Patria, septembrie 1921 (Anul 3, nr. 194-219)

1921-09-02 / nr. 195

ori 2 Septemvrie 1921 UN LEU EXEMPLARUL Anul nn. din umarm 195 INTRE ANGLIA Sl IRLANDA Parlamentul irlandez a respins pro-u punerile guvernului englez formula e î dupa tratativele directe dintre di g Lloyd Gorga și de Valera, presidsnp tul Republicai irlandsz?, dar în aceeași ii vrema a losst deschisă pos b litatea p relu.’r i negoc ieri!or dintre guvernele I din Londra şi Dublin. Dl da Valera, reales preşedinte al republicei irlan- ;deze a fost însărcinat chiar să continue tratst!vda. vr Astfel, cel puţin pe un reetimp, e delăturată primejdia unei noui bîi da sânge îa Irlanda. La ce rezultat vor c duce nouile tratative e greu de pre- t văzut; pa de o parte Anglia, prin dl . Lloyd George a declarat că prin li- bertf țîla acordate Irlandei a ajuns la ^ limita extremă a concesiuni or, pe de altă parte parlamentul irlandez a râ-;! mas neclintit pe lângă punctul de a \ cere completa independență politică a republicii Numai spectrul inspăimân tâtor si reluării războiului civil se pare că a îndemnat pe depistaţii din Dublin să-l însărcineze pe da Valerati cu continuarea tratativelor. Oricum opinia mondială e satisfăcută ,că cel puţin pe un moment aseastă primejldia a fost îndepărtată. . Iatr’adevir după terminarea răz- boiului mondial era mai dureroaaa^ priveliște pentru omenire a fost râz-'1 boiul civil de Irlanda, încercarea' sângeroasă a Irlandezilor de a-şi câş- tiga completa redîpendenţă politică, ' dwfleându-se da imperiul Britanic, și sfori,uite Angliei da a împiedeca:1 aceasta Jasfaaore. -- Forr,ind deia principiul autodeterminării popoarelor, principiu es,t triumfător din războiul mondial — Irlandezii, care încapusiră cu câteva decenii înainte lupta lor pentru das- facerea completi de Anglia, — au] pornit, îndată după încheierea armi-? stiţiului pe frontul agusta, lupta pe moarte şi viaţi pentru ajungerea acesîui ideal. Sprijiniţi di opinia publică mondială, mai ales de cea americană, de unde »a susţinea şi înainte ce război mai intecsiv lupta pentru indep^n- denţa Irland*; d* cătra emigrerii in- \ sulei şi chiar: da puternici factori americani, Irlandez'! au respins, în- 1 dată după terminarea războiului a- ' mestecul Angliei în afacerile lor in-|' terne. I Au încetat să mai recunoască gu-!: vernul din Londra, precum şi autorităţile locale dependenta de acest , guvern 1 ji Din puţinele ştiri cari au ajuns pe continent se ştia totuşi că aceasta nesupunere a Irlandei a adus o grea represiune din partea Angliei, care a trimis trupe imperiala împo- j triva oilor ce se resculaseră împo- j triva autentaţilor erghze. Adtvăratebii de savig, au avut loc între ir-landezi şi armată; atentatele s’au ţinut lanţ şi execuUrile capitale asemenea. I " Mica betilă ajunsese teatrul unei lupta despera e între o mică populaţie d»râ-şi dorea independenţa compleţi şi întră forţele celei mai mari puteri mondiale. Irlandez!, şi cu ei o mare parte a opiniei publice mondise, susţineau că dreptul de autodeterminare trebue să fie recunoscut nu numai pentru popoarele învinse dar şi pentru cele biruitoare. Ei spuneau că lupta lor pentru independenţă e cunoscută de lumea întreagă, cu multe decenii înainte de război, şi acum a sosit impul suprem pentru ca această independenţă să ie fie recunoscută şi lor chiar pe temeiul principiilor pe care s’au încheiat tratatele de pace. ► Pe da altă parte Anglia s’a arătat gata dela Început să-i recunoască Irlandei toate depturile, afară de acelea de a se soma complet de imperiu, — tocmai cererea principală a Irlandei. Se știe că problema irlandeză a fost înainte de război chestiune capitală de politică internă pentru guvernele engleze, și ca aceste