Patria, august 1921 (Anul 3, nr. 168-193)

1921-08-02 / nr. 168

tatlul # Marți 2 August 1921 UN LEU EXEMPLARUL Anul III. # Numărul 168 abonamentul. hi m AH-------------- 181 188 MI «NJmAtaTS AM..... Mtfd ram «sub htmm ]* *£ rm o rm&Fmdiwîqastia *»■«* rmmmt Un mainifest Lumea românească n’a trecut cu vedere», că prim-ministrul ţării, cum consequents ţi predilecţie scrupuloasă Işi adaugă nu totdeauna la nume, titlul militar de „general“ Averescu şi mulţi înclinau a crede, că acest titlu II întrebuinţează în virtutea nimbului de soldat al îmbătrânitului pretorian, ca prin acest titlu să te încânte şi farmece şi să-ţi insufle chiar frică. Noi însă aflăm explicarea acestui eport deosebit al dlui Avereseu şi astfel, omis titlul de general de de lâcgi numele premierului nostru, nu iar mai rămâne ca bărbat de Stat nimic. Acest prim-ministru, când şi-a făcut primul debut ca căpetenie a partidului, poreclit al poporului, în preajma alegerilor generale din anul trecut, a păşit ca un Moise al Românilor, oara prin „cinstea, munca şi legalitatea“ trimbiţaţi, făgăduia de a duce neamul românesc deadreptul în raiul ferecirei, iar acum, că s’a închis sesiunea parlamentară şi s’a votat reforma agrară pentru Ardeal şi celelalte părţi din Ungaria, anfst e bine să-şi facă o injecţie de vieţuire sieşi şi guvernului său smarnic zdruncinat prin manifestul, ce a dat către ţăranii din Ardeal, Banat, Crişana şi Maramurăş. Atunci şi acum manifestul a fost pus sub firma generalului Avercsau, care da aatîdată sa girează deadreptul ca mântuitor al poporului nostru din Ardeal şi celeilts părţi, grăind ca un Zarathusis, ci el stă în Puntea ţării, în virtutea dreptului şi a celui dvin şi a celui uman. Recunoaştem, că trecută prin legislaţiune reforma agrară pentru Ardeal după toată demnitatea şi importanţa ei ,cu un fond la înâinimea vremii de dreptate socialâ, şi cu colaborarea constituţională şi comptectă a opoziţiei naţionale, era un moment istoric, dela care se începea o nouă îndrumare a vieţii ţăranului nostru, punându-se soartea acestui pa nouă bază, care nu poate rămâne fără influenţă asupra tuturor raporturilor vieţii de Stat din viitor. Deci s’ar fi impus imperios, ca acest moment înalt să fie fixat şi eternizat prin un act istoric vrednic da acest eveniment. Cel mai potrivit şi singur, concordant cu marele eveniment, ar fi fost însă pentru cazul zis de noi, — un manifest al Rgelui şi nicidecum al dlui general Averescu întâi, pentru motivul că Regele a avut înţelepciunea de domnitor de a înţelege, că ridicarea ţăranului din România mare prin întărirea bazei materiale izvorâtă din împroprietărire, e o problemă, care nu mai e iertat a o amâna. Ragele a fost deci primul izvor, de la care a derivat prima hotărâre asupra improprietărirei ţăranilor din vechiul Regat, iar ajuns Rege şi ai păcţilor noui, a avut aceiaşi dorinţă de a da pământ ţăranilor de aici. Un manifest al Regelui a ptiori ar fi exclus apoi posbilitatea, ca guvernul să exploateze şi acest moment sărbătoresc în scop de cartefire meschină. Dar dacă dl general Averescu a avut şi slăbiciunea aceasta de a se avânta la manifestul de acum, barem să-l fi redactat la o înălţime corespunzătoare şi solemnităţii istorice şi bunei creşteri politice, de care un prim-ministru,care stă la un aşa de înalt grad în ce priveşte vanitatea şi pofta nemăsurată de dominaţiune, cum e al dlui prim-ministru, — nu se poate dispensa. Cine ar putea contesta, că inspiraţia istorică şi iniţiativa de a împărţi pământ ţăranilor noştri de dincoace de Carpaţi, a svut-o şi