­ui celei li­berale, că reforma agrară nu va pă­gubi pe foştii proprii b­ri. Se ştie că proectul Gtroflid satisface cu vârf şi îndesat acestui obligament, sta­bilirea preţului etc. Dar până nu ajunge la acest punct delicat al proectului, guvernul vrea să terorizeze pe deputaţi de la început, pentru a le peri orice gust de amen­damente pe când va veni în deeltere preţul pământului. Prin furia cu care guvernul a por­nit împotriva libertăţii discuţiei pe articole şi a amendamentelor la re­forma agrară, şi-a dat arama pe faţă ! El e obligat să treacă o astfel de re­formă care să favorizeze oligarhia ro­mână. Cu obligaţia aceasta a venit ■ dl Averescu la putere. Corpurile le­■ giuitoare române au datoria să-l facă să plece fără a putea satisface aceste­­ obligaţii imorale. Numai acesta poate­­ fi răspunsul unor Camere conştiente ,în faţa samavolniciilor guvernului şi a intenţiilor sale imorale de-a voi sa­­ aducă legi fundamentale pentru ţară, favorizând o minoritate care nu vrea să renunţe de la exclusiva stăpânie politică a ţării. Declaraţiile lui Gunaris Atena — B. Annaris şi ministrul de războiu au plecat eri la Smirna. [înainte de plecare ei au declarat zia­­rului „Nea Himera*: plecăm cu con­­vingerea victoriei. Vom hotăriî la I Smirna ziua plecărei regelui pe front .şi începerea ofensivei. La propunerea [aliaţilor am răspuns negativ. Lăsăm­­ faptelor cuvântul că ei de ele depinde totul. De Valera ínvitat ia Londra Londra — Dl Lloyd George a adre­sat lui De Valera șeful sinterierilor următoarea scrisoare : Guvernul britanic dorește ca ape­lul regelui pentru reconcilierea Irlandei să nu fi fost fâsut zadarnic. Guver­nul britanic crede că i incumbă dato­ria să facă un ultim apel în spiritul cuvintelor regala şi si ţină o con­ferinţă cu reprezentanţii Ir­­­andei. Vă Invit la conferinţă în Londra ca să studiem aranjamentul până la extrema posbilitate. In acest scop vom da sufe-conduct pentru delegaţii aleşi de D-voastre­ Vă facem Invitaţia cu arzătoarea dorinţă de a pune sfârşit ruinătorului conflict care a di­vizat Irlanda de secole şi amărât râ­ie­­ţiunile între cele două insule me­nite să trăiască în armonie. Dor­esc ca împreună să depunem toate sfor­ţările spre a realiza rugămintea re­gelui. In favorul absenteişti­­lor şi a supuşilor streini La articolul 7 al reformei agrare s’au propus două amendamente: unul de di­n halache, în care de cerea ex­proprierea câtorva domenii de ale in­­stituţiuulor persoane morale, şi altul al dlui Căld­urescu din majori­tate prin care se cerea ca absent­iştilor şi su­puşilor streini, expropriaţi în între­gime de proect, să li se restitue ca seif, viile, fi­bricele etc. Dl Tache Ion­escu susţine acest a­­mendament, opoziţia întreagă îi res­pinge pe motivul că nu pot fi mai favorizaţi absenteiştii şi streinii, decât proprietarii din ţară. Deşi enormitatea imoralităţii acestui amandament al majorităţii era evi­dentă, prezidentul îi pune la vot, şi votarea Se face prin ridicarea măini­lor, deşi opoziţia cere votar­ea cu bile. Votarea chiar prin ridicarea de mâni nu dădea majoritate amendamentului, cu toate ace­stea preşedintele declară amendamentul de primit şi trece la art. 8. Atunci dl N. Iorga, în numele opo­­ziţiei a dat cetire următoarei decla­raţii : Subsemnaţii declarăm pe cuvântul nostru de onoare de oameni că la amendamentul Căld­urescu de la art. 7 majoritatea nu a acceptat articolul prin ridicare da mâine, că un singur secretar se afla la biroul, că procla­marea votului n’­­re valoare legală, şi rezervându-ne a protesta înaintea alegătorilor noştri, vom căuta la mo­mentul potrivit să tragem concluziile ce se impun. • Iar, faţă de măsuuile disciplinare luate în tumultul explicabil când se estică făţiş prescripţiile regulamantlui, le apreciem, dată fiind lipsa de auto­ritate a preşedinţiei şi de echitate a majorită­ţei, drept ceia ce sunt pentru întreaga opinie publică. (Urmează semnăturile deputaţilor din opoziţia nat it na! ă) Contribuţia opoziţiei la legislaţie La discuţia reformei admic­­­trative