nau fost lipsite nici un trecut de bunăvoinţa de a soluţiona chestia irlandezi într'un mod cât mai liberal. După război Anglia a mers mai departe, şi la oferta ficată mai pe urmă lui de Valera, guvernul engliz îrzăstra Irlanda cu o completă autogivernare, fixând numai câteva puncte prin care se asigură legătura politică dintre cele două"gri, sau mai bine prin care sa as gura imposibitatia Irlandei da a atacs Angla, s’au a servi acelora care vor voi s’o atac. Se ştie că la începutul războiului mondial, submarinele germane au avut câtva timp o bază de operaţie pa coastele irlandeze. Germania visa chiar, fcaz@ndu-se pe irtd ntizmul s trădarea irlandezilor, să atace Acgla iprin franda. Da primejdia aceasta se teme Anglia și ne viitor, și din acest motiv Lloy^d G^orga n’a ep' s do ât adevărul că Anglia nu poate oferi mai murit Irlandei decât ceeace i-a oferit lui de Valera. ) Interesele vitale ala Angliei nu-i permit să oferă Irlandei o astfel deindependenţă care i-ar permite ace- Isteia sa se alieza cu duşmanii Imperiului. Amândouă punctele de vedere sunt justa şi daplin apreciate şi da pretenii şi de duşmanii Angliei. Conflictul dintra cele două ţări trebue totuţi c ţ să fie aplanat. Să spuim ci dibâidindu-şi Irlanda independanţa, ea va putea totuşi că dva Arg’iei as gurăriie cerute nu numai de interesele Marei Britanii ,ci de ele păcii mondiale. EFEMERIDE Vrăbii în arest In Simmering nu avut loa nişte arestări unice în felul lor. ItUr’una din ssri s’a deslănţuit prin partea acaea o ploaie grozavă cu vânt care-a sisuiu.at puternic copacii şi-a doborât nu numai frunza de pe ei, ci şi pe bietele vrăbii ce-şi c-Uitaseră în presgi adăpost pentru noapte. Urata până la piele de ploaie şi amefita cum erau nu mii puteau sbura; apa de pe drum siurgându-se le-a luat cu sine şi le-a grămădit în faţa arestului. Erau ca la vre-o sută. Când s’au văzut cu toatele la un lea sărmanele vrăbii şi mai ale că stătuse şi ploaia, de bucurie s-au pornit pe poveşti de-ţi luau auzul. Numaidecât se adunară copii, în jurul lor, cari încă începură apoi să sa sfădească, unii erau de părere să facă tocană din ele; alţii, mai miloşi, să le lase să trăiască. Gălăgia devenind tot mai mare şi sacandată fiind şi de vrăbii a făcut pe păzitorii arestului s’alerga o« să vadă ce s a întâmplat. Când cu ochii de bietele pasări şi ponostând intenţia copiilor au hotărât să 18 adune pe toate, si le lesge în a rest iar dimineaţa, dupS ce li se va fi uscat penele să 1* dee drumul. Copii din cele douâ taberi se arătară mulţumiţi de desnoismaatul acesta neaşteptat. Se făcea probabil haz. Au ajutat bucuroşi la arestarea vrăbiilor, cam apoi dimineaţa, cu penetul avântat bine, cu puterile fericite şi cu o gălăgie de nedescris au fost puse în libertate. ARISTATION, COMP. finanţele germaniei Politica floanilară a Guvernului Wirth, şi opoziţia ce i se face, arsta câ Germania caută să eludeze tratatul de pace Un specialist în chestiile financiare, deputatul socialist majoritar Keil, care a contribuit în foarte mare măsură la s fortrfifcea cabinetului Wirth, a declarat ziarului „Vorwärts“ că dacă Germania nu-şi va rezolva de urgenţă situaţia financiară, va ajunge în curând în situaţia Austriei, Poloniei sau Rusiei sovietiste. Portlogie potrivnica awe numi împotriva proectelor financiare ale guvernului Wirth s-au declarat mai în- tâi socialiştii majoritari cari, printr’o moţiune declară că sunt revoltaţi de politica financiară a guvernului ale că- rui proecte de impozite nu loveşte ca- i pitalul. Politica financiara a cabinetului Wirth are de scop ca să ferească pe capitalişti de greutatea executărei despăgubirilor şi obligă proletariatul ca să le plătească. Democraţii s-au declarat