poate să o albe numai partidul naţional român şi că noi, partidul naţional român, aveam competenţi la aceasta, căci doar acest partid era însăşi fiinţa ţărănimei noastre, iar conducătorii partidului, rupţi de la sânul şi sufletul ţărănimii, erau chiar neastâmpăraţi de sentimentul recunoştinţii de a distribui o dreptate poporului nostru, care ne-a salvat neamul răzbind toate intemperiile şi vicisitudinele unei mici eternităţi de 18 secoli? Şi această inspiraţie a luat fiinţa unui obligament sărbătorise, când ea a fost pusă la loc de frunte întră hotărârile marelui praznic naţional dela Alba-Iulia, iar când Merele Sfat natonal a creat reforma agrară, devenită decret-lege, cine a mai fi putut pune stavilă împroprietăririi, ca ea sâ devină o realitate. Iată dar, România mare încă nici nu era făcută şi dl gen Averescu nici din Iron nu cunaştea Ardealul şi nici nu văzuse un ţăran din Ardeal, când partidul naţional ridicând problema împroprietărire la Înălţimea unui rezon dst, a garantat ţăanului nostru frderea unei noue sorţi prin Improprietărire. Să mai considerăm spor, că dacă este în această lege pentru reforma agrară un timbru şi fond de lege cuminte, modernă şi chibzuită, este tributul preţios al partidului naţional. E temerar deci şi sfidator a orice corectitudine politică, pe care o datoreşti chiar şi a adversarului tău politic, sâ trimbiţi ’n larga lume prin manifestul tău cel mai mare fals iatoric, că: Aşa sm hotărât noi guvernai“. Ciocoi să fii de cea mai încarnată sptoie şi nai putea sfida mai mult adivărul istorie, de cum a fi cut o dl general Averescu, care nici el nici puldul său poreclit cu o sedusere a opiniei ţării „partidul poporului“, n’are nici un merit asupra reformei agrare din Ardeal, căci punere» în desbaîere a ecasteia în Corpurile legiuitoare şi votarea ei, s’a întâmplat sub imperiul stringent şi cosmitiv cu forţa majoră a acelui factor produs de noi, Ardelenii, ci se chi ună in filozofia dreptului: Ofittiit necess.iutis. Evîdent deci, că întregul msadtest al dlui general Avicescu, ca impuls şi load, nu este altceva, dacâ, da ce este considerat de întreagă presa neguvernamentală, de ei îm betă îa judecata ei, un act de portesie, o demagogie şi o reclamă hâdoasă, făcută în termini atât de încumetaţi, întâi generalul, de o trufie maladivă, arată cu degetul asupra partidului sîu ca unul, ce este cel dintâi, oara a caprina sub steagul sau pe toţi Românii dintre Nistru şi Tisa. Protestând împotriva acestui dicton temerar, rectificam eu cumpăna dreptăţii în mână: partidul dui Avsresaa cu msgaetui , cointeresării pentru prima oară a rdunat sub steagul său mohorât pe toţi oligarhii de diccoo şi tot ce era de eliminat din sânul Românilor de dincoace de Carpaţi. Avem îndatorirea de a mulţumi din general pentru a fi fâcut această operă ‘da solipţionare între noi, la care fără păşirea d-sale ca bărbat de Stat abia dacă ajungeam. Dar mai vedem un scop în manifestul dlui general. Orgolios, vgnitos şi poftitor de domnie, acest pretorian moşneag ajuns în „bis pueriias“, nu avea roapte liniştită, că va trebui să-şi părăsească cariera pământească fără să-şi fi asigurat numele neperilor în istorie. Tot aşa cei doi sateliţi ai lui, cari fără nici un titlu şi competenţă au signat şi ei acestsimulacru de manifest, care întotdeauna va rămânea un act istoric asupra junei crime a politicianismului descălţat şi o vrednică stegma a irozilor : II Averescu- Goga—Groza. Apoi dacă şi aceasta au intenţio- I nat o cavalerii negri da a se furişa I îa istoria neamului, şi-au făcut înşişi cea