Patria, iulie 1921 (Anul 3, nr. 140-167)

1921-07-22 / nr. 159

legea ag.Med ardeleană Opoziţia naţională votată fără La Cameră a fost votată legea pentru reforma agrară din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş. Această lege a fost adusă în discuţie la Cameră, chiar în şedinţa încare opoziţia naţională a declarat că se retrage din parlamant, în urma cuvintelor dlui Argetoianu, a votării legei „Roşiţa“ şi a tuturor actelor comise până acum, de către majori- tatea avendos nă şi guvern. Dl Octavian Goga, în aceeaşi de- dinţi, căutând să despresureze atmo-asfera grea care apăsa pe guvern, a atacat partidul naţional român, pen-] tru că se retrage din Cameră, ziceai d-sa, tocmai în momentul când se a- duce legea agrară pentru Ardeal, pro- ectul Garoflid, mai bine întocmit de- cât cel al Consiliului Dirigent. Ori, acest proast, a fost primit pe când şi dl O. Goga făcea parte din Con-i biliul Dirigent, şi presupunând că ştie] că a constituit baza de întocmire a’ proectului Garofld, dl O. Goga,de] data aceasta, înainte de a vorbi contra Consiliului Dirigent, a vorbit con-] tra d sale. Cum îşi poate guvernul şi depu taţii averesoani inchpui că pot să] treacă prin Cameră, legea agrară a Ardealului, fără a şi fi spus cuvântul partidul naţional, — este greu dej priceput. Dacă te uiţi la vorbitorii ardeleni din partidul poporului, care şi-au spus cuvântul la votarea legii, sa dnii: Săcelea, Ghilszan, Iacob şi alţi ne- cunoscuţi, — nu poţi considera fapta] guvernului, decât ca o galie adusă Ardealului. Papuc Săcelea, Ghilezan sau Iacob,] să decid de soarta ţârănimei arde ] Ierte, dlor sfi reprezinte Ardealul, într’un parlament da unda s’au retras vechi luptători şi reprezentanţi] ai Ardealului, aceia cari au făcut unirea şi au pus stăpânirea românească din eoaca de munţii Nu! serios.. . dl general Averescu. In dispreţul pe care s’a dovedit că-1 are faţă da ardeleni, a trecut orice măsuri de data aceasta, când a pus pe Papuc Sâcelea, Ghilezan şi Iacob, să decidă de reforma agrari a Ardea-] lului! Ca să S8 vadă mamelucîsmul cu care, «reprezentanţii* Ardealului, — Papuc-Săcelea, Ghilezan, Iacob, Gro* zia, Mile», Tăslăuanu şi ceilalţi — au votat legea, n’avem decât să amintim că dela art. 1 şi până la art. 81, în şedinţa dela 17 Iulie, toate articolele au fost votate fără nici un fel de obiecţie, afară de art. 6 şi 48. Cum Dumnezeu ! Peste 70 de articole se pun la vot şi nu se găseşte să se facă nici o obiecţie. Să nu se propună nici-un amendament? Dar la legea din vechiul Regat, când era prezentă ‘opoziţia naţională, la fiecare articol s’au propus modificări şi la unele au şi fost primite. La legea din Ardeal, când opoziţia a lipsit, deputaţii avereşcani, au votat ca orbeţii, de frica generalului şi n’au şoptit un cuvânt. . Am fi nedrepţi, dacă nu am spune că şi ei au adus unele modificări, dar în dauna ţâră uimei şi a democraţiei drepte. , S’a admis un articol nou, prin cara sunt scutite de exproprierea totală pădurile necesare exploatărilor industriale în curs, împiedecând astfel împroprietărirea complectă a ţăranilor pe păduri şi făcând un aşa fel, ca acolo, unde vor fi industrii, ţăranilor să nu li se dea, în văzul celor cari vor beneficia, pe locurile unde nu vor fi exploatări industriale. La modalităţile de executare şi asupra forurilor însărcinate cu împroprietărirea, unde partidul naţional avea să aducă modificări radicala apvocatului Garoflid, deputaţii averes]eani ardeleni, iarăşi su tăcut, de frica generalului. ] Atâta vreme, cât legea agrară din Ardeal s’a