de asemanea potrivnici nouilor impozite şi preconizează rezistenţa cetăţenilor, cari nu trebue să le plătească Leaderul acestui partid, fostul ministru de finanţe Gothein, spune că programul financiar al lui Wirth este nerealizabil deoarece va aduce deprecierea totală a mărcei şi că nimeni nu va plăti nici un ban, caiare va arunca ţara în cea mai neagră mizerie. Partizanii dreptei preconizează şi ei greva contribuabililor şi organizează la ţară un boicot contra oraşelor. Loialiştii independenţi, sunt cei mai violenţi adversari, învinuind pe dl Rathenau că, deşi este socialist, lucrează pentru burghezie. Această politică financiară, spun ei, face ca războiul civil să fie inevitabil. Proletariatul nu se va lăsa târât în mizerie pentru a salva interesele egoiste ale unei bande de capitalişti. Ce cred financiarii Financiarii sunt toţi de părere că aceste impozite deşi vor fi votate, toţi tuşi nu vor putea echilibra bugetul.. . Faptul că guvernul continuă să emită hârtie monedă, depreciind continuu marca, duce la bancrută sigură. Politica financiară a lui Wirth, va aduce cu siguranţă o catastrofă poli- tică şi economică a Germaniei. Evadarea tratatului Această situaţie a politicei financiare germane a făcut, în urma stăruinţei fruntaşilor germani, ca America prin economistul Vanderuip, care se găseşte la Berlin şi Anglia prin ziariştii pe care îi are acolo, să ceară modificarea clauzelor reparaţiilor deoarece cele actuale vor ruina Germania şi împreună cu ea, întreaga lume. Germania mai speră, pe lângă con- cursul Angliei şi Americei, şi la acela al Italiei şi Japoniei spunând că Europa nu va permite Franţei să execute integral clauzele financiare ale ultimatului. Toate cedările făcute de Franţa relativ la reducerea îndemnăţilor, la redarea vinovaţilor de război, precum evacuarea oraşului Frankfurt şi neocuparea Ruhr-ului în întregime, au fost considerate ca slăbiciune. Situaţia actuală din Germania, în urma proictelor financiare ale cabinetului Wirth, situaţie creiată de opoziţia celor mai multe partide, arată reaua voinţă a Germaniei în executarea tra-1 .latului de pace. Amintirile dels Junimea Cu prilejul Amintirilor diul lacob Negruzzi , Bâtânul scriitor şi academician lacob Nigruzzi, îşi publică în întregime Amintirile sale din Junimea de la Iaşi. Interesante aceste smintiri şi prin conţinutul lor, mai ales când te gândeşti că ele provin de la ultimul în viaţă dintre fondatorii sac Junimea şi totodată sunt interesante şi prin felul de a fi înfăţişate, într’un stil simplu şi cu un ton bătrânesc aşa cum numai scriitorii de altă dată neobişnuissil. Iar faţă de toate celelalte destăinuiri şi amintiri de la Junimea, ale altor membri şi scriitori cari au făcut parte din acea societate. Amintirile dlui lacob Negruzzi se caractarzează şi prin aceea că sunt înfăţişate după un plan unitar. Evident, acela care a participat la toată vara societăţii Junimea şi care a dirjat dia început organul societăţii. Convorbirile literare, poate fi stăpân pe întregul material ce are să înfolişeza din atât de bogata vieţe a societăţii Jacinna. Şi asfel, zic, Amintirile dlui Iacob Negruzzi, cari inorp cu origina societăţii, se continuă aproape cronologic în capitole cuprinzătoare şi bine definite, arătând cum pas cu pas şi an cu an societatea creştea, se întărea şi datorită câ’orva din membrii săi răspândea lumină în conştiinţa publicului, producea operei poetice şi ştiinţifice, cari cu vremea îs’au aşezat intre cele mai de seamă ’produse ale spiritului românesc. Şi di Iacob Negruzzi insistă sa arate câto da aceste produse spirituale de înaltă valoare se datoresc unei societăţi atât de veselă informă cum rar se întânesa. „Vor veni mai târziu alte societaţi mai învăţate, poate mai active şi mai neobosite, insă nu va mai fi nici una care să fi făcut lucrări serioase în-tr’o formă atât de veseli, de plăcută şi de neobişnuită.