mai dreaptă judecată prin rolul , şi felul lor de muncă naţională. Poetul pătimirii noastre o ştim prea bine, că şi-a zdrobit haita pentru a şi câştiga texiul imbuibirii sale. D-sa azi trece de unul dintre cei mai îndrăzneţi parveniţi ai neamului, care a fost capabil de a preaspeţi chiar înfiinţarea unui ministeriu cu totul supai flau, de care nici chiar Franţa, , cea mai cultă ţară şi în ale artelor, nu are, ministeriu greu plătit de neamul nostru. Iată dar, că poetul pătimirii azi însuşi produce pătimire poporului de suferinţă. Celalalt Signatar ? E clopotarul Ardealului, care după ce a epuizat mijloacele de damagogie şi corteşire deşănţată a început a litera clopote Averescane, petita se înţelege din vistieria Statul J, pe cari clopote îşi toarnă apoi numele în metal cu titlul de întrevenire în câştigarea acelora, îagreş'nd astfel politicianismul până la WaofoiT.îft Hara mi ncvpii N 'M* UU Ml ftp* gUilU V cavaler mngru, că clopotele implinese două datorinţe: vlvos vacant et marmon plangant. Vor chema şi clopotele lui pe cai vii, să va-tă moartea precupeţului lor, aceşti vii însă nu vor plânge ... Dar nu mai avem pentru el cuvinte, căci nu numai, că a fost şi o o nulitate pa cântarul vre deidei naţionale, ei ar trebui, să-l tratăm sub zero, ca pe un înveninate» şi distrugător pretutindenea, unde i-a »juns mâna-i de plagă. Să gândească însă acesti trai de magii cinici, că istoria nu o poţi şarlatani, nu o poţi politicianiza, ea este implacabilă în iubirea, stabilirea şi pronunţarea adevărului, est dsci poate avea o singură radiată In faţrs atentatului, ca rău pregătit, îi va pune jaîe o pagină neagră alăturarea de aceia, cari au fost o tortură pentru neamul românesc ! Dr Iustin Pop EFEMERIDE* O sentinţă Interesantă la toate firile când a apărut vre-e o peri de valenta sa fac asupra ei apresieri diverse, ori merg dela afirmaţia originalitateî până la a pisgialului. Lueta latre aceia cari sa trudesc să demonstiizs valoarea unei lucrări cu aceia cari i-o contestă,, pasionează edseori otthoni aşi mult chiar decât opera discutată. Şi, întotdeauna, numărul acelora cari o d acută din punct de vedere negativ, a fost mai mare, dând naştere chiar la procese, atunci când se contestă originalitalea lucra re, lăsând să sa vadă din critică scuzaţia de plagist. Un asemenea caz care a făcut mult zgomot, în munca literară în special, este acela al scriitorului Pierre Benoi, care a d-o în judecatei pantru calomnie pe criticul Henri Magdon de la revista „Histercy Review11 care l-a acuzat cel dintâi cu a plagiat romanul său „L’Atlantide“ după romanul englez „Sire“. După dezbater pasionate, tribunalul a adus o sentinţă prin cara respinge acţiunea de despăgubiri, motivând-o prin aceia că legea presei dă toată libertatea criticei, dacă este făcută cn bună credinţă şi nu atinge onoarea şi consideraţia unui scriitor. Autorul, publică o lucrare, se expune singur criticei este, scutând opera şi arătându-i asemănările cu o altă carte, nu face decât ceia ce au dreptul, nicidecum o calomnie. Acest punct de vedere al justiţiei franceze este viu camental în toate cercurile literare din întreaga Franță, ARIST ARCA COMP. Din Banatul robit ori Banatul robit • nb acest titlu ziarul „Voinţa Banatului“ organul partidului naţional din Timişoara, relatează un fapt de o externl gravitate, cu privire la soarta românilor din Banatul rămas sub tăpănirea sârbilor. Astfel, autorităţile sârbeşti au armitat suptamna trecută pe meii mulţi intelectuali români din Banat, transportându-l la Belgrad. Intre col aretţi se află