votat fără partidul naţional şi ca o majoritate de mameluci, unu poate să fie legea Ardealului; ea poate fi ce! mult, legea dlui Garroflid. Pâni pe partidul naţional, care a toreiat decratul-lega pentru reforma regrară, sub Consiliul Dirigent, —singurul oara a împroprietării pe ț5- rănii dela noi, — pânlcu partidul national român, nu va fi pus în posibilitate să-și dea cuvântul, legea ] agrară din Ardeal, este un provizorat. Dl Léon Bérard, ministrul de in-strucţie francez a supus consiliului superior al instrucţiunii publice un proeot de reformă a învăţământului, prin care se intenţionează obligativitatea studiului limbii latine pentru tot felul de elevi. Acest proeot de lege a întâmpinat însă de la început opoziţia profesorilor de la secţia literară a Sorbonei şi chiar a profesorilor umanişti. In această privinţă, Brúnet, decanul facultăţii de litere din Paris a declarat că proectul actual de reformă a Învăţământului secundar de dovedeşte a fi ca cel mai reacţionar din toate proeotele care au fost concepute de vreo treizeci de ani încoace. Studiul antichităţii clasice, este necesar, a spus dsa, dar prin aceasta nu putem merge până acolo ca să împiedecăm limbile moderne. Nu trebue să se dea un spectacol din care să reiasă că Franţa victorisosă decolară ca insuficiente producţiile geniului său literar, artele sale, ştiinţa sa, politica şi istoria sa naţională pentm formarea spiritului tinerimei franceze. Cu atât mai mult nu trebue să aibă loc aceasta, cu cât universităţile americane proclamă că consideră cultura franceză ca rezumând în ea tot ceea ce a produs mai bun antichitatea. Este oare posibil ca Franţa însăşi să lasa a se înţelege că aceasta este o eroare şi că fără a se întoarce la izvoare îndepărtate în timp ea nu poate să se satisfacă pe ea însăşi ? Daca secţia clasică a învăţământului secundar nu dă în ultimul timp roadele aşteptate, aceasta se datoreşte în primul rând insuficienţei elevilor. Iar acest rău nu se remediază decât deschizând largi porţile acestui învăţământ numai tinerilor capabili din punct de vedere Intelectual, nu acelora cari plătesc. Facultatea de litere luând in considerare proestul de lega, a votat în privinţa lui următoarea moţiune: Pentru ce se refugiase în pădure? Nu] s’a putut încă stabili; el Însuşi nu putea] spune. Şi nu s’a putut stabili nici timpul de] când bizarul caprienus îşi alesese acest domiciliu sălbatic în cea mai civilizată ţară a Europei. Astăzi medicii specialişti fac interesante 1 ’cercetări şi experienţe cu el. , «Facultatea de litere, afirmând cu, ,tărie profunda sa alipire de studiiej [cari au drept obiect la vâmântul antichităţii clasice, respinge orice ş * proept retrograd de reformă a învă-ţământului secundar, care ar avea da efect şi suprime sau să micşoreze învăţământul limbar moderne şi să le refuze totdeodată sancţiunea examenului de bacalaureat şi de a închide elevdor posiblitatea da se înscrie la facultatea da litere sau la alte instituţiuni ale învăţământului superior.“ Din acsestă critică, rezultă că proeotul nu numai are tendinţa de a introduce obligativitatea limbii latine pentru toţi, dar voeşte totdeodată să scoată limbile moderne de sub obli -I gativitatea examenului de bacalaureat. Spunem că aceasta reese, întrucât până acum nu cunoaştem textul însuşi al proectului de Iiga cu privire la această reformă a învăţământului secundar francez, despre care este vorba. Şi precum de asemenea reiese din observaţiile făcute de dl Branet, o asemenea măsură a noului proeot, s’ar datora intenţiei de a remedia criza