* Numai cât, ca formă artistică şi ca interes intelectual de primul ordin, Amintirile, dlui Iacob Negruzzi îmi par inferioare Amintirilor lui Panu. Figurile cari compun Junimea par a fi prinse de vechul ager al lui Panu, ca de vechul unui roman eter. Un Maiorescu glooal şi impecabil, un Carp incisiv şi pătrunzător, un IIEmin eseu înnourat de gânduri şi, i stăteat în sentimente subtime, un Creangă mucalit ou fizic Insă povestitor popular inimitabil şi atâtea figuri de intelectuali, de povestitori , sau şi da asistenţi neproductivi, simlpli spectatori, cari se îmbătau de at- atmosfera atât de diversă a Junimii, se conturează admirabil ia Amintirile lui Panu, ca într’un caleidoscop admirabi!. La Negruzzi sunt ceva mai şterse. Când acesta încearcă să le contureze într o descriere sau definiţie ele apar ceva mai palide şi se pierd O excepţie poate avea loc cu figurile „vesele“ ale Junimii. E poala la mijloc corespondenta de înrudra sufletească între eroi şi povestitor. Totuşi bogăţia faptelor nu; I lipsea nici un tm nimie dlui Ne-* gruzzi şi dacă unele caliteţi de infă~ţtişarea tipurilor vii li lipsesc, acestea ’sunt suplinite de bogăţia de infor-l msţie şi da senina povestite a faptelor întâmplate. Un lucru curios îmi apare in faptul di dl Negruzzi are câteva pagini destinate lui Panu, in care îl caracterizează astfel: „Autor plăcut, el cu tonul violent ce a Introdus în jurnalistica noastră politică, scrie articole mai totdeauna bune şi câteodată frumos cugetate. Dar de un caracter viuttuoase ca şi cele ieşite din teroare şi şi susceptibil, el se lasă prea des condus în aprecierile sale de impresiunea momentului şi de animozităţi personale. Pa nu poate fi un mare ambiţios, dar este desigur un om foarte răutăcios*. Ia realitate ce este ? Spiritul Incisiv al lui Paul este luat drept răutate şi ambiţie. Dacă citeşte cineva capitolul „Alexandri la Junimea“ din Amintirile lui Panu, poate observa numaidecât că aceia ce di Negruzzi găseşte ambiţie şi răutate, in realitate este putere de pătrundere, caracter de i independenţă, faţă de tot aceia ce membrii Juniunii considerau a avea un caracter sacro-sanct. Iată o probă: „Eminescu Începe a citi traducerea. După vreo zece versuri, o mişcare se face, un bărbat scurt de statură, ras, cu mustăţi groase şi tăiate la capăt, cu un aer mândru, foarte mândru, şi cu căutătură rece, intră în sală. Era Vasile Alexandri, îl vedeam pentru prima oară. Toată lumea te scoală in picioare. Alexandri se îndreaptă înspre dl Maiorescu, căruia îi strânge mâna, apoi dă mâna cu dl Negruţi şi dl Pogor, iar pe rest îl salută cu o mică clătinare din cap şi se aşează pe un fotoliu pe care dl Maorescu şi dl Negruţi îl pun la dispoziţie cu grăbire.* Şi Panu continuă să înfăţişeze cultul de care sa bucura Alexandri la Junimea, dar totodată şi servilismul cu care membrii înconjurau pe preţiosul oaspe. „Toţi junimiştii Îşi lărgiră gura până la urehi (faţă de o glumă a poetului), dând semne de admiraţie nemărginită. Iar Alexandri, care era simţitor la linguşire, deveni vesel şi Începu a spune câteva anecdote care i sa Întâmplaseră la călătoriile sale*. Dacă asemenea pagini pot fi caracterizate cu termenul de răutate şi ambiţie, nu ştiu ce ar putea spune omava despre cele scrise da dl Nagruzzi in capitolul XI al Amintirilor sale. Câteva portrete, îa dira Alexandru Xenopol este înfâţşat ca „cel mai ingrat din toji tinerii noştri* şi veritabilul jidan, capitol In care da asemenea marele Creangă nu era decât „fiul răzeşului din Humuleşti, tiran necioplit din creştet până In talpă, gros şi gras, nepeptănat şi îmbrăcat prost, o figură ţărănească tobă de anecdotă*. Precum am spus, Amintirile dlui Negruzzi sunt preficise pentru caracterul lor documentar, pentru faptele expuse într’un sil nepretenţios, dar ele cad cu mult în urmă celor ale lui Panu, cam alături de Scrisorile lui I. Chica, sunt unice in genul acesta la literatura noastră. Ch. I Bogăţiile ţării | i „ Suntem una din ţările cele mai bogate de pe continent”, lată refrenul pe cari-l auzim mereu dda unire nn-\ coace. 