şi dl dr Nicolae Popoviciu advocat din Vârşeţ. Motivul acestei arestări a fost că, O sociie anonimă din Viena a trimis fruntaşilor români arestaţi, câteva manifest, în cari îi sfătuişte să nbă curaj, credinţă şi speranţă, asigurându-l că în curând vor fi salvaţi. Umana descoperirii acestor manifeste, a fost că autorităţile sârbeşti sra sezizat, făcând perchiziţi şi operând arestări printre românii la cari s'a găsit manifestul Din punct de vedere juridic procedat autorităţilor sârbeşti este un abuz revoltător. Că, singurul care ar mitra fi răspunzător este cel care a timis manifestul (in speţă, o imposibilitate, autorul şi expeditorul lui nefiind pe teritoriul sârbesc) sau cel mult autoritatea care a permis întrărea lui în ţară. Pornirea sârbilor împotriva compatrioţilor noştri di ti Banatul subjugat nu poate avea altă explicaţie decât voba lor ură cu care ni s’a răspuns de râie ori am încercat să ne valorificăm drepturile noastre asupra teritoriilor româneşti de-acolo. Ridicolul acestei situaţi este de darinţa de largă pritenie pe care dl Pasid ne-a făcut-o de curând cu primijul emhetrii tratatului amailanţo Româno-sârb. Este şi aceste desigur o consecinţă firească a modului cum guvernul a înţles să întreţii raporturile noastre cu Statele învecinate, făcând atâtea compromisuri împotriva demnităţii noastre moţionale. Cazul merită o mai mare atenţii şi dori ca ministrul nostru de externe să facă o intervenţie energică din favoarea românilor din Banatul robit, năpăstuiţi numai pentru vina dina fi români. Viaţa muncitoească Şomajul din Valea Mureşului — Peste zece mii de muncitori forestieri ramaşi fără lucru Am arătat în alte articole precedentei criza prin care trece industria fore-stieră de la noi şi cauzele principale ale acestei crize, cauze cari se pot rezuma la două: criza transporturilor şi greutăţile de export din cauza concurenţei produselor streine, mai ales polone, cari, din cauza valutei foarte scăzute se pot vinde în streinătate mult mai ieftin decât produsele noastre. Tot din cauza lipsei de transporturi s-au aglomerat depozite imense de material brut şi lucrat, care nu poate fi valorificat. Pentru a uşura mijloacele de trans- port ale industriei forestiere, societatea „Foresta“ a comandat în streinătate 12 locomotive, care, deşi sunt sosite de mult în ţară, totuşi nu sunt folosite de societate din cauza condiţiunilor puse de Stat şi pe cari societatea nu le primeşte. Nefiind satisfăcuţi de guvern în ce-:. rerile lor, patronii foresteri au hotărât să declare lock-out, pentru ca prin1 *' concedierea muncitorilor să exercite o presiune puternică asupra guvernului. In urma acestui lock-out au rămas peste zece mii de muncitori fără lucrul numai la exploatările de pe Valea Majereşului, unde sunt cele mai mari şi mai numeroase exploatări de acest fel. Cu toate intervenţiile făcute de re-prezentanţii ministerului muncii pentru rezolvarea acestui conflict, lucrul nu a putut fi reluat, muncitorii continuând să rămâe concediaţi şi întreaga exploa-tare de pe Valea Mureşului să stagneze.»I In cele din arară patronii au cedat, hotărând să reînceapă lucrul cu condiţia ca salariile muncitorilor să fie reduse, după ce au văzut că nu pot introduce ziua de lucru de zece ore în locul aceleia de opt. Deşi există un contract colectiv şi legeaconflctelor muncitoreşti prevede pentru rezolvarea lor, convocarea unei comisiuni mixte, patronii nu au făcut aceasta, concediind pur şi simplu pe lucrători. Nouile încercări pentru a ajunge la , o înţelegere nu au avut nici un succes. Muncitorii, cari