la Senat s-a pr­im­­ un amendament, propus de partidul nostru şi de cele­lalte din opoziţii prin care se acordă dreptul de vot în alegerile pentru co­mună şi femeilor. La d­scuţia în secţiuni a proectului de lege electoral dl Iuliu Maniu, pre­­şidentul partidului naţional, a susţinut dreptul de vot al femeilor şi pentru alegerile de deputaţi. Partidul nostru, deşi în opozţie a contribuit foarte mu­l la perfecţionarea profite,or de ligi prezentate de actualul guvern. Amendamentele de cuprins tcrg de­mocratic susţinute de opoziţie la dife­ritele prpede de legi, sunt în confor­mitate cu programele partidelor din opoziţie. In special partidul naţional şi-a luat angajamentul în adunarea de unire de la Alba-Iulia să susţină dreptul de vot al femeilor atunci când se va elabora în proect de lege elec­toral ai ilor pentru întreg R­e Jut. Ceeace s’a primit la Senat este nu­mai un început de realizare a progra­mului nostru democratic In ce priveşte resolvirea chestiunii fem­enine, cu ocazia discuţi­i asupra proectului de lege electoral partidul nostru va sus­­ine acordarea deplină a dreptului de vot la femei. Cu prilejul acordării, la Senat, a dreptului de vot la femei în alegerile comunale, ţinem să relevăm un sin­­gur fapt: că opoziţia naţională, şi în deosebi partidul nostru, n’a încer­cat niciodată să zădărnicească vota­rea profitel r de legi pe care le-a crezut satisfăcătoare cu amendamen­tele propr­ii de to, dând astfel o stră­lucită dovadă că nu-ţi înţelege tm­­­isiunea sa cum e acuz­ă de guvern, că I face o po­z­­ie de drag al opoziţiei, ci, dim­potrivă t d­e gata sâ contribue cu I toate puterile sale la desăvârşirea proeetelor de Ugl prezentate de gu­vern. Şi chiar în urma acestei atitudini pat tot ce a opoziţiei guvernul era da­tor să fie animat de aceleaşi senti­mente faţă de opoziţie şi să p­omească­­ amendamentele pe care opozţia le făce­a şi le face nu împotriva guver­­­nului, ci pentru martie interese al­­ țării.­­ Vedem încă că guvernul măsură­­cu altă măsură decât aceea a echi­tății, când e vorba de amendamente de­­ opozţii. pnmi la prag ! | „Vitorul“ se miră cum poate dl mi­­­­nistru de finanţe să se simtă mai fericit I în partidul în care este dl Tăzlăuanu, de- I cât în cel liberal. , In ceea ce priveşte relativitatea fericirii ■ între a fi în part. liberal sau în acela al s dlui general Averescu, noi credem că­­ dacă nici nu poate fi vorba de fericire,­­ pentru cel care stă alături de dl Tăzlăuanu,­­ nu este însă mai puţin adevărat că şi în part. liberal sunt atâţia . . . Tăzlăuani. preţurilor maximale — Alcătuirea nouei comisiuni la Cluj — In urma intervenţiei publicului şi a autorităţilor comunale, s’au putut in­troduce cu eficacitate preţurile maxi­male pentru articolele de primă nece­sitate şi alimentare din Bucureşti. Re­zistenţa îndârjită a restauratorilor şi a negustorilor a fost înfrântă prin ame­ninţarea cu rechiziţie şi militarizare. Ecoul acestui fapt petrecut în Capitala ţării a început să se simtă şi în cele­­lalte părţi ale ţării. Astfel la Cluj, unde până acum pro­prietarii de restaurante şi Cafenele nu s’au speriat de loc de cei 1.600 000 de lei amendă pentru nerespectarea tari­felor oficiale, aflând că publicul şi au­torităţile comunale sunt hotărâte să procedeze cu ultima energie pentru în­­frânarea speculei, adoptând chiar me­toda întrebuinţată la Bucureşti, s-au adunat la Prefectură pentru a încuno­­ştiinţa pe dl prefect că sunt gata să discute o fixare­a preţurilor maximale. Această hotărâre a restauratorilor a fost deghizată sub plângerea că până acum şi nu s’au putut conforma pre­­ reintroducerea ţurilor stabilite până acum din cauza comisiei de judecată, este nu urma o normă unitară. Fapt este că foarte multe contraven­ţii s’au constatat la Cluj, cu toate că preţurile stabilite aici erau cu mult mai ridicate decât în restul Transilva­niei, decât la Arad spre exemplu, unde preţurile stabilite oficial, sunt pe jumă­tatea celor de la Cluj. Dl prefect a răspuns delegaţiei re­stauratorilor că a şi luat măsuri