11 repetăm noi, îl repetează\ sirdnic cari ne vizitează ţara. Pă-\ .mănt productiv, şesuri mănoase, munţii ■ cu păduri seculare, mari terenuri de păşune, bogăţiile imense ale subsolului căderi de apă ş. a. m. d. învăţătorii şi profesorii în şcoli, bărbaţii politici în întruniri, patriotă de cea nui nouă origină, spun mereu acest auvăr cetăţenilor cari dtia o vreme au început să se privească buimăcui şi să cuteze a formula o întrebare: Dacă suntem aşa de bogaţi cum se face că traul e mai scump pe zi ce merge la noi în ţară ? ! Răspuns la întrebare nu se grăbeşte să dea nimeni dintre cel cu res- Iponsabilitate pentru aceasta stare delucruri Dacă ar voi să dea un răspuns ar trebui să recunoască criminala desinteresare şi tembelismul oriental de care sunt vinovaţi factorii de guvernământ ai ţării noastre. Ar trebui să arate că din vina lor s'auîncis cele mai multe fabrici, s'au concediat lucrătorii dda mine, nu s’a putut face export de cereale, vite şi lemne decât pentru îmbogăţirea particutărilor apropiaţi de guvern, şi nu i s’a întocmit nici un contract comercial cu ţările vecine favrabil ţării noastre. La noi nu s’a creat nimic, ci s'a distrus şi din enact putea valorifica bogăţia ţârii. O clasică pildă de modul cum se chivtrn’stşte la noi avuţia naţională, e următoarea: Avem un singur port martim, Constanţa. Legătura acestui port cu tata nu e instalentă nici oz . Podul de peste braţul Borcea al Dunării, distrus în vremea războiului, după trei ani Încă nu e terminat, deşi în oricare altă ţară el ar fi fost refăcut în treiiun. Arhia principală a vieţi comerciale din ţara e moartă de trei ani, şi nimen nu se grăbeşte să-i dea viaţă ... Se spune, că mari bănci, care au mărfuri depoziate la Br. Ia şi Galaţi au tot interesul să nu poţi intra în ţară mărfuri pe drumul Constanţii... Urmarea ar fi neterminarea podului de peste Bonca. Criza şi soluţiile — Lămuririle dlui Sever Dan — Se lansează fel de fel da combinaţii, prin presa da partid, se naso fal da fel da fantazii în urma lor. Ele trebuesc risipite. Este sau nu este criză ? — sa Intrea-bă multă lume, după ca veds că retragerea opoziţiei din parlament nu a avut ca urmare imidiată căderea gu-' vernului. Ia răspuns la acsasta întrebare taebus să spunem hotărât: este criza. E » ex^tă din momentul. In care dl Al. Averescu, fost general, a în-’ trat în parlament ca președintele con- siliului. Ea s’a declarat in apel mo- ment, când președintele consiliului, a cotrolat majorităţei reformele, f^ând din ele nu operă de partid, ceiace era o greşeală destul de maere, ci o operă personală, ceia ce este o greşeală de neiertat. Oată declaraţi, de ce nu s’a soluţionat criza imediat ? Pentru mai multe motive. Md îatâ’, pentrucă partidele din opozijie. In audienţele care au obţinut după retragerea din parlament, nu au cerut Suveranului o înlăturare jignitoare a actualului guvern, şi institurea peste noapte a unui guvern nou, fără rădăcini in parlament sau în ţară. Partidele din opozitie nu voisc repetarea greşeli din primăvara trecută. Greşelile politice se răzbună mai întâi asupra acelora, cari le săvârşesc, dar, din nenorocire nu ei simt răzbunarea — o resimte ţara. Astfel după audienţele lor, reprezentanţii partidelor de opoziţie păstrează o atitudine liniştită, până la întoarcerea Suvernului din călătoria Ss. In acest timp înţelegerile se pot face fără pripeală, şi hotărârile se pot lua, fără parimă. In acest restimp ,se vor lămuri îndeosebi două chestii: 1 1. Dacă noul guvern are să fie numit ou sau fimi condiţia ca el să vadă în prealabil asigurată victoria electorali...? 