prin care trece actualmente învăţământul seumai francez. Faţă de această criză, decanul facultăţii găseşte însă cu totul alte soluţii decât cele ale proectului de lege iniţiat de ministrul instrucţiunii. O primă îndrumare către rezolvirea crizei, propusă de decanul facultăţii de litere din Paris, ar fi aceea citată mai sus şi anume recrutarea rigurossa a elevilor. învăţământul secundar, cu alte cuvinte nu trebue încredinţat acelora cari au posibitatea de plată, ci inteligenţelor de elită, numai copiilor cari sunt în stare să-l primească cu folos. „Ca această unică soluţie depindă viitorul intelectual al democraţiei franceze şi in acelaş timp însăşi salvarea studiilor clasice sau mo-derne. Pronunţându-se contra proectului actual, Facultatea de litere, este îndrumată de principii democratice de egalitate, de acea egalitate care permite meritului personal toate şansele de a se ridica şi de a se desvolta în orice situaţie socială s’ar afla el. Facultatea da litere nu cere altcava decât această egalitate, şi libsta alegare, după dispoziţiile naturale şi conform dorinţelor şi gustului elevilor*. Am reprodus în întregime, această ultimă părere a decanului facultăţii de litere, pentru a se vedea ci problema democratizării învăţământului secundar întâmpină unele greutăţi nu numiţi într’o ţară eră o îndelungată desvoltare a învăţământului public, cum esta ţara noastră, dar lucrul se perede chiar în Franţa. Mai mult chiar din pasajul de maisus resse cred destul de clar că rezultatele dorite ale învăţământului clasic sau modern nu se obţin decât printr’o selectare a elevilor, o selectare damocratică. Acest procedeu este In însuşi interesul cultural naţional. Cât da imperativ trebue să fie acest desiderat, se poate deduce şidintr’o destul de dureroasă experienţă lîa ţară Ia ,nui, mai ales în anii a I ceştia de după război, în care timp [condiţiile de plată pentru un elev de cursul secundar sunt aât de grele, încât face aproape imposibilă o participare la gă şi totodată un acces la învăţământul secundar al elementelor meritorii din masa cea largă a populţiunii fără resurse. Şi dovedit este, mai ales la noi, că de aici s’ar putea recruta copii viguroşi la minte şi elemente cari să poată fi în stare a promova cu un pas mai departe ştiinţa şi cultura noastră naţională. Chestiuni de învăţământ învăţământul secundar francez Tendinţele dereformă ale ministerului de Instrucţie francez întâmpină opoziţie PIUA PICT E demnă de remarcat activitatea ’parlamentului majoritar, după retragerea opoziţiei din cele două adunări. O ’de■ vărată fabrică de legi. In tot timpul seziunei nu s’au votat atâtea legi cât în cele câteva zile de fericită absenţă a opoziţiei. Disciplina majorităţei este de asemenea remarcabilă. Numai că, ţara are nevoe de legi, nu de decrete ordonate de banca ministerială fără discuţie. * Un ziar guvernamental clandestin anunţă că opoziţia este frământată de dizidenţe. Probabil că onorabilul confrate prin fuziune înţelege dezidenţe. UN LEU EXEMPLARUL Anul III. 1% Numărul 159 0 legiferarea Inutilă In urma retragerei opoziţiei naţionali din puriuintiili retragere aituminată de ilegalităţile şi abuzurile săvârşite de banca ministerială, preşedintele Camerei şi de majorităţi, guvernul a început în ajunul închiderei si alanti o operă de legiferare înfrigurată, fără nici o discuţie f fără nici un control. ■ Controlul care trebue exercitat asupra unui guvern nu poate fi făcut decât de opoziţie şi aceasta s’a văzut în chip destul de elocvent cu ocazia discuţiei reformei agrare din vechiul