pentru alcătuirea unei comisii care să stabi­lească preţurile maximale, după starea actuală a pieţei, atât de aici din Cluj, cât şi din restul Transilvaniei. Comisia care-şi va începe activitatea săptămâna viitoare se compune din dnii Meteş, prefectul judeţului, Dandea, consilier comunal, Grigorovici, colonel, şeful comisiei pentru judecarea contra­­venţiilor şi câte un delegat al proprie­tarilor de restaurante şi cafenele. Pre­şedinte al comisiunii este numit dl .judecător Necuseară. % Criză de guvern în Italia » ■ »06660- Scandalul din cameră — Opoziția atacă violent guvernul Giolitti, pe chestia politicei externe — Camere voteazâ neîncrederea In guvern — Demisia întregului cabinet Romi. — (Damian). Opoziția a pre­gătit azi guvernului o mare surpriză, care s’a început prin trage.»­ia la i­a­­puedere a lui Qioltti şi Siotzo, pentru politica lor externă. Giolitti ce fiind pregătit la acest ataş, nu a luat nici o măsură de precauţiune. Deputaţii opoziţiei re­voind să ac­cepta amânarea discuţiei, Ciolitti a încercat să vorbească, declarând, că Italia datoreşte actualului guvern mă­rirea şi consolidarea sa. La această afirmaţie opoziţia a pro­testat vehement. Tumultul a atins maximum. Deputaţii opozţiei au atacat tribuna oratorului, împiedecând pe Giolitti să şi continue discursul. R­eşedintele adunării cu mare greu­tate a putut restabili ordinea. După încetarea demonstraţiei Sforza, adresându se lui Salandra îl apostro­fează cu cuvintele : „ Tode * acestea pentru că nu am respectat contractul de la Londra.* Ioar4*lul izbucneşte din nou, îs data aceasta mult mi violent. Giolitti îşi continuă discursul de­­clarând că guvernul face tot posibilul pentru îmbunătăţirea situaţiei şi pen­tru căutarea de debuşeuri mărfurilor italiene în streină tata. Roagă Camera să se siar­unţe iaci aprobi politb­a sa extrind, său na. Se pune la net e mafiune de incredere nare cere nerma numai de 34 deputaţi pentru, matertte­­tra fiind contra. Imediat după respingerea mo­ţiune­a de încredere Otolitti şi ceilalţi miniştri părăsesc Ca­mera.­ Roma­n (Damian) Otolitti a de­clarat în şedinţa de după amiezi, că în urma votului da neîncre­dere al Camarei, guvernul şi-a prezentat demisia. Procesul „Patria“ — Oct. Tăzlăuanu D ntre toţi foştii sau actuali mini-­ ştri nu a fost nici unul atât de vio-­ lent şi pe drept atacat de aproape­ unanimitatea presei ca dl Oct. Tiz­i­lfiuanu fost m­nistru la industrie şi p prmerţ şi la lucriri publice.­­ Nu tu ai cine cunoaşte situaţia şi­ activitatea dlui Tizlăuanu dinainte,! d­e timpul şi după ministeriatul dsirie, ! poata ju­deaa cât de radiu&ptititQ nu« fost 9t&cur118 ds pr63$t grat'e cărora! d) altfel — fostul editor al­­Lu-; ceafârului a trebuit să pleca gonit­­din guvernul dlui general Averescu.­­ Şi credem că niciodată campaniile de presă împotriva vreunui politician nu aveau o m­ai ev­oentă utilitate publică ca în cazul dlui Tezlăusnu. Iar rezu­ltatu­l acestor campanii a fost desigur unul dintre cele mai bune sup­­pese obţinute de presa românească. Interesant este însă faptul cum a înţa­es fostul ministru al afacerilor comerciale să acţioneze împotriva atacurilor şi a acuzi­ţiilor venite de pretutindeni. In timp ce în ziarul său propriu „Renaşterea Română“ formula aproape ziln­ic un răspuns stereotip în sensul că va înţelege să răspundă anonimilor din presă şi că este gata să răspundă de la tribuna parlamentului, la Cameră şi la Senat la acelaş timp se sustrăgea sistematic de la o explicaţie precisă, iar când a fost odată constrâns să răspundă unei interpelări, ştim în ce bal dez­gustător fostul ministru Tăzlăuanu a , încercat să facă sentimentalism, cer­­­şi ad­mira dlui N. Iorga.­­ Această permanentă eschivare de a­ [provoca o explicaţie sau o apărare , jundica împotriva tuturor acuzatorilor ‘să’, a avut un efect foarte apreciat: întreaga opinie publică românească poartă azi convingerea vinovăţiei dlui Tăzlăuanu. Şi ac­oi dacă ar fi fost numai atât, da? majoritatea acuzatorilor răi a produs dovezi irfefussbî?, cărora Dsa nu putea răspunde de cât in felul cum a răspuns, evitărid să răs­pundă.