susţin că nu ei sunt provocatorii acestui conflict, cer ca pentru reluarea lucrului să li se plătească zilele nelucrate şi să fie reprimiţi la lucru toţi, în vechile condiţiuni ,şi în urmă să se discute modificările , cari s’ar putea aduce contractului co- f lectiv. .Faptul că zece mii de muncitori au 'rămas fără' de lucru, împreună cu familiie lor, creiază pe Valea Mureşului ?o situaţie grea din punct de vedere social, situaţie care nu mai poatedura şi care tinde să se agraveze. Autorităţile sunt datoare ca să intervie energic pentru restabilirea unei stări normale într-unul din cele mai importante centre industriale dela noi,spunându-şi cuvântul hotărâtor, la care au dreptul în urma recentelor legi gra- asupra contractelor colective de muncă își asupra conflictelor muncitorești. Tratativele îh chestia Sileziei Lucrările experţilor francezi şl englezi — Propunerea Ităliel In chestiă Sileziei. Asuerbca nu participă la consilull suprem. Forţele germanel din Sliezia ■■ — — Paris. — Tratativele îa chestiunea Silezie de sus continuă între gu- vernuil francez şi cel englez. Aici au a avut loc mai multe consilii de mia niştri, în cari s’au discutat amănunii părerile Angliei şi s’au formulat contrapropunerile franceze. Propunerea anglo-italiană de a atribui imediat Germaniei şi Poloniei apoia părţi din Silezia, asupra cărora periseitul nu suferă interpretare, pare a câştiga teren. In acest caz s’sr atriji Germaniei circumscripţiile Rosenberg, Oppeln, Kreuzburg şi Lsdschutz, iar Poloniei circumscripţiile Pils şi Rbnik. Experţii francezi lucrează împreună cu cei englezi, cari sunt Sir Cecil, Horst, consilier judiciar al ministerului de externe englez, C. Tufton, şeful departamentului pentru politica Europei Centrale din acelaş minister şi maiorul Kirk, membru al acestui departament. Experţii nu se vor duce la faţa locului. Paris. — (Damian.) Eri a avut fok un consiliul de miniştri în care s’a discutat părerea Angliei referitoare la chestiunea Sileziei superioare. Apoi s’au ocupat de propunerea Italiei prin care să cere ca teritoriile locuite de poloni să se cedene Poloniei dar Prest şi Ribnic să vie în posesiunea Germaniei. Probabil că Aliaţii vor primi acestă propunere a Italiei. Washington. — (Damian). Hughes, secretar general de externe a declarat că colonelul House va participa la şedinţa din 4 August a consiliului superior, dar nu în calitate de al guvernului american ci ca sfătuitor în chestiunile cari interesează America. * Lyon. — Ziarul „Petit Parisien“ arată că germanii ţin la dispoziţia lor tot felul de trupe în Silezia de sus. In aşa numita zonă plebiscitară, poliţia plebiscitară germană numită poliţia verde care ar trebui să cuprindă 3—4 mii oameni armaţi cu revolvere, cuprinde de fapt aproape 7000 oameni armaţi cu puşti, granate de mână şi chiar mitraliere. Ca asemenea armata Sallssehutz, a fost dizolvată de formă, este însă concentrată în Siezia de Jos şi Centrală, având cartiere în Breslau, Brieg, Oblau, Liegnitz. Fiecare organizare a lăsat în Silezia un oficiu de demobilizare, care păstrează lista şi adresele membrilor organizărei. Intr’un caz de demobilizare generalul Hotffer poate ţine la dispoziţia lor cel puţin 50 milioane, pe care îi poate convoca în curs de trei zile. I Bursierii români în streinătate Ministerul trebue să exercite un control sever . Să se institue concursurile Sa ştie că fostul Consiliu Dirigent, în dorinţa da a dst o cât mai temeinici dezvoltare culturală şi ştienţi- Sdă tinerilor cari mai târziu vor trebui să ocupe locurile de frunte în