Regat şi a impozit dor când, mulţumită stăruinţei şi contribuţii opoziţiei naţionale — recunoscută de altfel şi de dl Titulescu — s’au putut aduce acestor legi îmbunătăţirile cele mai preţioase. După retragerea opoziţia naţionale, şi mai ales a reprezentanţilor provinciilor alipite, guvernul a făcut să se voteze reforma agrară pentru Ardeal, la care nu s’au făcut modificări decât la două arteoli şi reforma agrară pentru Bucovina, fără şi fără nici o modificare. S’au votat apoi cele mai însemnate legi dintr’o seziune parlamentară, bugetul asupra căruia trebuiau făcute cele mai largi discuţii pentru înfrânarea risipei banului public şi chemarea sub arme a contigentului 1922, legea Impozitului pe avere, despăgubirile de război şi întreaga serie de legi financiare, organizarea Dobrogei noul, legea locuinţelor etc. Această operă de legiferare, în care. .guvernul aduce legea şi majorităţii* o primesc, nurmal pentru ca să împlinească o formă constituţională, Ieste nulă. | Exit nulă fiind lipsită de olia l discuţie, şi de controlul pt. care nu-i I putea face decât opoziţia naţională. Cu un euvărst, or câte şedinţe ar fi ţinut pe zl majorităţile singure, opinade legiferare făcută în lipsa opoziţiei naţionale, este o legiferare inutilă. efemeride! Omul sălbatic. De-atitea ori am tremurat de teamă — la copilăre — povestimiu-ni-se aventurile fantastice ale vreunui om s’lbatic și înapăi, mânt&tor, locuitor al pădurilor necercetate, care fură copii mici dacă nu sunt ascultători ! Era o poveste pe care o desminţea vârsta, rămânând în mintea tuturor — mai târziu —. O neroadă dar duioasă amintire a primilor ani In vista. Şi totuşi se pare că acest om sălbatic al pădurilor — o specie de „muma pădurii“ , de genul . . . masculin, există în Franţa. ] Trăia în pădurea Fontaine — les Chalon sur Scâne: jandarmii l-au descoperit ascuns : în mijlocul stâncilor, acoperit cu piei de animale, se nutrea cu rădăcini de plante sălbatice. i prins cu mare greutate, a fost tot atât de greu să i se stabilească identitatea. S’a putut totuşi afila că se numeşte Leon Ader, în vârstă de 86 ani, fiind născut la Gars, ARISTARO & COMP. Declaraţiile dlui Iuliu Maniu despre reforma agrară şi situaţia politică « 9.Deviza trebue să fie: toţi românii din Transilvania şi Banat, în jurul steagului partidului naţional‘‘ Corespondentul nostru politic din Bucureşti a cerut dlui Iuliu Miniu,preşedintele partidului naţional român, aceste declaraţii, după retragerea opoziţiei din parlament, in care dsa, între altele, preconizează reconstituirea integrală a partidului naţional . Va căutăm, am spus dlui Magma, de 2 zile pentru a vă cere declaraţiuni despre importanţa reformei Agrare, dar văd că evenimentele s-au precipitat astfel încât nu ştiu dacă astăzi întrebările mele mai pot avea o actualitate. Totuş, dată fiind marea însemnătate a reformei agrara, vă rog să binevoiţi a-mi spune ce credeţi despre importanţa ei pentru evoluţia socială şi politică a ţărănimii româneşti în special şi pentru evoluţia ţării noastre în general. Reforma agrară — Am credinţi, răspunsa dl Meniu, că pentru reforma socială şi politică a ţării, reforma agrară, cu rezultatele ei va avea o influenţă mai mare decât legea votului universal, pentru că reforma electorală crem numai cadrele, posibilitatea pentru valorificarea unei credinţe şi a oarecărei influenţe politice. Cuprinsul însuşi al acestor cadre şi posibilităţi îl dă conştiinţa şi convingerea politică a alegătorilor sau a unei clase sociale. Această conştiinţă nu se poate întemeia în mod durabil