­­ Dintre toate ziarele româneşti, Patria a fost cel care s’a ocupat mai puţi­n atât de activitatea dsale ca politician cât şi de persoana dsale. Şi ziarul nostru şi-a impus atunci aceasta atitudine nu pentrucă ar fi avut motive să-l menajeze, sau pentrucă ar fi avut incertitudinea culpabilităţii sale, ci pentru simplul motiv că noi aveam credinţa că chiar atunci când se produce o acuzaţie de necinste împotriva unui om politic cel vinovat are nevoe da oarecare bagaj de moralitate ca să poată fi­gura ca . . . înculpat, cea ce dlui Tăzlăuanu li lipsea. Şi atunci ne-am mulţumit şi în­registrăm din când în când faptele dside, cari din partea celorlalte ga­zeta îi atrăgeau atacuri vehemente. Şi în timp ce in majoritatea ziare­lor se puteau ceti la adresa dlui Tâzlăranu calificative ca acestea: pungaş, tâlhar, samsar necinstit etc. în ziarul nostru cel mai greu a fest acela de . . . ministru de tristă memorie. Ei bine dl Täzl­anu« care a în­ghiţit cu atâta stoicism cele mai aspre şi mai dezonorante calificative in presă, acest domn Tfizlăuanu care a fost activit cu fapte precise şi nu a putut răspunde nimic, după ce cazare înj dizgraţia ... presei — odată cu plecarea sa din minister —■ s’a simţit grav ofensat da un articol din Patria, întitulat: Gomşa, Călu­ fia, Tăzlăuanu, în care numele său era pomenit in treacit şi ne-a intentat acţiune pentru delict de presă. Care credeţi că este calomnia în­­crimîntttă? „Ministru de tristă me­morie* , potim această formulă prea inocentă pentru obrazul dlui1 Tăs­­lăuanu, dsa a înţeles să ceară repa­raţie a... onoarei^ pe calea just fîei. Noi suntem mulţumiţi că dl Ost Tăslăuanu binevoieşte Iu fine să stea la judecată, căci să nu-şi lu hîptie ctt * procesul intentat de dsa este prese­­sul nostru, ei al dssle. Şi să mai ştie dl Tăslăuanu că o sentinţă negativă pentru noi va fi sancţiunea definitivă împotriva dsale. Nu vrem să stânjenim mersul pro­­cesului, dsar ne ferim şi discutăm aci tot dosarul dini Tăslănanu. Dar să fie sigur ei, dacă din acest pro­ces va nu şi să nu iasă mai adios decât este în ochii tuturor castuilor cinstiţi, in schimb va pierde pentru totdeauna dreptul de a se­­mai con* stitui prejudiciat moralmente In faţa * justiţiei sau în presă. I Nu ne îndoim că publicul va vr­­^miri cu atenţie acest prows, in «ars se vor produsa tot feiul de elemente de c­onvineţie... juridică. EFEMEWD1 Regel« Transcaucaziei Zilei* treo*te * apărat la KTian aa aga* de vârstă h­ut* dictic* ff­a mtmX la cele aiai a ari fim« da «nas ponraal« la preț de milioane. Otmanl m da erapt ,Ludoric I, prinț de Ti ten val, rfjsle Traae­­oanoeaiei". Țara sa — apunea acest ,rege* — e lm mânile bolșevicilor a o­um dar are spe­ranţa •« m­ourdnd va fi eliberată şi astM se va putea tatearee ea Să-fi ocupe trasul. Msrfari e comandate da el erau la mare parte diadrme, ţi toalete de gali de «aş avea nevoie el şi suita sa pentru Intrarea sărbătorească In reşedinţă. Piatra adeverinţa celor ce spunea avea e marţaada de fwiaou dela cei msi de »«»mă bărbaţi ăo Stet la deosebi dela Briasd şi Lloyd Gteorg». Cu toate aceate strişor), cari erau prevă­­zute cu Ispiritură la te&H regula d neguţătorilor din Nizza le-a părut suspectă persoana acestui domn pentru eemenaje exagerate ce le făcea şi-au ewaat eftn’ar Z­an să nuştiiaţeee poliţia. — Intr’ana dia zile, regele, a’a înfăţişat şi au „regina* o damă tiaără şi fhoaeaal, pentru ca să vadă toaletele şi ai le baes*«*. Şeful siguranţei car* ae alta la prăvălie a reoaaeaout numai decât la Traas­caucaaiel* pe artista de cinematograf, ita­lianca Ol­uientiaa Pan­apa. Identitat­ea prin­ţului de Titaaval a’a putut apoi stabili uşor cu ajutorul albumului «limimali’er. Or« a» şarlatan şi boţ ta*«»«ut p«topott la repetate rânduri pentru apargori şi alta «Ulm« săvâr­şite şi care scăpase din m­oiseare aa de mult pe baza amnestiei. Amândoi, și regele și regină, care n’avea mai mult de 29 de ani au fost trimiși la râcoare. ARISTARC & GOAIP.

Next