viaţa noastră socială, a preiat un mare număr de burse pentru trimiterea în streinătate a studenţilor muncitori. Această operă a Consiliului Dirigent a fost imitată de ministerul instrucţiunei care, la rândul lui, a orerat de asemenea un număr oarecare de burse. Bursele s’au acordat avânduse în vedere situaţia materială a solicitatorilor promm şi studiile făcute mai înainte. Insă dacă la acordarea burselor nu s’a putut face o selecţionare printr’un examen serios, această selecţionare se butsa face şi mai târziu printr’un control cât mai sever al activităţei pe care o desfăşură la streinătate bursierii Statului. Din lipsa da control, avem mai multe categorii de bursieri. Astfel unii, cari pe lângă bursă mai au şi alte venituri, car sunt de exemplu aceia cari mai primesc şi lefurile de ingineri, dostori, funcţionari, etc. şi alţii cari nu au alte resurse materiale decât bursa. Prin aceasta se împart bursierii în două categorii distructe din punct de vedere material, punând pe unii în inferioritate faţă de alţii atât ca posibilitate de viaţă cât şi de învăţământ. Altă deosebire între bursieri este aceia a modului cum ştiu să întrebaţi de sacrificiul material ce sa face cu bursele acordate. Unii muncesc, îndeplinindu-şi obligaţia pe care o au făcându şi studiile şi dându-şi examenale, alţii — puţini de tot credem -cari nu f-re nimic. Această situere este datorită tot lipsei complecte de control asupra activităţii buraurlor Statului, deoarece autorităţile şcolare superioare nu ştiu care este rezultatul anual al studiilor fiecăruia. Pentru ca să se poată şti că sacrificiile făcuta de Stat sunt folositoare şi bine întrebuinţate, trebue să se facă un control sever. Să se pretindă de toţi bursierii, fără excepţie, actul de pauperitate prin care să se dovedească lipsa materială şi să se ceară anual actele doveditoare a studiilor făcute. Prin aceasta s’ar putea şti sigur, cine trebue să fie bursier şi cine nu merită, continuându-se sprijinul unora şi retrăgindu-li şa celorlalţi. Pe lângă aceasta, instituirea concursului pentru burse, este cel mai bun criteriu pentru selecţionare celor buni, deoarece sunt cazuri, când s’a dat sau s’a retras o bursă numai pe simple considaraţiuni politice, întrebuinţarea cât mai folositoare a fondurilor acordate pentru burse — şi aşa de limitate — este o datorie a conducătorilor şcoalei. Din partea cercului studenţilor tehnici români din Praga primim o scrisoare, prin care ni se atrage atenţia asupra acestei stări de lucruri, care nu trebue să mai perziste. Este îndeajuns de cunoscută declaraţia dlui profesor N. larga asupra studenţilor noştri la Paris, pentru a nu nădăjdui într’o îndreptare. PIERI LAPONCT S’a zis că valuta noastră în streinătate era scăzută din cauză că nu aveam buget, nu era ordine în țară, etc. Dl Averescu a adus bugetul, spune că a făcut ordine, etc. Cu toate acestea, leul nostru la Paris era sub guvernul dlui Vaida era 21 de centime; sub guvernul dlui Averescu a ajuns la 16. •* Se știe că dl Octavian Tăzlăuanu a fost chemat la parchetul de Ilfov în chestia unei afaceri cu mai multe vagoane de hârtie pe care le-a dat ziarului „Renașterea Română“. Dacă ar fi știut că hârtia dată fostului organ al dlui Eugeniu Goga nu era bună decât de maculatură, nu mai făcea afacerea.* Presa guvernamentală nu se mai ocupă acum decât cu dezminţirea demisiei dlui Titulescu, care a anunţat că va suna mobilizarea foştilor colegi de la liceul din Craiova. Crede oare că va face aceasta pentru a-i înregimenta ca rezervă a armatei descompuse a dlui Averescu?