decât din o stare economică şi culturală potrivită vremurilor de astăzi. , Or, gradul de cultură al alegătorului este de raport direct cu starea materială şi socială a lui şi a clasei care este chemată să-şi exercite dreptul de vot. ] Renaşterea ţarei prin ţărănime . Reforma agrară este menită să dea independenţi socială şi prosperitatea materială clasei celei mai numeroase din ţara noastră, ţărănimea. De aceeadeslegarea ei norocoasă, prin schimbarea situaţiei materiale a ţărănime!,va produce adevărata renaştere politică şi culturală a acestei clase şi a fţărei întregi. Trebue dori ca problema agrară sa găsească a soluţiona norocoasă şi definitivă. Afară de aceasta şi alături de eatrebue înfiinţata şi alte instituţiunî ] publice, fără de care reforma agrară singură nu va putea să îndeplinească marea ei menire. Acestea sunt în primul rând instrucţiunea economică,organizarea grabnică şi temeinică acooperativelor şi oferirea de împrumuturi ieftine tiranimei pentru ca easă-şi poată înzestra gospodăria cu jinte, unelte, maşini şi altele trebuincipuse. — Pentru ce a combătut opoziţia ?preţul pământului stabilt în lege? Preţul pământului ? — In profitul original al guvernului preţul pământului era stabilit în suma de 60 de ori arenda din 1916. Sub presiunea luptei noastre I el a cedat, reducând preţul la de 40 de ori arenda din acel an, dar aşa ca jumătate din această cifră să fie plătită da Stat. Nu mai este nevoa să arăt ceea ca ştie toată lumea că aceasta este o simplă iluzie, căci Statul sunt tot contribuabilii şi în primul îând ţăranii, cari fac majoritatea lor. Pentru ca reforma agrară şi dea roasă roadele ei întregi, înălţarea economică şi culturală a ţărănimei, se cerea ca preţul pământului si nu fie I exagerat. Preţul stabilit în legea guvernului Averescu este Insă prea ■ mare şi va fi prea mare, mai ales I pentru timpul când valuta noastră vafi mai bună, adică banii mai scumpi. Este evident că dacă vom reveniiarăşi la preţurile normale, ţăranii îvânzânduşi produsele lor mult mai ieftin dacât este zi, nu vor putea plăti dobânda după preţul pământului, stabilit în legea generalului Averescu , cu atât mai puţin vor putea să-şi cumpere maşinele şi uneltele, de care vor avea navoe neapărată spre a ridica producţiunea. — Care este partea da contribuţie a opoziţiei la reforma agrară ? I • Contribuţia opoziţiei naţionale la reforma agră' j — Proectul iniţial al guvernului a fost mult mai reacţionar decât textul legii votata, dar sub presiunea opoziţiei el a fost modificat, apropiin-l duse de punctul nostru da vedere. Am amintit în primul rând chestia preţului pământului, care cum am spus, guvernul a trebuit să cedeze, reducându-l de la 63 la 40 de ori arenda din 1916. Altă modificare obţinută de opoziţie a fost exproprierea moşiilor arendate.Tot asemenea prcostul guvernului prevedus, ca exproprierea să se facă pe moşii, nu pe proprietari, lăsând proprietarilor cu mai multe moşii de atâtea ori minimumul de 500 ha , câte moşii avea. Opoziţia a reuşit să impună exproprierea pe proprietar, nu pe moşii, mărind astfel întinderea pământului, care va trece în stăpânirea ţăranilor. Acesta şi alte amendamente, fac ca legea agrară să fie măcar ca parte mulţumitoare, ce care se datoreşte acţiunii stăruitoare şi energica a opoziţiei, fără de care ea ar fi fost mult mai desavantagioasă ţărănime. Privitor la retragerea opoziţiei din parlament şi la situaţiunea politică triată prin ea, dl Milu ne-a făcut următoareledeclaraţii: Retragerea opoziţiei din parlament Onoarea naţională şi buna