2. Dacă actualul parlament poate să fie disovat în absenţi sau nu? De dizolvat nu mai încape îndoială, trebue disolvat. Eu unul o spun aceasta cu sincere regrete. Era un interes de Stat, ţara să se obişnuiască cu „oameni noui" şi cu „partide noui“. Tot aşa era un interes de Stat, ca crizele de guvern să nu se soluţioneze prin dizolvări da parlament, înainte de a se faca toate dar toate combinaţiile de guvernare cu un parlament. Este ceva adânc păgubitor pentruun Stat constituţional şi pentru principiul votului universal ca un parla-I ment să dea un singur guvern. Oricât de puternice ar fi aceste * consideraţii, nimenea din noi nu [poate gîsi altă ieşire din situaţia de \$z', decât dizolvarea parlamentului. Acest parlament sufere ab origine !de o boală grea: el s’a născut dintr’o legendă. Parlamentele născute din obsesiunea legendei sunt tot atât de ir fruct în corupţie şi ca şi cele ieşite din patimă, fie aceasta patimă chiar sublimă. Mai are nefericirea acest parlament sa fie stăpânit de-o majoritate nemaipomenit de servilă, cu totul fără de voinţă faţă de un guvern care ar’e nevoe de un control îndoit. In sălbăticit de servilismul majorităţii sale, guvernul să iasă îesae răpit spre atitudini de intoleranţi şi da , bruscare faţă de-o minoritate nu nu- i mai împlinitoare ca număr, d?r a cărei superioritate legislativă a fost recunoscută da pe la Ias banca ministerială. Este ceva cu totul neobișnuit în viața unui parlament democratic, ca guvernul și majoritatea să nu caute reporteri normala cu parti- idare din minoritate, dimpotrivă, să se provoace pe toata căile. Nu mai! vorbesc de prizidirea Camerei, datăpe mâna unui bonvivant faimos, şi [nici da leaderii majorităţii, bărbaţi cu multe situeţii sociale Insă cu apucături de bacalureaţi. I Fireşte, cu un guvern şi cu un parlament de această compoziţie, nu ieste cu putinţă, decât o rezolvire ■drastică a crizei a cărei exstenţi nu sa poate tăgădui. Căci ce alta este, dacă nu e crizi, cind ţara timp de doi ani este lăsată pradă exploatatorilor iar provinciile unite sunt aruncate în braţele unei cumplite nemulţumiri ? Toate partidele din uniunea opoziţiei naţionale avem credinţa fermă, că opera da reorganizare şi de Înălţare a ţării nu posta să înceapă decât atunci când voinţa naţiunei se va manifesta în mod liber, trimiţând la Corpurile Legiuitoare la aceea, pe cmi diferitele clase li socotesc cu mintea trează iar nu prostite sau terorizate, că vor realiza interesele lor pe cale legislativă. Muncă parlamentară rodnică nu se poate altfel. Atât de convinşi suntem de acest adevăr al zilelor de azi încât suntem cu totul indiferenţi dacă vom birui sau vom cădea în alegeri, din cauza libertăţilor. Că de aligers libere ar putea ieşi un parlament mai puţin burghez şi mai puţin naţional, — nu ne înspăimântă. Este mai primejdioasă o omogenitate făurită prin teroare sau prin absesiune, decât orice eterogenitate care istoreşte din o realitate. I PUIERI LA PUICI Vorbind de situaţia critică a partidului liberal, ziarul din Bucureşti al dlui Argetoianu, scrie că aceasta este o palmă dată pe obrazul fraged al celor mai roze dar obraznice vise. Cu alte cuvinte, palmele primite de partidul poporului, prin obrazul dlui Tăzlăuanu, au fost date nu pe un obraz fraged, ci pe unul... foarte gros.