reputaţiune a ţării noastre au cerut în mod imperios, ca opoziţia să se retragă din parlament. Ar fi fost o ruşine neştearsă şi toată lumea cultă mi-ar fi crezut pe toţi românii oameni lipsiţi de bun simţ şi amoral?, dacă am fi tolerat fără reacţiune puternică imediată şi izbitoare, purtarea consecvent necivilizată a ministrului de interne şi dacă am mai fi participat la lucrările unui parlament, care a tolerat ca aproape 80 de deputaţi din majoritate să voteze favoruri imense în sarcina Statului şi în folosul unei societăţi, de la care ei su plieai acţiuni şi prin urmare la care ei sunt personal interesaţi. De la cunoscutul scandal mondial numit „panama“, nu s-a mai întâmplat aceasta nicăiri în lume. Fireşte, această întâmplare a fost numai picătura, care a umplut pahonul de ilegalităţi şi imoralităţi, săvârşite de majoritate. A trebuit să părăsim parlamentul nu nu interesul luptei noastre politice, ci în interesul bunei reputaţiuni a ţârii întrrgi. Retragerea opoziţiei va schimba regimul actual Este natural că acest pas hotărât şi energic, făcut de întreaga opoziţie, trebue să aibă şi consecinţe politice practice. El nui are numai un caracter demonstrativ şi caracţional faţă de majoritate, ci şi caracter unei acţiuni da zdrobire definitivă a situaţiunii guvernului, da altfel adânc zdruncinaţii. Am credinţa că pasul opoziţiei va avea urmările intenţionate. Şi Care este, în această criză, situaţia partidului naţional ? Partidul naţional şi reforma agrara din Ardeal — Situaţia partidului naţional astăzi e mai bună şi mai tare ca oricând. Întreaga lume românească a văzut că partidul nostru a lucrat în parla- ment cu toată stăruinţa şi cu deosebită competinţă la aducerea tuturor legilor. Ia reforma agrarii din Ardeal partidul naţional atât în Senat cât şi în comisia specială deja din Cameră a dus o luptă hotărâtă şi frumoasă pentru îmbunătăţirea legii agrare. Nu avem decât să regretăm că majoritatea şi guvernul au respins importantele îmbunătăţirii propuse de noi. Nu mai puţin trebue să regăiăm că a trebuit să părăsim Camera înainte de a se fi discutat reforma. Nu suntem noi vinovaţi ci acei cari prin fărădelegile lor ne-au făcut imposibil ca s’ mai stăm în parlamet. Dacă reforma agrară a vechiului I Regat şi legile privitoare la impozite ■ au eşit din parlament cum le vedem cu părţile lor bune şi apropiate de interesele straturilor largi ale po-I porului,se datoreşte în mare parte acţiuiiei partidului naţional. El s’a doves'dit încă odată un partid nu numai ■ de luptă politică ci şi de lucrare pozitivă. Partidul naţional necesitate de Stat Dar afară de aceasta constatăm să toate prevederile partidului naţional s’au îndeplinit S’a aivenit înainte de toate absoluta justeţe a punctului lui de vedere pe care ii recunoaşte şi îl primeşte azi toată opinia publică, că Transilvania şi Banatul trebie să aibă partid ?l lor pol tic îa care trebue să se unesscă toata forţele bune până ss va face aşezarea latreguluî Stat românesc în o?d?e:e unei Constituţiuni, a unei iegi administrative şi electorate potrivite, care să as’gure desvoltarea sânitoasă a provinciilor noastre. Asemenea s’au justificat şi prevederile partidului naţional când a hotărât şi nu între în acţiune comună cu partidul averesean şi cu guvernul lui care prin incompetenţa şi amoralitatea unor membri ai lui a compromis ţara întreagi şi a încurcat toate treburile ţării şi a sărăcit în primul rând Ardealul şi Banatul. Deviza trebue să fie: Toţi românii de bine din Transilvania şi Sinatu Jarul steagului partidului naţionali !